(Alain Resnais) Muriel, or The Time of Return vs. Salvatore Giuliano (Francesco Rosi)

[Liviu-]

Meci: (B13. Alain Resnais) Muriel, or The Time of Return vs. Salvatore Giuliano (B14. Francesco Rosi)

Rezultat: 0 - 3

Perioada de votare: 22 aprilie 2013 - 19 mai 2013

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[faraimaginatie]

Muriel

Cred ca-i primul film colorat al lui Resnais si mie mi se pare ca nu-i prea reusit din punctul asta de vedere. Al imaginii adica. Pare usor stangaci iar paleta de culori folosita e cam tristuca asa si cam fada. Sigur, ca s-ar putea aduce argumentul ca e in ton cu vibe-ul filmului. Pe mine nu ma convinge, ceva-i lipseste din punctul ala de vedere. Trecand peste asta, filmul mi s-a parut ok. Cred ca am fost putin underwhelmed pentru ca aveam asteptari atata de mari de la Resnais post Hiroshima si Marienbad. Si, desi a avut momente interesante, nu a avut un impact foarte puternic asupra mea. Adica, da, mi-a placut extrem de mult Delphine Seyrig care face un rol extrem de bun. Mi-a placut moderatia si eleganta cu care interpreteaza rolul ala. Are ceva extrem de fermecator si natural si sincer jocul ei. Si subiectul filmului e fascinant daca stau si ma gandesc si-atunci ma-ntreb ce n-a fost de-ajuns pentru mine? Probabil mi-a fost destul de greu sa-i urmaresc structura aia usor geometrizata? Filmul a parut extrem de abrupt si "taios" pe alocuri in procesul imbinarii momentelor de pierdere de memorie ale lui Helene cu cele ale imaginilor razboiului din Algeria si ale efectelor pe care le-a avut asupra celor 3 protagonisti. Montajul a fost destul de interesant dar m-a depasit de multe ori. Acuma imi dau seama, e interesant cum ambele filme din runda asta au ca punct comun The Battle of Algiers.

Salvatore Giuliano

Nu m-as fi gandit in 100 de ani ca o sa-mi placa filmul lui Rosi. Subiectul nu e unul interesant pentru mine si m-am gandit ca o sa ma plictiseasca cumplit. Spre surprinderea mea, nu s-a intamplat asta. Pentru ca tot vorbeam de The Battle of Algiers cred ca sunt din aceeasi categorie si stiu ca Algiers e ala mai apreciat dar mie mi-a placut mult mai mult filmul lui Rosi. Mi s-a parut mai interesant si ca executie si ca subiect, propriu-zis. Bineinteles, filmul arata mai mult a documentar decat a film artistic. Mi s-a parut extrem de precis in ifnormatia transmisa si foarte artsy in mizanscena. Cimenturile si cladirile alea care ocupa ecranul in detrimentul prezentei umane mi-a adus aminte de Antonioni si, evident ca asta e tot timpul un plus. Oricum, lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost personajul central si felul cum a fost adus la viata in absentia. Practic, nu exista pe ecran si totusi e prezent in fiecare replica, in fiecare gest al personajelor care se perinda pe-acolo. (Ha, inca o asemanare intre filmul asta si Muriel. Am uitat sa mentionez aspectul asta acolo. Mi-a plaut mai mult aici, totusi). Am ajuns, pana spre sfarsit sa fiu interesata chiar si de dimensiunea politica a filmului. Mi s-a parut foarte captivanta si partea aia. All in all filmul asta mi-a depasit hotarator asteptarile.

Siiii...desi nu m-as fi gandit vreodata, votul meu merge la Rosi

[faraimaginatie]

Apropo, turneul asta devine ridicol. Ii invit pe cei care l-au initiat sa-si miste labutele si sa scrie ceva despre filmele astea. Sau sa dea macar un vot. E cam frustrant sa "vorbesc" singura.

[stalex]

Salvatore Giuliano

Dupa primele douazeci de minute, doar curiozitatea legata de un fapt istoric de care n-aveam habar m-a facut sa continui sa ma uit. Pana la urma nu mi-a parut rau, filmul chiar m-a prins. Mi-a placut cum evolueaza, gradat, de la documentar pur la ... cum sa-i spun? thriller politic? politist? In fine, de fapt cel mai mult mi-a placut paienjenisul de suspiciune-manipulare-tradare care duce la asasinarea lui Giuliano. Prinsi intr-o intr-o combinatie interesanta de asprime, finete si ticalosie, protagonistii au reactii in acelasi timp veridice si nuantate. Amestecul dintre codurile mafiote si onoarea adevarata a luptatorului duce la o serie de rasturnari total neprevazute in sala de tribunal - pot spune ca din momentul inceperii procesului filmul chiar m-a tinut cu sufletul la gura.

Si eu am observat absenta de pe ecran a protagonistului, in Salvatore Giuliano ca si in Muriel. Si ar mai fi un element care leaga cumva aceste doua filme, de fapt total, dar total diferite. In Muriel avem un fals combatant, demascat ca atare, in Salvatore Giuliano lupta in sine are ceva fals, macar in sensul ca, de fapt, fiecare protagonist are propriile resorturi. Un razboi care ne e aratat initial cu doua tabere clar delimitate, pentru ca pe parcurs sa intelegem ca nimic nu e clar, nici pentru noi, nici pentru participanti.

