The King's Speech

[prow]

Recomandarea nu vine din nomnalizarile la Oscar, ci de aici .

si totusi, criticile sunt mai mult relative la nominalizari si mai putin la recenziile stralucite.

Si totusi, ai putea sa ne spui despre "pentru ceea ce e"?

e un film dpdv tehnic impecabil, jucat foarte bine (nu vad de ce te-ai plange de HBC, si Gambon&Pearce sunt mereu bineveniti), si cu o poveste gen BBC drama foarte adecvata. daca apreciezi asta (si sunt foarte multi oameni care o fac) o sa-ti placa, daca nu, o sa-ti faci sange rau degeaba pentru ca nu e o ~*~ realizare cinematografica ~*~

[Windom]

Da, e o poveste "gen BBC drama", insa din pacate e o drama hollywood-izată - gaguri de genul urletelor la fereastră pentru a arăta cît de stresat e bătrînul din vecini sînt trademark Van Wilder, nu BBC.

[prow]

bineinteles ca e hollywoodizata. cred ca o drama serioasa ar fi fost o idee nefericita pentru filmul asta, si oricum BBC se mai deda si el uneori la umor de rând. asa ca, lighten up

[rifa]

Se vede din trailer, oameni buni. E un film exact cum le place americanilor (sa vada si sa premieze) - o noua lectie de morala. Doar la americani am intilnit "specia" asta de filme. Vezi si A Beautiful Mind, Forrest Gump etc. Napastuitul sortii care reuseste sa-si depaseasca conditia si sa razbeasca in toate. Pentru ca americanii sint o natie de fii ai pulii, pardon my french, carora nu li se scoala decit daca ii indeamna cineva prin asemenea filme. Trist dar adevarat. .

De-acord cu tine. Totusi, nu inteleg ce treaba are stilul de viata cacao-rahatic/rahitic al americanilor cu productia cinematografica in sine. Calitatea unui film se judeca in functie de niste criterii ce reflecta traiul social al unui grup de oameni sau in functie de trasaturile si elementele tehnice prezente in film?

[Windom]

Filmul este un produs cultural care reflecta, intr-o masura mai mare sau mai mica, anumite valori, mentalitati ale natiei care-l produce. Americanii sint niste visatori care mai vor inca sa creada in idealuri. Avind in spate una dintre cele mai rusinoase istorii, prefera sa "intoarca pagina", vorba lui Obama, to let bygones be bygones (cei care au vazut The American si au si priceput ceva din el, nu doar s-au uitat precum Homer Simpson la Itchy & Scratchy Show, au descoperit, probabil, o interesanta meditatie tocmai pe tema asta.) De aceea filme precum The American ii stau ca un os in git lui the American. Oamenii astia nu vor sa cotrobaiasca prin cotloane intunecate si pline de pinze de paianjen pentru a rememora ceva ce vor sa uite. Americanul vrea sa stea in lumina si sa se uite la The King's Speach. Care le vorbeste despre umanitate, bun simt, prietenie. Pentru ca le place sa se regaseasca in asemenea personaje, pentru ca le place sa se pacaleasca pe ei insisi. Pentru a avea puterea sa intoarca pagina si sa mearga mai departe...

[Dl.cinematic]

Filmul este un produs cultural care reflecta, intr-o masura mai mare sau mai mica, anumite valori, mentalitati ale natiei care-l produce. Americanii sint niste visatori care mai vor inca sa creada in idealuri. Avind in spate una dintre cele mai rusinoase istorii, prefera sa "intoarca pagina", vorba lui Obama, to let bygones be bygones (cei care au vazut The American si au si priceput ceva din el, nu doar s-au uitat precum Homer Simpson la Itchy & Scratchy Show, au descoperit, probabil, o interesanta meditatie tocmai pe tema asta.) De aceea filme precum The American ii stau ca un os in git lui the American. Oamenii astia nu vor sa cotrobaiasca prin cotloane intunecate si pline de pinze de paianjen pentru a rememora ceva ce vor sa uite. Americanul vrea sa stea in lumina si sa se uite la The King's Speach. Care le vorbeste despre umanitate, bun simt, prietenie. Pentru ca le place sa se regaseasca in asemenea personaje, pentru ca le place sa se pacaleasca pe ei insisi. Pentru a avea puterea sa intoarca pagina si sa mearga mai departe...

