Cinefilul recent

[charles]

Ce ironic e ca la tine se afla de fapt greseala.

Gata, am corectat!

[Mercutio]

. Sincer, sper sa fie o greaseala de dactilogafiere!

nu, nu-i o greseala. asa cred eu.

[Chambord]

La polul opus, cu cat individul e mai viguros ancorat in obiectul muncii cu atat interesele si gusturile sale par ca fug de suprafata temporalitatii.

Gresit. Sau mai degraba, incomplet. Validarile si gusturile unui cinefil adevarat, da, procentual imbratiseaza mai mult trecutul pentru ca de acolo vin filmele care au trecut testul timpului si sita critica. Cand vedem filme vechi, le cautam (majoritar) pe cele deja "verificate" si aprobate de specialisti, alti cinefili ca noi sau pur si simplu filme ne-vazute pana atunci ale unor regizori pe care ii apreciem.

In schimb, interesul, radarul, cautarea trebuie (dp meu dv cel putin) sa mentina un echilibru intre vechi si nou. Eu anual vad cam 50% filme vechi si 50% noi (din anul respectiv sau 1,2,3, x in urma, ponderea scazand aproape liniar).

Omul va fi intotdeauna fascinat de zeitgeist, si arta (Cinema included) va cauta sa fie si oglinda vremurilor actuale, nu numai o lupa spre trecut. De aceea urmaresc festivalurile de film, ultimele op-uri ale regizorilor preferati, filmele apreciate/promitatoare ale prezentului imediat. Pentru ca e firesc si sanatos si in firea mea, ca om, sa fiu interesat de nou, ca forma, ca fond sau in orice alta ipostaza.

[Federico]

dar e firesc. de obicei auzi de un autor tot prin reclama care se face la filmele lui actuale.
daca iti place, "il descoperi", cum se spune, cauti sa vezi si filmele lui mai vechi.

Nu cred ca-i vorba de asta. Sunt sigur ca omudindulap stia foarte bine cine-i Malick inainte sa se fi apucat de el. Si totusi, desi Badlands e considerat (inca) cel mai bun film al tipului, omudindulap a inceput cu The Tree of Life. De ce? Nu-mi spune ca asa s-a nimerit.

Sintem superficiali. Superficialitatea a devenit un mod de viata, chiar si in rindul relatiilor apropiate, nu intru in discutii de genul, doar arunc sopirla. Oricum, nu vreau sa zic ca a fi superficial e neaparat ceva rau, vreau sa zic ca asa sintem toti intr-o mai mica sau mai mare masura.

Vrei sa spui ca modern inseamna automat superficial?

Creierul de maimuta. Sarim de la un gind la altul, avem nevoie de noutate, vechiul e obositor, ne stoarce, noul ne da energie, iluzorie, orisicit, ne trece de noapte.

Cred ca pot fi de acord cu asta. Dar: cat de nou este noul si cate vechi este vechiul de fapt. Pentru un afon nu-i mai izbitor noul unui alb-negru de Hitchcock decat cel al ultimului thriller de duzina de-alaltaieri?

. Autorii, nu in ultimul rind. Primele lor opere sint de obicei ermetice, personale, necesita mult chin emotional si intelectual din partea noastra sa-i intelegem.

Nu cred ca-i intotdeauna cazul. Daca nu chiar pe dos. Uita-te la ultimele ispravi ale lui Jarmusch, Charlie Kaufman, fratii Coen (A Serious Man), Lynch etc.

Ah, mai e si ideea asta ca sintem muritori si ca gindul la viitor e ca o supapa de salvare, ne inalta, pe cind gindul la trecut ne trage in jos. Eu n-o impartasesc, ideea, dar am zis s-o zic daca s-a vrut scoasa la plimbare.

Da, e plauzibil ca in reactia unora fata de trecut sa-si bage coada instinctul de repulsie fata de moarte.

@charles: am dificultati in a intelege ideea pe care vrei s-o transmiti, sau cum e ea relevanta la dilema noastra. Esti de parere cumva ca modern=non-valoare? Am inteles ca ageamii trag catre nou, dar de ce? In afara de prelungirea obsesiei progresiste valabile in chestii tehnologice.

1. Gresit. Sau mai degraba, incomplet. Validarile si gusturile unui cinefil adevarat, da, procentual imbratiseaza mai mult trecutul pentru ca de acolo vin filmele care au trecut testul timpului si sita critica. Cand vedem filme vechi, le cautam (majoritar) pe cele deja "verificate" si aprobate de specialisti, alti cinefili ca noi sau pur si simplu filme ne-vazute pana atunci ale unor regizori pe care ii apreciem.

