"Inception"

[Liviu-]

O altfel de interpretare... Click

[rifa]

Inception Vs. The Social Network

Un articol interesant in legatura cu diferentele dintre generatiile de cinefli si critici si nu numai...

"I'm very interested to hear why everyone is hailing The Social Network as an 'amazing' and 'superb' film that's going to be the one to beat at the Oscars. Really? I'm 22, and I've had a Facebook since the site first launched, and I thought the movie was just alright.

"It seems the only people who are really going off about the film are those over 30, who probably just got a facebook last week, or people who have never even been to the site. Fincher is an amazing director and Sorkin an equally talented writer, but get off their dicks, the movie was far from amazing.

"A narcissistic 20 year old steals from his fellow students and leaves his friends in the dust for a couple Billion dollars. Was I supposed to be rooting for somebody in this film? Was I supposed to feel sympathetic for some little asshole who doesn't have to fight to overcome anything because he's got lawyers and big bank account?

"Good movie, not great, definitely forgettable."

Before I misrepresent myself, I can't tell you I interviewed everyone coming out of the film. My experience was completely anecdotal, but based on reactions during the film and the smattering applause at the end of the flick (here in Los Angeles we now applaud at films on opening weekend – and yes I know it's lame) the general consensus was – meh. Maybe only old farts are crazy about The Social Network.

On the other hand there was another film out this year that twenty-somethings went Lady Ga-Ga for even though their elders were not as impressed.
I have rarely met a person in their twenties that didn't love Inception. In case you think my observation in regards to this film is anecdotal, I simply point to the box-office both on the opening weekend and the several weeks that followed. In the case of Chris Nolan's film, young people voted with their wallets and they voted often. If the Democrats can get that kind of hold on November 2nd they'll keep both Houses of Congress.

People I've talked to that are over thirty-five (and I fully understand your experience may be different) almost universally loathe the film. I've been forced to listen to my friends bash Chris Nolan's flick over and over again ever since it was released. The Gen-Xers and Boomers I've talked to, for the most part, just don't seem to "get" Inception. They think it's silly, pretentious and half-baked.

Inception didn't do nearly as well, critically speaking, as The Social Network. It got a solid 87% on Rotten Tomatoes, but The Social Network got a 97% and even films like The Town received better ratings. And some of the good reviews even contained backhanded compliments such as this one from MSN's James Rocchi, "It has all of Nolan's strengths, and some of his weaknesses, and it is undeniably his. It is a $160 million action film about loss and regret, and it is exciting in part because of its flaws." Rocchi did give Inception a good review and 4-1/2 out of five stars, but he gave The Social Network 5 out of 5.

I think this means we are beginning to see a changing of the guard in popular entertainment. It may not be as obvious as when the baby boomers revolutionized popular mediums back in the 60s. It's just as big, though, because 70% of the world's population is less than 30-years-old. And they like the hopeful fantasy of filmmakers like Nolan, Cameron and the Pixar gang more than the nihilism of a director like Fincher. Most of the old guard from the nineties do not appeal to Generation Y. Whether its indie stalwarts like Todd Solondz and Neil LaBute or more mainstream names like Fincher and Sam Mendes. They don't want to watch films that paint the world as a bleak and painful experience. They want Hope and Change. (Or Hope and Crosby at the very least.) That's why they voted in 2008 and why they flock to Chris Nolan films.

Things are bleak in Fincher's world. At the end of The Social Network Mark Zuckerberg is left in his lawyer's conference room hitting refresh over and over again hoping an old flame will "friend" him on his own website. Zuck can change the world but he can't get a BU girl to friend him back. He's in a box like Tracy's head in Seven, only his box is self made. As Teddy says in his Deadline Hollywood post; Fincher's Zuckerberg doesn't "fight to overcome anything." He's even talked out of continuing to fight the lawsuits.

In real life Zuckerberg did have to fight to succeed. Facebook was in a very competitive world, competing with several similar startups. The Facebook story could have easily featured a group of friends dealing with their own human frailties and the mistakes of youth to overcome the competition and conquer the world. Imagine what Chris Nolan would do with that kind of material. Nolan isn't afraid to take on dark subject matter but his protagonists always complete their heroic arcs and learn something from the journey.
I'm not sure Inception is a generational film and don't think for a second I don't recognize Nolan as a director of bleak and nihilistic films. The Dark Knight may speak to a generation louder than Inception considering it's squarely rooted in the world's fear following the 9/11 attacks. However, we're talking 2010 right now and Inception may also be a generational film… More than The Social Network at least.