Win, teoretic sunt de acord cu tine.
Aş vrea însă să fac două precizări...

1. filmul de care vorbim nu este american, nu? Din câte ştiu eu, e britanic. Dacă nu greşesc, pledoaria ta “anti”-americană nu se poate prevala de argumentul “valorilor, mentalităţilor naţiei care-l produce”. OK, no big deal. Dar, tocmai faptul că filmul e britanic iar concluziile se potrivesc ca o mănuşă publicului yankeu, cred că e cea mai bună dovadă că asistăm la un soi de “uniformizare” culturală, nu? Ideea pe care o propui tu, cum că un film e perceput diferit, după tipare specifice, de publicul fiecărei “naţii” mi se pare un pic prea îndrăzneaţă şi, deci, fals generalizatoare. Maximum-maximorum, nu cred că putem merge mai departe de simpla recunoaştere a faptului că publicul de film există (fie el american, român sau chinez...) şi reacţionează la anumite filme, într-un anumit context. Atât şi nimic mai mult. Personal, mi-e frică de o generalizare în care doar americanii ajung cu “faţa la zid”... Nu că mi-aş dori să-i apăr, dar pur şi simplu nu sunt singurii cărora le plac filme de genul ăsta...E din ce în ce mai clar, şi sper să fii de acord cu mine, că ideea de “cultură” (în sensul cel mai general, nu doar aia “kino”...!) a devenit doar un amalgam de valori, care de cele mai multe ori se bat cap în cap...Orice curajos care şi-ar propune să argumenteze, chiar şi în glumă, că ar mai exista vreun public (în situaţia noastră, tu ai arătat cu degetul spre cel american) care percepe un film într-o manieră omogenă, fără nuanţări şi, mai mult, cu aceeaşi “încântare” (sau după caz, “scârbă”...), nu poate fi decât cel mult...un curajos. Dar cred că în nciun caz nu ar avea dreptate!

2. americanii “încă mai vor să creadă în idealuri”, spui la un moment dat. Şi la capitolul ăsta aş dori să “combat”...Nu sunt singurii care vor asta...De fapt, ce încerci tu este să analizezi un caz particular (TKS), folosind o metodologie mult mai generală, de tip...antropologic! Din perspectivă antropologică, filmul trebuie să găsească cele mai bune modalităţi pentru a te implica şi a te seduce. Cum se realizează, concret, chestia asta? E simplu...Manipulând tiparele culturale, temele majore la care rezonează publicul, simbolurile pe care ei, spectatorii, le percep ca normale şi naturale. Te citez: “umanitate, bun simţ, prietenie”. Exact de asta au succes filmele turnate pe calapod “hollywoodian” (chiar dacă sunt, de fapt, britanice)...Pentru că ne “vând” valori universal valabile, stereotipii deloc nevinovate şi făcând asta, marchează big time la capitolul box-office, fie că asta se întâmplă în România sau America. Ei vând mituri, distribuie - asemenea unor comercianţi ambulanţi - valori îmbietoare şi uşor de digerat dar, în cele din urmă, imbecilizatoare. În felul ăsta, uriaşul aparat de marketing ne “târăşte” în sala de cinema şi culmea (!) de cele mai multe ori plecăm de-acolo într-o armonie totală cu noi înşine, demnă, mai degrabă, de instinctele animalice primare (uite osul, nu e osul!). Şi, de fapt, ce bun e osul....!

