CANNES 2009

[Alex Leo Serban]

nu i-am vz (ink) nici pe tony scott, nici pe manohla... o sa intreb p unde s ascund

c am uitat sa va zic dspr 'taking woodstock': intr-una din scene (intr-o rulota f colorata, care devine si mai colorata dupa c toti get high ) joak si paul dano, iar in scena respectiva (un 3some) partenera lui e nepoata lu elia kazan
iar in film mai joak si mammie gummer - kre e fata lu meryl streep...
(now, how cool is that?)
iar personaju principal e jukt d unu mortal, p nume demetri martin, d kre eu nu auzisem, da am inteles k e in comedy central; il mai stie cinva?

@ klein: problema cu unii critici & cu o anumita (parte a) criticii e k nu ii/le place decit un anumit cinema! eu sint mult mai ecumenic
cit dspr 'talkiness'-u lui 'politist, adj' - rest assured: in prima ora nu s vbeste aproape deloc

[transilvana]

@ als

demetri martin e o tinara speranta :-) face stand up si recent a inceput un show pe comedy central, se cheama "important things with demetri martin" sau asa ceva. cred ca asta e primul lui film.

on se voit la bas, demain peut etre

[Dragomara]

Ce e amorul...
CORESPONDENŢĂ SPECIALĂ DE LA CANNES După câteva filme destul de derutante pe tema "amorului" din selecţia oficială a Cannesului, sub stindardul unei homosexualităţi disperate (cel chinez) sau sub semnul unui fantastic delirant (coreeanul), cu un călugăr bonom care, după ce se supune unui experiment medical, devine vajnic vampir, bea sânge şi face amor la căpătâiul muribunzilor (vorba unui comentator francez - Dracula, în Carpaţi, trebuie să se fi întors în mormânt!), după japonezul care iubeşte o păpuşă gonflabilă, iar păpuşa se umanizează, după toate aceste ciudăţenii care, cu siguranţă, plac şi ele cuiva, altfel nu s-ar face, în fine, am văzut în competiţie şi un film frumos (acesta e cuvântul), "Bright Star".

http://www.jurnalul.ro/stire-cultura...ul-508081.html

[miercuri]

Ma amuza ca pe The Playlist dau exact peste reversul parerilor lui als. M-am hotarat sa merg totusi pe mana lui als, ca Taking Woodstock si Thirst imi facusera cu ochiu de dinainte si vazand ca i-au placut si lui parca mi-a crescut inima! *excitement*

[Chambord]

pe site-ul oficial aveti, pt fiecare zi a festivalului, o multime de video cu ce s-a intamplat important.


http://www.festival-cannes.fr/en/fes...ilyVideos.html

[Alex Leo Serban]

take 2:

http://agenda.liternet.ro/articol/90...trei-zile.html

[klein]

si LVT?
nu il simt bine anul asta. Filmul pare provocare gratuita, arogant, manierat ... sper sa ma contrazici

[Chambord]

OK, Agora de de Alejandro Amenabar pare o alta mostra de film facut special pt cei care cred ca istoria se scrie la televizor (OTV ?). "Nu lasa adevarul sa strice o stire buna". E un guideline in presa, de ce n-ar fi si in cinema ? Inlocuiti 'stire' cu 'film' and there you go ! Cei care veti vedea filmul: luati drept realitate tot ce se va intampla in el. Nu, nu va obositi sa deschideti o carte de istorie antica. S-ar putea sa va doara capul. S-ar putea sa cititi de un anume Chiril de Alexandria si de o minunata filosoafa Hypatia, ambii personalitati exemplare in bransa lor, care au avut ghinionul de a nu putea comunica unul cu altul (erau 'sub vremi' ). Cea din urma a avut parte de o moarte tragica si regretabila . Autori: niste indivizi din aceeasi categorie a celor care-l confunda pe Dumnezeu cu Gigi Becali si 'Sa nu ucizi !' cu 'Daca nu-l poti convinge, lichideaza-l !'Aceasta gloata NU era trimisa de Chiril dupa cum Inchizitia NU a fost trimisa de Dumnezeu. Dar, da-le'n masa de cartzi. Reading is boring ! Searching the truth is tiresome ! Hai sa confundam in continuare pe Dumnezeu cu niste indivizi care spun ca il venereaza dar fac taman pe dos de cum ii invata El. Astia sunt adevaratii crestini nu cei care erau arsi de vii, jupuiti si dati la fiare pt ca erau putin "avangardisti": voiau sa iubeasca pe cei care-i urau si puneau placerile sufletului mai sus de cele ale trupului (that's against common sense, dammit, they deserved to DIE ! ). N-aveti tupeu in instalatzie daca dupa ce vedeti filmul asta, Crestinismul nu va apare ca un monstru insetat de sange.

