"Eu cand vreau sa fluier, fluier"

[zxcvbnm]

http://www.gandul.info/pagini/scarba-5914991

Penibilă atitudinea acestui regizor, FŞ, faţă de prinderea infractorului-actor.
E consternant să auzi scenariul în care el ar fi judecător şi nu ar condamna pe cineva care a spart o locuinţă.
Jurisprudenţă la lumina iascăi aprinsă de cremene.
Extrem tupeul unui asemenea titlu.

Filmul mi s-a părut reuşit, însă nu în măsura de a legitima o cronică atât de elogioasă - gen Pitbul.
(Mi se pare, sau există regula ca filmele regizorilor tineri să primească cronici laudative, deseori exagerate până la penibil, iar produsele „veteranilor” să stoarcă din condei doar cuvinte toxice ?). Favoruri subliminale, privilegii tăinuite, dezvoltare durabilă, ceva ?!

Iarăşi cineva a amestecat virtuoz cuvintele dexului în joben şi le-a scos arătând o deontologie livrescă de tristă amintire.

Studenţii de an terminal de la UNATC au jucat piesa „Eu când vreau să fluier, fluier” în stagiunea 2001-2002, dacă îmi aduc bine aminte. (Cu 2 banane pe post de pizza şi cafea,) acea punere în scenă avea un aer americănesc; atmosferă străină filmului. Nu c-ar fi fost neapărat o notă pozitivă, însă pe ecran multe scene par neverosimile, printre care şi atitudinea de mangustă a gardienilor, aliniaţi lângă zidul alb de către protagonistul baricadat sau indecizia directorului, jucat deloc credibil, fără prestanţă şi fără nici o abilitate în negocieri. Etc.

Băiatul a interpretat excelent cu toate că nu l-au prins înjurăturile mult prea grele aruncate mamei; vina scenaristului.

Un film pe care îl poţi urmări, neplictisit, spre deosebire de mult-prea-lungile metraje româneşti de 2 ore sau mai mult, din ultimul timp.

[Federico]

[...] sau indecizia directorului, jucat deloc credibil, fără prestanţă şi fără nici o abilitate în negocieri. Etc.

Nu mai are voie omul sa fie incompetent in ziua de azi!?

Mie mi s-a parut ridicola nonsalanta cu care au dat-o pe mama pe mana sociopatului care -se putea- ca tocmai sa fi omorat gardianul si tinea un ciob de sticla infipt in gatul unei studente.

[foxyroxy]

Mi-a placut ideea filmului.Scena dupa scena ma tot intrebam si acum ce o sa se intample.M-a tinut interesata pe tot parcursul.Nu am decat cuvinte de laude pentru film.

[mirodoni]

@ FoxyRoxy
Şi de fapt care e ideea filmului?
Chiar nu te aşteptai să-i spună mamei sale că e curvă?
Nu te aşteptai ca aceasta să-i dea două palme? Sau mai multe?
Nu te aşteptai să-l pălească pe gardian cu scaunul?
Nu te aşteptai să o ia ostatică pe studentă?
Nu te aşteptai ca la un moment dat să se aplece asupra gardianului rănit pentru a-i da ajutor?
Chiar credeai că-i va tăia gâtul fetei?
Nu te aşteptai să ceară maşină ca să evadeze?
Nu te aşteptai să se ţină de cuvânt şi să ofere fetei o cafea, aşa cum a promis?
Nu te aşteptai să se întoarcă la puşcărie după aceea?
Mă mir.
Eu am văzut filmul ca şi cum scenariul ar fi fost scris de mine.
Rămânea doar să-l văd cum a ieşit cap – coadă.
Şi de fapt care e ideea filmului? Cea care ţi-a plăcut ţie m-ar interesa.

[Pitbull]

Asta ce mai e...?!?

[rvn]

un nou atac asupra celora care spun ca le-a placut filmul si care cred ei, ca sunt sustinatorii tai.
ce ti-e neclar? de la "pumnul in plex" ti se trage...
de ce nu l-ai simtit pentru toti tinerii aspiranti? mare greseala! acum, n-ar mai fi existat discutia asta fara sens..
de parca mai conteaza asta, atata vreme cat premiul castigat a decis.

[mirodoni]

Chiar nu mai putem avea un schimb de opinii pe acest forum?
Chiar nu-mi puteţi răspunde la întrebările pe care le pun?
Am afirmat eu undeva că „nu mi-a plăcut filmul”, ca să considerţi că intervenţiile mele reprezintă un atac împotriva celor cărora „le-a plăcut” ?

