Presa

[Bogie]

Din Dilema:
" Borges era interesat de Cinema cel puþin la fel de mult pe cît era Robbe-Grillet interesat de Borges, ºi pare sã mai fie încã ......."
ALS

Eu am citit un interviu luat lui Borges de catre Ramon Chao:
"-Inainte de a orbi, ati fost critic de film. Regretati vremurile acelea?
- Nu teribil, deoarece filmul nu mai este mut.

-Era mai bine cand era mut?
- Bineinteles! Apoi a aparut filmul color. O alta calamitate.

-De care film va amintiti?
-De un film regizat de Josef von Sternberg, despre gangsterii din Chicago (Underworld, 1927, n.t.). Era un film epic. "

Nu pare chiar asa interesat de cinema.

[Alex Leo Serban]

raspunsul lui borges este cel - tipic - al unui om care prefera epoca mutului. adica: exact Cinematograful preferat de toti marii cinefili!
sa mai adaug ca era un 'fan' al lui 'citizen kane' si ca, fatalmente, nu putea sa mai fie interesat de film dupa ce a orbit...? iar asta se intimpla inca de prin anii 50, daca nu ma insel.

[EgoN]

Perjo (asa-i spun prietenii) a scos si o carte cu tabletele sale minimaliste.
adevarul e ca unele tablete imi plac, altele mai putin, dar il citesc intotdeauna. mai aflu pe unde umbla omu', ca e mereu pe drum (burse, calatorii si alte... "instalatii" cu Lilea).

1. da, e scosa la nemira cartea.
2. maybe Lia, not Lilea.

[herbert]

(...) 2. maybe Lia, not Lilea.

acu' tre' sa recunosti ca nu e o tema de dezbatere serioasa...
sigur, Lia Perjovschi... - o artista si ea postmoderna & nonconformista...

[Leonard]

despre Moartea Domnului Lãzãrescu, în emisiunea Cap ºi Pajurã, Realitatea TV:

