Cinefilul recent
 

Induce un pic in eroare titlul in raport cu pretentiile topicului dar tre' sa recunoasteti ca iar am nimerit unul bengos. ;)

So, plecand de la mica discutie cu @omudindulap de la "Cele mai asteptate filme" as dori s-aud cateva pareri despre chestia urmatoare: in ce consta puterea de seductie a cinemaului de ultima ora? Sigur, ea nu are efect asupra oricui. In general, dupa observatiile mele are priza la idioti si la oamenii normali dar analfabeti dpdv al culturii cinematografice, dar ea se manifesta chiar si la nivelele relativ elitiste (intr-o masura mai diluata, of course). (La polul opus, cu cat individul e mai viguros ancorat in obiectul muncii cu atat interesele si gusturile sale par ca fug de suprafata temporalitatii. ) Deci, in afara de avantajul ca filmele noi pot fi vazute la cinema, care-i (i)ratiunea din spatele acestui instinct de afinitate pentru cinemaul proaspat scos din cuptor?

Poate pentru că oamenii vor să fie la curent cu ce se petrece, să fie la modă.
Poate că hainele arătau mai bine acum câteva zeci de ani, poate că istoria e mult mai interesantă decât știrile zilnice, dar de preferat tot prezentul e preferat. Chiar și când vrei să socializezi e mai greu să discuți despre chestii vechi.
În plus mai există și publicitatea și tot felul de referințe prin publicații la filmele noi care ne fac să vrem să le vedem.
Și desigur cum ai spus faptul că se pot vedea la cinema e un alt mare atu.

Ce sa se petreaca? Unde? Tu crezi ca poti afla ceva despre starea lucrurilor in lume la nivel social, politic etc. din filmele care apar in anul respectiv? Inteleg de ce unii ar putea avea iluzia asta, dar cred ca-i doar o iluzie. Sau daca filmul chiar zice ceva despre o anumita tema intr-un context temporal atat de limitat, inseamna ca informatiile alea nu au nicio valoare daca isi pierd valabilitatea atat de repede, de la an la an.
Nu cred ca stiu ce-i aia, dar in ce sens te referi? Ca indivizii extrag niste tendinte comportamentale, sociale etc. de la personajele din film prin care se racordeaza la trendul comun, sau ca mersul la filme noi e chiar moda in sine?

Da, observ. De ce oare?

Asta nu e o valoare in sine a filmelor noi. E doar ce punem noi in ele. Pe mine ma intereseaza valoarea in sine a lor. Oricum, e un cerc vicios aici. Oamenii se uita la filme noi fiindca altfel n-au o baza de socializare, si n-au o baza de socializare fiindca societatea deja nu e interesata de filmele vechi.
De ce publicitatea (in afara de cea direct interesata de vanzarea produsului) incurajeaza consumul de noutati si nu de clasicitati?

Prezentul e preferat pentru ca sunt multe persoane ignorante care asociaza filmele vechi cu "naspa","de cacat" fara ca macar sa fi vazut vreunul.Cunosc multe persoane care ma mai intreaba de filme si vor numai noi.

Sunt o mana filme care ies pe an si au ceva de spus despre starea lucrurilor in lume la diferite nivele,chestia e ca trebuie sa te documentezi ca sa dai de ele deci te inseli doar pe jumatate.
Publicitatea se face la productiile noi pentru ca asta e,se merge inainte dar se face publicitate si la filme clasice care ies pe blu-ray sau pe dvd de la Criterion,etc.

Se promoveaza orice pentru oricine,insa e si normal sa se axeze pe filmele noi cand exista o gramada de "cinefili" de duminica care nu vor sa gaseasca semnificatia vietii cand se duc la cinema ci sa se relaxeze,pe scurt nu vor sa-si foloseasca creierul.Chestia asta tine si de educatie,cultura generala asa ca producatorii se concentreaza pe ce se cere pentru ca de acolo vin profiturile.

Ce apare azi e mai bun decat ce a aparut ieri dar va fi mai prost decat ce o sa apara maine. Sunt sigur ca multi gandesc in termenii astia, chiar si atunci cand vine vorba de filme (de parca ar fi un produs software care nu poate deveni decat mai bun). Daca o sa pui o persoana din cele doua categorii enumarate de tine sa aleaga dintre un film din 2011 si unul din 2012 alegerea ei va fi clara. Cel din 2011 e deja invechit. Nu stiu de cand s-a incetatenit cliseul asta sau daca a existat tot timpul.

eu as zice ca a aparut odata cu ideea de progres.

Problem solved. Alte nelamuriri, Federico? :P

Pai, eu nu sunt unul dintre aia (decat uneori) dar totusi simt si eu atractia asta fata de un film nou. I mean, daca ar fi sa aleg intre un film din anii '60-'70 si unul de anul asta, stiind cumva ca ambele sunt la fel de valoroase (presupunand ca se pot compara), niste capodopere... nici n-as sta pe ganduri. De ce? E legitima alegerea mea sau e doar un reflex progresist vicios?

Si nu esti de acord cu asta, nu? In arta nu exista progres?

Alegi filmul nou pentru ca e contemporan cu tine.E mai mult instinctiva alegerea pentru ca te identifici mai usor cu personajele,mediul comparativ cu cele dintr-un film vechi de 50 de ani.
Don't worry,it happens to the best of us.:))

exact, in arta ,precum si in alte domenii umane, nu exista progres.

