(Claude Chabrol) L'enfer vs. La ville des pirates (Raul Ruiz)

[Liviu-]

Meci: (A3. Claude Chabrol) L'enfer vs. La ville des pirates (A4. Raul Ruiz)

Rezultat: 5 - 3

Perioada de votare: 26 noiembrie 2012 - 23 decembrie 2012

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[Windom]

La ville des pirates

Filmul ăsta mi-a stîrnit curiozitatea din momentul în care l-am ochit la propuneri. O dramă cu accente horror în regia lui Ruiz, this must be something, I said...
Well, e un film straniu. Face parte din acea categorie de filme în care recunoști o sclipire de geniu atunci cînd vine vorba de atmosferă, feeling, mood și aspect, dar să nu care cumva să încerci să-i cauți o logică pentru că în momentul acela filmul îți apare criptic și pretențios, riscînd să te alieneze. Într-adevăr, se face abuz de cadre pretențioase (vezi drept un exemplu secvența cu masa de pe terasă, n-am înțeles rostul acelui shot point-of-view luat din gură), discursuri și acțiuni al căror singur scop pare acela de a epata.
Cotrobăind prin acest cufăr ce stă să de-a pe-afară de simbolistică artistică greoaie, dai peste un basm macabru avînd în centru un Peter Pan from hell, care-și ucide întreaga familie apoi prinde în mrejele sale o fecioară neîntinată, atrăgînd-o în universul său coșmăresc.
Problema e că filmul devine tot mai doct, sfîrșind prin a se încovoia sub povara ideilor stufoase cu care jonglează. E un film care mustește de simbolism, dar totul devine atît de confuz la un moment dat încît îți cam taie cheful să-l mai descifrezi...

[MinRep]

Am vazut ambele filme in week-end si pot sa spun ca este un „meci” mult mai pasionant si mult mai strans decat ma asteptam sa fie. Uitandu-ma la cele doua filme, am uitat ca le vad in contextul unui turneu intre forumisti, ceea ce s-a intamplat destul de rar pana acum. Am sa incep cu Ruiz.


La ville des pirates

Aceasta este o fantezie suprarealista a carui plot este destul de greu de sumarizat. Personajul principal este o tanara despre care aflam, pe parcursul derularii filmului, ca are cateva traume in trecut si pare sa fie in cautarea disperata a unei familii din care sa faca parte. Se creeaza o legatura stranie intre ea si un copil de zece ani, foarte precoce, posibil criminal in serie, a carui adevarata natura va fi dezvaluita de-abia la sfarsit (sort of...)

Sunt de acord cu Windom cand spune ca totul devine atît de confuz la un moment dat încît îți cam taie cheful să-l mai descifrezi... Insa pentru mine momentul acesta a venit destul de devreme in desfasurarea „actiunii” si atunci am putut sa ma relaxez, sa nu caut neaparat un sens in ceea ce apare pe ecran si sa ma las purtat de film. Naratiunea si asa de laxa pe care Ruiz o creeaza (si care pare sa fie approach-ul sau obisnuit) este punctata de twist-uri neasteptate si elipse temporale. La un moment dat, eroina noastra se trezeste captiva unui tanar schizofrenic care vorbeste pentru intreaga sa familie, fara sa isi aminteasca in ce fel a ajuns acolo. Iar inspre final, incepem sa nu mai fim siguri cat timp a trecut de la

Sa incerci sa descifrezi acest film este munca grea. Mai mult ca sigur, nici nu a fost in intentia realizatorilor sa ofere indicii spre o rezolvare unica. La fel ca „L’age d’or” sau ca filmele Meyei Deren (in special „Meshes of the Afternoon” si „At Land” ne vin in minte uitandu-ne la „Ville des pirates”), ne sunt sugerate anumite idei, dar spectatorul ramane prins in suvoiul imaginilor. E ca si cum ai incerca sa comunici cu propriul subconstient, care iti joaca in continuu feste. Oricum, fie ca "La ville de pirates" este un manifest feminist, o alegorie despre pierderea sanatatii mintale sau o reinterpretare a lui "Rosemary's Baby", pentru mine conteaza mai putin (dar, cel mai probabil, este toate acestea in acelasi timp).