Inception speaks to the younger generation in a way that hits them where they live and it confounds their elders in a way that makes them scratch their heads. That's what generational films do in my opinion. Whether it's a film like Rebel Without A Cause in the 50's, Easy Rider in the 60's or the Breakfast Club in the 80's. What I do know is the people who will decide these things are 22 year olds like "Teddy", not Baby Boomer critics or Gen-X bloggers like myself.

All of this makes me wonder what everyone else thinks regarding critics proclaiming a film generational? Especially when the critics are older than the generation in question. Does anyone think Inception or The Social Network are generational films or is this generation still waiting for their film? I, for one, would like to know what you think.

Desigur, nu ma astept ca snobii nostri sa inteleaga ceva... Doar suntem o generatie ratata cum spunea un caine pe-aici...

[buticut]

Tom Hardy cast in Batman 3
http://www.totalfilm.com/news/tom-ha...st-in-batman-3

I like this guy; noroc cu vocea lui care iese in evidenta, altfel nici nu imi dadeam seama ca a jucat si in Bronson.

[alextreme93]

Sublim dpdv vizual,dar cu-n storyline previzibil.
Am reusit si eu sa vad in sfarsit le grand "Inception".Mi-a placut,e un film bun,solid,dar in niciun caz o capodopera(vezi locu' 4 in top 250 imdb & shit).Efectele speciale sunt mind-blowing(vezi scenele de gravitatie 0),acting-ul hmm..bun,niciun rol memorabil.Mi-a placut planul celor 6,dar povestea-n sine a fost f.slabuta(obsesia lui Cobb ptr.sotia sa,Fincher si ta'su etc.).Singurul minus al filmului este revizionabilitatea,daca-i acorzi un pic de atentie la prima vizionare deja ai toate raspunsurile primite(expectie fiind finalul).


Nota: 7/10

[rifa]

Efectele speciale sunt mind-blowing(vezi scenele de gravitatie 0),acting-ul hmm..bun,niciun rol memorabil.Mi-a placut planul celor 6,dar povestea-n sine a fost f.slabuta(obsesia lui Cobb ptr.sotia sa,Fincher si ta'su etc.).Singurul minus al filmului este revizionabilitatea,daca-i acorzi un pic de atentie la prima vizionare deja ai toate raspunsurile primite(expectie fiind finalul).


Nota: 7/10

cine mai esti si tu?

Nu, sincer acum.... povestea f slabuta din cauza obsesiei lui Cobb ptr. sotia sa si pentru FiScher si "ta'su" ??? Sa inteleg ca nu prea ai inteles filmul daca astea ti s-au parut a fi obsesii... poate au fost pentru tine in nici un caz pentru Cobb...

Pe urma, dupa ce ai vorbit de cateva minusuri ne atragi atentia ca "singurul" minus e ... acest termen halucinant... "revizionabilitatea"... Nu mai continui.... sper ca ai inteles mesajul... Filmul asta a aparut de vreo 2 luni... iti multumesc ca l-ai tras de pe torrent ca sa-ti dai si tu cu parerea....

[alextreme93]

Si ce te fute grija ?


Puteam sa-l vad si de la 20 de ani de la aparitie si tot aveam dreptul sa-mi dau cu parerea.

[rifa]

Si ce te fute grija ?


Puteam sa-l vad si de la 20 de ani de la aparitie si tot aveam dreptul sa-mi dau cu parerea.

Trist umanoid.

[danonino]

Gen, are dreptate.
Oprim toate comentariile cum filmul iese din regimul de premiera?

[buticut]

Alex, Rifa - time-out!