@ALS: 10q again pt news. U and Anamaria look good 2gether

[StefanDo]

of, chambord, fara spoilere, te rog

[Chambord]

OK, scuze, oricum nu am reluat alte informatii decat cele vehiculate de ALS in relatarea lui ...dintr-o perspectiva diferita.

[Gloria]

Lars von Trier vine la Cannes cu un horror porno

“Filmele horror și filmele porno pun spectatorul într-o stare de excitare.”


Antichrist, în regia lui Lars Von Trier, a fost proiectat aseară în premieră mondială la Cannes și a lăsat jurnaliștilor o depresie post-vizionare. Dacă ar fi de rezumat într-un singur cuvânt tot ce a oferit prin acest film Von Trier, atunci acela ar fi demența.

"Am încercat să fac un film în care am renunţat treptat treptat la raţiune"

O vulpe care-şi mănâncă propriile viscere în timp ce priveşte către spectator şi spune "Chaos reigns" este poate cel mai relevant exemplu că Lars Von Trier a reuşit ceea ce şi-a propus - adică renunţarea completă la raţiune. Von Trier mai are în acest film şi alţi protagonişti animale - un corb, special dresat pentru această producţie, şi o căprioară, care tot apare în cadru alergând cu un făt ieşit pe jumătate din trupul ei. Când apar simultan cele trei duhuri ale pădurii, atunci un suflet este cerşit.
Lars Von Trier utilizează pentru prolog şi epilog slow motion-ul, ca şi pentru câteva scene din pădure, poate pentru a reda ritmul visului, oferind astfel o alternativă la stilistica genului horror, cu sperieturi provocate de zgomote puternice şi monştrii apărând deodată în cadru, plus montaj făcut foarte "strâns", astfel încât totul să pară că se întâmplă foarte repede. Aici, slow motion-ul face aproape statice durerea, frica, paranoia.

cronica integrala, aici -
http://www.cinemagia.ro/stiri/lars-v...r-porno-12316/

[Gloria]

Cine se transformă în Monica Bellucci?


Sub toate aparenţele, nimeni nu ar putea să o facă, dar aseară, la premiera de gală a filmului Ne te retourne pas (Don't Look Back) de la Cannes, regizoarea Marina de Van (In My Skin / Dans ma peau, 2002) ne-a arătat că nu-i tocmai greu să devii Monica Bellucci - cu ceva efecte speciale şi machiaj consistent.

Şi când tocmai Sophie Marceau, o Monica Bellucci a Franţei, se metamorfozează în Bellucci, atunci - iată - dintr-o dată lucrurile ţi se par mai clare. Asemănarea dintre cele două actriţe a făcut-o pe regizoare să le distribuie în ceea ce s-a dovedit a fi o poveste bizară, ca să nu spunem scăpată de sub control.

Filmul Don't look Back/Ne te retourne pas participă în selecţia oficială a Festivalului, în afara competiţiei şi va ajunge în cinematografele din România în 2010.

Un tur de forţă în ceea ce priveşte machiajul şi efectele speciale, filmul este un thriller, pe alocuri horror, pe alocuri rizibil, în care ai impresia că retrăieşti momente din Twin Peaks, brodate peste un Alice în Ţara minunilor, varianta David Lynch amestecată cu Tim Burton (măcar acesta din urmă chiar are în pregătire o Alice, pe care urmează sa o lanseze). Schimbărilor interioare ale personajului, regizoarea preferă să le asocieze metamorfoze fizice, astfel încât asistăm la varianta (mult îmbunătăţită sub aspectul efectelor speciale) a unui fel de Total Recall. La un moment dat, Sophie Marceau nu mai e Sophie Marceau, sau - ma rog - doar cu jumătate de faţă, cealaltă fiind o versiune chinuită a ceea ce urmează să fie chipul lui Bellucci.