Iar imaginile sunt senzationale. Amintesc aici doar straniile peisaje ale insulei (care apar si reapar obsesiv), aproape ca niste picturi impresioniste (sunt foarte curios sa stiu ce filtre si efecte au folosit), dar si extraordinarele cadre in deep focus in care un obiect din prim-plan si unul din plan indepartat sunt perfect focalizate, intr-o asociere de obicei surprinzatoare.

[Windom]

Într-adevăr, la fel ca Last Year at Marienbad (pe care tocmai ce l-am revăzut vineri în cadrul Festivalului Filmului Francez de la Tg.Mureş), La Ville des Pirates funcţionează în primul rînd la nivel senzorial, din momentul în care te-a prins în mrejele sale şi te-a hipnotizat prin frumuseţea sa. Continuînd comparaţia dintre cele două filme, cred că în cazul Oraşului Piraţilor, dacă ai săpa destul de adînc, probabil că ai da peste scheletul unei poveşti care are cît de cît o logică. Last Year at Marienbad funcţionează în sens opus (cel puţin aşa îmi apare mie, după a treia vizionare) - pe măsură ce încerci să descîlceşti iţele poveştii, filmul devine tot mai confuz...
Revenind la Oraşul Piraţilor, două scene m-au impresionat în mod deosebit - cea cu bărcuţele făcute din bancnote, care iau foc la contactul cu sîngele şi scena în care tipa relatează din ziar ştirea despre crimă, iar camera ne dezvăluie treptat picioarele copilului, în fundal auzindu-se sforăitul macabru al bătrînului (pe care la început l-am confundat cu ceva ghiavolesc). Creepy...

[MinRep]

. Last Year at Marienbad funcţionează în sens opus (cel puţin aşa îmi apare mie, după a treia vizionare) - pe măsură ce încerci să descîlceşti iţele poveştii, filmul devine tot mai confuz...

Yup. Cred ca asta era si intentia lui Resnais. Tin minte ca dupa ce l-am vazut prima data alaturi de un prieten, amandoi aveam interpretari complet diferite. We were both wrong... or both right...

Revenind la Oraşul Piraţilor, două scene m-au impresionat în mod deosebit - cea cu bărcuţele făcute din bancnote, care iau foc la contactul cu sîngele şi scena în care tipa relatează din ziar ştirea despre crimă, iar camera ne dezvăluie treptat picioarele copilului, în fundal auzindu-se sforăitul macabru al bătrînului (pe care la început l-am confundat cu ceva ghiavolesc). Creepy...

Sunt atatea scene care ies in evidenta in "La ville des pirates" incat cred ca din 100 de forumisti fiecare ar alege o alta. Pentru mine, scene care mi s-a parut cu adevarat creepy a fost cea in care Isidore vine sa ia cina cu Tobi, iar acesta incepe sa se joace cu mingea alba, aruncandu-si mingea de la o "copie" a sa la alta. That scene really got to me in the middle of the night...

[MinRep]

L’enfer

Asa cum se stie foarte bine, scenariul a fost scris de Henri-Georges Clouzot, dar acesta nu a mai apucat sa faca filmul. Claude Chabrol se inspira insa nu numai de la Clouzot, dar si de la Alfred Hitchcock, „L’enfer” fiind plin de imagini care amintesc de operele marelui Hitch.