Rifa, alextreme93 are tot dreptul de a-si exprima opinia. Ca nu esti de acord cu parerea lui, e altceva. Nici eu nu sunt de acord cu tot ceea ce scrie...de ex. mie mi se pare ca Inception esurprinzator de revizionabil. S-a intamplat sa il vad de doua ori (neintentionat ) si chiar daca stiam chiar si unele replici de pe rost, tot mi s-a parut enjoyable. In plus, cu ocazia asta am urmarit si verigheta lui Cobb si intr-adevar, e prezenta doar cand acesta viseaza. Mie mi se pare ca ofera raspunsuri la absolut toate intrebarile - de fapt, asta e mica problema pe care o am cu filmul, ca prea se forteaza sa nu lase vreun dubiu si sa dea o explicatie logica, dar de cele mai multe ori pompoasa, pentru orice nelamurire. Publicul nici macar nu apuca sa isi puna vreo intrebare, ca deja primeste totul servit pe tava. Finalul e happy - no doubt about it, cel putin nu pentru mine, dar nu ma deranjeaza. Prefer un final care sa-i confere filmului "closure", decat varianta lazy ca totul a fost un vis. Daca esti atent la dialog, la partea in care Cobb spune ca mereu te trezesti in mijlocul unui vis, nestiind cum ai ajuns acolo si vezi secventa din avion, unde Cobb&Co. "revin" de unde au plecat, deduci ca nu poate fi vorba de un vis.

Hai Rifa, nu fa acum pe Domnul Moralitate Imaculat 100%...ce conteaza in ce...ehm..."conditii" l-a vazut? Bine ca a facut-o si ca si-a dat interesul . Vorba aia, sa arunce cu piatra cel care nu a facut vreodata asta. I'm a movie-lover, movie-goer and movie-buyer myself, daaar hai sa nu fim ipocriti.

[rifa]

Mda... ma refeream la cu totul altceva... la aberatiile spuse de el...Intelegeam daca-l vedea o data la cinema si nu prea intelegea filmul... da sa-l ai acasa... sa ai posibilitatea de a-l intoarce pe toate partile si sa scoti asemenea "imaginatiuni" e amuzant...

[copila_satanista]

Si daca totusi te crezi cu mintea mai deschisa ca el, dovedeste-o dand o replica inteligenta, nu ceva de gen "du-te dracu ca esti prost daca nu gandesti ca mine". Nu putem fi toti de acord, dar hai sa nu ne impuscam pentru asta
Si eu cred ca Inception a avut 2-3 chestii care par prea explicate pentru un film de asemenea gen. Nu stiu de ce mi-ar fi placut sa te incurce un pic mai mult si sa te puna pe ganduri serios. Avand in vedere tematica aleasa chiar era un film caruia i-as fi permis sa ma lase in ceata, cat sa ma mai uit la el de cateva ori si sa mai descopar cate ceva (oricum o sa il revad peste ceva vreme defapt ). Una peste alta am adorat tematica legata de vise, bine exploatata si chiar as vrea sa apara un Inception 2 ceva, fara sa urmeze trendul de a pierde din calitate.

[Liviu-]

Era necesar ca Nolan sa explice multe chestii din cele prezentate, altfel spectatorul ar fi fost foarte sceptic fata de universul sau, cum multi inca mai sunt in ciuda explicatiilor.

Daca te referi la fazele care arata adevarul despre discutia realitate vs vis, cati dintre noi chiar le-au observat singuri fara sa le citeasca de undeva? Ma refer in primul rand la inel si la copiii din final. Cei mai multi chiar au considerat ca a fost vis pentru faptul eronat ca acei copii ar fi identici chiar. Si daca a fost cineva care a observat, ma indoiesc ca ar fi fost din prima vizionare. As spune ca Nolan da toate explicatiile necesare, dar, pentru cei interesati care vor sa revada filmul, da si mijloace subtile pentru a afla raspunsul la dilema realitate vs vis. Nu mi se pare nimic in plus.

Mie mi se pare foarte interesanta si acea interpretare conform careia Nolan ascunde de fapt procestul crearii filmului si impactul acestuia asupra spectatorului (=inception). La o prima vedere pare o interpretare fortata, dar are foarte mult sens cand vine vorba de impactul filmelor asupra spectatorilor. Mai e si faptul ca Nolan prea l-a facut pe DiCaprio sa arate ca el.