[Windom]

Filmul e o coproductie UK-USA-Australia. Asadar americanii "si-au bagat coada", chiar daca nu in proportie de 100%. Ramin la ideea ca mentalitatea fiecarei "natii", sistemul de valori, influenteaza in mare masura cinematografia din tara respectiva, in plan general. Analizeaza un pic prin prisma asta filmul american, romanesc, francez, iranian etc. Exista diferente clare. Americanii continua sa fie infasurati intr-o mantie a unei false inocente, ca sa zic asa. Iar din punctul asta de vedere sint unici. Au si ei citiva auteuri care mai propovaduiesc iconoclasmul, dar nu acestia sint cei care prind la norod. Ti-ai putea imagina The King's Speach invingator la Cannes? Nu cred. Ti l-ai putea imagina pe Haneke cistigind Oscarul? Nici atit. De ce n-a intrat 4,3,2 nici macar pe lista nominalizatilor? Pentru ca l-au considerat "nedigerabil", sa nu zic tabu. De ce are TKS 12 nominalizari? Pentru ca John Doe poate sa-si ia intreaga familie sa-l vada intr-o duminica, dupa ce ies de la biserica. Pentru ca filmul propovaduieste aceleasi valori, mai mult sau mai putin vetuste. Iar asta face lumea sa se simta bine.

[bremen1980]

Am vazut saptamina trecuta Fair Game si sa vezi acolo morala nu gluma .Plingi si tu si nevasta si puradeii .

[Dl.cinematic]

4, 3, 2 e nedigerabil chiar și în România...Dacă judeci după numărul de spectatori, cred că îl bate ușor orice dihanie de la Hollywood, oricât de "urât mirositoare" ar fi. Cât despre Haneke, poate o avea mai mult succes prin Europa, dar nu știu câți merg la filmele lui că au auzit una și alta despre regizor/film și câți înțeleg cu adevărat despre ce e vorba...Mi-ai dat exemple extreme, de filme "necomercialiste". Ori, pe de altă parte, TKS e un blockbuster. De-aia face ravagii peste tot în lume, pentru că e universally appealing...Nici nu mai contează că victimele sunt americani, japonezi ori români...Calcă totul în picioare...Pentru categoria asta de filme scrisesem comentariul de mai sus...

[Windom]

Alaturi de Naomi sa tot plingi.

[Windom]

E "universally appealing" din motivele aduse in discutie de mine. Nu ma intereseaza numarul de spectatori, asta e cel mai ingrat criteriu de clasificare a unui film.

[Dl.cinematic]

E "universally appealing" din motivele aduse in discutie de mine. Nu ma intereseaza numarul de spectatori, asta e cel mai ingrat criteriu de clasificare a unui film.

O fi ingrat, dar e unul din criterii. Non-comercialismul filmelor românești nu e o simplă invenție...lexicală. E un fapt.
Da, e appealing din motivele menționate de tine...nici nu le-am contestat. Dar, în acelaşi timp, este universally, pentru că nu se spală cu el pe cap doar dragii de americani, ci toți "john doe"-ii din lumea asta.

[miercuri]

Nu stiu de ce ajungem iarasi sa comparam mere cu pere. Cannes-ul cu Oscarurile?
Dac ar fi sa o luam logic, ar fi Oscarurile cu Cesar-ul, apoi Cannes cu Sundance.
Fiecare tara cu o indrustrie de film cat de cat pusa pe picioare are si filme comerciale (in cea mai mare proportie).
Francezii fac in fiecare an zeci de filme pe aceleasi retete batatorite care se folosesc si la Holywood. Ca nu auzim noi de ele e alta poveste. Suficienta lume din Franta se duce sa le vada si ma indoiesc ca francezul de rand e mare iubitor de Haneke. De altfel, nici premiile Cesar nu vad ca s-au inghesuit sa-l umple de lauri.
Iar povestea se regaseste si in industria de film britanica si cea japoneza si cea koreana, etc.
Publicul global insa nu ajunge sa fie atat de expus la mediocritatile locale, pentru ca spre deosebire de Hollywood, industriile astea mai mici nu isi permiti sa exporte tot, ci doar chestiile mai rasarite. Dar asta nu inseamna ca in ograda lor colcaie iconoclasmul.
Hollywood-ul produce local, dar la scara globala and that's why we can't escape it.

[contlacinemagicieni]

1. Dacă nu greşesc, pledoaria ta “anti”-americană nu se poate prevala de argumentul “valorilor, mentalităţilor naţiei care-l produce”. OK, no big deal.