2. Omul va fi intotdeauna fascinat de zeitgeist, si arta (Cinema included) va cauta sa fie si oglinda vremurilor actuale, nu numai o lupa spre trecut. De aceea urmaresc festivalurile de film, ultimele op-uri ale regizorilor preferati, filmele apreciate/promitatoare ale prezentului imediat. Pentru ca e firesc si sanatos si in firea mea, ca om, sa fiu interesat de nou, ca forma, ca fond sau in orice alta ipostaza.

1.Mda, nici eu nu-s de acord cu cum am formulat aici. Cand am zis asta nu aveam in minte doar un cinefil adevarat ci tocmai pe David Bordwell care, intrebat intr-un interviu odata cu ce are de gand sa se mai ocupe in viitorul apropiat, a raspuns ca vrea sa plonjeze in cinemaul anilor 1910-1911. Cred ca e o extrapolare cam neavenita dar ideea corecta care reiese de-aici e nu ca connoisseur-ul trage numai la filme (cat mai) vechi, dar ca are capacitatea de a fora extrem de departe in istorie, intelegand si savurand ceea ce pentru unii sunt niste anacronisme monstruoase.

2. Problema zeitgeist-ului mi se pare si mie cel mai redutabil argument. Dar nu-l accept inca. Corect, e ok sa fim interesati de nou, probabil de-asta si suntem aici (ca oameni), sa cunoastem, sa exploram necunoscutul aka noul. E-n regula. Dar: chiar ne spune ceva nou (majoritate a acestor "muste de-o zi" pe care le judecam acum? Sau: daca ele chiar contin o doza de originalitate intelectualo-spirituala in ele, care-i valoare ei, cate de substantiala si profunda e? La cel mai evident nivel, sf-urile blockbuster-iste ieftine iti dau un pic senzatia de wow-nu-stiu-ce-sa-mai-scorneasca-astia, dar nu-i mare branza. M-as putea lipsi de ea. Pe cand, la cealalta extrema avem: Shakespeare, Goethe, Cervantes, Dante, Augustin, Platon, Biblia, Sofocle, Homer, Upanisadele etc… care sunt capatul de linie al majoritatii "minerilor spiritului". Nu poti sa scoti mai multe si mai extraordinare chestii din alte parti. Si totusi, uita-te la vechimea lor. Deci, eu cred ca daca uneltirile de ultim racnet ale artistilor (sau intelectualilor, in general) moderni sunt in stare de a varsa asupra mintilor noastre o lumina noua, consistenta (si deci valoarea) acesteia e la… ani-lumina de cea a dinozaurilor mentionati anterior. Ce zici de asta? Paseism idealist cumva?
Un alt aspect contracarativ care-mi place mie de el, si de care ne apropiem doar pasind pe taramuri misticiste ataca chiar fundatia conceptului de originalitate (de nou) – e vorba de principiul "nimic nou sub soare"-lui care transpare si din Glossa lui Eminescu. Nu stiu de voi, dar in ce ma priveste it rings the shit out of my bell. Viitorul şi trecutul/ Sunt a filei două feţe,/ Vede-n capăt începutul /Cine ştie să le-nveţe; / Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-avem pe toate, / Dar de-a lor zădărnicie / Te întreabă şi socoate.
O alta chestie pe care as vrea s-o adaug: imi venise in minte sa propun sa enumeram cateva titluri de filme paradigmatice pentru zeitgeist-ul contemporan, si primul care mi-a batut la usa a fost The Social Network. Dar imediat mi-am amintit niste faze din interviuri cu realizatorii care, incercand sa dezavueze cliseul ca filmul e despre facebook, scoteau in fata eterna tema a prieteniei si alte rahaturi de-astea care au fost prin preajma intotdeauna, inca din zorii umanitatii. Nu cred ca-i deloc de lepadat ipoteza oricat am maslui noi aparentele (pe cai tehnologice de ex. etc) conditia noastra interioara e imuabila in esenta ei. Si in cazul asta originalitatea ce devine? Se rezuma la jocul formelor? Dar diferenta dintre clasic si modern? Ca fiecare e adaptat formelor relevante in contextul societatii care-l include? Oricum, ideea ramane: hai sa enumeram cateva titluri care ar putea fi considerate simptomatice pentru vremurile actuale.

[varu]

Oricum, ideea ramane: hai sa enumeram cateva titluri care ar putea fi considerate simptomatice pentru vremurile actuale.

Friends with benefits

Bag si eu niste versuri:

Eu am fitze, tu ai tupeu / N-o sa ne fie foarte greu. / Sa vedem ,sa vedem, sa vedem, sa vedem. / Ce-o sa iasa.

