"Moartea domnului Lăzărescu"

[Pitbull]

St3fane, îti datorez deja doi lei noi!
Da, filmul este FOARTE BUN!
Mä bucur sincer cä POT spune asta, pentru cä, asa cum am arätat mai sus, eram foarte pregätit si pentru o nouä mare dezamägire - alt pom läudat, altä confuzie de valori, altä liotä de premii politichesti. Dar - nu! Slavä Domnului, mi-era FOAME de un film românesc bun, si l-am väzut!
(Am câteva observatii critice de fäcut, dar neesentiale si cu referire la aspecte perfectibile - sigur, doar în principiu, cäci filmul e gata de mult; dar conteazä si distanta foarte micä de la realitate la perfectiune; în ultimul caz, de numai... 72 de fotograme!)
Oricum, la noapte scriu cronica si o postez.

Frank, îti pot întelege înversunarea împotriva filmului, desi nu sunt de acord cu ea. M-ar tenta o discutie concretä. Te-arunci la un CineMiting? In Frame, eventual?
(Recunosc, nu am väzut "Marfa si banii", asa cä nu mä pot pronunta cu privire la repetitivitatea lui Puiu. Dar ästa e alt subiect, mai amplu. Deocamdatä, important e cä "Moartea domnului Läzärescu", luat de sine stätätor, m-a convins.)

Leo, iatä cä aici opiniile noastre se întâlnesc (nu pentru prima oarä). Dar - off-topic si la nivel de detaliu: "marii artisti se repetä întotdeauna"? Discutabil! UNII da, ALTII ba! (Ce, Thomas Mann s-a repetat? Orson Welles s-a repetat? Mozart si Beethoven s-au repetat?) Iar cei care, da, se repetä, conteazä si CUM o fac (cäci atunci când o fac prost... nu mai sunt mari artisti...!) Dar divagäm - si, pânä voi vedea "Marfa si banii", nu pot sti în ce mäsurä subiectul ästa i se aplicä lui Puiu.

[M0n0]

vazut...si placut...
dar dupa parerea mea a fost lungit...adik...ce era daca avea numai 2 ore in loc de 2.30? Detaliu excelent la durere si viata romaneasca la batranete...

[Pitbull]