Este nedrept insa sa il vedem pe Chabrol ca pe un banal epigon, iar filmul de fata este unul dintre cele mai interesante exercitii semnate de acesta in stilul marilor sai maestri (ai suspansului). Impresioneaza rapiditatea cu care se dezbara de expozitiune, intr-o serie de flash-forward-uri in primele 5-10 minute, care ne spun tot ce trebuie sa stim despre cuplul din rolurile principale. Imediat dupa aceasta scurta introducere, aflam si care este miza povestii: ideea fixa a unui barbat ca sotia sa ceva mai tanara, extraordinar de frumoasa, il inseala. Aceasta idee fixa devine in scurt timp o obsesie, iar cum e cu orice obsesie, nu exista nimic care sa il poata convinge pe Paul ca nimic din ceea ce crede despre sotia sa nu este adevarat.

Inovatiile lui Chabrol continua, in ultima jumatate a filmului cei doi protagonisti fiind aproape complet inchisi in incinta hotelului pe care il conduc, iar apoi izolati in propriul apartament, unde se dau certuri interminabile, pe durata carora Paul revine la aceleasi acuzatii si argumente, exasperand-o pe Nelly. Refuzul lui Chabrol de a oferi o concluzie lasa multe intrebari fara raspuns si suspenda finalul in ambiguitate. Spectatorul nu primeste relaxarea pe care o astepta printr-un deznodamant clar, iar astfel incordarea din ultimele 10-15 minute persista si dupa ce filmul s-a terminat.

Jongland cu teme relativ familiare (gelozia, infidelitatea, nesiguranta masculina etc.), Chabrol face din „L’enfer” unul dintre cele mai interesante filme ale sale (chiar daca nu neaparat cel mai bun). In rol de sotie abuzata (dar si posibil de vampa duplicitara), Emmanuelle Beart este senzationala (mi-as dori sa o vad mai des in filme), iar Francois Cluzet il joaca pe monsieur Paul la distanta potrivita intre amenintator si ridicol.


Vot: for some reason I settled on Raoul Ruiz

[Windom]

L'enfer

Well, după City of Pirates, revenim la ceva mai ordodox şi familiar. Fuckin’ broads, man... Acum umbli după poponeaţa lor înfustită şi în clipa următoare te trezeşti în străfundurile gheenei. Şi, într-adevăr, Chabrol chiar ritmul ăsta îl insuflă primei părţi a filmului, prin montaj, de zici că întorci paginile unui album de familie. Începînd cu alergatul după codiţe şi pînă cînd omul nostru se trezeşte Pater Familias, întrebîndu-se în faţa oglinzii „What the fuck am I doing here?”, vreo 5 ani sînt comprimati în 5 minute. Poor smuck... Vezi ce-nseamnă să-ţi iei muiere cinaşă? După ce poşeta galbenă a Pandorei s-a deschis şi sămînţa geloziei a fost sădită, buruiana creşte şi tot creşte... Că solul era destul de fertil. Îmi place să cred că doamna s-a dat în bărci nu doar la propriu, cel puţin omul n-a suferit fără motiv. Nimic nu sugerează asta, decît imaginaţia înfierbîntată a (închipuitului?) încornorat, dar hai s-o zicem p-aia dreaptă – tipa era prea jucăuşă şi zglobie înainte şi prea martiră după... Şi dacă era nevastă de nădejde îşi vedea de cratiţă & rufărie, nu umbla pe coclauri cu banderaşi. Dar să nu divaghez...
Recitaluri actoricești de excepție, mai ales Cluzet, în evoluția sa dintr-un pasiv observator introvertit, într-un caz patologic. Finalul este cel care ne oferă adevărata semnificație a titlului. Hell is repetition. Acel Sans Fin, urmat de reluarea cadrelor de la începutul filmului îl condamnă pe erou, asemenea lui Fred Madison din Lost Highway, să-și repete coșmarul la nesfîrșit.
Îmi scot pălăria în fața originalității filmului lui Ruiz, dar voi vota cu Chabrol fiindcă satisfacțiile au fost mai mari urmărind Hell și nici cu frustrări n-am rămas după vizionare.