[Chambord]

Da, nimeni n-a surprins mai bine ca Asia "zeitgeistul" romanesc post-revolutionar.

@Federico: Nu intamplator n-am pomenit cuvantul "originalitate". Pentru ca, matematic vorbind (va trebui sa imi scuzati tendinta asta, Federico e filosof, eu sunt inginer ) posibilitatea fizica de a fi original scade direct proportional cu trecerea timpului si aparitia de alte si alte filme. Cu cat "au vorbit" mai multi cu atat creste sansa ca unul din ei sa fi spus deja (poate intr-o alta forma) ceea ce vrei tu, ca artist, sa zici. Am renuntat de mult la a cauta originalitate (nu am nici o cultura atat de vasta incat sa judec originalitatea unei opere. Si cati au o asemenea cultura?)

Cat priveste filme reprezantative pentru vremea noastra, iarasi nu ma hazardez sa le numesc eu pentru ca ceea ce e reprezentativ pentru mine poate diferi de ceea ce conteaza pentru majoritatea, sau pentru elita, sau etc. Dar am postat in topicul "Repere de baza ..." un link imdb cu Filmele Anului (pt mine). Lista aia ar fi un raspuns. Sau, un punct de plecare. Dar cel mai bine cred raspunde topul TSPDT pe care l-am postat ieri in acelasi topic. Contine filme de la inceputuri pana in zilele noastre si e lista suprema (zic eu) de filme mari, reprezentative pentru vremurile cand au aparut (de multe ori chiar ahead if its time). Filme care sunt importante si azi si vor fi si peste alti ani.

[bremen1980]

Vedem filme pentru ca avem vedere ;daca eram orbi ascultam teatru radiofonic

[Chambord]

Mm, tu ai citit cartea lui ALS De ce vedem filme

[omudindulap]

Si totusi, desi Badlands e considerat (inca) cel mai bun film al tipului, omudindulap a inceput cu The Tree of Life. De ce?

Hei, nu-mi baga vorbe-n gura! Nu am zis ca The Tree a fost primul, le-am vazut pe toate ale lui, afara de Badlands.

[Federico]

@Chambord: Pentru tine originalitatea si noutatea sunt notiuni diferite?

Hei, nu-mi baga vorbe-n gura! Nu am zis ca The Tree a fost primul, le-am vazut pe toate ale lui, afara de Badlands.

Jeez, mind telling your subconscious to take it easy? Anyway, scuze pentru calomnie, o sa te contacteze avocatii mei. Dar totusi, de ce am spus chestia aia? Cred ca vroiam sa ma refer la faptul ca ai inceput cu copacul in raport cu cele doua, nu cu toata opera. whatever...

Friends with benefits

Nu stiu cat de serios ai vorbit, dar sunt de acord. N-am vazut filmul asta, dar l-am vazut pe fratele sau geaman (so they say) "No Strings Attached" - si oricat de prost mi s-a parut filmul n-am putut sa nu ma las lovit de autenticitatea involuntara cu care detabuizeaza sexualitatea. Este o faza absolut geniala in film in care o tipa in cadrul unei ptreceri-orgii apare in mijlocul incaperii beata muci intentionand sa tina un toast depravat si purtand niste chiloti pe ai caror posterior scrie "whore". Cutremurator...

Vedem filme pentru ca avem vedere ;daca eram orbi ascultam teatru radiofonic

Neah, vocatia mea de rezerva in caz de catastrofa oculara este sahul radiofonic. Dar oricum, intrebarea nu e de ce vedem filme, ci de ce vedem unele anume si nu altele.

1. Exista un singur film facut in ultimii 15 ani care a prins top 200 cele mai bune filme facute vreodata:
In the mood for love pe locul 197.
Singurul.

2. Am 30+ ani si doar 3 sau 4 filme (GoodFellas, Fanny and Alexander, Blade Runner, Raging Bull
) din top 100 cele mai bune filme facute vreodata au fost facute in timpul vietii mele.

Si ce parere ai despre asta? Ce inseamna? Ca ultimele doua decenii sunt cele mai slabe din istoria filmului? Are vreo legatura cu faptul ca deceniile cu cei mai putini reprezentanti in top sunt si cele mai recente? Sau e doar o coincidenta? Mie imi miroase un pic a o ipocrizie-snobista de spin opus grosolaniei "cinefilului recent" .