Exista seturi de valori care depasesc granitele unei nationalitati.

Filmul pune in opozitie doua tipologii de legitimitate : o legitimitate istorica, specifica formelor monarhice de guvernamant, cu marele avantaj al continuitatii puterii si al arbitrului politic (Marea Britanie, Spania, Suedia etc) – legitimitatea charismatica, care, in perioada interbelica, a produs cateva regimuri totalitare in Europa (Germania, Rusia, Italia etc.), fundamentata solid in forta discursului politic. Istoria nu va produce acelasi tip de monstru a doua oara. Lideri charismatici actuali (Obama, Basescu, Sarkozy) functioneaza in regimuri democratice moderne, un soi de regimuri democratice maturizate dupa experienta WW2 si a Razboiului Rece.
Paradoxal, noi, romanii, avem un presedinte si un rege. Mesajul de inceput de an al Regelui Mihai vine in paralel cu mesajul presedintelui, indiferent care ar fi – Ceausescu, Basescu, Iliescu, Constantinescu, de mai bine de 50 de ani. La cei 90 de ani ai sai, forta discursului i s-a diminuat clar, dar emotia pe care ne-o produce creste an de an.
Nu cred ca despre umanitate, bun-simt, prietenie le vorbeste TKS americanilor. Mai degraba le starneste, prin proiectie, orgoliul. Evident, Obama are un discurs aproape impecabil. Discursul presedintelui lor ii face sa se simta oarecum superiori (fata de cine?). Totusi, sa nu disperam. Discursul obamian e vizibil inferior discursului principelui mostenitor Duda.

[Windom]

http://www.youtube.com/watch?v=WF8q4...eature=related

[prow]

supertare. interesant ca incepe in forta si pe parcurs incepe sa piarda din avant. adica invers fata de film

[danonino]

Filmul e despre un rege balbait, care se chinuie sa spuna un discurs la radio?
In final reuseste sa vorbeasca 5 min fara sa se balbaie?

Po sa spun ca mi se pare penibil, din multe puncte de vedere.

1. E rege, discursul e la radio. La radio nu te vezi, asa ca se putea duce in studio. Acolo facea nu stiu cate inceracri, take 67, baietii de la radio editau si compliau, bagat varianta tunata post si aia era.
Daca era cu poze si cu audienta, nu ar fi putut si el sa mimeze? Putin playback?

2. Vine razboiul mondial peste tine, rege. Nu ai altceva mai bun de facut decat lectii de dictie? Ma gandesc ca ai putea cumpara niste armament

3. E un film despre provocari? Despre un om care incearca sa depaseasca obstacolele puse de viata?
S-ar putea sa gresesc, dar cred ca e lume care a urcat pe Everest, care a atins viteza sunetului.
Sunt foarte multe provocari mult mai grele ca balbaiala. Chiar nu are cum sa te impresioneze asa ceva. Cum sa te minunezi de asa ceva? Cat mici pot fi standardele tale?
Sunt orbi care canta la pian, procesul invatarii, cu siguranta, a fost unul dificil. Daca tot vine vorbe de obstacole fizico-anatomice.

4. Mai crede cineva in aberatia conform careia politicienii, regii, presedintii, ministrii iau deziciile? Sunt ei in control?

[rifa]

Filmul este un produs cultural care reflecta, intr-o masura mai mare sau mai mica, anumite valori, mentalitati ale natiei care-l produce. Americanii sint niste visatori care mai vor inca sa creada in idealuri. Avind in spate una dintre cele mai rusinoase istorii, prefera sa "intoarca pagina", vorba lui Obama, to let bygones be bygones (cei care au vazut The American si au si priceput ceva din el, nu doar s-au uitat precum Homer Simpson la Itchy & Scratchy Show, au descoperit, probabil, o interesanta meditatie tocmai pe tema asta.) De aceea filme precum The American ii stau ca un os in git lui the American. Oamenii astia nu vor sa cotrobaiasca prin cotloane intunecate si pline de pinze de paianjen pentru a rememora ceva ce vor sa uite. Americanul vrea sa stea in lumina si sa se uite la The King's Speach. Care le vorbeste despre umanitate, bun simt, prietenie. Pentru ca le place sa se regaseasca in asemenea personaje, pentru ca le place sa se pacaleasca pe ei insisi. Pentru a avea puterea sa intoarca pagina si sa mearga mai departe...