Vot: Chabrol

[Namaste]

Trier is dreaming that Almodovar is channeling Bunuel to reinvent “In Praise of the Stepmother”, helped by Dali.
Talking about over analyzing, ‘cause this guy is practically begging for it, here goes nothin':
Am perceput La ville des pirates ca pe un soi de alegorie onirica a regasirii de sine. Daca fiecare om e suma persoanelor pe care le intalneste, procesul regasirii propriei identitati e unul solicitant si realizabil doar daca “ucide” din interiorul sau fiecare persoana care salasluieste acolo. Pana la urma asta cred ca face Isidore.
Ruiz pare sa fie convins ca umanitatea merita sa piara (Trier much?): frumusetea peisajelor e in contrast cu diformitatea interioara, oamenii au doar defecte – chiar din primele replici, ce reprezinta o scurta descriere facuta de „mama” se subliniaza faptul ca niciodata nu ne multumim cu ce avem, mereu cautam altceva, putin mai tarziu „tatal” afirma ca uraste peisajele, ca ii plac doar porcii si ca lumea este oribila, pentru ca mai tarziu sa o priveasca extaziat pe Isidore cum incearca sa se sinucida, fiind convins ca doar asa va cunoaste in sfarsit dragostea.
Mi-au placut mult cromatica, muzica, unghiurile de filmare, parti din scenariu, dar mi-a pierit interesul destul de rapid pentru ca devine prea abstract. Am ramas cu senzatia ca o astfel de poveste s-ar fi potrivit mult mai bine ca piesa de teatru.
Ar fi foarte mult de discutat si disecat, filmul abunda in teme ce ar merita explorate, insa la final nu stiu daca privitorul mai are dorinta s-o faca.

Votez cu Chabrol, da' o sa scriu maine de ce. Imi pica ochii-n gura de somn.

(Pies: MiniRep, se pare ca astea-s filmele "noastre", nu? May the best woman win! )

[Federico]

Am vazut azi a doua oara filmul lui Ruiz intr-un interval de vreo trei luni. La o analiza superficiala la rece eram nemultumit de inconsistenta si volatalitatea inteligibilului si imi venea sa-l pun la colt pentru asta, dar mai tarziu am incercat si felia de branza ortodoxa si cu picioarele pe pamant a lui Chabrol pe care am abandonat-o la jumatate (din motive subiectiv-inavuabile, si nu ca ar fi fost chiar atat groaznic filmul; de fapt era decent) si mi-am dat seama ce pretioase sunt totusi, intr-o anumita masura, senzatiile alea cu totul speciale pe care ti le insufla Orasul Piratilor. Chiar daca nu poti sa scoti nimic din ele. E misto ca le-ai experimentat.

Trier is dreaming that Almodovar is channeling Bunuel to reinvent “In Praise of the Stepmother”, helped by Dali

Hei. E loc pentru un singur snob pretentios in cartierul asta, sa stii...

[Namaste]

Hei. E loc pentru un singur snob pretentios in cartierul asta, sa stii...

I know you're the one, nu atentez la pozitia castigata cu atatea lacrimi si sudoare.
Btw, sper ca n-ai de gand sa votezi cu Ruiz daca n-ai vazut Infernul pana la capat si sa-mi dai peste cap socotelile.

[Federico]

Neah, n-am comentat suficient de constincios ca sa pretind drept de vot. O sa ma abtin.

[MinRep]

(Pies: MiniRep, se pare ca astea-s filmele "noastre", nu? May the best woman win! )

Intre timp m-am uitat peste lista de filme si am vazut ca ar urma ”Mysteries of Lisbon” (pe care l-am vazut si tine 4 ore) sau ”Alice ou la derniere fugue” (pe care vreau sa-l vad neaparat). Asa ca acuma tin cu Chabrol, in ciuda votului pe care l-am dat.