In alta ordine de idei, mi-am mai amintit de o observatie a lui Gorzo facuta in dreptul filmului pe care-l propuneam eu ca purtator de cuvant al trendului spiritual global, TSN. Ceea ce pierd din vedere asemenea interpretări, în graba lor de a citi zeitgest-ul pe chipul personajului
http://dilemaveche.ro/sectiune/film/...ocial-network#
E un ton peiorativ si admonestator, nu? Si atunci ma gandeam, daca nici asta nu-i reprezentativ... atunci sunt sanse mari ca principiul descifrarii in cheie zeitgeist a unui film primeste o lovitura serioasa. De asemenea, metoda asa de analiza e o sabie cu doua taisuri. pe de-o parte poate constitui o proba de finete si capacitate inalta de abstractizare din partea observatorului, dar in acelasi timp poate fi luata si ca o dovada de grosolanie - cititul la kil, vulgaritatea instinctului de trage repede concluzii si a generaliza. Exact cel mai aprig dusman al unu anume scriitor ruso-american al secolului trecut...
Just sayin'.

[Chambord]

@Chambord: Pentru tine originalitatea si noutatea sunt notiuni diferite?

Absolut. Dar nu pentru ca asa vreau eu ci pentru ca asa le-a facut pe ele mama lor. Diferite.

[omudindulap]

Anyway, scuze pentru calomnie...

[Federico]

Ha! Ha! Ce misto!

Absolut. Dar nu pentru ca asa vreau eu ci pentru ca asa le-a facut pe ele mama lor. Diferite.

Nu pricep. Cum asa? Care-i diferenta?

[Chambord]

Adica tot ce e nou e si original dupa tine ? Insisti cu "nu-i nimic nou sub soare", da ?

[Federico]

Nu, nu insist cu aia (desi nici n-o resping). Nu-i asta ideea.
Doar ca mie mi se pareau (m-am uitat si-n dex) doua cuvinte sinonime. Tu prin nou ai in vedere cumva data din calendar care-i corespunde aparitiei filmului? Daca da, atunci inteleg de ce nu ne intelegem, fiidca eu nu ma refer la asta. Un film de ieri, deci nou, nu e neaparat nou cu adevarat (aka original), fiindca poate sa nu spuna nimic nou, sau poate sa nu arate ca ceva nou. Deci, dupa cum observi, muland notiunea dupa structura binara a filmului de tip continut-ambalaj, ajung sa bifurc si sensul notiunii de originalitate - originalitate a continutului (care e aproape imposibil de atins in ziua de azi) si originalitate a formei (mai fezabil). Doar ca mi-e egal daca in loc de "originalitate" folosesc "noutate", in conditiile astea. Intuitiv mi se pareau echivalenti. Dex-ul ma sustine. ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) That's all.

[rvn]

conform aceluiasi dictionar, cinefilul este definit ca o persoana mare amatoare de filme.corect?
exista, insa, o mica diferenta de nuanta. cinefilul recent, mi se pare mie, este mai degraba, un CONSUMATOR. un hapaitor, nu pentru ca i-ar placea la nebunie filmul, ca produs artistic sau mai putin artistic, ci fiindca spiritul de turma, invinge oricum. suntem proaspeti cinefili, nu pentru ca iubim filmul, ci pentru ca cinematograful este mai degraba locul unde socializam.
atunci cand avem o pasiune, vrem sa aflam totul despre lucrul acela care ne pasioneaza. din pacate, foarte putini din randul acelora care frecventeaza cinematografele, numindu-se "cinefili", doar pentru vizioneaza de 15-20 de ori ultimul blockbuster aparut pe piata, sunt interesati de istoria cinemaului, sau de alte arte care concura, in mod ingenios si unitar, in creatia unui film.
P.S. n-am citit ce s-a scris pana acuma, scuze daca repet spusele altora..

[Chambord]

Eu nu vad utilitatea faptului de a avea 2 cuvinte diferite care sa exprime exact acelasi lucru. Sinonimia perfecta = redundanta = waste of time and resources
Deci da, tendinta in (sub)constientul meu: originalitate se refera la esenta, nou la forma.

[Federico]

Ah, ok.
Cuvintele astea...

Iar apropo de cuvinte... "Politist, adj." mi se pare un exemplu excelent de film paradigmatic pentru vremurile noastre (cel putin pentru mine; problema pusa de Porumboiu e una din principalele probleme ale vietii mele).

[Chambord]

Asa va mai chinuie dna profesoara Filo Sofia pe voi astia cazuti in mrejele ei

Cu mine nu i-a mers. I-am zis: Femeie, uite care-i treaba ... just sex, no strings attached

[Federico]

Neah, ti se pare; esti doar o noua victima a stralucitului meu narav de name&jargon dropping. In realitate nu m-am atins de Ea nici pentru un fir de par, numai gura-i de mine; mai flirtam si noi, din cand in cand, si pe unde apuc, dar oficial sunt insurat si cu copii (tot cu o fiica de inginer! ) si n-am de gand sa fac nimic in privinta asta...