...
Emil Hurezeanu: E vorba de un fragment din filmul regizorului Cristi Puiu, Moartea Doctorului...
Cristian Tudor Popescu: Domnului...
Emil Hurezeanu: Domnului Lãzãrescu, un film dur, un excelent film artistic, de altfel, care deja circulã ºi în America.
Emil Hurezeanu: Un excelent film neartistic, i-aº spune.
Cristian Tudor Popescu: Nu e vorba de un film documentar, totuºi. Nu e document, dar e un film neartistic ºi tocmai în asta constã valoarea lui. De pildã, din punct de vedere tehnic, este o secvenþã nesfârºitã acest film. Practic, nu are tãieturi de montaj. Sunt 2 ore ºi 34 de minute în timp real, fapt care aruncã asupra spectatorului povara vieþii cotidiene, aºa cum nu suntem obiºnuiþi s-o vedem, s-o trãim în film.
Emil Hurezeanu: Povara morþii.
Cristian Tudor Popescu: Povara vieþii ºi morþii. Când privim un film, avem un orizont de aºteptare dat de zecile, sutele de filme pe care le-am vãzut înainte ºi în care funcþioneazã foarfeca la montaj, tãieturile. Personajul se spalã de dinþi ºi dupã aia e arãtat, a ajuns direct la serviciu.
Emil Hurezeanu: Aici avem în substanþã, în mesaj, un eºantion de cruzime, de lipsã de demnitate.
Cristian Tudor Popescu: Nu. Avem douã personaje tragice: domnul Lãzãrescu. ªi n-aþi greºit când aþi spus „Moartea Doctorului” adineauri, pentru cã ºi doctorul este un personaj la fel de tragic. Ambii sunt izolaþi într-o disperare ºi într-o neputinþã. Uitaþi-vã, deci, la doctor. Doctorul, în cazul de faþã, nu are dreptate, pentru cã acest om, Lãzãrescu ãsta, bea, dar ºtiþi de ce bea? Bea de singurãtate. Pentru cã stã într-o camerã de bloc nenorocitã, murdarã. Fata lui e plecatã în Canada. El are 3 pisici. ªi bea mastropol, adicã alcool dublu rafinat, îndoit cu apã ºi niþicã vanilie. Bea de singurãtate. ªi aþi vãzut cã acest om, Lãzãrescu, cã aici mi s-a pãrut extraordinarã idea asta, are acea „indiferentia mortis”, despre care vorbeau istoricii antichitãþii cu privire la geto-daci.
Emil Hurezeanu: Eu cred cã e, mai degrabã, umilit ºi resemnat, speriat, speriat de moarte, de doctori.
Cristian Tudor Popescu: Nu e speriat.
Emil Hurezeanu: Care îl trimit de la un spital la altul, care îi calcã în picioare fãrâma asta de demnitate prãpãditã care i-a mai rãmas.
Cristian Tudor Popescu: Nu. Acest om nu este speriat. Acest om, repet, nu face caz de moartea lui. Moartea lui este un fenomen administrativ. El doreºte un singur lucru: sã fie tratat dupã protocolul unei fiinþe umane. Aþi vãzut ce face? Se ridicã de pe pat ºi spune „Domne, de ce vorbiþi aºa cu mine? Eu beau, e adevãrat, am bãut, dar nu mi-am bãtut niciodatã copilul”. ªi el încearcã, în toate situaþiile spitaliceºti în care se aflã, cere respectarea protocolului fiinþei umane. Spune: „Nu vã bateþi joc de mine. O sã mor”. Foarte bine. „Dar vã rog, respectaþi-mã pânã mor, respectaþi-mi ºi moartea, ºi agonia. Vã rog sã mi-o respectaþi. Existã un protocol, domnilor”. Asta spune acest om, iar medicul, de partea cealaltã, este într-o situaþie la fel de alienantã. Este clar cã el are dreptate în 80% din cazuri cã „beþi, vã beþi minþile, veniþi aici dupã ce v-aþi bãtut concubinele ºi copiii ºi aºa mai departe”. Are dreptate. În cazul ãsta, în mod dramatic, nu are, dar altfel e de înþeles ºi el în comportamentul lui.
Emil Hurezeanu: Continuãm discuþia. Între altele, pornind ºi de la cele câteva secvenþe pe care le-am difuzat puþin mai înainte din filmul regizorului Cristi Puiu „Moartea Domnului Lãzãrescu”, un film care e primit cu interes în America ºi unde se scrie – am citit în ziarul pe care cu onoare îl conduceþi – cã de fapt, americanii se descoperã în situaþii din acest film, mai ales în urma uraganului Katrina, Rita ºi aºa mai departe, oameni care sunt purtaþi dintr-un spital în altul. Poate asta vã dã dreptate. Avem aici o parabolã a cuplului de victime care sunt doctorul ºi bolnavul în orice sistem dezumanizat.