Pitbull,
parcă declarai că nu eşti adeptul opiniilor de tipul „mi-a plăcut”, „nu mi-a plăcut”, ci „mi-a plăcut pentru că...”, „nu mi-a plăcut pentru că...”
Chiar nu te-ai lămurit că nu sunt Mistah J.? Nu ai înţeles că nu-ţi port niciun fel de ranchiună că nu ţi-au plăcut scenariile mele, pentru simplul motiv că nu erai un factor de decizie? M-a interesat şi mă interesează opinia ta, dar eu ţi-am prezentat un cub, cred eu destul de reuşit, iar tu-mi spui că nu-ţi place pentru că nu e sferă, şi-mi recomanzi să fac sfere, pentru că acum se poartă sfere, fiind „mai perfecte” decât cuburile. Fie nu ştiu, fie nu pot, fie nu vreau să fac sfere. Lasă-mă aşa!

Putem discuta în continuare despre filmul „Eu când vreau să fluier, fluier” ?
Discuţia chiar nu mai are sens dacă filmul a câştigat un premiu internaţional?
Acesta este singurul criteriu de apreciere?
A câştigat, dar la categoria „căsuţe”, nu la categoria „vile”.
Analiza se face în funcţie de categorie. Nu-i putem reproşa că nu are demisol şi mansardă, dar putem să-i analizăm construcţia. Poate fi o căsuţă foarte bună, sau un kitsch.

Întrebările mele sunt cât se poate de pertinente.
De ce nu mi se răspunde cu aceeaşi pertinenţă?
Spre deosebire de alţii, eu am intuit tot ce se va întâmpla în film. De fapt nu am intuit, e prea mult spus, nu am niciun merit, am ştiut din prezentare, deci nu m-a surprins nimic. Rămânea totuşi de văzut cum se va întâmpla totul, nu ce se va întâmpla.

E foarte simplu să apari pe forum şi să spui că ţi-a plăcut ideea filmului, fără să spui de ce şi care este această idee, doar să arăţi că ai aceeaşi gândire şi competenţă egale nu doar cu ale marelui Pitbull, ci şi cu ale unui juriu internaţional.

Eu am afirmat, pe proprie răspundere, că ideea filmului este: „Un tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe”.
Nimeni nu mi-a justificat, explicat, de ce părerea mea este o „tâmpenie absolută”.

Realizatorii de film românesc au prostul obicei de a insulta inteligenţa spectatorului.
Nu sunt singurul care a observat că într-un penitenciar de minori nu se fac şi cursuri auto. Am ironizat acest lucru, fără să dramatizez, ca alţii, dar aşa ceva poate da o profundă amprentă de fals asupra întregului film. De aici şi acuzele de lipsă de autenticitate, de inspiraţie, de inteligenţă, de imaginaţie, de subţirime a scenariului. Acuze nu tocmai fără temei.
Să-mi explice şi mie cineva, chiar în termenii aceia rigizi, de specialitate, cum se justifică evadarea cu maşina? Pănă atunci răspund eu: dorinţa de spectaculos. Chiar şi aşa, era mult mai veridic şi mai firesc dacă se urca prietenul lui la volan. Am fi considerat că acesta este de mai puţin timp în puşcărie şi a avut când să înveţe să conducă în libertate, chiar dacă nu avea carnet. Dar şi la realizarea filmelor se vede mentaliatea românească: las’ că la ţară merge.

Ce altă interpretare i se poate da filmului „Eu când vreau să fluier, fluier” ?

[Pitbull]

Nu e nimic personal.
Nu suport incoerenta, abulia, tulbureala.
(De exemplu: o listä de afirmatii disjuncte si greu inteligibile, intitulatä "o radiografie corectä", etc.)
(Sau, cum fäcuse Keepy, pe care-l astept înapoi: un sir de negäri ale tuturor calitätilor, strict enuntiative, deloc motivate.)
Atât.
Cine e clar, riguros, competent, will have me on their side - chiar dacä opiniile noastre sunt diametral opuse.