Saptamana trecuta chiar am studiat despre vise la facultate si ce mi s-a parut interesant e faptul ca in realitate chiar exista 4 nivele ale somnului, putandu-se visa in fiecare dintre ele, dar cel mai puternic e nivelul cel mai profund, atunci cand ne si amintim visul si practic acesta are un impact emotional mai puternic. Impactul emotional in filmului lui Nolan e realizat in al treilea insa, chiar daca la un moment dat se ajunge in al patrulea (cum DiCaprio si Watanabe mor primul nivel, ei ar fi in "limbo" la un al doilea nivel si nu cinci).

[danonino]

Slab rau filmul. Asta pentru ca se ia in serios.

Subiectul e infatil, cel mult juvenil.
"Hai sa intram in visul unui individ, sa il aducem pe ta-su, care e pe moarte, sa poata sa ii faca putina morala copilului, spunandu-i ca e prost si ca trebuie sa se descurce singur. Cand se va trezi mostenitorul, acesta va urma sfatul tatalui sau."


Cam prostanac mostenitorul.
Logic vorbind, filmul are o mare problema. Visul e total diferit de amintire. El a visat ca e rapit, ca e vanat etc. A VISAT. Rapirea nu a existat in realitate, nici un cod, nimic. El cand se trezeste stie asta, realizeaza ca a fost un vis dar fiind prost, respecta ce i-a zis ta-su in vis. Nu e chiar inteligent baiatul.

Filmul se vrea a fi important, a fi luat in serios, sunt evidente tentativele pentru a-i da profunzime, toate fortate si esuate.

In film, visul apare ca un drog. Toti se sedeaza pentru a visa. O proasta se sinucide, ca sa nu mai fie trezita de barba-su.

Se vrea inteligent, profund, in schimb are un subiect lipsit de substanta si logica, iar scenariul nu e amuzant.

Filmul asta, ca poveste centrala, e la nivelul lui Transformers. Acum, baietii aia care au facut Transformers si-au dat seama de penibilitatea si improbabilitatea ca niste roboti sa vina pe Terra in cautarea unei caramide magice. Si-au dat seama ca nu pot face o introspectie a omului sau a societatii pentru ca ar fi fost penibil. Si-au dat seama de limitele plotului, de-asta s-au axat pe actiune si umor.

S-au vrut inteligenti baietii care au facut Inception, film pe care il consider a fi facut de snobi si pentru snobi.

Da, efectele speciale a fost misto. Bataia din hotel si trenul de pe sosea, in mod special.

[Liviu-]

Cam prostanac mostenitorul.
Logic vorbind, filmul are o mare problema. Visul e total diferit de amintire. El a visat ca e rapit, ca e vanat etc. A VISAT. Rapirea nu a existat in realitate, nici un cod, nimic. El cand se trezeste stie asta, realizeaza ca a fost un vis dar fiind prost, respecta ce i-a zis ta-su in vis. Nu e chiar inteligent baiatul.

Felicitari, ai dovedit inca o data cat de superficial esti... daca mai era nevoie.

Totul se petrece in subconstient. Nu iti aduci aminte ce e in subconstient, dar de acolo vine emotia care te face sa adopti o anumita atitudine fata de un lucru. Practic lui ii va veni din proprie inspiratie ideea pe care a implantat-o echipa lui Cobb. El nu stie ca altii au implantat-o, nu isi aduce aminte cum a dobandit-o, vine de la sine, ca si cum ar fi o idee proprie.

Filmul se vrea a fi important, a fi luat in serios, sunt evidente tentativele pentru a-i da profunzime, toate fortate si esuate.

Articolul care l-am pus mai sus arata profunzimea. Desigur, s-ar putea spune ca e "overthinking", dar se potriveste foarte bine.

In film, visul apare ca un drog. Toti se sedeaza pentru a visa. O proasta se sinucide, ca sa nu mai fie trezita de barba-su.

Visul apare pentru anumite persoane ca un drog, dar e, intr-adevar, si in realitate un drog. Toti avem vise, iar unii, pentru ca n-au nici cea mai mica sansa de realizare a lor in realitate, ar ceda realitatea in fata visului. Oamenii se drogheaza in fiecare zi pentru a scapa de realitate, un drog precum visul e un fel de drog suprem.