Cristian Tudor Popescu: Eu cred cã în America, de pildã, are succes pentru cã vine pe o tradiþie a cinematografiei americane care ar putea începe cu M*A*S*H* - Mobile Army Surgical Hospital.
Emil Hurezeanu: Acolo era rãzboi, însã.
Cristian Tudor Popescu: Era rãzboi, dar caracteristica este umorul negru al chirurgilor, al medicilor care a fãcut carierã în cinematografia americanã. Vedeþi cã ºi aici în filmul lui Cristi Puiu avem, la un moment dat, un doctor care spune: „Fã-i pateul ºi mansarda”, ceea ce înseamnã „Fã-i o tomografie la ficat ºi una la cap, la creier”. Medicii americani spun, de pildã, despre un pacient „He’s in O sign”, O înseamnã cã e în comã ºi e cu gura cãscatã. ªi pe urmã vine alt medic ºi spune „Da, eu am unul în Q sign”. Q înseamnã cã are ºi limba scoasã ºi e în comã.
Emil Hurezeanu: În serialul despre care vorbiþi, doctorii aceia, cu duritate, cu cruzime, vorbind în felul pe care-l descrieþi, salveazã oameni, vor sã-i salveze cu orice preþ.
Cristian Tudor Popescu: Dar ºi aceºti medici vor sã-i salveze. Nu-i aºa.
Emil Hurezeanu: Aici nu. Aici îl expediazã dintr-un spital în altul ºi îi fac moralã „Nu þi-e ruºine? Bei. Ce cauþi aici?”
Cristian Tudor Popescu: Pãi acolo ºtiþi ce face acest medic? Care-i spune „De ce bei, mã?”. Face ceea ce a fãcut cândva domnul Traian Bãsescu în momentul în care spunea „Iarna nu-i ca vara”. A rãmas expresia celebrã dar nimeni nu-ºi mai aduce aminte în ce context a spus-o, sau foarte puþinã lume. A spus-o unor oameni care tocmai erau pe punctul de a crãpa, de a muri în niºte Dacii împotmolite în zãpadã, li se termina benzina ºi erau pe punctul de a învãþa. ªi domnul Bãsescu le fãcea moralã de la televizor: „Pãi iarna nu-i ca vara, de ce aþi plecat cu Dacia pe vremea asta?” Corect. Dar asta le spui ãlora aflaþi în situaþia aia? Nu. Întâi îi salvezi, ºi dupã aia poþi sã le spui „Iarna, nu-i ca vara.”
Emil Hurezeanu: Cerea niºte precauþii atunci.
Cristian Tudor Popescu: Iar aici, dacã domnul Bãsescu ar fi fost medic, ar fi spus „Moartea nu-i ca viaþa” în spiritul acestui doctor care nu avea voie sã vorbeascã aºa cu acel om, nu avea voie sã-i spunã „Bã, dau cu tine de pãmânt cu ulcerul tãu”, chiar dacã omul ãla bãuse. Nu ºtii de ce a bãut omul ãla. Deci poþi sã încerci sã faci ceva pentru el, sã-l aduci la o stare stabilã, ºi dupã aia poþi sã-i dai douã palme, eventual, ºi sã-i spui „Bã, nu mai bea!”. Dar nu când ãla-þi vine, nu ºtii ce are, este pe pat acolo ºi tu spui „Dau cu tine de pãmânt”. Asta nu se face.
...
Emil Hurezeanu: Apropo de filmul ãsta care nu ºtiu de ce îmi aduce aminte de Reconstituirea lui Pintilie... ºi acolo e o practicã durã ºi sistematicã de umilire.
Cristian Tudor Popescu: Dar filmul lui Pintilie e un film artistic, un film mare. Cel mai bun film al lui Lucian Pintilie, dar e un film artistic. Acolo existã lucruri puse cu mare artã. Mi-aduc aminte, de pildã, când e o salvare pe un ecran de televizor, o salvare care vine la un meci de fotbal sã ridice un jucãtor grav accidentat, dupã care salvarea iese din ecran prin dreapta ºi, de fapt, e o salvare realã care vine la cabana respectivã sã ia un om. Deci sunt tot felul de efecte la Lucian Pintilie.
Emil Hurezeanu: Sunt alte instrumente artistice. Aici avem de-a face cu un ciné-verité.
Cristian Tudor Popescu: Avem un ciné-verité, dar nu este documentar. Este o filmare minuþioasã ºi care reuºeºte... repet, efectul este extraordinar, este un film limpede ºi apãsãtor. Pentru cã prin aceastã acumulare de secvenþe precise în timp real, ajung, la un moment dat, sã simþi fizic povara mersului, periplului prin spitale. O simþi tu ca spectator.
Emil Hurezeanu: În multe din filmele noului val, în filmele lui Pintilie mai vechi ºi mai noi avem de-a face cu modelul ãsta al bãtãii de joc: îºi bat joc oamenii unii de alþii, autoritatea de cetãþean îndeosebi.
...

