"Aurora"

[Angel2010]

Criticii astia chiar au naivitatea sa isi inchipuie ca spectatorii le citesc cronicile si se hotarasc sa se duca sau sa nu se duca la cinema sa vada un film in functie de cronicile pe care le scriu?

Si, apropo de ce spunea Lalaby, referitor la felul in care este primit un film romanesc in strainatate, stiu de la cineastii care imi sunt prieteni ca in Romania se fac publice doar cronicile straine favorabile unui film romanesc nu si cele defavorabile. Mai stim si noi, spectatorii obisnuiti, cate ceva despre bucataria interna a industriei filmului...

[ricutza]

am vazut si eu in sfarsit Aurora.

In timpul filmului imi venea sa ma urc pe pereti, sa-mi scot telefonul din buzunar sa joc un joculet, sa-l pocnesc in fata pe Dl Puiu pentru ca ma chinuie intr-un asemenea hal, etc. Groaznica experienta de spectator pe care sincer nu-mi doresc sa o mai repet vreodata pentru filmul asta. Slava Domnului ca nu sunt prea multi regizori care sa faca filme asa, pentru ca mi s-ar stinge total pasiunea pentru cinema.
Apoi s-au aprins luminile, au inceput intrebarile si comentariile, si revenind la sentimente mai nobile, am inceput sa ma gandesc si eu la ce am vazut. Si da lucrurile se legau, totul incepea sa aiba sens si a trebuit sa recunosc ca Aurora e cel putin interesanta. Nu cred ca s-au inventat cuvinte care sa descrie parerea mea pentru ca e un film care mi-a placut, dar pe care l-am urat sa-l vad. Si nu, nu ar fi fost ok sa mi-l povesteasca cineva.

Sper totusi ca in urmatorul film Puiu sa arate totusi ceva mai multa compasiune pentru lumea din public pentru ca eu una nu cred ca mai rezist la o experienta similara.

[rvn]

ricutza,
daca filmul dezvaluia de la inceput ce "cocea" Viorel in minte-aia-i pusa pe carlige,fii sigura ca dupa 5 min. se auzeau numai sforaituri.
mie mi se pare o "tortura" cel putin interesanta,Aurora.
poate era bine daca totusi CP nu se incumeta sa-si interpreteze propriul personaj si insista in gasirea unui actor care s-o faca mai bine decat el,chiar daca el sustine ca asa simtit, ca el poate s-o faca cel mai bine.
parerea mea este ca el s-a inselat,dar nu sunt tocmai eu in masura sa critic.
Aurora este un film deosebit.vizionarea lui este o experienta speciala.cel putin,pentru mine asa a fost si am vazut ca si pentru tine.daca este asa,inseamna ca d-l Puiu a marcat inca o data!

[SMC]

Arta montajului in Aurora




In filmul lui Cristi Puiu, Aurora, la fel de important este "cand" se filmeaza anumite stari prin care trece personajul; cel putin, la fel de important, ca si "cum" se filmeaza ele si "cat" timp se filmeaza. Acest cinema pe care cineastul il practica in cel de-al treilea sau film (al prezentului, fara un trecut concomitent – vizual si/sau dialogal – ,ambiguu deci, pana in ultimul plan-secventa , cand ambiguitatea isi va releva sensul), depinde, intr-o masura vitala, si de montaj. Iar, uneori, momentele in care Puiu recurge la montaj, sint printre cele mai inteligent valorificate in cinema-ul pe care l-am vazut pana acum. Cum sporeste el ambiguitatea prin montaj, in loc sa mai elimine din ea (voit sau accidental, considerand ca in general, la un moment dat, in cinema, montajul constitue sudura necesara intr-o mai buna receptare a povestii)? Simplu, dar revelator deopotriva. O face prin mici salturi temporale, adica prin oarece incalcari ale regulii transpunerii timpului real in timp filmic (de altfel, in ceea ce filmul si rezida), insa in momente bine calculate, deloc intamplatoare (considerand ca autorul a fost nevoit sa “franga” actiunile unui om intreprinse in vreo treizeci si ceva de ore, in trei ore de transpunere cinematografica). Astfel, obligat de aceasta structura, Puiu tot trebuia sa regurga la montaj, dar nu neaparat si "cand" a ales sa o faca. In Aurora, orice ambiguitate este precedata de momente in care actiunea, ce-l poarta si aseaza pe Viorel in diferite locuri/ipostaze, devine mai ambigua, dar si invers.