Päcatul nepäsärii

Gol, întins pe masä, filmat färä menajamente (dar si färä ostentatie exhibitionistä - aviz altor domni!), Dante Remus Läzärescu era spälat si pregätit pentru operatie - în sfârsit!
Nu mä uitasem deloc la ceas în timpul filmului, eram ferm convins cä trecuse doar vreo orä si jumätate, si mä mai asteptam (incitat) cam la încä vreo orä de proiectie. Eram si cam nedumerit - ce putea sä se mai întâmple? Doar îl primiserä, în sfârsit, într-un spital! Era în pragul blocului operator. Cum avea sä survinä moartea...?
Brusc, filmul s-a terminat.
Câteva minute, am fost totalmente dezamägit si nedumerit. Ce era cu acel final retezat, incomplet...? De ce, cum...? Mai apoi, chibzuind bine, l-am înteles - si am mai înteles si cä doar o minorä eroare despärtea sfârsitul filmului de perfectiune.
Toaleta pre-operatorie era de fapt toaleta mortuarä. Nu pentru masa de operatie îl spälau asistentele, ci pentru lumea cealaltä. "Gol vii în aceastä lume, omule, gol si neputincios ca un prunc o päräsesti." Domnul Läzärescu ERA MORT DEJA. Sistemul îl ucisese. În primul rând, fusese omorât moralmente. Abia în subsidiar conta faptul cä si fizic era condamnat la moarte - operatia prea tardivä - iar prezenta decesului säu biologic pe ecran ar fi fost un amänunt "tehnic", neînsemnat, redundant.
Iar mica eroare despre care vorbeam constä în absenta unui minim punct final. Mi-au trecut prin minte mai multe solutii - dar, pentru a respecta simplitatea viziunii regisorale existente, o aleg pe cea mai simplä: ÎNCÄ TREI SECUNDE, minimum, cu domnul Läzärescu pe masä (gol sau acoperit cu cearsaful), SINGUR, imobil. Ar fi fost de ajuns pentru ca ultima imagine sä se imprime atât de puternic, încât tot finalul filmului sä se cristalizeze în constiinta spectatorului, färä a mai läsa loc nici unor nedumeriri.
Cäci, da, acum e limpede, domnul Läzärescu a fost asasinat de sistem. NU de "sistemul medical", nici de cel social sau politic - ci de SISTEMUL UMAN, generalizata nepäsare, indolentä, indiferentä, neimplicare... La fel de bine, povestea ar fi putut functiona în relatie cu sistemul politienesc, sau cu cel judiciar, sau administrativ, sau politic, sau de asistentä socialä, sau social pur si simplu (cum spunea cineva mai sus: "în loc sä vinä salvarea, putea sä moarä din nepäsarea vecinilor" - de fapt, tocmai ACESTA e rolul acelui episod initial: de a stabili coordonatele generalizärii). Cristi Puiu a optat pentru sistemul spitalicesc din motivele lui personale (umane si artistice) - si nu numai: ESTE, într-adevär, unul dintre cele mai bolnave din România (si, iaräsi, nu numai: Arthur Hill a fäcut si el comedia semi-macabrä "The Hospital"). Asa cä, domnilor doctori, nu vä mai ofuscati degeaba. Adevär gräit-a autorul cä NU ESTE UN FILM DESPRE SPITALELE ROMÂNESTI. Se referä la mult mai mult - la conditia umanä în general: la acel urias päcat al nepäsärii fatä de aproape ("Mai cumplit decât päcatul celui ce face räu, e al celui ce nu face bine când ar putea sä-l facä.")
Astfel trebuie sä fie interpretat "Moartea domnului Läzärescu" - si, ca atare, se va întelege cä de-acum încolo orice referiri la medicinä sunt pur si simplu tributare contextului ales, si deloc pärtinitoare (ca si filmul, de altfel).
Pentru a lichida cu observatiile critice, mai mentionez:
Galeria medicilor: prea stereotipä; cu exceptia lui Florin Zamfirescu, toti apartin aceleiasi categorii de vârstä si generatii culturale, toti au aceleasi näravuri, ticuri verbale, ticuri comportamentale, etc. Precizez, FIECARE PORTRET ÎN SINE E EXCELENT COMPUS, dar toate la un loc gliseazä partial spre aplatizare. S-ar fi cerut si alte douä tipologii, vârste, mentalitäti (slavä Domnului, lumea medicalä e mult mai variatä - ca si orice altä lume profesionalä), alese desigur astfel încât sä întregeascä acelasi portret colectiv al egoismului, orgoliului si incompetentei.
Florin Zamfirescu compune unui dintre cele mai detestabile - si mai frecvent întâlnite în realitate! - portrete de medici. La vârsta mea, m-am izbit de zeci de ori de aceste toape brutale si îngâmfate, pentru care umilirea si demoralizarea pacientilor pare o profesiune de credintä (inclusiv märetul Mircea Cintezä, pe care acu' vreo cinspe ani l-am abordat în Municipal, ca pacient, si m-a tratat ca pe un gândac). O singurä observatie: a creionat profilul în tuse putin cam prea groase. Putin rafinament l-ar fi ridicat si mai mult.