[Alex Leo Serban]

cred ca locul acestei postari era chiar la 'moartea dlui l', dar in fine...
revenind la dialog: nu prea inteleg ce intelege ctp-ul prin 'film neartistic'?
adica, el nu explica...
are dreptate intr-un loc - acolo unde spune ca filmul asta chiar trebuia sa dureze (macar!) 2 h 34 (daca ar fi fost 'in timp real', ar fi durat cca 6 ore!): pt ca spectatorul sa simta - fizic - durata, sa-i intre-n os asteptarea. poate ca aici e, intr-adevar, ceva 'neartistic' - dar, repet, discutia asta mi se pare parazitata de obisnuitul 'stil ctp': paradoxuri din topor, cazuistica paranoica, verdicte rezultind din primele doua...

si mai cred ca impresia asta (falsa) de 'neartistic' vine (si) din observatia aceea, f adevarata, pe care a facut-o criticul de film dan fainaru in emisiunea mea dspr cannes: e un film in care nu simti regia (montajul, etc); dar fainaru vorbea dspr asta ca o calitate a filmului lui puiu, citindu-l pe billy wilder (= 'cea mai buna regie e aia pe care n-o vezi').
dar nu sint de acord cu gorzo, care in cronik din dilema spune (sau, ma rog, sugereaza) ca 'moartea...' este peste 'dogville' :shock:

[Serghei]

Filmul asta e futut in cur mai ceva ca o traseista.S-a trezit in intelectualii romani umanismul,care mai de care mai entuziasto-pesimisti,isi aduc aminte de rude,cunostinte care au trecut prin spitale(Da domle',asa-i in spitale),de amici doctori(pentru ei moartea e ceva normal).E arta,nu e arta,apare al treilea care zice ca e cine-verite,bineinteles toti profesionisti-Moraru a fost cel mai penibil,a adunat actritele din film si le intreaba,Ce v-a pus Cristi Puiu sa faceti si nu ati vrut?-parca jucasera intr-un low-buget porn si Lazarescu murea in urma unei orgii.Unde erau toti astia cand individul de la care a plecat ideea filmului chiar a murit.CTP comenta vreun meci de tenis,Hurezeanu facea Romania mea(ironic?ha),Moraru o punea de un cutremur cu Hancu.Pana una alta M.d.L nu mai e film,e fenomen social,inca o posibilitate sa ne plangem de mila si sa aratam ca ne pasa(si nu in ultimul rand,sa fim snobi).Si toate astea pentru un premiu la Cannes.

Si romanul e patriot.Au aparut afise de 2X3m in care sunt elogiate toate performantele filmului(cu premiu de la Cannes cap de afis).Singurul lucru care ii lipseste e un tagline in spiritul L'Oreal:Pentru ca meritam.

[Pitbull]

Am inclus cele trei mesaje de mai sus în "Cinematografia româneascä > Moartea domnului Lazarescu". Vä invit sä continuati discutia acolo.

[cineva]

Lui Sergiu Nicolaescu nu ar mai trebui sa i se dea voie sa faca filme!!!


