Articole Pompeii

În anul 79 d.Hr., orașul Pompeii, o urbe a desfătărilor din Golful Napoli, Italia, a fost îngropat de o erupție catastrofală a vulcanului Vezuviu. În doar 24 de ore, portul internațional al orașului și locuitorii au fost nimiciți într-unul dintre cele mai năprasnice dezastre naturale ale lumii antice. Orașul și locuitorii săi s-au conservat perfect datorită ploii de cenușă și lavă.

Povestea metropolei care a fost distrusă în mai puțin de o zi i-a rămas în amintire regizorului Paul W.S. Anderson, de când era un băiețel însetat de cunoaștere. În cel mai recent film al său, Anderson își satisface obsesia pentru Pompeii și realizează o poveste de acțiune de proporții fenomenale, desăvârșită cu lupte de gladiatori, intrigi politice, iubiri condamnate și o înfricoșătoare luptă pentru supraviețuire când iadul se dezlănțuie pe pământ.

„De când eram copil am fost interesat de imperiul roman.” - spune Anderson. „Am crescut în nordul Angliei, unde se făceau multe săpături arheologice. Am devenit interesat de civilizația romană și, în special, de Pompeii. Mi se pare fascinantă ideea că un oraș și locuitorii săi pot fi imortalizați.”

Anderson și partenerul său, producătorul Jeremy Bolt, cu care a realizat lumea futuristă și sumbră din seria Resident Evil, au petrecut peste șase ani documentându-se și dezvoltând proiectul Pompeii 3D. Au realizat un portret detaliat al unei lumi pierdute și au dat viață unei aventuri de proporții care amintește de epoca filmelor clasice despre catastrofe naturale.

„La mijlocul anilor 2000, când tehnologia 3D a început să atragă fani, eu și Paul ne-am spus că cel mai potrivit gen pentru 3D ar fi filmele despre catastrofe.” - spune Bolt. „Atunci a propus să realizăm un film despre Pompeii. Am decis să facem cel mai mare film de capă și spadă, plus un vulcan.”

Proiectul îi vine mănușă lui Anderson, care de-a lungul carierei sale a extins limitele tehnicilor cinematografice, fiind un pionier al tehnologiei 3D și al graficii computerizate, în același timp prezentând povești frumos construite, pline de suspans. „Îmbină o capacitate imagistică extraordinară cu pasiunea pentru istorie și cunoștințe tehnice.” - spune Bolt. „De asemenea, înțelege ce va atrage publicul. Nu este un film documentar, dar este bine ancorat în realitate. În același timp, este foarte palpitant și emoționant.”

În acele vremuri, Pompeii era cea mai fastuoasă destinație de vacanță din imperiul roman. „Era Las Vegas-ul imperiului roman.” - adaugă Anderson. „Orașul era împânzit de bordeluri, baruri, taverne și oferea multe activități de relaxare.” - continuă Bolt. „Era un oraș maritim, iar oamenii îl vizitau din toate colțurile imperiului, era plin de viață și strălucire. Proiectul s-a născut imaginându-ne cum erau oamenii aceia și ce povești ar fi avut de împărtășit.”

După ora prânzului, pe 24 august, deasupra Vezuviului, care a fost inactiv timp de secole, s-a înălțat un nor de cenușă vulcanică la aproximativ 30 de kilometri în aer. Cenușă, rocă și alte materii vulcanice s-au revărsat asupra orașului Pompeii, acoperind-ul treptat și zdrobind acoperișurile caselor cu greutatea lor. Avalanșe de cenușă fierbinte și gaze goneau prin oraș, distrugând într-o clipită tot ce le stătea în cale. Orașul a fost îngropat, iar majoritatea locuitorilor au fost uciși.

Deși există multe dovezi arheologice care atestă ce s-a întâmplat, nu există relatări ale martorilor, pentru că foarte puțini oameni au supraviețuit. „Istoricii s-au bazat pe relatările lui Plinius Cel Tânăr, care a văzut explozia de la distanță.” - spune Anderson. „A elaborat câteva scrisori în care detaliază evenimentul catastrofic, dar oamenii nu l-au luat în serios. Nimeni nu credea că un dezastru de asemenea magnitudine este posibil.”

În doar 12 ore, orașul a fost zguduit de un cutremur, o erupție vulcanică și lovitura finală, un tsunami. Muntele Vezuviu a explodat cu atâta forță, încât vârful i-a fost retezat cu 600 de metri. Efectele au fost comparate cu o explozie nucleară. Dar cenușa care a acoperit orașul ruinat l-a și conservat pentru posteritate. „Imaginile sunt de neuitat - coltucuri de pâine perfect intacte sub cenușă, un câine legat - acestea sunt imagini ale vieții romane de zi cu zi și au supraviețuit două mii de ani.” - spune Anderson.

Pompeii a rămas un oraș pierdut timp de 1700 de ani, până la 1748, când cei din dinastia de Burbon au început să excaveze, dezvăluind case și clădiri publice. La începutul anilor 1800, vizitatorii se puteau plimba pe străzile Pompeiului și explora clădirile conservate. Arheologii au făcut modele din ipsos ale victimelor din amprentele lăsate în cenușă de trupurile lor, astfel încât vizitatorii aveau ocazia să vadă până și urmele oamenilor care l-au locuit.