De cel putin trei ori, numai in prima jumatate a filmului, Viorel este propulsat prin montaj, dintr-o stare afectiva proasta dar misterioasa, intr-o alta, mai misterioasa – exceptand al patrulea cadru – cred – ,relativ scurt, in care, intr-un plan indepartat, personajul va avea un dialog neauzit, in cadrul uzinei unde lucreaza, cu o persoana pe care nu o vom mai vedea in film. Ba mai mult, acest prim “dialog” ete rezultatul unei stari vizibil nelinistite, pe care personajul doar ce o afisase cu doua cadre mai devreme, dar nu-si va gasi niciodata relevanta in naratiune. Singura relevanta a acelei interactionari neauzite nu este decat un motiv al nelinistii pe care el o avusese inainte.

Insa varful lancei al acestor catapultari ale personajului si actiunii prin montaj, il constituie trei situatii extreme de importante - atat pentru naratiunea filmului (ce se desfasoara uneori in locuri aparent lipsite de sens), cat si pentru personaj in sine, si prezenta lui acolo (implicit, a starilor pe care le-a avut si le va avea si a demersurilor pe care le va initia). In doua randuri, montajul il trimite undeva pe un camp, intr-o zona rurala, unde printre niste masini parcate, eroul nostru observa activitatea din fata unei case; pentru ca intr-un alt rand sa urmareasca, in magazin, dupa rafturi, o femeie care isi face cumparaturile. Si dincolo de acest montaj (cu aferentul efect psihologic asupra personajului si spectatorului, dar si cu cauze narative), Cristi Puiu ne mai demonstreaza ca in cinema, timpul povestirii, al prezentului absolut, inseamna cu adevarat ambiguitate.

[rvn]

eu cred ca CP a vrut sa creeze o "psihoza",sa ne faca sa ne "trezim" din nepasare.uite,in fiecare zi, suntem adanciti in rutina si rezolvarea problemelor existentiale,incat nu sesizam ca printre noi respira,traiesc si sunt bine-mersi,destul de multi care ar putea sa fie sau sa devina ca Viorel...
nu s-a intamplat niciodata sa va mirati de un gest asemanator, venit din partea unei persoane,pe care o cunoasteati chiar personal si sa nu va vina sa credeti ca a putut savarsi o asemenea fapta?omul era..."aparent",normal...si niciodata n-am fi crezut ca doar datorita unor manifestari comportamentale ciudate,"iesite din comun",ar fi capabil sa atinga punctul culminat intr-un asemenea mod...
mie,da..
ciudatenia lui Viorel este speciala,punctul forte al personajului. si cred ca CP a ales bine gesturile pe care sa le faca pentru a ne convinge de asta,treptat,lent si tensionat...
in schimb,interpretarea lui cred ca este "discutabila",sensul fiecarei actiuni a lui e nebuloasa...
fiecare judeca cum poate,un dram de nebunie cred ca exista in fiecare dintre noi...
chiar si la medicii care o trateaza...asa ca...pana la urma normalitatea e ceva atat de plicticos si banal,incat nu ne-ar satisface existenta deloc.am fi prea terni.

[sergiuseling]

Îşi mai aduce aminte cineva de citatul exact de atunci când Viorel îl ia la rost pe iubitui Puşei.
Ştiu că era ceva de genul şi citez aproximativ din memorie:
dom'le să ştii că mie nu-mi place de umorul tău(nu-l apreciez) şi te rog să mă laşi în pace.
Dacă ştiţi exact fraza v-aş fi recunoscător.

[gionloc]

eu imi amintesc partea asta:

mie nu imi place de dumneata - punct. e chimic si e epidermic. intelegi? si ai un simt al umorului care ma deranjeaza....

[sergiuseling]

Da, "un simţ al umorului care mă deranjează" asta era, mulţumesc.

