Particulele Elementare

[illotempore2002]

Deci pornind de la cartea lui Houllebecq, filmul. Da?
N-am vazut inca, vad in noaptea asta. Deci nu stiu daca e musai iconoclast, dar stim despre H. ca e putin cam prea sictirit fata de cat permite norma asa ca asumam deocamdata ca si filmul e tot in zona aia.

Cine l-a vazut, sa scrie iar daca voi constata ca filmul nu e iconoclast, am sa sterg tot ce-ati scris

Glumex.

[illotempore2002]

Filmul nu e iconoclast. Cel putin nu primul CD ca atat am apucat sa vad azi dimineata pe 4. E chiar o constructie si o naratiune destul de des intalnita. Insa continutul acestei constructii e foarte catchy si virulent, fara a reusi sa devina nici macar prin asta iconoclast.

E un anume mod de raportare la moarte in filmul asta care m-a surprins umpic pt ca nu m-am gandit niciodata din perspectiva asta. Moartea e neinteresanta azi (in azi-ul filmului, ma refer), e un eveniment ignorabil, ba chiar usor enervant, pt ca e prea insignifianta ca sa-i acorzi timp si ea cere totusi timp ( "tocmai acum s-a gasit sa moara?")

Povestea combina multi poli opusi, doi frati vitregi (cu aceeasi mama, o hippiotoata care i-a abandonat pt a trai intr-o societate hippie izolata) total opusi, unul perfect pervertit si atomizat psihic celalalt perfect senin, inocent, genial si asezat (singura lui mare iubire este fata pe care o cunoaste de la varsta de 1-2 ani, cu care a crescut impreuna).

[illotempore2002]

Uhhh, ce film indigest Daca stati prost cu nervii infometati de litiu, nu va uitati la acest film.

Enorm apreciez dramele acelea extreme si care in ciuda unei anume imposibilitati reusesc sa ramana credibile, umane fara s-o dea in sf-uri care sa te faca sa zici "ei, e doar un film, orice e posibil". Si acest lucru pe care-l apreciez enorm se gaseste in filmul sus numit.

A, am uitat sa va zic, joaca Franka Potente in film, intr-un rol senzational, Annabelle, o femeie care trecuta printr-o viata haotica, frivola, mizer-tragica, nefericita reuseste sa-si gestioneze inocenta si sa poarte mereu iubire barbatului pe care il cunoaste de la 2 ani si impreuna cu care a crescut.

Sunt 2 povesti de dragoste exceptionale in film, total opuse, una extrem de curata si blanda alta extrem de nefericita, pervertita, dramatica si sfarsita nefericit. De la naivitatea primului dintre cupluri in care cei doi reusesc sa se sarute abia la varsta de 35 de ani pt prima oara (desi crescusera impreuna pana la 19 ani) pana la partidele de sex in grup ale celui de-al doilea cuplu se creeaza niste parapastii care iti lasa un gol in stomac.

Tema dominanta a filmului: well, societatea care isi iese din matca (stiinta este acum in pragul clonarii / replicarii oamenilor si proiectul acesta va porni in curand), relatiile dezastruoase intre parinti si copii (cum spuneam mama ii abandoneaza pe cei doi baieti pt a trai intr-o comunitate hippy unde sexul poate fi practicat oriunde, cu oricine, oricand), alienarea indivizilor etc. Chestii din astea, de viata, stiti voi

As vrea sa pun niste capturi din film, imaginile sunt senzationale, dar nu ma descur cu acel fxframecapture....

[illotempore2002]

Din Rotten Tomatoes:

The Good
The performances are superb. Bleibtreu (who was in Das Experiment) has the more challenging role and he almost manages to make Bruno sympathetic. There's also strong support from Franke Potente (as Michael's grown-up childhood sweetheart) and particularly from Martina Gedeck as a woman Bruno meets at a nudist camp.

The film looks terrific, with lush photography and an evocative 1970s score for the flashback sequences. It's also extremely moving in places, with some incredibly powerful scenes.

The Bad
The main problem with the film is that it's incredibly depressing and it drags considerably in places. It's also extremely difficult to sympathise with the two main characters because neither of them are very likeable – Bruno because of his behaviour and Michael because of his emotionally distant personality.

Ironically, both characters are more likeable as teenagers and the film leaves you wanting to know more about their formative years. As such, the flashback sequences are extremely enjoyable, but we don't get enough of them.

Worth seeing?
In short, Atomised is well made and superbly acted but it's a pretty depressing experience overall. That said, it will undoubtedly appeal to fans of Houellebecq's novel.

[illotempore2002]

[illotempore2002]

Lola Rent

[illotempore2002]

[illotempore2002]

Va multumex pt contributia la acest topic



p.s. va plac pozele din film? poate sa-mi esplice si mie cineva cum dumnezeu sunt culorile alea din prima poza ATAT de intense? e filmare pe digital? pe pelicula nu se pot obtine culorile astea stridente din cate stiu, nu?

[Cinemania]

probabil sunt efecte adaugate dupa

[illotempore2002]

Cinemania, tuooaaamnee ce m-ai speriat, mi-a stat inima, stai sa scuip in san. Cand am vazut ca ai postat aici am avut aceeasi reactie ca acum vreo 3 ore cand eram foarte concentrata la film si de la curent s-a deskis usa de la intrare insa cu un zgomot maxim, s-a dat de pereti era sa mor de inima, asa si acum

[Cinemania]

did we just have a moment ?

am cam sarit din tufisuri, nu-i asa ?

[miercuri]

Eu o sa ma uit la film, dar intai sa citesc cartea, o am si in romana si in franceza, dar nu stiu cand ma voi apuca de ea. E in plan cu alte 43466549 carti necitite din biblioteca I'll report back in a few months.

[illotempore2002]

Houllebeqc se citeste nu usor, ci foaaaaarte usor. In metrou, la coada la paine etc
Iar filmul se vede si mai usor, cam in 2 ore.

[miercuri]

Da, am citit alt Houellebecq mai de mult, primul lui roman, intr-o dupa amiaza. Ideea e sa ma apuc de el, ca momentan am un teanc de 10 carti cu prioritate care ma asteptea pe noptiera