[mirodoni]

Nu vreau să te am de partea mea. Tu vrei să ne ai pe toţi de partea ta. Ar fi plictisitor. Detest unanimitatea, uniformizarea. Îmi aduce aminte de o caricatură a lui Stănescu de pe vremuri. Este vorba de o mulţime de oameni, unul lângă altul, văzuţi de sus. Ici şi colo era câte un cap care depăşea nivelul. Un individ cu un mai venea şi nivela totul.
Vreau să cred că DACĂ cei în cauză ar citi şi ce scriu eu şi ce scrii tu, am avea numai filme foarte bune. Dacă vor citi numai cronici superelogioase nu se vor putea autodepăşi.

Dacă nu era ceva personal, nu-mi ziceai de Liliescu, cum îi zice Băsescu lui Geoană, îmi arătai unde sunt incoerent, adică unde mă contrazic în afirmaţiile mele, nu-mi ziceai de abulie, pentru că e o boală psihică şi mă jigneşti, iar tulbureala n-o mai foloseai nici măcar pentru a forma triada respectivă.
Afirmaţiile mele sunt disjuncte pentru că nu au nimic în comun una cu alta, fiecare se referă la altceva, greu inteligibile nu sunt, iar dacă unele au cumva dublu sens şi nu era clar care vreau să fie predominant, puteai să ceri lămuriri.
Am folosit ironia, dar nu trebuia să o iei în tragic.
Competenţa mea se limitează la cea a unui spectator.

În ce mă priveşte, ai folosit afirmaţii strict enunţiative, deloc motivate, contrar pretenţiilor pe care le ai de la cei care critică filmul şi nu le ai de la cei care îl laudă.

Dacă nu putem discuta despre film, rămâne cum am stabilit.

[Dragomara]

NO, tocmai ce mi-a zis tata - cel care-a văzut deja filmul - că unele cadre au fost filmate pe la Seimeni (o comună din apropriere, de fapt două comune), asta unde se vede foarte bine podul, iar altele la Poarta Albă. În ceea ce mă priveşte cred că am să aştept să văd filmul la HBO.

[Pitbull]

M-ai bine

Co-rect!

[foxyroxy]

@ FoxyRoxy
Şi de fapt care e ideea filmului?
Chiar nu te aşteptai să-i spună mamei sale că e curvă?
Nu te aşteptai ca aceasta să-i dea două palme? Sau mai multe?
Nu te aşteptai să-l pălească pe gardian cu scaunul?
Nu te aşteptai să o ia ostatică pe studentă?
Nu te aşteptai ca la un moment dat să se aplece asupra gardianului rănit pentru a-i da ajutor?
Chiar credeai că-i va tăia gâtul fetei?
Nu te aşteptai să ceară maşină ca să evadeze?
Nu te aşteptai să se ţină de cuvânt şi să ofere fetei o cafea, aşa cum a promis?
Nu te aşteptai să se întoarcă la puşcărie după aceea?
Mă mir.
Eu am văzut filmul ca şi cum scenariul ar fi fost scris de mine.
Rămânea doar să-l văd cum a ieşit cap – coadă.
Şi de fapt care e ideea filmului? Cea care ţi-a plăcut ţie m-ar interesa.

Pai poate tu ti-ai dat seama de toate aceste detalii.Eu din prima nu am inteles de ce era asa disperat ca fratele lui sa nu plece in Italia cu mama lui.
Dupa ce a facut-o curva m-am asteptat ca ea sa-l loveasca dar uite ma asteptam ca si el sa o loveasca.
Nu m-am asteptat sa vad ca de la a rupe formularul si a-l lovi pe tipul care era cu fetele de la practica sa ajunga sa loveasca gardianul si sa se baricadeze acolo in incapere.
Si cand l-a lovit pe gardian am crezut ca l-a omorat mai ales ca era baltoaca aia de sange.
Sa evadeze da ma asteptam,dar sa se duca inapoi nu ma asteptam.Eu as fi fugit mancand pamantul mai ales ca stia ce il asteapta.
Dar asta e asa vad eu lucrurile.Nu ma poti convinge de faptul ca filmul a fost prost cum eu nu te pot convinge pe tine ca a fost bun.Deci fiecare cu propria-i parere.
Mi-a placut ideea de a vedea un film despre un tanar care atunci cand vrea sa faca ceva face.Acesta insemnand ca nu-i pasa de consecinte.Ideea libertatii de a face ce vrea intr-o inchisoare unde altcineva hotaraste cand iesi afarain curte si te pune la munci fizice.
Asta am inteles eu din filmul asta si mi-a placut.

[mirodoni]

@ FoxyRoxy

Voiam să nu mai intervin, dar dacă este vorba despre film, cu plăcere.
Mai ales că mi-ai răspuns cu multă sinceritate.