Cat despre proasta care se sinucide, ma gandesc ca te referi la Mal, ca nu-mi aduc aminte de alt suicid in film. Se pare ca tu ai inteles pe dos, ea se sinucide tocmai pentru ca are impresia ca inca ar fi intr-un vis. "Barba-su" e ala care nu vrea sa se mai trezeasca, tocmai pentru ca el realizeaza ca n-are din ce sa se mai trezeasca.

Se vrea inteligent, profund, in schimb are un subiect lipsit de substanta si logica, iar scenariul nu e amuzant.

Despre substanta e discutabil, dar cand vine vorba de logica cred ca ai tratat in mod superficial filmul si ti-a fost prea lene sa folosesti ceea ce ti se pare ca-i lipseste filmului: inteligenta.

Filmul asta, ca poveste centrala, e la nivelul lui Transformers.

Tu, ca persoana, esti sub nivelul Transformers. Pacat, observ ca ai creier, n-ar strica sa-l folosesti mai des ca altfel se atrofiaza.

S-au vrut inteligenti baietii care au facut Inception, film pe care il consider a fi facut de snobi si pentru snobi.

Daca si asta e film de snobi inseamna ca habar n-ai ce-i aia cinematografie. Imi pare rau, dar esti paralel cu fenomenul...

Da, efectele speciale a fost misto. Bataia din hotel si trenul de pe sosea, in mod special.

Din ce ai tot vorbit tu despre filme se pare ca asta apreciezi in mod special, de unde si pasiunea pentru un film cu o poveste mediocra precum cea din Star Wars.

Trecand la alte lucruri, am gasit niste chestii interesante la trivia pe imdb:

The slow, gloomy, blaring trombones in the main theme of the film score are actually based on an extremely slowed down version of the fast, high pitched trumpets in the beginning of the Édith Piaf song "Non, je ne regrette rien," which is used as a plot device in the film. Furthermore, when music is heard by someone who is currently within a dream, the music is perceived as slowed down. Thus, the main theme of the film score is almost exactly what the beginning of "Non, je ne regrette rien" would sound like to a dreamer. This thematic device is brought to its logical conclusion when the song plays at the end of the credits, signaling that the audience is about to 'wake up' from the film.

When explaining why he thinks implanting an idea is not possible, Arthur says "don't think about elephants" to actually make Saito think of them and thus "insert" an idea into his mind. The line is a reference to the title of a famous cognitive semantics book, Don't Think of an Elephant by George Lakoff. The book describes conceptual framing, the use of certain words to literally insert certain ideas about a subject into the listener's mind in a surreptitious way, e.g. implanting the idea that taxes are a bad thing by using the phrase "tax relief."

Marion Cotillard's character is called 'Mal', short for name 'Malorie', a name derived from French word 'malheur', meaning misfortune or unhappiness. The shorter version 'mal' means wrong/bad or evil (when a noun) in French, as well as some other Latin-based languages.

A direct translation of the lyrics for the song "Non, je ne regrette rien" as performed by Edith Piaf is: "I regret nothing/no, I have no regrets/I regret neither the good things I've done nor the bad things/They are all the same to me/...The past is done, swept away, forgotten/I don't need the past anymore/I set my memories on fire/My horrors, and my pleasures/I don't need them any more/Swept away in the agonies of love/Swept away forever, I leave with nothing..." Nolan has made a point of saying that he chose the song specifically for the movie, which is heavily concerned with the effect of memories on the psyche, and specifically the disastrous effect that not letting go of memories of love-gone-wrong can have on the subconscious--exactly what the song discusses. Also of note: in the original French, "I regret neither the good things I've done nor the bad things" is "Ni le bien qu'on m'a fait ni le mal," and since Cobb's wife is named Mal, that gives the line a double meaning.

[danonino]

Felicitari, ai dovedit inca o data cat de superficial esti... daca mai era nevoie.

Totul se petrece in subconstient. Nu iti aduci aminte ce e in subconstient, dar de acolo vine emotia care te face sa adopti o anumita atitudine fata de un lucru. Practic lui ii va veni din proprie inspiratie ideea pe care a implantat-o echipa lui Cobb. El nu stie ca altii au implantat-o, nu isi aduce aminte cum a dobandit-o, vine de la sine, ca si cum ar fi o idee proprie.