Cam atat. Despre Muriel o sa incerc sa zic ceva pana duminica - am un sfarsit de saptamana cam aglomerat...

[stalex]

Muriel

Incercand sa scrii ceva despre Muriel iti dai seama ca e un film greu, foarte incarcat de continut. Asa, pe scurt si simplificand la maxim, ar fi vorba despre utopia regasirii - poti sa te intorci in timp, pana la urma, dar n-o sa gasesti niciodata ce stiai tu ca ai lasat acolo. Treaba asta mi se pare frumos si cu arta accentuata. Fiecare scufundare in propriul trecut (sau in unul comun) pare sa fie similara, pentru toate personajele, cu evolutia tot mai accelerata a unei boli. Bernard sufera cel mai evident, purtand mereu cu el imaginea mutilata a lui Muriel, dar si ceilalti sunt afectati in egala masura. Alphonse e atat de imbatranit, incat Francoise ii spune ceva de genul "daca te-as fi intalnit acum prima data, te-as fi ajutat sa treci strada". Am mai retinut si ideea lipsei de comunicare reala, a falsei imagini pe care personajele o proiecteaza unele asupra celorlalte. Alphonse spune: " Helene, tu crezi ca poti sa cunosti persoana iubita, dar te inseli, pentru ca fiecare persoana e o lume". Si, vizibil mai ales tot la Alphonse, ideea evadarii dintr-un prezent banal, chiar ignobil, intr-un trecut plasmuit.

Muriel si Giuliano sunt doua filme atat de diferite, incat mi se pare foarte ciudat sa trebuiasca sa alegi intre ele. O sa votez Rosi, dar asta numai pentru ca e vara si Resnais nu merge deloc, dar deloc cu bere.

[MinRep]

Muriel

Nu imi aminteam foarte bine filmul, dar nici nu aveam dorinta sa il revad in intregime. Si chiar daca i-am reacordat o privire superficiala (fara subtitrari si cu mail-uri/Facebook/telefoane suprapunse), imi mentin parerea "originala": Muriel este corolarul lui Hiroshima si Marienbad, un al treilea film care reviziteaza temele celorlalte doua filme (razboiul, o relatie/iubire indepartata care bantuie protagonistii, memoria etc.), de aceasta data in contextul unui conflict mult mai close to home - razboiul din Algeria. Nu ca "Muriel" nu ar fi un film de sine statator, dar pentru mine are mai mult sens daca il privesc exclusiv in contextul operei "complete" a lui Resnais. Cred ca e semnificativ faptul ca, dupa Muriel (si "La guerre este finie"), Resnais a inceput sa abandoneze temele politice si sa-si schimbe un pic preocuparile (cum am vazut in "Mon oncle d'Amerique"), chiar daca experimentele narative si stilistice continua. Cred ca "Muriel" este un film bun... chiar foarte bun as putea spune. Dar vine in urma a doua capodopere si nu are neaparat ceva de spus in plus. "Prietena" Delphine Seyrig este exceptionala (asa cum, de fapt, este in toate rolurile pe care le-a facut).


Salvatore Giuliano

Am citit inainte sa vad filmul ca este unul dintre preferatele lui Scorsese, care a si votat pentru el in ultimul sondaj Sight & Sound (desi nu il mentioneaza in excelentul sau documentar despre cinematografia italiana - "Il mio viaggio in Italia"). Scorsese mai afirma ca este unul dintre filmele care l-a ajutat sa construiasca atmosfera si estetica din "Taxi Driver". Eu unul nu am vazut asemanarile intre cele doua, dar am vazut un film care mi s-ar fi parut extraordinar si fara sa fi stiut ca este printre iubirile lui Marty. Francesco Rosi nareaza rezistenta din al Doilea Razboi Mondial, independenta Siciliei, codul tacerii mafiote si conditia oamenilor de rand in jurul unui personaj principal si titular care este mai mult absent, banditul Salvatore Giuliano. Subiectul filmului nu este viata acestuia, ci modul in care societatea italiana si siciliana se reorganizeaza dupa douazeci de ani de fascism si razboi. Toate personajele care vin in contact cu Turiddu (porecla lui Giuliano) sunt exponenti ai unei anumite categorii sociale sau autoritate: carabinieri, intelectuali, avocati, tarani in cautarea unei vieti mai bune, capi mafioti de mana a doua etc. Coruptia este pervaziva si subordonata politicului, la fel cum actiunile bandei lui Turiddu sunt subordonate gangsterilor care il finanteaza si autoritatilor care il folosesc pentru propriile lor scopuri. Ultima secventa este exceptionala: unul dintre cei care l-a turnat pe Salvatore Giuliano este asasinat la cativa ani de la moartea banditului si procesele care au urmat, fara sa fie clar cine este autorul atentatului. Conflictele vechi au consecinte si in ziua de azi.


Vot: Rosi