Cam asta este parerea catorva dintre cei prezenti la vizionarea de presa a celui mai recent film purtand semnatura SERGIU NICOLAESCU: 15. 15 nu se vrea “doar un alt film” despre evenimentele din ‘89, desi asta este. 15 nu se vrea nimic, si reuseste din plin. 15 este “doar un alt film” cu buget mare si atat.
Un marinar betiv pe care il cheama - cum altfel decat - Marinica (daca era pompier, sigur il chema Pompiliu), trei femei disperate, o jurnalista romanca trimisa de un ziar francez sa scrie despre pedofili, aurolaci, copii abandonati si alte mizerii (ceva nou, nu?), intr-o Romanie peste care au trecut 15 ani de la revolutie.
Singura concluzie pe care am tras-o din acest film este ca alcoolul dauneaza grav sanatatii. Marinica moare ca un prost pentru ca, beat fiind, este impuscat si apoi ars de viu la Crematoriul Cenusa... Altfel, este considerat un erou si prezentat ca un exemplu demn de urmat.
Sergiu Nicolaescu a imbatranit... Iar momentele lui de glorie au apus de ceva vreme. Insa el si apropiatii lui mai cred ca publicul roman il venereaza inca. Ca “filmele” lor sunt - cel putin - o opera de arta. Ca Un comisar acuza, Cu mainile curate, Dacii si Mihai Viteazu - filme valoroase, incontestabil - pot asigura succesul productiilor de acum.
Sinistru, murdar, previzibil, jucat parca de amatori, fals, prost filmat si montat, prafuit, replici seci si hilare - chiar in momentele dramatice, muzica parca din alt film. Asta este 15... Pe asta s-au dus banii CNC-ului, in timp ce alti regizori - tineri, cu bun simt si cu alta viziune asupra ideii de film in 2005 - freaca menta in lipsa fondurilor. Cate premii a luat Sergiu Nicolaescu in toata cariera lui? Dar urmasii lui? Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Corneliu Porumboiu... Sau succesul lor e doar un moft, o chestie de moment?

Totusi, am apreciat ceva la filmul asta. Sergiu nu apare! Nu mai e nici in rolul secretarului de partid, nici in cel al procurorului, nu e nici gropar, militian, soldat, nu e nici in rolul femeii gravide care isi abandoneaza copilul in catedrala de la Timisoara, nici in rolul copilului de 15 ani, care traieste in canale si poseda acelasi simt eroic precum al sau tata. Nu mai e! A avut bunul simt - macar atat! - sa stea doar in spatele camerei. De data asta.

Lui Sergiu Nicolaescu nu ar mai trebui sa i se dea voie sa faca filme! Pentru ca nu are decenta de a se opri atunci cand este cazul... Marinica, atunci cand mai multi oameni iti spun ca esti beat, te duci si te culci, maestre!

[europe_east]

Postez aici ca nu stiu unde in alta parte: am vazut si eu emisinuea Fotograme de acu' 'nspe ani, cea cu Ogto si Carmen. Simpatica, desi cred ca mi-are fi placut mai mult sa-l aud si pe Ogto spunand cate ceva despre Sin City... Iar despre ALS, e mai putin incisiv in emisiune decat pe Forum. There he looks like a really nice guy -- fara rautatile "igienice" I mean Oricum, mi-a placut emisiunea, cam scurta totusi. Mi-ar fi placut sa aud si parerea lui ALS despre film, acolo in emisiune... Eventual, ar fi fost cool sa aiba un invitat cu care efectiv ALS sa se poata duela -- dialogul cu acel desenator (scuze, i-am uitat numele) nu a fost duel... Un Tailgunner ar fi fost perfect!

[ovidiu bufnila]

Cred ca am ratat emisiunea da' cred ca doamna maria vladiy era mai competenta, sau Mata Hari sau Regina Elisabeta.
Alex, vrei sa-ti cresti audienta?
Raduleasca, din pacate, e in cadere libera. Ca si Elena Udreaaaaa.
Tigrilor, da nu prea le aveti cu femeileeee!
Loool!

care va fi simbata de la 21 pe tvr cultural.

miine la 10, in reluare, emisiunea dspr oscaruri.

si tot miine, pe radio guerrilla de la 15 la 16, in dialog cu mihaela radulescu dspr filme.

voila; pauza auto-publicitara s-a incheiat...

[ovidiu bufnila]

CTP-ul e un mit prafuit si atat.
Alex, vrei sa ti-l puna Bufnila pe tava pe CTP?
Eu tin la el dar Meduzele s-au cam saturat de cainosenia lui cabotina.
Sa-l iubim pana-l snopim.
Imaginea lui e in cadere asa ca l-am bifat.
Cu dragoste pentru tine si pentru CTP-eu.

