Dogma 95 si Lars Von Trier

[Leonard]

observ ca s-a pornit de la o discutie despre Dogma si s-a ajuns la filmele lui Von Trier in general. Singurul film in conformitate cu Dogma al lui Trier este Idiotii din 1998, care este al doilea film Dogma dupa Festen. Asadar, Breaking the Waves, facut in 1996 nu poate intra in aceasta categorie, chiar daca are unele elemente, respecta cateva din regulile Dogmei. La fel si Dancer in the Dark, nu e un film Dogma.
Eu nu am vazut inca Idiotii si nici un film Dogma. Voi reveni cu comentarii despre Dogma dupa ce il vad Idiotii si Festen. Marturisesc ca am citit "cele zece porunci" si nu prea m-au incantat dar sunt curios sa vad ce iese.
Totusi Lars von Trier este regizorul meu preferat pentru cele 3 filme de el pe care le-am vazut: Europa (facut in 1991 si care "incalca" toate regulile principiului Dogma aparut ulterior, cu exceptia regulilor 8 si 9), Breaking the Waves, dar in primul si in primul rand Dancer in the Dark. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit cand am iesit de la cinema de la acest film. Stiu ca multi care l-au vazut n-au simtit nimic, si li se pare o manipulare. Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om. Mi se pare explicabil ca acest film sa nu placa majoritatii celor care l-au judecat cu creierul. De fapt nici nu e vorba de "a placea" sa "a nu placea". E vorba de a experimenta niste senzatii unice.
Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.

[Alex Leo Serban]

da cine-a zis ca 'breaking...' & 'dancer...' sint dogma???
e-n spiritul - & stilul - lui lvt sa provoace evenimente-gaguri (in care el e primul sa nu creada), asta s-a-ntimplat si anul asta la cannes cu 'dogville'... care, credeti-ma, e kiar un film superb!! provocator as usual, vitruoz (idem), dar si incredibil de pur, de intens, de emotionant - o experienta entuziasmanta! (eu nu m-am dat in vint dupa 'dancer...', prefer 'idiotii' de departe - si, din 'trilogia in E', 'epidemic'...)
da, omu e un mare manipulator - so what? si hitchcock era! -, dar cred ca trebuie sa lasam persoana lvt deoparte cind ii judecam filmele...

[Ambra Blu]

Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om.

Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.

Mie, unuia, nu mie se pare nici pe departe cel mai zdruncinator si sfisietor film facut vreodata. Cu exceptia momentului in care ea este spinzurata si a momentului in care ea, fiind in inchisoare, aude corul capelei, filmul mi se pare criminal de plat din punct de vedere emotional. Scena in care Bjork il ucide pe politist nu m-a infiorat deloc, desi au existat alte filme in care scenele violente erau redate realist/naturalist, dar cu un efect mult mai puternic (pot intra aici scenele de viol din Boys Don't Cry sau tortura administrata unui politist in Reservoir Dogs).

Si, din pacate, eu cred ca Dancer in the Dark se adreseaza umanului, mai degraba, decit transcedentalului. Moartea eroinei este un dead end sau o simpla oprire a activitatilor vitale. In The Green Mile in schimb, unul dintre filmele mele favorite, te si revolti impotriva nedreptatilor justitiei dar si te cutremuri in fata miracolelor savirsite in film. Acolo, pot sa spun ca moartea eroului transcede umanul: nu e o simpla electrocutare, ea e uciderea unui miracol de-al lui Dumnezeu. Cum zice eroul: "You'd die, too, and my curse is knowing I'll be there to see it. That's my punishment, you see? My punishment for letting John Coffey ride the lightning. For killing a miracle of God."

[Gaandalf]

[img][/img]

[Gaandalf]

[img][/img]

[Danny]

Cinema Union

"Medalion Lars von Trier"

Vineri, 7 noiembrie, ora 16.00 "Europa"
Sambata, 8 noiembrie, ora 18.00 "Idiotii"
Luni, 10 noiembrie, ora 20.00 "Breaking the Waves"

[Ambra Blu]

Ultimul Lars von Trier

[illotempore2002]

Cum va place "Dogma '95"?
Ce credeti despre principiile din "The vow of chastity"?

Credeti ca un film trebuie sa fie cast? Golit de prezenta autorului, sa se dedice povestii si realitatii? Sau din contra, filmul trebuie sa fie se invarta in jurul autorului lui, sa respire inclinatiile artistice ale regizorului, optiunile lui, orientarea estetica, angoasele si extazurile acestuia?

Optiunea mea este cea din urma: imi plac filmele de autor. Imbibate de genialitatea sau lipsa de genialitate a acestuia!

Problema e ca, vazand cateva Dogme, mi-a placut si "realitatea nuda".

Ce ziceti?