[ricutza]

Arta montajului in Aurora
Simplu, dar revelator deopotriva. O face prin mici salturi temporale, adica prin oarece incalcari ale regulii transpunerii timpului real in timp filmic (de altfel, in ceea ce filmul si rezida), insa in momente bine calculate, deloc intamplatoare (considerand ca autorul a fost nevoit sa “franga” actiunile unui om intreprinse in vreo treizeci si ceva de ore, in trei ore de transpunere cinematografica).

Nu prea inteleg faza cu regula transpunerii timpului real in timp flmic. Despre ce vorbesti mai exact?
Si sa fim seriosi, nu e Puiu marele erou care trebuie sa "franga" actiunile unui om din 30 de ore in 3 ore de transpunere cinemtografica. Ca s-au facut si filme care acopera durate de ani, decenii sau chiar secole...

Astfel, obligat de aceasta structura, Puiu tot trebuia sa regurga la montaj, dar nu neaparat si "cand" a ales sa o faca. In Aurora, orice ambiguitate este precedata de momente in care actiunea, ce-l poarta si aseaza pe Viorel in diferite locuri/ipostaze, devine mai ambigua, dar si invers.

Este total ambiguu (pentru mine cel putin) ce vrei tu sa spui despre ambiguitate.

De cel putin trei ori, numai in prima jumatate a filmului, Viorel este propulsat prin montaj, dintr-o stare afectiva proasta dar misterioasa, intr-o alta, mai misterioasa – exceptand al patrulea cadru – cred – ,relativ scurt, in care, intr-un plan indepartat, personajul va avea un dialog neauzit, in cadrul uzinei unde lucreaza, cu o persoana pe care nu o vom mai vedea in film. Ba mai mult, acest prim “dialog” ete rezultatul unei stari vizibil nelinistite, pe care personajul doar ce o afisase cu doua cadre mai devreme, dar nu-si va gasi niciodata relevanta in naratiune. Singura relevanta a acelei interactionari neauzite nu este decat un motiv al nelinistii pe care el o avusese inainte.

Mie mi se pare ca Viorel nu are cum sa fie propulsat intr-o stare misterioasa pentru ca el stie foarte bine ce face si de ce face ceea ce face. Iarasi, nelinistea pe care o amintesti nu are cum sa fie a personajului pentru ca desi noi nu auzim discutia lui din fabrica, el o aude, si mai mult, participa la ea. Am senzatia deci ca tu confunzi sentimentele personajuui din film, cu cele ale spectatorului din sala.
Dar chiar si asa, pot spune ca nu am resimtit nici un fel de neliniste vazand acest film, ci mai mult frustrare si enervare ca sunt atat de mult timp lasata pe dinafara.

Insa varful lancei al acestor catapultari ale personajului si actiunii prin montaj, il constituie trei situatii extreme de importante - atat pentru naratiunea filmului (ce se desfasoara uneori in locuri aparent lipsite de sens), cat si pentru personaj in sine, si prezenta lui acolo (implicit, a starilor pe care le-a avut si le va avea si a demersurilor pe care le va initia). In doua randuri, montajul il trimite undeva pe un camp, intr-o zona rurala, unde printre niste masini parcate, eroul nostru observa activitatea din fata unei case; pentru ca intr-un alt rand sa urmareasca, in magazin, dupa rafturi, o femeie care isi face cumparaturile.

Iarasi nu inteleg ce vrei sa spui, nu inteleg care sunt cele trei situatii extrem de importante si de ce consideri tu montajul ca fiind asa de special (si zic asta nu pentru ca el nu ar fi important dar nu reiese absolut deloc din afirmatiile tale)

Si dincolo de acest montaj (cu aferentul efect psihologic asupra personajului si spectatorului, dar si cu cauze narative), Cristi Puiu ne mai demonstreaza ca in cinema, timpul povestirii, al prezentului absolut, inseamna cu adevarat ambiguitate.

Serios? nu de alta dar ultima parte a filmului anuleaza total ambiguitatea intr-un mod usor gretos din punctul meu de vedere. Si zic asta pentru ca daca in 90% din film, spatiul in care personajul opereaza e total irelevant si lipsit de individualitate (pentru ca nu ne prea intereseaza unde locuieste, unde lucreaza, in ce oras se intampla actiunea, in ce timp etc), in ultima parte (a sectiei de politie) devine atat de pitoresc, atat de caracteristic romanesc incat se distruge toata magia necunoscutelor cu care se lucrase pana atunci.