Ovidiu Bufnila
consilier de imaginatiune

cred ca locul acestei postari era chiar la 'moartea dlui l', dar in fine...
revenind la dialog: nu prea inteleg ce intelege ctp-ul prin 'film neartistic'?
adica, el nu explica...
are dreptate intr-un loc - acolo unde spune ca filmul asta chiar trebuia sa dureze (macar!) 2 h 34 (daca ar fi fost 'in timp real', ar fi durat cca 6 ore!): pt ca spectatorul sa simta - fizic - durata, sa-i intre-n os asteptarea. poate ca aici e, intr-adevar, ceva 'neartistic' - dar, repet, discutia asta mi se pare parazitata de obisnuitul 'stil ctp': paradoxuri din topor, cazuistica paranoica, verdicte rezultind din primele doua...

si mai cred ca impresia asta (falsa) de 'neartistic' vine (si) din observatia aceea, f adevarata, pe care a facut-o criticul de film dan fainaru in emisiunea mea dspr cannes: e un film in care nu simti regia (montajul, etc); dar fainaru vorbea dspr asta ca o calitate a filmului lui puiu, citindu-l pe billy wilder (= 'cea mai buna regie e aia pe care n-o vezi').
dar nu sint de acord cu gorzo, care in cronik din dilema spune (sau, ma rog, sugereaza) ca 'moartea...' este peste 'dogville' :shock:

[M_olecula]

http://www.algoritma.ro/dilema/fw.ht...=101/index.htm

[silver_boy]

Lucrurile importante



"Oameni care (...) mã iubesc pentru fleacuri ca Rãzboi ºi
pace ºi altele, care lor li se par foarte importante"
Lev Tolstoi, Jurnal, 6 decembrie 1908


Într-un articol de anul trecut, spuneam cã prezenþa supraabundentã a anecdoticii cotidiene în presa curentã abate atenþia cititorilor de la "lucrurile cu adevãrat importante". Ei bine, unul dintre aceºti cititori mi-a scris pentru a mã întreba care anume sînt lucrurile cu pricina. Întrebarea e legitimã ºi m-a fãcut sã mã simt stingherit. Asta meriþi cînd foloseºti, în genul scurt, cuvinte mari. Îmi place sau nu, trebuie sã mã explic.

Tema e riscantã. Mai întîi pentru cã trebuie sã o rezolv clar ºi concis, gazetãreºte, rãmînînd, aºadar, în limitele genului scurt. Apoi pentru cã invocarea "lucrurilor importante" stimuleazã gesticulaþia solemnã ºi impostaþia iniþiaticã. În sfîrºit pentru cã, în acest domeniu, rãspunsurile sînt, inevitabil, gata-fãcute, previzibile ºi, ca atare, nefolositoare. Poþi întocmi oricînd o listã validã de probleme nobile, care sã defineascã fãrã rest ceea ce este "important": problema sensului, a morþii, a iubirii, a suferinþei, a desãvîrºirii de sine, a creativitãþii. Acestea sînt, într-adevãr, probleme importante ºi e un fapt cã vîrtejul zilnic le marginalizeazã, le adumbreºte, schimbînd unghiurile ºi rãsturnînd proporþiile. Necazul e cã toate aceste probleme întrunesc un soi de consens vid: toþi admit, la rãstimpuri, cã ele sînt importante, dar nimeni nu le ia în serios, decît în rare momente de crizã drasticã, sub clarul de lunã al primei îndrãgostiri sau la capãtul unei beþii ruseºti. În Orientul mediu ºi extrem, accentele se schimbã. Conturul metafizic al tematicii "europene" face loc fie transcendentului radical, care anuleazã tot, fie clipei revelatoare, aptã sã lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenþei sale, sensul ultim. Cu multe decenii în urmã, un autor chinez, Lin-Yu-Tang, avea mare succes în Occident cu o carte intitulatã The Importance of Living ("Importanþa trãirii", a vieþuirii de zi cu zi). Nu era un elogiu "vitalist" al existenþei comune, ci o invitaþie la asumarea exigentã a fiecãrei experienþe de viaþã (de la artã ºi ritual la mîncare ºi îmbrãcãminte), din perspectiva actului spiritual care o instituie. În genere, ºi la Apus, ºi la Rãsãrit se socoteºte cã lumea nu are sens decît pe fundalul unei ordini meta-lumeºti, care o justificã ºi o orienteazã. Lucrurile "importante" sînt punctul de fugã al accesoriilor, "mîntuirea" lor. Fãrã prezenþa lor hieraticã, totul se pierde în derizoriu ºi trivialitate. În limbajul credinþei, al tuturor credinþelor, "lucrurile importante" se reduc,
. în fond, la unul singur: cãutarea lui Dumnezeu, adicã a singurei realitãþi capabile sã situeze totul, sã dea "scara" corectã a imediatului, sã creeze ierarhii existenþiale cu sens.