„Dacă vizitezi orașul acum, o să descoperi că e la vreo patru kilometri față de apă.” - spune Anderson. „În vremurile romane, era port. Erupția vulcanică a mărit țărmul cu aproximativ doi kilometri.”

Realizatorii filmului s-au străduit să redea povestea corect din punct de vedere istoric, pentru asta s-au consultat cu un expert care să analizeze producția. Pe lângă acuratețea istorică, Bolt promite publicului un spectacol demn de amfiteatrele romane. „O să vedeți bombe din lavă.” - spune producătorul. „O să vedeți furtuni de cenușă și râuri de aburi clocotiți incinerând tot ce le stă în cale. O să vedeți valuri monstruoase, pământul cutremurându-se... iar asta doar în ultima parte! Până atunci, veți vedea lupte senzaționale între gladiatori și război în Britania, asezonate cu emoții mari și o poveste de dragoste intensă.”

DISTRIBUȚIA POMPEII 3D

Anderson și producătorii au unit un grup de actori frumoși și talentați care oferă interpretări dramatice emoționante înconjurați de decorul dezastrului iminent. „Povestea este foarte intensă, iar personajele sunt credibile.” - explică Bolt. „Am vrut să găsim actori care să poată să capteze atenția publicului în așa fel, încât până când erupe vulcanul, spectatorii să uite că se apropie o catastrofă.”

Rolul principal, Milo, a fost solicitant din mai multe puncte de vedere, pentru că el este protagonistul poveștii de dragoste, precum și un războinic nemilos. „Milo este un supraviețuitor.” - spune Anderson. „A fost instruit în arta războiului de la vârsta de șase ani și e neegalat. În imperiul roman, gladiatorii proveneau din toate straturile sociale. Unii bărbați alegeau să devină gladiatori pentru că era o meserie foarte bine plătită. Alții aveau datorii de achitat. Unii, asemenea lui Milo, erau sclavi obligați să lupte.”

„Dar Milo nu este un sclav oarecare. Forța și curajul manifestate în arenă vin din furia acumulată ani de zile, din dorința arzătoare de a răzbuna moartea părinților lui. „Se simte mâna destinului în poveste.” - spune Anderson. „Când ajunge în Pompei, îi găsește pe oamenii care i-au ucis poporul. Milo crede că zeii lui îl ajută să se răzbune.”

Kit Harington, cunoscut publicului în rolul lui Jon Snow, din popularul serial Urzeala Tronurilor, a fost ales să interpreteze rolul gladiatorului celtic pătimaș. „Am vrut o față nouă și intrigantă, care să ia publicul prin surprindere.” - spune Bolt. Urzeala Tronurilor este un fenomen în televiziune, dar Kit n-a mai jucat rolul principal într-un film colosal, ca acesta. Transmite emoție, e carismatic și are prezență și capacitate fizică, toate sunt necesare pentru acest rol.”

Actorul spune că rolul lui Milo l-a atras imediat. „Știam că va fi un proiect uimitor. Îmi place acțiunea, iar povestea tragică a lui Milo și dorința lui de răzbunare au rezonat în mine. Apoi l-am cunoscut pe Paul. E foarte entuziast și implicat în ceea ce face. Știe foarte multe despre tehnicile cinematografice clasice și e întotdeauna dispus să experimenteze cu noile descoperiri tehnologice.”

Și componenta istorică a filmului i-a trezit interesul lui Harington. „Am jucat în multe filme de epocă și îmi plac foarte mult.” - spune actorul. „Pentru că trăiesc în Marea Britanie, am înțeles povestea orașului Pompeii și a erupției vulcanului Vezuviu. Ceea ce m-a uimit cel mai tare au fost mulajele din ipsos ale oamenilor imortalizați de erupție. Mi-a plăcut ideea de a plasa, în contextul unui eveniment cataclismic, o mulțime de personaje interesante și de a construi o poveste apetisantă.”

Rolul lui Milo este cel mai solicitant rol, din punct de vedere fizic, pe care actorul l-a interpretat vreodată. „Eram pe platou în fiecare zi. Când nu filmam, repetam cascadoriile.” - spune Harington. „A fost foarte greu. Paul cere mult de la actorii cu care lucrează, dar îmi place asta la un regizor.” A început pregătirile pentru rol cu o lună înainte de filmări. „Nu încape îndoială că Kit arată ca un star de cinema, dar, înainte de pregătiri, nu arăta ca un gladiator.” - spune Anderson. „S-a concentrat foarte tare pe aspectul fizic și asta se vede în film. Arată grozav!”

Forța personajului nu se manifestă doar fizic, spune regizorul. „Are și tărie de caracter. În partea de început a filmului, trebuie să-i curme suferința calului său. Este o scenă impresionantă, în acel moment îi cucerește inima Cassiei.” Fiica uneia dintre cele mai influente familii din Pompei, Cassia, se întoarce de la studii, din Roma, când drumul i se unește cu caravana de sclavi în care se află Milo. Inteligentă, independentă și hotărâtă, Cassia e pregătită să încalce convențiile ca să obțină ce vrea. Pentru rolul tinerei nobile, realizatorii au ales-o pe actrița australiancă Emily Browning.