Existä o singurä situatie cu adevärat absurdä, aberantä, efectiv kafkianä: refuzul de la Filaret. Începând cu cei doi medici care neglijeazä bolnavul ca sä-si fâlfâie fudulia în fata asistentei de pe salvare, si sfârsind cu respingerea operatiei pentru cä bietul om nu poate semna "declaratia de räspundere". Este punctul culminant al filmului. Din nefericire, face notä discordantä cu momentele anterioare: la urma urmei, ceilalti l-au ajutat pe pacient cum au putut: analize, tomografie, o încercare de a forta intrarea în operatie (zädärnicitä de suprasolicitarea sälilor în urma omniprezentului carambol de la Säftica). Desigur, acele situatii relevä vulnerabilitatea SISTEMULUI, pe care un incident ca acela îl aduce în situatie de crizä - dar, de bine de räu, desi sunt mârlani, aroganti, cinici, acei medici au fäcut totusi ce-au putut. Ar fi fost necesare încä douä situatii absurde de genul celei din Filaret, care sä pregäteascä respectiva culme si, totodatä, sä întregeascä si imaginea indolentei umane, pe lângä cea a impotentei sistemice.
(Si, ghinion: ambii interpreti ai medicilor de la Filaret sunt cam falsi...)
În sfârsit, o ultimä remarcä: m-au deranjat câteva täieturi de montaj cam neortodoxe (între cadre compuse astfel încât nu se pot juxtapune cursiv). Totusi, îi acord regisorului creditul de a le fi acceptat cu deliberare, în nota de nonconformism stilistic a întregului film - desi, poate, ar fi trebuit sä fie altfel dozate: sau mai discrete, sau, dimpotrivä, o idee mai explicite, tocmai pentru a nu läsa loc de dubii, pentru a nu pärea stângäcii.
Pentru cä tot filmul e plin de asa-zise "stângäcii" voite, care functioneazä perfect - si aici ajungem la unul dintre cele mai interesante aspecte ale lui: forma aparte de realism pe care o foloseste.
Am toatä stima pentru Emil Hurezeanu si pentru bunul meu prieten Cristian T. Popescu, dar în materie de cinema, s-avem pardon. Domnii cam bat câmpii cu acel "film neartistic" al lor. "Moartea domnului Läzärescu" este un film CÂT SE POATE DE ARTISTIC - de un nivel artistic (atât ca valoare, cât si ca substantä) extrem de ambitios. Reuseste în sfârsit sä facä un lucru pe care, de ani de zile, multi îl încearcä, si dau cu bâta-n baltä într-o veselie continuä: sä construiascä, printr-o desävârsitä stäpânire a mijloacelor cinematografice, o viziune de-a dreptul ultrarealistä; sä arate realitatea asa cum este, färä sä esueze în balta stätutä a instantaneului fotografic. Apartamentul domnului Läzärescu, blocul, diversele spitale, îmbräcämintea personajelor, tipologiile, comportamentele, miscärile în spatiu, iluminatul - toate se disting prin expresivitatea crudä a unei realitäti nu numai surprinse în nuditatea ei inesteticä, ci si transpuse în cod filmic. (O notä mai slabä la coloana sonorä: confuzä, sau chiar stângace, în prea multe locuri - mai ales în momentele deschiderii usii care lasä sä intre rumoarea de pe culoar).
Folosind cu un profesionalism virtualmente ireprosabil mijloacele de expresie cinematograficä, Cristi Puiu îsi poate permite sä sfideze regulile si sä transfere aparatului de filmat spontaneitatea vietii. Bâtâiala cadrelor filmate din mânä mi-a särit în ochi doar la început, în bucätärie - ulterior, n-am mai constientizat-o. Miscärile de aparat aiuristice, de la un personaj la altul, urmärind un gest, o miscare, etc., cu viteze care anuleazä sharff-ul si fluenta, se înscriu perfect în brambureala odiseei finale a domnului Läzärescu spre moarte. Eclerajul aparent neglijent, cu zone de întuneric altminteri inadmisibile, formeazä de fapt compozitii. Ca sä nu mai vorbim de derizoriul dialogurilor, ce pare a sfida orice norme dramaturgice - dar toate acele vorbärii goale, banale, desuete, insuportabile, alcätuiesc în fond fresca spiritualitätii umane peste care panorameazä întregul film.
Ca atare, îmi explic usor de ce mä numär printre acei spectatori care l-au urmärit cu sufletul la gurä, färä nici un moment de plictisealä. Îmi dau seama care portiuni le-au pärut altora trenante, lungite, plicticoase - si acestea inträ tot în categoria "imperfectiunilor studiate", având rolul de a crea un palier de asteptare, de imobilitate, de mortificare. Practic, ACELEA sunt întârzierile care-l ucid pe domnul Läzärescu, iar riscul ca ele sä omoare si interesul unor spectatori era inerent. Precizez cä nu propun o atitudine de desconsideratie la adresa ACELOR spectatori. "Moartea dumnealui Läzärescu" este un film greu, dificil si foarte atipic. Nu înseamnä cä cei care s-au plictisit la el, permanent sau pe alocuri, ar fi mai needucati cinematografic. Pur si simplu, nu s-au aflat pe aceeasi lungime de undä - au alt ritm de perceptie a filmelor, sau erau obositi, sau îsi creaserä un orizont de asteptare diferit, sau au o mentalitate prea conservatoare, ori dimpotrivä, o viziune modernistä diferitä de a lui Cristi Puiu, sau, sau, sau...
Personal, o anume secventä m-a sfredelit pânä-n adâncul inimii: plecarea de-acasä, si gândul la soarta celor trei pisici.