[illotempore2002]

Oh, se pare ca s-a discutat deja cate ceva pe aici....din neatentie am mers direct la pagina 2, crezand ca asta e tot ce s-a discutat....

[illotempore2002]

s-a dat, stiti si voi, Breaking the waves la Republik. Ocazie cu care m-am uitat si eu la filmul asta. Cam o saptamana mi-a luat. Ocazie cu care am putut sa conchid: nu imi place individul asta, von Trier. Banuiam eu ca nu imi place, dar cu acest film, m-am convins.

M-am indragostit de el cu Dogville, am aprofundat si cristalizat iubirea pt el odata cu Dogma1, Festen, sentimentele mele au inceput sa se degradeze odata cu Dancer in the dark, dupa Europa m-am gandit ca oricine merita o sansa si ca in fond Trier poate vorbi si frumos insa odata cu Breaking the waves m-am decis: divortez!

Este extraordinara Emily Watson, este extraordinar personajul ei din acest film, e de o complexitate si de un rafinament abisal pe care nu l-am mai intalnit vreodata la un personaj....este atat de primitiva si de naturala si de "normala" in anomaliile ei, si este atat de egala cu sine incat nu ai cum sa nu te opresti si sa te intrebi: ce e normalitate? cu ce o raportam? trebuie raportata la ceva?

asta a fost miezul filmului pt mine, asta a fost tot ce a contat. in rest, e o lalaiala mult prea lunga, putine din scene sunt relevante pt personajul principal (caci filmul este numai despre aceasta femeie ratacitoare). Nu sunt un mare fan al realismului din film, dimpotriva imi place ceea ce depaseste segmentul acesta ingust, insa breaking the waves are tendinta sa exagereze doar de dragul amplificarii unor potentiale stari ale spectatorilor. adica gratuit. ceea ce nu e frumos! si nici corect!

[europe_east]

eu am vazut cam demult filmele dar in impresii ar sta cam pe dos... adica, la breaking the waves (acu' multi ani cand l-am vazut) mi-a picat cu tronc, la dancer in the dark am ridicat o spranceana, la europa am zis ca divortez si la manderlay i-am mai dat o sansa... per total insa trier is not on my list...

[illotempore2002]

sa vezi si Festen, e facut impreuna cu colegu' Vinterberg, asta e foarte meserias...

si eu mi-am pierdut total interesul pt von Trier.

[Pauline Kael]

Leonard a scris:

Lars von Trier este regizorul meu preferat pentru cele 3 filme de el pe care le-am vazut: Europa (facut in 1991 si care "incalca" toate regulile principiului Dogma aparut ulterior, cu exceptia regulilor 8 si 9), Breaking the Waves, dar in primul si in primul rand Dancer in the Dark. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit cand am iesit de la cinema de la acest film. Stiu ca multi care l-au vazut n-au simtit nimic, si li se pare o manipulare. Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om. Mi se pare explicabil ca acest film sa nu placa majoritatii celor care l-au judecat cu creierul. De fapt nici nu e vorba de "a placea" sa "a nu placea". E vorba de a experimenta niste senzatii unice.
Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.

@Leonard,mi se pare ca lumea il judeca nedrept si superficial pe Lars von Trier.
Mi-a placut "Dancer in the dark" Bjork a facut un tandem exceptional cu Deneuve,iar von Trier are un fel unic de a sonda personalitatea feminina din punct de vedere spiritual in general.Coloana sonora de exceptie la fel si suspence-ul creat si stilul care e unul original.Il voi revedea ,desi imi creaza o stare de angoasa claustranta,ca si cum eu as fi tipa oarba din film,o compasiune viscerala!
http://www.imdb.com/title/tt0168629/
"Breaking the waves" e o capodopera.
http://www.imdb.com/title/tt0115751/
Scene chiar tragi-comice,tratate cu un umor din topor,la care nu stii daca sa razi sau sa plangi.Stellan Skarsgard e unul din preferatii mei,asa ca a fost o placere naturalista sa-l vad gol Emily Watson e atat de Bess herself,joaca cu tot sufletul cum spunea un ziarist, si ar fi meritat un Oscar cu siguranta,oricum o prezenta de neuitat..Actritele alese de von Trier mi-amintesc de ciudatenia actritei fetis a lui Ingmar Bergman,Liv Ullmann,nu frumoasa ,dar atat de interiorizata.Penultimul capitol din film care e cheia filmului,"Bess's sacrifice" mi-aduce aminte de o povestire a lui Voltaire(parca"Candidul" )si de Maitreyi a lui Eliade: amandoua se sacrifica,dezonoreaza,tortureaza cumva fizic pentru dragostea lor in final.Scenele sunt filmate minunat,patina aceea de vechi( ca spunea cineva de filmatul pe pelicula,o idee de areprezenta frumusetea artistica bruta) ,imaginile care anunta capitolele si cantecele hippioate fac o atmosfera care transpare dincolo de ecran spre spectator,e ca un alt spatiu,o alta dimensiune care te absoarbe.Finalul cu motivul clopotnitei(cumva fatidice,fara clopot) si al justitiei divine si nedreptatii meschine a oamenilor se regaseste si in alte filme de acelasi regizor.Von Trier e foarte complex,nu e un moralizator,e un metafizic prin excelenta, si nu poate fi descris in doua fraze.Poate ca are si filme mediocre,dar cu siguranta acestea sunt deosebite.
Sunt fan.
*Despre Dogma: unui regizor de exceptie i se iarta si excentricitatile si lumea n-ar fi evoluat daca anumite minti luminate n-ar fi luptat impotriva curentului.Si Noul Val a fost un spirit de fronda la adresa filmelor comerciale si glamouroase de la Hollywood.Si cum spunea Ricuta,orice curent artistic naste altul,e o evolutie in sine perfect normala.