Subiectul filmului este aşa de restrâns, încât din prezentare afli tot ce se va întâmpla în el. De aceea nu m-a surprins nimic. Asta nu înseamnă neapărat un punct în minus. Rămânea de văzut cum se întâmplă.

Nu ma poti convinge de faptul ca filmul a fost prost cum eu nu te pot convinge pe tine ca a fost bun.

În niciun moment nu am afirmat că filmul a fost prost. Am comentat filmul în stilul meu, detaşat, cu ironie, în ciuda cronicilor mult prea elogioase.

(…) filmul este bun, dacă păstrăm ambalajul pe care scrie mare: „Eu când vreau să fluier, fluier” = Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe.
Numai că realizatorii şi-au dorit cu totul altceva.

Mi-a placut ideea de a vedea un film despre un tanar care atunci cand vrea sa faca ceva face. Acesta insemnand ca nu-i pasa de consecinte.

(...) tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe.

Numai că părerea mea a fost considerată o „tâmpenie absolută”. Şi nu înţeleg de ce, pentră că seamnă foarte bine cu a ta.
Deosebirea este că eu nu văd în tânărul respectiv un erou pozitiv, de urmat, cum îl vezi tu, toţi tinerii care au urmărit filmul, realizatorii filmului şi autorii cronicilor superelogioase.
El avea o responsabilitate, să-şi ocrotească fratele mai mic după ce va ieşi din puşcărie, pentru că pe jurămintele mamei nu putea pune prea mare preţ. Aşa că trebuia să suporte orice şi să nu fluiere când vrea el.
Teoria că viitorul lui şi aşa nu mai conta, şi ca urmare face ce vrea, o dată ce fratele cel mic era la adăpost, nu stă în picioare. Cel puţin nu în acest film. Jurământul mamei nu prezenta nici pe departe o garanţie. .
Valoarea filmului nu se apreciază în funcţie de comportamentul personajelor, dar nu se poate face nici o disociere totală.
Dacă tânărul este tratat ca un personaj iresponsabil, care fluieră exact când nu trebuie, atunci filmul este foarte bun. Totul se susţine. Muncă uşoară, un director foarte înţelegător, care îi rupe raportul contravenţional, dar nu-i dă o permisie, ca la armată, doar pentru că mai erau decât câteva zile până la eliberare, şi totuşi tânărul se revoltă.
Dacă tânărul este tratat ca un erou pozitiv, demn de urmat, filmul nu este bun. Pentru că nu se susţine.

[Ipu]

mirodoni, tu și ceilalți care ați criticat ciudățeniile din scenariul acestui film aveți dreptate și în opinia mea. Motivațiile eroului, dar și pretențiile scenariștilor sunt absurde. Eu... fluier este bun doar pentru nivelul cinematografiei noastre, care produce puține filme și încă și mai puține valoroase. Juriul Berlinalei, care gustă în general poveștile din lumea a treia contemporană, l-a apreciat mai mult pentru regie și pentru originalitate.

O întrebare (de profan) fac și eu: Domnilor producători, din ce material era imitația de fragment de sticlă folosită de protagonist în scena luării de ostatici? Cât de ascuțite erau proeminențele și muchiile ei? A pus ea în vreun fel în pericol viața protagoniștilor?

[foxyroxy]

@ mirodoni
Parerea mea este ca valorea filmului este influentata si de comportamentul personajelor.
Silviu este un tanar care a gresit( este in inchisoare) si greseste din nou luand-o ostatica pe studenta.Este un cerc vicios din care nu poate scapa. El totusi il iubeste mult pe fratele lui asa mult incat a facut ce a facut.Este un personaj pozitiv din punctul meu de vedere nu pentru ca face ce vrea ci pentru ca da dovada de multa dragoste fata de fratele sau.
Pai poate cei ce au citit au citit probabil ce ai scris tu ,nu si ce am scris eu .Pana la urma fiecare cuvant ce il scriem este interpretabil.
Juramantul mamei nu era o garantie,dar Silviu e pusti.Nu cred ca el s-ar fi gandit sa aduca foaie si pix si sa o puna sa scrie ca fratele lui ramane aici in tara..Nu in momentele alea.Asta cred eu.

[Ipu]

Silviu este (...) un personaj pozitiv din punctul meu de vedere.