P.S. Controversatul afis cu äia veseli nici mäcar nu e controversabil. E al altui film.

[Dino]

Exact, despre asta e vorba. Care mai sunteti nedumeriti , aveti mai sus filmul explicat pe intelesul tuturor.
Multumesc pentru explicatia scenei de final, ai dreptate, aia e semnificatia. Aveam impresia ca nu am fost atent si am pierdut vreun amanunt semnificativ.

[Poetul_garii_de_sud]

Fain comentariul. Mi-a placut.

[Alex Leo Serban]

SPLENDID!
pitbull a scris, poate, cea mai empatetica (dar si obiectiva!) cronica la acest film - pe care, cu rigoare si simt pt 'the bigger picture', l-a analizat si dl sava in ult. 'obs. cultural' (nr 31) si cum, intr-un spatiu fatalmente limitat, l-a sintetizat iulia blaga in cronica de intimpinare din 'rom. libera' (si cum, regret ca trebuie s-o spun, nu a reusit s-o faca gorzo in 'eseul'-spoiler din 'dilema'... )

as avea o singura remarca: 'aplatizarea', uniformitatea de care vorbeste in leg. cu medicii din film (cu excep. dr. ardeleanu/florin zamfirescu) este, cred, voita - un efect al sistemului si, f probabil, al tipului de 'om nou' (= recent, apud patapievici) produs de scoala comunista: semi-cult, superficial, 'aplatizat', cu vocabular pauper si 'emotii' trase la xerox...
nu intimplator, dr ardeleanu este alta generatie - mai apropiat de 'lazarescu dante remus' (sau de asistenta mioara avram)! sint oameni care-si pastreaza, totusi, o anumita 'umanitate' (in bine sau in rau) - personaje pe care, oricum, le retii. (exista si exceptia de la regula - doctorul de la tomograf -, dar si acesta este, de fapt, un golanel simpatic & mecanizat...)

sint, sincer, impresionat de cronica lui pitbull - care arata ca (sper sa nu se supere!) e nevoie de o anumita experienta de viata - si, ca atare, o virsta mai 'coapta' - pt a percepe nuantele ac. film.

in schimb, nu pot decit sa resping cu vehementa sopirlele veninoase ale lui frank, cum ca m-as fi 'prostituat' facind reclama la filmului! :sick: si in ce fel, ma rog? am primit cumva bani pt 'prestatii'? NU! am facut-o din convingere, fara sa uit ca prima placere a unui critic este sa admire. atunci cind e ceva de admirat, fireste...
am spus-o, am scris-o si o mai repet: eu nu pot fi cumparat!!
cit dspr postura pe care mi-am asumat-o, aparind la 'nashul' in sustinerea ac. film - cred ca am dat dovada de destula autoironie spunind, pe final: 'noi (= eu si dl tudor octavian) am venit la pachet cu promo-ul filmului' era, in mod evident, o 'replica de intimpinare' a unor posibile (foarte posibile, din pacate, in romania!) acuze de 'critica-marketing'...

[Pitbull]

SPLENDID!
as avea o singura remarca: 'aplatizarea', uniformitatea de care vorbeste in leg. cu medicii din film (cu excep. dr. ardeleanu/florin zamfirescu) este, cred, voita - un efect al sistemului si, f probabil, al tipului de 'om nou' (= recent, apud patapievici) produs de scoala comunista: semi-cult, superficial, 'aplatizat', cu vocabular pauper si 'emotii' trase la xerox...
nu intimplator, dr ardeleanu este alta generatie - mai apropiat de 'lazarescu dante remus' (sau de asistenta mioara avram)! sint oameni care-si pastreaza, totusi, o anumita 'umanitate' (in bine sau in rau) - personaje pe care, oricum, le retii. (exista si exceptia de la regula - doctorul de la tomograf -, dar si acesta este, de fapt, un golanel simpatic & mecanizat...)

Aäää... da! Intr-adevär! Iatä, la aspectul ästa nu m-am gândit, si cred cä ai dreptate. Chestia cu "omul nou" e un concept fundamental al filmului.
Oricum, de retinut cä am precizat, în finalul paragrafului, necesitatea ca eventualele unul-douä portrete de "diversificare" sä fi fost astfel alese încât sä completeze ACELASI ansamblu uman, cu semnificatiile lui. Masca orwellianä a "omului nou" devine foarte interesantä si când se aplicä pe chipuri mai vârstnice, sau când ia aparentele unui "socialism cu fatä umanä" - în fond, ceea ce ai relevat prin referirea la Dr. Ardelean. Mai amplu nuantat, grupul medicilor ar fi devenit mai credibil (transpunând si la nivel de ansamblu credibilitatea fiecäruia dintre ei în parte), pästrându-si totodatä semnificatiile deja existente.

sint, sincer, impresionat de cronica lui pitbull - care arata ca (sper sa nu se supere!) e nevoie de o anumita experienta de viata - si, ca atare, o virsta mai 'coapta' - pt a percepe nuantele ac. film.