Gresit.
Emotiile cu privire la ta-su isi au fundamentul in amintiri, in experientele si clipele pe care le-a petrecut cu el, nu in vise.
Tu iti iubesti mama. Sa presupunem ca dormi si visezi ca maica-ta te omoara, cand te trezesti o urasti?

Visul apare pentru anumite persoane ca un drog, dar e, intr-adevar, si in realitate un drog. Toti avem vise, iar unii, pentru ca n-au nici cea mai mica sansa de realizare a lor in realitate, ar ceda realitatea in fata visului. Oamenii se drogheaza in fiecare zi pentru a scapa de realitate, un drog precum visul e un fel de drog suprem.

Cat despre proasta care se sinucide, ma gandesc ca te referi la Mal, ca nu-mi aduc aminte de alt suicid in film. Se pare ca tu ai inteles pe dos, ea se sinucide tocmai pentru ca are impresia ca inca ar fi intr-un vis. "Barba-su" e ala care nu vrea sa se mai trezeasca, tocmai pentru ca el realizeaza ca n-are din ce sa se mai trezeasca.

Adica tu spui, ca Mal nu mai stia care lume e reala si care nu? Wow. Nici nu zici ca e consumatoarea de droguri ideala.
"Are impresia ca inca mai e intr-un vis" Hmm. Atunci e proasta rau. Adica are atata experienta cand vine vorba de visat, si-a pus casa natala in mijlocul unui rau, a construit un oras. In mod uimitor, ea cand avea cutitul in mana si credea ca viseaza, nu s-a putut gandi: "Ma, daca tot visez, atunci sa transform cutitul asta intr-o testoasa."

Despre substanta e discutabil, dar cand vine vorba de logica cred ca ai tratat in mod superficial filmul si ti-a fost prea lene sa folosesti ceea ce ti se pare ca-i lipseste filmului: inteligenta.

M-am uitat la tine si am observat ca te descurci fara.

Tu, ca persoana, esti sub nivelul Transformers. Pacat, observ ca ai creier, n-ar strica sa-l folosesti mai des ca altfel se atrofiaza.

Apreciez astfel de sfaturi, mai ales cand vin dintr-o experienta personala.

Daca si asta e film de snobi inseamna ca habar n-ai ce-i aia cinematografie. Imi pare rau, dar esti paralel cu fenomenul...

M-a indus in eroare faptul ca e analizat cu atata interes si pasiune, articolele complexe de care are parte un film cu un subiect penibil. Filmul nu vorbeste despre viata, societate, bani, anumite conditii ale omului, vorbeste despre fatpul ca niste baieti isi fac aparitia in visul unuia. Si cam ce as putea eu sa invat de la acest film? Sau cum ar putea sa ma puna pe ganduri? Nu e dezbatut nimic serios, nimic important. E doar o idee infantila aparuta pe ecrane care cade in penibil prin importanta care si-o acorda.

Din ce ai tot vorbit tu despre filme se pare ca asta apreciezi in mod special, de unde si pasiunea pentru un film cu o poveste mediocra precum cea din Star Wars.

Da, da, da.
Eu ma uit la Dr. House pentru efecte speciale, nu pentru scenariu si personajul eponim.
Fight Club este iarasi un film cunoscut si apreciat pentru efectele speciale, nu pentru mesajul sau.

Si da, Star Wars imi place. Star Wars RULES!
E o poveste pentru copii, care nu se ia in serios si care are loc intr-o lume, intr-un univers fabulos.

[copila_satanista]

M-am uitat la tine si am observat ca te descurci fara.

inca o replica estetica si fara continut marca danonino, ti-ai si gasit cu cine ))

[Liviu-]

Gresit.
Emotiile cu privire la ta-su isi au fundamentul in amintiri, in experientele si clipele pe care le-a petrecut cu el, nu in vise.
Tu iti iubesti mama. Sa presupunem ca dormi si visezi ca maica-ta te omoara, cand te trezesti o urasti?

In primul rand nu e vorba de emotiile fata de tatal sau, ci de ideea de a merge mai departe cu propriile forte. Amintirea aceea falsa cu tatal sau a fost doar un mijloc pentru idee, idee care vine de la sine. Venind din subconstient e practic a lui, devine punctul lui de vedere, indiferent de sentimentele fata de tatal sau.