Îmi dau perfect seama cã orice discurs despre "lucrurile importante" e pîndit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimã, dar flascã, în inexprimabil sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestã ºi mai direct utilizabilã ar fi, poate, o abordare pieziºã. Mai important decît sã inventariezi - numindu-le - lucrurile importante, este sã þii mereu deschisã întrebarea cu privire la ele. Cu alte cuvinte, sã fii mereu atent la raportul dintre lucrurile, împrejurãrile ºi fiinþele cu care ai de-a face, sã deosebeºti între esenþial ºi secund, între inevidenþele determinante ºi evidenþele contingente, între traiectoria destinalã ºi accidentul colateral. A face din fiecare circumstanþã un exerciþiu de discernãmînt e cheia optimã a identificãrii "lucrurilor importante", care, de la caz la caz, capãtã culori, definiþii ºi funcþii diferite. Cititorul care mã întreabã care sînt "lucrurile cu adevãrat importante" este plasat deja în "cîmpul" acestui exerciþiu.

Alãturi de discernãmînt, se impune, de altfel, deprinderea - aº spune aproape "cultura" - interogativitãþii. Omul fãrã dubii este prototipul omului care n-are nici o relaþie cu "lucrurile importante": el "ºtie", e beat de certitudini, nu are - în cel mai bun caz - decît mici perplexitãþi de ocazie. Nu pledez, fireºte, pentru nedumerirea veºnicã, ci pentru surdina care trebuie pusã mereu, de foarte sus, asupra oricãrei forme de suficienþã mentalã. A avea o relaþie constantã cu universul întrebãrii, cu acela, mai ales, al întrebãrii fãrã soluþie promptã, e un semn de sãnãtate spiritualã, de bunã aºezare în teritoriul valorilor.

"Lucrurile cu adevãrat importante" sînt cele cãrora, îndeobºte, nu le acordãm importanþã, cele care pun, în jurul satisfacþiilor zilnice, un halou de neliniºte ºi, în jurul insatisfacþiilor, un halou de liniºte suveranã. Sînt "distanþa" fãrã de care nici un episod trãit nu are adîncime. Conºtiinþa difuzã a existenþei lor m-a ajutat, în multe ceasuri de obosealã a sufletului, sã funcþionez malgré tout. Am aflat, astfel, cã mai important decît sã ºtii care anume sînt lucrurile importante e sã ai încredinþarea cã asemenea lucruri existã ºi cã, recunoscute sau nu, numite sau de nenumit, ele sînt stelele fixe ale oricãrei încercãri omeneºti.

Andrei PLEªU
(Dilema Nr. 102 )



... Cum spunea ieri,Gicã Hagi, intr-un interviu la un post TV: " Deºi - de când am venit la Poli- rare ori fac confidenþe livreºti, nu mã pot abþine sã nu spun cã Andrei Pleºu a atins cu acest ultim articol din Dilema un climax al rostirii frumoase unde dubitativitatea devine, aidoma lui Mutu, prin ea insãºi o valoare. Andrei Pleºu rãmâne pentru mine ce-a fost dintotdeauna si n-am îndrãznit s-o spun: un arhetip al eleganþei, al logosului, un estet al nuanþelor prin excelenþã."