Corect. Si totusi... ce treaba are asta cu filmul in sine?... Vad ca ai ceva cu "americanii"... cu stilul lor de viata pacalit de umbrele sinistre europene de printre rafturile lor sau de parcul de lumini afisat in filme dens colorate din punct de vedere social... Cu toate astea, nu inteleg ce este rau intr-un film care vorbeste despre umanitate, bun simt sau prietenie, mai ales in cazul in care executia este mai mult decat "average"...

1. E rege, discursul e la radio. La radio nu te vezi, asa ca se putea duce in studio. Acolo facea nu stiu cate inceracri, take 67, baietii de la radio editau si compliau, bagat varianta tunata post si aia era.
Daca era cu poze si cu audienta, nu ar fi putut si el sa mimeze? Putin playback?

Si daca sunt schiop nu-i nimic! Avem tehnologie... punem o holograma si aia e... Prostii sa se uite nu?

2. Vine razboiul mondial peste tine, rege. Nu ai altceva mai bun de facut decat lectii de dictie? Ma gandesc ca ai putea cumpara niste armament

2 obiectii:

1. Filmul se numeste "The King's Speech". Este vorba despre un drum parcurs de acest tip spre o reusita personala... Nu este nevoie de razboi...
2. Googleste indatoririle/drepturile regelui/reginei Marii Britanii... Nu el se ocupa de cumparat... Are alti baieti prin palat pentru lucruri de genul asta... El e doar smecherul cu semnatura...

3. E un film despre provocari? Despre un om care incearca sa depaseasca obstacolele puse de viata?
S-ar putea sa gresesc, dar cred ca e lume care a urcat pe Everest, care a atins viteza sunetului.
Sunt foarte multe provocari mult mai grele ca balbaiala. Chiar nu are cum sa te impresioneze asa ceva. Cum sa te minunezi de asa ceva? Cat mici pot fi standardele tale?
Sunt orbi care canta la pian, procesul invatarii, cu siguranta, a fost unul dificil. Daca tot vine vorbe de obstacole fizico-anatomice.

Se pare ca tu faci parte dintre sutele de personaje care au crezut sau cred ca balbaiala regelui este obstacolul principal din acest film... Daca pentru tine totul s-a rezumat la simpla balbaiala... atunci e clar ca nu ai inteles nimic.

4. Mai crede cineva in aberatia conform careia politicienii, regii, presedintii, ministrii iau deziciile? Sunt ei in control?

Este o diferenta intre "titulaturile" respective... Fiecare are indatoriri si drepturi diferite... E grea istoria.

[Windom]

Cu toate astea, nu inteleg ce este rau intr-un film care vorbeste despre umanitate, bun simt sau prietenie, mai ales in cazul in care executia este mai mult decat "average"...

E ipocrit, asta e rau. Iar faptul ca Academia ridica iar si iar in slavi asemenea filme, e cea mai buna dovada in ceea ce priveste ipocrizia membrilor sai - de la evrei pina la bilbiiti, recompensam totul, ignoram in schimb tot ceea ce e cu adevarat meritos dar ne baga sula-n coaste...

[bremen1980]

Windom trebuie sa-i iubim (uram ) pe americani pentru ceea ce sunt ,nu pentru ceea ce am vrea noi sa fie.Trebuie sa apreciem la ei brutalitatea lor (comparata cu rafinamentul european sau asiatic ) ,naivitatea lor ,simtul lor moral lipsit de ambiguitate ( eu sunt bun ,tu esti rau =eu o sa te bat ).Pentru mine americanii sunt niste adolescenti care inca mai cred (in religie ,bine ,rau ,extraterestri ,pace universala ,samd ) in timp ce noi europenii sunt mai retinuti si mai reticienti .Cu noi istoria a fost mai putin blîndă si de aceea nu mai suntem asa de visatori precum americanii.