+1 la ce a zis K_K
As adauga ca factor important si spiritul de turma. "Aia l-a vazut, ala l-a vazut, toti astia l-au vazut, hai sa il vad si eu."
Mai e o chestie cu lumea care se duce la cinema fara a avea in vedere vizionarea unui film anume, pe sistemul "vedem acolo ce e", lumea se duce, se uita pe afise si majoritatea il aleg pe ala 3d.

Cunosc si eu specimene din astea care se duc orbeste la cinema si se iau dupa poster iar cand dau de un film care nu e in zona lor de comfort sunt luati prin surprindere si se revolteaza dupa aia ca a fost de rahat.Eu unul,ma duc la film doar dupa ce am facut investigatiile de rigoare,nu alba neagra.

Mi se pare inutila discutia despre ''cinefilul de mall''. Cred ca-s clare motivele pentru care acest specimen alege filmul nou, in detrimentul clasicului, e la mintea cocosului. Ar fi mai interesant de discutat despre ''cinefilul de pe forumul cinemagia'', de exemplu.
Un exemplu concret: am vazut Melancholia, dar nu Europa, am vizonat The tree of life, nu si Badlands.
Imi place sa cred despre mine ca nu-s nici ignorant, nici snob. Si totusi... :-?

dar e firesc. de obicei auzi de un autor tot prin reclama care se face la filmele lui actuale.
daca iti place, "il descoperi", cum se spune, cauti sa vezi si filmele lui mai vechi.

Da, ai dreptate, cred ca ma judec prea aspru. Nu cred ca exista o regula a vizionarii filmografiei unui autor, o obligativitate a vizionarii cronologice, decat poate daca vrei sa-i urmaresti evolutia, sa-i studiezi stilul etc., dar deja vorbim de altceva. Cred ca pentru un simplu iubitor de cinema, sa zicem, nu-i asa o tragedie. In plus, in cazul meu, inca exista dorinta vizionarii si celorlalte creatii ale lor, mai vechi.

Federico, citeva posibilitati:

1. Sintem superficiali. Superficialitatea a devenit un mod de viata, chiar si in rindul relatiilor apropiate, nu intru in discutii de genul, doar arunc sopirla. Oricum, nu vreau sa zic ca a fi superficial e neaparat ceva rau, vreau sa zic ca asa sintem toti intr-o mai mica sau mai mare masura.
2. Creierul de maimuta. Sarim de la un gind la altul, avem nevoie de noutate, vechiul e obositor, ne stoarce, noul ne da energie, iluzorie, orisicit, ne trece de noapte.
3. Autorii, nu in ultimul rind. Primele lor opere sint de obicei ermetice, personale, necesita mult chin emotional si intelectual din partea noastra sa-i intelegem. Pe masura ce s-au vazut acceptati ca autori devin si ei mai deschisi, descopera publicul si fac un compromis: publicul le-a daruit ceva, daruiesc si ei la rindul lor, filme mai accesibile. Daca ti se intimpla sa vezi un film mai nou al cui vreti voi, WA, apoi vezi Sleeper (nici nu mi-l amintesc si n-am idee daca e bun de comparatie, dar asta e, sa zicem), zici "huooooooooa, ce-i cu asta? ce vrea de la mine?" si uite-asa te intorci sa urmaresti activitatea lui viitoare si nu pe cea trecuta.
4. Ah, mai e si ideea asta ca sintem muritori si ca gindul la viitor e ca o supapa de salvare, ne inalta, pe cind gindul la trecut ne trage in jos. Eu n-o impartasesc, ideea, dar am zis s-o zic daca s-a vrut scoasa la plimbare.

Blah blah, nu orice film poate fi considerat Arta (with capital A). La fel cum nu orice zgomot poate fi muzica, nu orice bucata de marmura - Pieta, etc, etc. Analog, cum exista cineasti de duminica, asa exista si pictori de duminica, scriitori de mana a 7-a, si iarasi etc, etc. (Si da, absolut oricine cu un aparat foto/pix/pensula/dalta/etc/etc in mana este un artist genuin, aflat in travaliul creatiei. Daca a mai rasfoit si 2-3 carti/reviste de fotografie/cinema reteta e mai mult ca sigura. Yeah, right...). Tot blah blah-ul asta si in cazul audientei. Clar, creatorii (de orice natura, se extrapoleaza usor in diferite medii) si publicul aferent se merita reciproc. Simbioza e perfecta. Drumuri batute de mii de ori.
Referitor la audienta, mi-am adus aminte ce spunea peronajul Isaac Davis in Manhattan:
- This is so antiseptic. It's empty.[...] You're going by audience reaction? This is an audience that's raised on television, their standards have been systematically lowered over the years. These guys sit in front of their sets and the gamma rays eat the white cells of their brains out!


:-O. Sincer, sper sa fie o greaseala de dactilografiere!

Ce ironic e ca la tine se afla de fapt greseala.:))

Mi-am mai amintit :) nu scapati asa usor.

Nevoia de a fi acceptati. Vrem sa fim noi dar vrem sa fim si acceptati in grupurile in care sintem si uite-asa ne cameleonam pentru unii si pentru altii.