[labirint]

eu nu inteleg faza asta ca se plinge toata lumea ca e lung dar ca e misto filmul.
si niste comentarii de o ambiguitate mai mare n-am vazut, frate.
o sa merg si eu sa-l vad ca la Avatar n-am ajuns.


dar inca ma intreb, se merita "experienta"? ca de 5 zile ma tot straduiesc sa-l prind in cinema!

(... si daca mai citesc mult ce a scris SMC ma gindesc sa-l vad de 2 ori ca eu nu as putea sa scriu atitea detalii dupa prima vizionare!)

stie cineva cind apare la noi Kung Fu Panda 2 ?

[brax]

Va rula si in alte orase in afara de Bucuresti?

[StefanDo]

guys, e de ajuns sa intrati pe pagina unui film de pe cinemagia ca sa vedeti cand are loc premiera si in ce orase ruleaza

[ricutza]

dar inca ma intreb, se merita "experienta"?

Daca te duci doar pentru experienta, eu as zice ca mai bine stai acasa.
La Aurora merita sa mergi pentru orice alt motiv (pentru Cristi Puiu, pentru a sustine cinematograful romanesc, pentru a te lasa pus pe ganduri s.a.m.d), dar nu e genul de film la care experienta vizionarii sa fie nemaipomenita. Cel putin pentru mine nu a fost...

[rvn]

care experienta vizionarii sa fie nemaipomenita. Cel putin pentru mine nu a fost...

poate ai zis din punct de vedere al profesionistului din tine,chestia asta...
p.s.:ai disecat la "sange" analiza lui SMC.poate montajul n-a fost punctul forte al filmului,tu esti cea mai potrvita sa dai verdictul,dar, eu cred ca "Aurora" este o experienta inedita,cel putin in peisajul cinematografic romanesc...
Totusi, Cristi Puiu,a incercat si poate chiar a reusit (zic unii) sa mentina o permanenta stare de "curiozitate",spectatorului.chiar daca la sfarsit,modul cum a ales sa justifice gestul,n-a fost tocmai fericit,mie una,vizionarea lui (chiar si-a doua oara!),mi-a produs aceeasi senzatie,chiar asteptam sa-l revad,ca sa pot sa adaug anumitor actiuni ale personajelor,semnificatii noi....
este atat de banal,divortul!in zilele noastre,oamenii se casatoresc si divorteaza cu aceeasi usurinta cu care mananca sau merg pe strada.si totusi...exista si exceptii. Cristi Puiu l-a gasit pe Viorel...

[ricutza]

poate ai zis din punct de vedere al profesionistului din tine,chestia asta...
p.s.:ai disecat la "sange" analiza lui SMC.poate montajul n-a fost punctul forte al filmului,tu esti cea mai potrvita sa dai verdictul,dar, eu cred ca "Aurora" este o experienta inedita,cel putin in peisajul cinematografic romanesc...
.

As vrea sa specific ca am disecat "la sange" analiza lui SMC, si nu montajul filmului, care sunt de acord ca in filmul asta are un rol destul de important, mai ales prin comparatie cu celelalte filme ale lui Puiu.

Iar cand ma refer la o experienta a vizionarii nemaipomenita, ma gandesc la filme ca Avatar sau Lord of the Rings care strict pe asta se bazeaza. Din punctul asta de vedere am zis ca Aurora nu e un film la care sa te duci pentru experienta.

[Mercutio]

citeam articolul acesta:

http://www.cinemagia.ro/stiri/aurora...ti-puiu-15480/

despre filmul Aurora.

in franceza abattoir vine de la abattre, adica a omori, a impusca. e locul unde sunt omorate animalele. abattu inseamna omorat, impuscat.
am crezut ca mor de ras citind urmatorul pasaj:

"Îşi străbate dintr-o cameră în alta apartamentul igrasiat, cu pereţii decopertaţi, cu bucătăria în dezordine, murdară. Trece pe lângă un abator. Este abătut"
scuzati interventia, nu m-am putut abtine.