Ei, dar de ce sä mä supär? A fi näscut în 1960 nu e nici un handicap, nici un merit - e o simplä conjuncturä (ca si a fi venit pe lume cu zece, douäzeci, treizeci de ani mai târziu). Cum scrie pe acea celebrä piaträ funerarä a unui mormânt din Paris: "Ce esti, am fost si am uitat. / Ce sunt, vei fi neapärat." (Numai cä eu încä n-am uitat "ce-am fost", si sper nici sä nu uit vreodatä! )

Apropo, mi-am amintit o fabulä pe care o stiu de la Valeriu Moisescu si o mentionam adesea apropo de orice performante artistice (filme, piese, cärti, interpretäri actoricesti) neconvingätoare, în pofida foarte frustului lor realism:

Zice cä odatä, într-un bâlci, un tip imita la perfectie guitatul unui purcel, si toatä lumea se präpädea de râs si-i umplea cäciula de bani. Unul vede, si ce-si zice: "Päi stai, dom'le, cä as putea sä câstig de zece ori mai mult!" Asa cä ia repede un purcel adevärat, îl ascunde sub dolman si-ncepe sä-l strângä cu putere sub brat. Purcelul guita de mama focului... si nimeni nu-i dädea atentie!
Morala? Probabil cä purcelul nu guita artistic!

Färä purcei adevärati ascunsi nicäieri, "Moartea domnului Läzärescu" "guitä" cum nu se poate mai ARTISTIC!

[Dino]

Am si eu o intrebare: unde este eseul lui Gorzo in Dilema,in ce numar? Ca i-am citit toate articolele din editia online de anul asta, n-am gasit neam despre D. Lazarescu.
Si inca ceva ce vroiam sa spun de aseara: Felicitari Pitbull, excelenta cronica. Ceva de genul asta (f grosso modo insa) imi umbla si mie prin cap despre film , insa nu reuseam sa-mi cristalizez niste idei clare. Citindu-ti cronica am reusit sa-mi dau seama si eu la ce ma gandeam de fapt. Poate suna lame insa asta e adevarul.
Si am o asa banuiala ca in situatia mea sunt destui care au vazut filmul, multi dintre ei abandonand efortul de "descifrare"si preferand sa il priveasca printr-o prisma care le arata o imagine deformata, insa usor de inteles si etichetat.

Cred ca un topic separat cu titlul "Ai vazut Moartea dlui Lazarescu? Crezi ca l-ai inteles? Citeste aici - e posibil sa ai o mare(si frumoasa) surpriza"
in care sa sa afle doar cronica lui Pitbull ar fi de folos multora.

[Alex Leo Serban]

e in ultimul nr, aparut ieri. se numeste 'ultimul drum' (pag 20)
cronica-cronica la 'marele jaf comunist' e mult mai buna...

[notorious]

Am si eu o intrebare: unde este eseul lui Gorzo in Dilema,in ce numar?

daca ai putina rabdare, trebuie sa apara si pe www.liternet.ro

[Alex Leo Serban]

... si de ce nu, ma rog, chiar pe

www.algoritma.ro/dilema

incepind de marti 4 octombrie?...
pe liternet oricum n-o sa apara inainte de ac. data!

[Gaandalf]

Domnul Läzärescu ERA MORT DEJA.

quick question, more like a general wondering:
de ce l-au mai ras in cap daca isi daduse DEJA duhul ?

[Mala Portugal]

Gaandalf nu-ti mai framanta organul logic , incercase si baiatu' o exprimare mai plastica. :shock:
In alta ordine de idei, tocmai s-a incheiat Garantat 100% cu Cristi Puiu - invitat - si nu ma pot abtine de la o constatare : ce misto e Puiu asta!

[Pitbull]

quick question, more like a general wondering:
de ce l-au mai ras in cap daca isi daduse DEJA duhul ?

Of, mäi Gandi, bine, hai pe paragrafe (ar merge si pe silabe, da' mi-e lene sä tastez atâtea cratime):
- Era mort MORALMENTE, prin umilintele dezumanizante pe care le suferise.
- Era CA SI MORT fizic, din cauza întârzierii prea mari: operatia nu-l mai putea salva.