Adica tu spui, ca Mal nu mai stia care lume e reala si care nu? Wow.

Wow! Tu chiar te-ai uitat la alt film daca nici atat n-ai putut prinde de unul singur.

Nici nu zici ca e consumatoarea de droguri ideala.

Si asta are vreo relevanta... cum?

Atunci e proasta rau. Adica are atata experienta cand vine vorba de visat, si-a pus casa natala in mijlocul unui rau, a construit un oras. In mod uimitor, ea cand avea cutitul in mana si credea ca viseaza, nu s-a putut gandi: "Ma, daca tot visez, atunci sa transform cutitul asta intr-o testoasa."

Cred ca termenul corect ar fi un fel de boala psihica, ceva asemanator paranoiei. Dar pentru tine cred ca orice e sinonim cu prostia. E mai confortabil asa...

M-am uitat la tine si am observat ca te descurci fara.

Asta a fost a doua cea mai inteligenta replica pe care am auzit-o in viata mea. Prima e, desigur, cea arhicunoscuta din perioada gradinitei "-Esti prost! -Ba tu!".

vorbeste despre fatpul ca niste baieti isi fac aparitia in visul unuia.

Asta e din categoria cugetarilor tale "a la A Clockwork Orange", nu?

Eu ma uit la Dr. House pentru efecte speciale, nu pentru scenariu si personajul eponim.

Toata viata ta se invarte in jurul lui House, pacat ca-ti strica personajul acum. Ce o sa faci, te schimbi si tu ca sa fii ca el?

Fight Club este iarasi un film cunoscut si apreciat pentru efectele speciale, nu pentru mesajul sau.

Din pura curiozitate, care ar fi ala?

Exemplele date de tine sunt intr-adevar de mentionat, dar exista si capodopere. Oricum,nu vreau sa intram in discutia asta ca nu ii e locul aici.

[danonino]

Esti constient ca esti penibil. La faza "Wow. Adica nu mai distingea lumile" eram ironic fata de spusele tale.

Boala psihica, zici tu. Posibil dar tot e proasta. Un drogat isi da seama cand nu e drogat. E la fel si in cazul visatorului, isi da seama cand nu viseaza. Ea tot crezand ca e intr-un vis, tot crezand asa niste foarte multe saptamani, nu s-a putut gandi sau nu a putut observa ca nu poate face ca Dunarea sa ii treaca prin sufragerie, sau ca nu poate aduce un vapor in fata casei.

Spune-mi, lumineaza-ma. Ce ai invatat tu de la acest film? Ce ai descoperit despre om, societate, lume, viata etc. la finalul filmului?

Problema principala a lui inception e ca nu are suflet. E un blockbuster hollywoodian pe care s-a grefat o poveste incurcata (ceea ce e oarecum admirabil, dar nu destul). Era sa adorm la scena interminabila de impuscaturi prin zapada, care cred ca a durat vreo 20 de minute si la un moment dat nici nu se mai distingea cine ce facea. Pentru actiune reusita iti trebuie personaje de care iti pasa, dar filmul asta nici macar nu are personaje ci "functii". Ea e arhitect, el e chimist etc. Ce vor de fapt ei acolo? Nu conteaza. Cobb isi vrea copii inapoi, dar ca sa ne pese de asta ar fi trebuit sa vedem scene cu el si copii inainte de a se desparti. Altfel totul nu e decat un concept general si vag. Cum poate un vis in interiorul unui vis sa dureze mai mult? Omul are un singur subconstient, durata oricarui vis e aceeasi raportat la realitate.

[rifa]

problema principala a lu' Inception e ca l-a facut pe regizorul asta care falseaza viata pe nume "danonino" sa abereze pe-aici inutil... trist e ca ne irita atat de mult naivitatea/prostia/fudulitatea sa (nu stiu exact care din ele) incat ne simtim nevoiti sa-i dam o replica... oare asta tot din naivitate/prostie/fudulitate? nu stiu... dar stiu cu siguranta ca danonino nu merita luat in serios cand vine vorba de un film... poate doar daca e vorba de lactate...