Prin urmare, în loc să vedem două actriţe superbe vedem un surogat colat din obrazul uneia şi a celeilalte, astfel încât imaginea este una monstruoasă. Apoi, regizoarea alege - nu înţelegem de ce - ca şi ceilalţi din familia personajului Jeanne (jucat de Marceau/Bellucci) să se metamorfozeze - un ochi i se face albastru atât copilului, cât şi soţului, după care aceştia se schimbă complet, recurgându-se la alţi actori. Machiajul îşi joacă toate cărţile (şi pe cele pe care nu le are), plusând foarte mult şi ducând la un efect hilar.

Regizoarea Marina de Van nu ia totuşi în van legile fiction-ului, punctul din care pleacă şi cel în care se termină povestea având un parcurs bine gândit. Ea ne lasă însă cu ochii în soare când vine vorba de a motiva ce anume declanşează procesul acesta de întoarcere în trecut, miza propriu-zisă a întregii poveşti şi fluenţa generală.

Altfel, cele două actriţe, uşor asemănătoare fizic, şi-au făcut foarte bine partitura, iar regizoarea s-a descurcat onorabil în a face trecerea de la o actriţă foarte dinamică, mereu în mişcare, care se foloseşte mult de gesturi, căreia cu greu îi prinzi chipul, mai timidă în a-şi expune faţa (cum e Marceau) la una mai serafică, care pune mult accent pe privire, cu un alt ritm şi o altă energie precum e Bellucci.

În Cannes, la premiera de gală a filmului cele două vedete feminine (Bellucci şi Marceau) au purtat fiecare câte o rochie roşie pe covorul ce duce către Palatul Festivalului. Pentru promovarea filmului, cele două actriţe au pozat îmbrăţişate şi topless.

[Chambord]

Multumim Gloria ! Ma bucur ca ai ajuns, in sfarsit ! Spor la vizionat si la scris !

cronicile doamnei Eugenia Voda, de la Cannes:

http://www.jurnalul.ro/cautare/autor...-voda-266.html

[Gloria]

o galerie foto cu imagini in exclusivitate pentru cititorii Cinemagia, de la Cannes
http://www.cinemagia.ro/stiri/galerie-foto-12319/

[Alex Leo Serban]

@ chambord:
nici nu stii cit de aproape de adevar esti: amenabar a spus k a vrut sa faca un film care sa fie k un 'cnn' pt vremea aia... adik sa-ti dea sentimentul k esti in miezul actiunii. si, zic eu, a reusit ('cronik orala' e f buna la filmul asta)

fanaticii crestini se numeau 'palabalani' si erau, intr-adevar, niste monstri (semanau cu fundamentalistii musulmani de azi), dar nici kiril nu iese prea bine ma tem... amenabar a fost consiliat de cei mai mari specialisti in egiptul roman, care au reconstituit mai mult figura hypatiei (dspr care se stia mai mult cum a murit & little much else), pt kiril, oreste (prefectul roman) s.cl existau totusi documente

ps 'looking for eric' = shallow & formulaic, mai mult un vanity project pt cantona, yet a sure crowd-pleaser; 7/10
'antichrist' = dement (evident) si total inegal, cu unele solutii de imagine superbe (dop = anthony dod mantle as usual) & cu 'trusa de scule' horror imprastiata peste tot, avind k rezultat un soi de porno/gore fara precedent...
jenant & halucinant & (culmea) 'dedicat lui andrei tarkovski'!
totusi, intre loach (care face acelasi film, stilistic vbind, de vreo 20 de ani) & lvt, care indrazneste lucruri nebunesti & se innoieste formal de fiecare data, simpatia mea merge catre cel de-al doilea 8/10

[Dragomara]

Depresia "Antichrist"
Unul dintre cele mai aşteptate filme din festival se cheamă "Antichrist", al lui Lars von Trier, "genialul nebun" care a făcut să se vorbească, în lume, despre Danemarca, poate mai mult decât despre prinţul Hamlet...