Și din punctul de vedere al lui Șerban, care declară chiar că l-ar achita pe un infractor distribuit de el în film. Porumboiu și Șerban se cred dincolo de bine și de rău.
Ca o opinie personală, filmul ar fi dat mai mult de gândit dacă ar fi existat victime (inclusiv eroul, care ar fi scăpat astfel de greaua condamnare care se întrevede la finalul filmului), (dar i-ar fi ferit și pe spectatori de sindromul Stockholm, în speță simpatizarea unui criminal care pune în pericol viața unor nevinovați pentru a-și atinge obiectivele lui meschine și ridicole - împiedicarea reunirii mamei cu fiul și tutela unui infractor provenit din universul penitenciar asupra unui minor). Așa cum a fost el realizat, Eu... fluier rămâne o farsă absurdă.

[Windom]

Unii ar trebui sa se uite doar la filme Hallmark ca alea-s sigure: doar inimioare, curcubee si balonase colorate.

[Federico]

Tare ati dori si eu sa stiu cu ce masuri ati cantarit actiunile lui Silviu de ati obtinut un bilant mai mult poztitiv decat negativ si respectiv viceversa. Omul arata egoism, incapatanare, impulsivitate, lipsa de respect pt parinte, iesiri violente etc. dar la fel de incontestabile ii sunt admirabilele: preocupare pt frate, loialitate fata de colegi ( "am dat io vreodata fraiereala ?! " ) , indrazneala, personalite s.a.m.d. Acuma, dupa ce tragem linie, cum se calculeaza suma asta alegebrica?

[mirodoni]

@ Ipu

Juriul Berlinalei, care gustă în general poveștile din lumea a treia contemporană, l-a apreciat mai mult pentru regie și pentru originalitate.

Oho! Păi dacă ar fi aşa ar fi excelent. Mă tem însă că filmele noastre ies în evidenţă prin simplitate. Curând, însă, nu vor mai ieşi în evidenţă, pentru că vor fi tot mai multe filme de acest gen.
Consider că regizorul şi-a făcut meseria, dar despre originalitate, în acest caz nu prea putem discuta. Faptul că în loc de pistol sau cuţit, protagonistul ţine în mână un ciob de sticlă nu înseamnă decât că nu e ca în alte filme, nu că a adus ceva nou.
Din ce era ciobul chiar nu are nicio importanţă.

@ FoxyRoxy

Este un personaj pozitiv din punctul meu de vedere nu pentru ca face ce vrea ci pentru ca da dovada de multa dragoste fata de fratele sau.

Dacă ţinea aşa de mult la fratele lui, nu-l abandona doar ca să demonstreze că face ce vrea.

Am stat de vorbă cu un grup de adolescenţi care văzuseră filmul şi erau foarte încântaţi. I-am întrebat dacă nu i-a surprins că Silviu ştia să şofeze. Nici vorbă să-şi fi pus o astfel de problemă. Le plăcuse muzica, cunoşteau versurile, fredonau melodiile. Două fete spuneau că se vor duce să-l vadă a doua oară.
Retrăiau cu mult entuziasm momentul în care protagonistul l-a pocnit pe gardian cu scaunul, fără să-şi pună nicio clipă problema că acela era un om care câştiga cinstit o pâine pentru copiii lui, nu spărgea case şi nu fura lănţişoarele de aur de la gâtul femeilor, cum au făcut actorii amatori din film, pe care îi căina regizorul.

Acestea sunt efectele filmului, nu cele scontate de autori.

@ Federico

Se calculează aşa:
– cu – dă –
– cu + dă –
+ cu + dă +

[Dragomara]

No, tocmai ce l-am văzut. Şi mă bucur enorm că nu am făcut imprudenţa de-a citi ce s-a scris pe aici, drept care l-am putut gusta şi savura fără idei preconcepute (a se citi "sugestii de mari critici" ). Chiar mi-a plăcut, atât ca scenariu, cât şi ca realizare, mă rog asta nu înseamnă că este un film de mai mult de nota 6!

Cu toate că nu am prea empatizat cu Silviu nu mă pot abţine să nu remarc prestaţia de excepţie a lui George Pistereanu.

Mi-au plăcut la nebunie cadrele acelea lungi exact din spatele/ ceafa personajului. Nu m-am plictisit nicio secundă, momentele de tăcere au fost cât se poate de naturale şi de elocvente.

Scenariul nu este unul generos, poate că şi asta a făcut mai uşoară şi cursivă exploatarea lui la maximum.