[brax]

guys, e de ajuns sa intrati pe pagina unui film de pe cinemagia ca sa vedeti cand are loc premiera si in ce orase ruleaza

Ah, da. Mersi, nici nu observasem. Abia astept sa il vad, sunt curios daca a reusit sa captureze estetic ideile adanci exprimate in interviuri.

[SMC]

ricutza@
Sorry, da' n-ai disecat nimic, cu atat mai putin "la sange". Nu-mi lasi de ales, decat sa te trimit la o recitire a textului, eventual o revizionare a filmului. Dar inteleg solidaritatea feminina.
Totusi...

1. "Despre ce vorbesti mai exact?"
Transpunerea timpului real in timp filmic se face cel mai viabil prin planuri-secventa (poti sa ai unu singur, ca Hitch si Sokurov - in Funia, respectiv Arca... - sau prin mai multe (folosind montajul interior), ca Wyler in Detective Story, cu conditia sa respecti acest timp (tot din montaj).
E adevarat, "franturi" destepte mai exista in cinema. Dar, la Puiu, smecheria este atunci CAND ele se produc, si ce relevanta isi au ele in starile pe care le induce personajul spectatorului.
"Ca s-au facut si filme care acopera durate de ani, ...."
Din pacate, asta e o alta mancare de peste ce se serveste cu un alt vin. N-are legatura cu Aurora, montajul lui, textul meu... Complettly off!

2. "Este total ambiguu (pentru mine, cel putin) ce vrei tu sa spui despre ambiguitate."
In Aurora, orice secventa (plan-secventa), nu intregeste cu nimic actiunea secventei ce i se succede, sau careia ii precede. Ma rog... aproape. Planul-secventa din Aurora este o necunoscuta plasata in mijlocul altor doua necunoscute. Altfel zis, ambiguitatea atrage ambiguitate.

3. "... pt ca el stie foarte bine ce face si de ce face ceea ce face"
Corect. Dar noi nu.
"... nelinistea pe care tu o amintesti..."
Asa, si? Eu cred ca-i a personajului, deoarece, inaintea dialogului, el afisa oarece stari de nervozitate, care aveau sa se releve in acel dialog (vezi gestica si limbajul corporal). Cum ziceam: relevanta acelui dialog este motivul nelinistii pe care el o avusese inainte. Atat, nimic mai mult...

4.Vezi punctul 1 (smecheria "franturilor").

5. "nu de alta dar ultima parte a filmului anuleaza total ambiguitatea..."
Fals.
Elucidarea misterului asupra celor patru persoane impuscate, nu anuleaza ambiguitatea-i caracteristica. Raman multe lucruri suspendate in aer, neelucidate, precum problemele de sanatate pe care Viorel clar le are (vezi cum se palpeaza sub dus in anumite zone) sau spectrul in care se desfasoara relatia dintre el si fosta sotie.. Ce (sub)constientizezi tu, probabil, e ca Aurora e un puzzle, si nu e... E un "fals puzzle". E filmul in care prezentul suprem (al povestirii in care se dialogheaza putin) e ambiguitate.

[SMC]

Iar aia cu "trece pe langa un abator. E abatut" e monumentala.

[rvn]

Raman multe lucruri suspendate in aer, neelucidate, precum problemele de sanatate pe care Viorel clar le are (vezi cum se palpeaza sub dus in anumite zone)

acum,fiecare poate interpreta cum vrea scena dusului...
putem stii cu exactitate ce a insemnat? cred ca nici Puiu nu stie...
sau poate doar a vrut sa ne arate ca e "dotat"!?
oricum,boala nu e acolo,unde sugerezi tu,ci putin mai sus.la dovleaca. acolo,sigur are ceva!
uite,eu ma tot intreb de unde i-a venit ideea de a purta geanta aceea alb cu rosu pe care scria un numar,64...parca?semnifica ceva?si unde naiba o fi gasit-o? nu cred ca mai poti cumpara din magazine asa ceva! dar,cu siguranta sarea in ochi. o geanta alba,la o tinuta de iarna si mai ales la un barbat, este cel putin ciudat....