http://www.jurnalul.ro/stire-externe...ie-508221.html

[illotempore2002]

mi se pare foarte interesant ultimul Lars von Trier, din prezentarea Gloriei cel putin....imi place faptul ca regnurile se imbina si iau parte la aceeasi actiune (animalele, oamenii, natura vegetala) si mai ales, expunerea in mod suprarealist a povestii, elementele din zona asta fiind mai mult decat evidente....faptul ca filmul e scris de regizor intr-o perioada de suferinta imi da speranta ca ofera mult material de natura inconstienta foarte juicy pe care abia astept sa il devorez

[Chambord]

Recapitulare a notelor lui ALS pt filmele din Competitie, pana acum:

1. Ang Lee – Taking Woodstock 10
2-3. Park Chan-Wook – Thirst 9
Jacques Audiard - Un Prophete 9
4-5. Lou Ye - Spring Fever 8
Lars Von Trier – Antichrist 8
6. Andrea Arnold - Fish Tank 7.5
7. Ken Loach – Looking for Eric 7
8. Jane Campion - Bright Star 6.5

Maine revin cu clasamentul juriului Screen International.

[Alex Leo Serban]

mare dezamagire almodovarul...
penelope minunata, k d obicei, dar filmul - crek este cel mai lipsit de glantz & de visual appeal & de twisturi inteligente dintre toate filmele lui! si luuung... (nici n-am rezistat pina la sf - am plecat cu un 1/4 de ora inainte de final, ceea ce NU mi s-a mai intimplat la un almodovar ever!)
6.5/10

in skimb, mi-a placut 'irene' al lui alain cavalier (in 'un certain regard'), TOT povestea unei iubite disparute (sotia regizorului, moarta - k si lena lui almodovar - intr-un accident de masina), dar facuta cu tandrete, la pers I (cu o camera digitala), intim & thought-provoking... 9.5/10

ps cea mai misto reactie la 'antichrist'-ul lui lvt (au fost de toate soiurile, as u can imagine...): o australiank, spunind k 'e nevoie de regizori k lvt' (care sa mearga pina in pinzele albe, that is)

[Martalogu]

s-ar putea sa vorbesc in necunostinta de cauza.
aprecierile din Times-ul britanic
URL="http://entertainment.timesonline.co.uk/tol/arts_and_entertainment/film/cannes/article6312877.ece"]http://entertainment.timesonline.co.uk/tol/arts_and_entertainment/film/cannes/article6312877.ece[/url]

Antichrist, a melodramatic psychological horror film, as being a therapeutic and deeply personal piece of work – which suggests that there is a special circle of hell which exists solely in Lars von Trier’s head

The Guardian
http://www.guardian.co.uk/film/2009/...dren-von-trier

It is just a precariously balanced bucket of blood positioned over the door - a technically accomplished hoax of ineffable nastiness

sau Le Figaro http://www.lefigaro.fr/festival-de-cannes/2009/05/18/03011-20090518ARTFIG00495-antichrist-pueril-pretentieux-et-grotesque-.php

pueril, pretentios si de o filozofie absolut grotesca

iar The Telegraph pare a pune punctul pe i - http://www.telegraph.co.uk/culture/f...st-shocks.html

“easily one of the biggest debacles in Cannes Film Festival history and the complete meltdown of a major film artist in a way that invites comparisons to the sinking of the Titanic”.

cred ca filmul e un (auto)abuz. si una din momentele in care arta devine din model, anti-model .
o inoculare foarte perversa.

mi-a atras atentia si urmatorul editorial, tot din London Times http://www.timesonline.co.uk/tol/com...cle6314617.ece

We're barely into its second week and the Cannes Film Festival has proven, yet again, and more than ever, what a joke it has become.

A festival that began with the noblest of intentions - as a counterpoint to the cultural fascism sweeping prewar Europe - has become a paean to hype and hucksterism. At Cannes, the belief now seems to be that while art movies are well and good, all roads eventually lead to Hollywood. Just ask the legions of Tinseltown heavyweights - the Brad Pitts, Johnny Depps and Colin Farrells - expected in town over the next week (there's even, gasp, the Peaches Geldofs and Myleen Klasses, who have arrived noisily to play their part).