[Cinemania]

... von Trier are un fel unic de a sonda personalitatea feminina din punct de vedere spiritual in general...

asta mi-a placut...as inlocui 'in general' cu 'in profunzime'...se simte foarte bine in cazul lui Bess din Breaking the waves si Grace din Dogville

[Pauline Kael]

Inca n-am vazut Dogville,Kidman poate era totusi in zilele ei bune.Ce iti place si ce nu de von Trier?

[Cinemania]

Europa (in top 10 la mine), Idioterne, Breaking the waves, Image of Relief, Epidemic, Dancer..., Dogville...pe astea le-am vazut si nu e nimic care sa nu-mi fi placut

deci pot sa spun ca, momentan, von Trier e unul din preferatii mei...oricum mereu am avut o slabiciune pt nordici

[Cinemania]

..si sa nu raman dator: ce imi place in mod special e acea sondare a sufletului uman, specifica si la altii

[Pauline Kael]

Retinut lista,dar sondare in stilul asta...mai rar.Poate doar tot la nordici(Bergman).Restul se pare ca pentru ei sufletul e insondabil.

[Cinemania]

Retinut lista,dar sondare in stilul asta...mai rar.Poate doar tot la nordici(Bergman)

si Kaurismaki

[Pauline Kael]

Vazut acum "Dogville" si nu pot sa spun ca nu sunt inca socata.
Spoilere!!![/
Cea mai socanta scena a fost aia in care in care Grace se trezeste in masina inapoi in oras.Mi s-a parut tragica.Cea mai dezamagitoare,finalul,daca ar fi iertat orasul,pariez ca ar fi luat un premiu filmul asta.Si mi-ar fi mers mai mult la suflet.Asa totul a fost degeaba.In fond"Breaking the waves" e mult mai moralizator.Poate ca Lars nu si-a propus asta,si indiferent cum se termina un film bun,poate ca niciodata nu ti se pare finalul perfect.
Mi-ar fi placut ca Grace sa se revolte mai mult,si la sfarsit cand privea Dogville in lumina lunii,sa-l lase sa supravietuiasca.
Bineinteles ca iar ne-au aratat fundul gol si toate alea (din spate) ale lui Stellan.Cica scena violului trebuia sa fie "in genunchi si maini" dar mi se pare ca Nicole se accidentase la un genunchi cand filma Moulin Rouge.
Pentru cei care cauta inspiratie: nu e de gluma,daca priviti fotografiile din genericul de final,si cat de artistic e scenariul lui von Trier:cine a debitat tampenia asta ca un scenariu trebuie sa fie plat ,idiot in termeni seci,tehnici,doar descrieri de rahat si dialoguri de cacao("ca-n realitate")?
O,da.Sa fim toti la fel,sa purtam uniforma asta de oameni intr-o viata fada ,lipsita de curaj ,de profunzime si de inedit.Fara imaginatie.
Mi-a placut mai mult "Breaking...",dar si acesta e printre favoritele mele.Extraordinar stilizat,doar emotie,nu efecte speciale,nu aiureli.Revin.Un film de revazut.Si de rediscutat.La naiba cu oscarelu'.
Trebuie sa vad a doua parte a trilogiei,
http://www.imdb.com/title/tt0342735/
Si "Wasington",care nu stiu cand apare.Si cam tot,desi nu cred ca vor fi toate absolut ravasitoare,bune...
La "Antichrist" ala nu cred ca ma voi uita,si asa Lars e destul de dur,asta e horror si ataca o tema tabu,din multe puncte de vedere(placerea lui Lars,sa scormoneasca prin iadul emotiilor omenesti).Sper sa nu fie un fiasco,si sa mi-l povestiti si mie,desi mai bine nu.