[Namaste]

4 ore? May God have mercy on our souls.
Chiar ma gandeam ca La ville des pirates s-ar fi potrivit mai bine cu Alice ou la derniere fugue.

[MinRep]

Rectific. E vreo 4 ore si un sfert in varianta cinematografica. Varianta TV cred ca are aproape 6 ore. Dar e un film fascinant care chiar te prinde. Bine, eu am avut sansa sa il vad la cinema. Nu stiu daca in fata calculatorului sau televizorului este aceeasi experienta.

[Liviu-]

Nu cred ca 4 ore e chiar o dimensiune de speriat. Pana la urma e si o luna la dispozitie pt vizionat

Momentan am vazut doar L'enfer din runda asta. E un film fara mari pretentii artistice, dar e curat, direct, bine facut si e greu de displacut din motivul asta, doar ca nici n-as zice ca mi-a dat vreun motiv anume sa-l gasesc cu adevarat atractiv (ca tot vorbesc de atractiv, Emmanuelle Beart... daaaamn). Oricat de bine facut e mi-e greu sa scot ceva in evidenta care sa merite tinut minte, mi s-a parut destul de sters, desi contine niste interpretari mai mult decat decente ale actorilor principali.

[Federico]

Lisboa lui Ruiz e un fel de Inception mai academic, mai livresc si mai elitist. In mare, o carte (sic!) destul de buna.

[Mercutio]

Lisboa lui Ruiz e un fel de Inception mai academic, mai livresc si mai elitist. In mare, o carte (sic!) destul de buna.

am vazut si eu Les Mysteres... in ciuda faptului ca imaginea e remarcabila, camera se misca mereu, dinamizeaza scenele, mizanscena la fel - ecleraj, decoruri, costume -, totul pus la punct in detaliu, cu toate astea zic, povestea si interpretarea m-au dus mereu cu gandul la o telenovela. prima e cam neverosimila, se bazeaza prea mult pe intamplari extreme si personaje unilaterale, iar a doua e prea afectata, prea teatrala.

[MinRep]

Ma bucur ca ajungem sa discutam si despre "Misterele din Lisabona", chiar daca nu o sa intre in turneu.

povestea si interpretarea m-au dus mereu cu gandul la o telenovela. prima e cam neverosimila, se bazeaza prea mult pe intamplari extreme si personaje unilaterale, iar a doua e prea afectata, prea teatrala.

Inteleg ce vrei sa spui si cu siguranta povestea are note de telenovela. Dar cred ca Ruiz e prea ironic si stie prea bine ce vrea de la filmul asta, incat nu se poate spune ca este o telenovela deghizata ca film arthouse. Nici nu mi se pare ca personajele ar fi unilaterale (chiar din contra, avem un talhar care va deveni preot si un pirat care ajunge mare investitor), chiar daca interpretarile sunt usor (prea) melodramatice.

[marcusARCUS]

L'enfer

Un film mediocru, mult mai previzibil si comun decat ma asteptam sa fie avand in vedere ca e scris de Clouzot. Cluzet e bun in rolul lui Paul si e un film OK despre gelozie, dar nu m-a impresionat deloc. M-a dezamagit.

4.5/10

La Ville Des Pirates
.
Mie mi-a placut mult "La Ville Des Pirates". N-am incercat sa caut logica in tot ce-am vazut, dar stiu ca Ruiz a creat un univers unic, frumos, absurd si debordant.

8/10

Vot: Ruiz

[Windom]

Marcus, sper să nu te superi pe mine, dar mi se par cam subtiri argumentele tale. E lăudabil efortul tău de a participa, nu mă înțelege greșit, dar e vorba totuși de un vot care contează pentru cine merge mai departe. It's a league game, vorba lui Sobchak. Si să elimini un film printr-o singură propozitie, „mediocru, nu mi-a plăcut” mi se pare putin nedrept. Atit fata de film cit si fata de turneu...