[herbert]

ce misto e Puiu asta!

nu nu stiu daca e chiar mishto (de altfel, nu "judec" lumea in asemenea categorii), dar enervant este. are "colturile ascutite" ale unui creator...

[Mala Portugal]

Mi-am permis sa imprumut "misto"-ul din vocabularul lui

[Gaandalf]

Gaandalf nu-ti mai framanta organul logic , incercase si baiatu' o exprimare mai plastica. :shock:

poate ma framanti tu in alte parti ... how about we do that ?

Of, mäi Gandi, bine, hai pe paragrafe (ar merge si pe silabe, da' mi-e lene sä tastez atâtea cratime):
- Era mort MORALMENTE, prin umilintele dezumanizante pe care le suferise.
- Era CA SI MORT fizic, din cauza întârzierii prea mari: operatia nu-l mai putea salva.

dearest pitbull! - nu am dat cu parul doar ca pentru mine finalul a scartait foarte mult ... iar din recenzia ta (care mi-a placut) am vrut doar sa inteleg cum ai interpretat tu finalul. Nu cred ca o simpla intrebare... trebuia sa primeasca "such a slap in the face" ...
"putin rafinament" ... dar vina mea ... am uitat ca aici's pe Cinemagia...

[notorious]

Era CA SI MORT fizic, din cauza întârzierii prea mari: operatia nu-l mai putea salva.

nu, cred ca moartea este una doar 'morala' (putin tras de par, zic eu), asa cum conideri tu... eroul, sincer, mi se pare 'salvat' in final (pt cat timp ?), numai ca moartea va veni pe alta cale: dl lazarescu era oricum bolnav, dupa cum va spune pe la mijlocul filmului, intr-o replica antologica, un doctor: 'nene, asculta: noi acum o sa te operam si apoi te trimitem acasa, ca sa mori de cancer, tu intelegi ?'. (scuzati reproducerea doar aproximativa, eu cam asa tin minte replica.)

dupa cum spusese insusi puiu la premiera filmului, moartea este un proces lent, care incepe o data cu nasterea - moartea sinonima cu 'marea trecere', daca vrei... in alta ordine de idei, poate ca titlul in sine e o pacaleala abila: normal ca, atata timp cat te duci la un film numit 'moartea domnului lazarescu', aproape ca nu mai ai nici o indoiala privind finalul, nu ?...

iar felul in care reuseste puiu sa stoarca acele cateva chinuitoare minute de suspans din final... este pur & simplu tipic puiu. in 'marfa si banii', in momentul 'livrarii' de la sfarsit, suspansul mocneste in fiecare secunda: orican te poti astepta, dupa toate lucrurile care au mers gresit pana atunci, sa se intample 'altceva'... ceva rau, desi nu stii ce anume. o acumulare continua de temeri abia simtite. la fel ca si in 'moartea domnului lazarescu': cu fiecare secunda scursa, in final, eu unul simteam amentintarea acelei 'morti' din titlu. si aceasta nu mai vine (in mod surprinzator), cel putin nu la sensul propriu... splendida regie, din nou !

[Pitbull]

Adevär gräiesti, Notty, si am sä fac o precizare care aratä cä, în fond, amândoi avem dreptate.

De acord cu toate cele din comentariul täu (mai ales ideea "mortii perpetue" care începe la nastere). Privitor la moartea biologicä a domnului Läzärescu, cred totusi cä ea a devenit inevitabilä. Precizez, nu este esentialä la nivel de detaliu (de aceea nici nu apare în film, nici nu e explicitatä prin vreo replicä gen "e prea târziu, nu se mai poate face nimic"), motiv pentru care e si absentä din povestire. Dar rämâne necesarä pentru a potenta pânä la capät moartea teoreticä: crima moralä se desävârseste prin crima fizicä. Astfel, acea moarte realä devine cheia in absentia a filmului. Cuvântul "moarte" prezent în titlu nu e o päcälealä (nici chiar la nivel elevant), ci o marcä de subtilitate.

[notorious]

inca mai am probleme cu aceasta presupusa 'moarte morala'... tu chiar privesti umilirea, suferinta, ca pe-o moarte (bine, chiar si in sensul mai abstract in care il folosim) ? din punctul asta de vedere, eu mai degraba l-as fi numit 'dezumanizarea dlui lazarescu'. de acord sunt cand spui ca nepasarea ucide.

in orice caz, conchid si eu: misto, puiu, asta !