And then there are the movies. The choice of Disney's Up for the opening night tells you everything about modern Cannes. It is a 3-D animation from a multinational corporation famed until recently, through its fast-food tie-ins, for coating young heartstrings with cholesterol just as it was tugging at them. The film, about an old man who flies his house to South America with the aid of party balloons, apparently brought grown critics to tears in its first 15 minutes.

That is no doubt a source of much relief for the festival programmers who must have felt like Tinseltown touts for selling the soul of Cannes for a soupçon of Hollywood limelight yet again. Last year's opening film, the execrable Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull, nearly swamped the festival in bad buzz.

This is not reflex antagonism on my part, but an appreciation that Cannes matters (or used to).

The festival was started in 1939 as a challenge to the Fascist toadies in Mussolini's Italy who ran the Venice Film Festival. In 1938, when Jean Renoir's antiwar parable La Grande Illusion was beaten to the top prize by Leni Riefenstahl's Olympia (an homage to the 1936 Berlin Olympics commissioned by Goebbels, featuring taut Teutonic bodies and loving close-ups of Hitler), a group of film-makers and critics petitioned the French Government to establish a festival that was politically aware but not ideologically subservient.

But forget all that. Up made some film critics cry in the first 15 minutes. So that's a good thing.

The big news over the weekend from Cannes was that the director of the British hit Calendar Girls will team up with Bob Hoskins and Sally Hawkins (from Happy Go Lucky) to make We Want Sex, a jaunty Brit-com about women workers at Ford's Dagenham plant who went on strike for equal rights in 1968. Naturally, it will be a hoot, but you could choke on the irony of its being announced in Cannes.

In 1968, the festival was brought to a shuddering halt by politically aware film-makers such as François Truffaut, Jean-Luc Godard, Louis Malle and Milos Forman. They held an impromptu press conference demanding the closure of Cannes as a gesture of support for striking workers at the Renault factory in Boulogne-Billancourt and the striking students of Paris. Forman withdrew his movie (The Fireman's Ball) from the festival; there were sit-down protests outside the Palais; and harsh words were exchanged - Godard was caught on camera yelling at a critic: “We're talking about solidarity with students and workers, and you're speaking of travelling shots and close-ups! You're a prick!” The festival closed for business. Mission accomplished.

It is hard to pinpoint when the rot set in. Some say it was 1994, when Quentin Tarantino's Pulp Fiction won the Palme d'Or. Tarantino was booed when he went up to collect it. The sight of the former video store geek, giggling nervously on stage, being celebrated for a movie that, ultimately, is about other movies, was too much for some. It signalled a new era of thrilling but empty irony.

Today, Cannes boasts arthouse film-makers such as Lars von Trier and Michael Haneke. Both will be in town this week, and are previous Cannes winners. They are prodigiously talented, but make solipsistic movies, sometimes shocking and controversial, but speaking of nothing other than Lars von Trier and Michael Haneke. Apparently, von Trier's “controversial” Antichrist, featuring castration and self-mutilation, has, in classic Cannes style, sent sensitive critics fleeing for the exits.

These hucksters are the Godards and the Truffauts of our day. Cannes is their festival. And they are far removed from the generation who so believed that their work could penetrate deep into the politics of daily life that they were prepared to sabotage their careers and shut down their own films.

Perhaps fittingly, Tarantino has returned to the scene of the crime, bearing his boys' own romp, Inglourious Basterds, starring Brad Pitt. Set during the Second World War, it follows a fictitious band of American-Jewish soldiers in occupied France who capture and torture Nazis. Entirely politically vacuous, full of Hollywood glamour and, presumably, hugely entertaining, it's all very Cannes. But surely Cannes should strive for more?

This form of cultural anaemia isn't the preserve of Cannes alone. The entire media and their consumers have, for decades now, regarded the world of film as a glitzy hunting ground for stars and celebrities and as a place where talents tread a well-worn path from small-town obscurity to the Hollywood highlife.

Until viewers and critics alike begin to look deeply into films, how they're made and who makes them, as the festival founders did long before us, we will continue to get the Cannes that we truly deserve.