„Personajul Cassiei este foarte complicat, iar succesul filmului depindea de ea.” - spune Anderson. „Deși Emily este încă foarte tânără, are un portofoliu impresionant. Când am cunoscut-o, eram convinși că atracția dintre ea și Kit o să fie electrizantă. Iar asta era foarte important, pentru că povestea de dragoste este inima filmului.”

Idila amoroasă între aristocrată și sclav se desfășoară în 48 de ore. „Se întâlnesc doar de câteva ori, așa că era esențial ca acele întâlniri să fie dinamice.” - explică Anderson. „Nici măcar nu se ating, doar se privesc.” „Emily a făcut o treabă minunată.” - spune Bolt. „Ancora emoțională a filmului este relația dintre Milo și Cassia. Emily Browning este o actriță foarte bună, iar când îi vedem pe cei doi împreună, nu ne îndoim de faptul că sunt un cuplu.”

Lui Browning i-a plăcut la nebunie ideea unei povești de acțiune din vremurile romane. Singura ei grijă era că personajul ei va fi marginalizat. „Dintotdeauna mi-am dorit să joc într-un astfel de film.” - spune actrița. „Dar, în genul ăsta de film, de regulă, personajele feminine sunt plictisitoare. Dar Cassia este inteligentă și puternică. Ba chiar îi salvează viața lui Milo de câteva ori. E independentă și nu este interesată de bărbații din jurul ei, așa că e cam retrasă.”

Legătura ei cu Milo se creează instant, la fel ca și relația dintre cei doi actori. „M-am înțeles bine cu Kit.” - spune Browning. „Ne-am împrietenit încă dinainte să filmăm o scenă de dragoste pentru că, în mare parte din film, ne aruncăm priviri furate. În prima zi de filmare a trebuit să ne sărutăm, iar asta a fost cam stânjenitor, pentru că deja ne înțelegeam ca frații.”

Harington o descrie pe actriță: „Îmbină minunat profesionalismul cu plăcerea de a lucra și este o prezență încântătoare în fiecare zi. E foarte amuzantă pe platou, iar asta e important, mai ales la o producție atât de solicitantă. Am câștigat un prieten nou.” Diferența de statut social nu este singura piedică în calea celor doi îndrăgostiți. Quintus Attius Corvus, un senator roman arogant și nemilos, a pus ochii pe Cassia și speră s-o facă soția lui. El a fost comandantul soldaților romani care i-au ucis familia lui Milo.

Pentru rolul lui Corvus, realizatorii i-au propus rolul actorului câștigător al premiilor Globul de Aur și Emmy, Kiefer Sutherland, cunoscut publicului în rolul lui Jack Bauer, din longevivul serial 24 de Ore. „Mi s-a părut că ar fi interesant să ofer rolul unui actor renumit, cunoscut pentru rolul unui erou, și să întorc roata, să interpreteze un personaj negativ.” - spune Bolt. „Kiefer are încredere de sine ca să fie un răufăcător savuros și credibil, în același timp.”

Anderson i-a spus actorului să se lase cuprins de energia întunecată și malefică pe care o văzuse în filmele lui de mai de mult, precum Frați de Sânge și Prietenie. „Aș spune că sunt doi oameni Kiefer Sutherland, două laturi ale aceluiași om.” - spune regizorul. „Jack Bauer este un personaj întunecat, dar este un om bun, în cele din urmă. Eu am vrut să-l văd pe Kiefer, cel de la începuturi, iar el s-a arătat foarte dornic.” „Interpretarea sa a personajului Corvus este o revelație.” - adaugă producătorul Don Camody. „Nu l-am văzut niciodată într-un asemenea rol, și i-a reușit extraordinar. E un răufăcător înfricoșător.”

Sutherland a acceptat rolul mulțumită calității scenariului și a oamenilor cu care urma să lucreze. „Pentru mine, totul începe cu scenariul.” - spune actorul. „Am fost impresionat de scenariul acestui film. Dialogul este nemaipomenit. În plus, e o poveste de dragoste minunată, iar asta e o slăbiciune de-a mea.” De asemenea, a avut ocazia să lucreze cu un regizor pe care îl admiră de mult. „Una dintre cele mai frumoase aspecte ale actoriei este că presupune un efort de colaborare, e un sport de echipă. Iar Paul a alcătuit niște echipe minunate.” - spune Sutherland.

Actorul spune că filmul este o capodoperă vizuală și că povestea va rezona cu fiecare gen de public. „Unii vor fi cu sufletul la gură pentru dragostea dintre cei doi.” - spune actorul. „Alții vor fi puși pe jar de acțiune, scenele de luptă din arenă sunt extraordinare. Iar cei pasionați de istorie vor aprecia atenția la detalii care se remarcă în film. Nu în ultimul rând, este o poveste bine construită.”

Jared Harris și Carrie-Anne Moss interpretează rolurile părinților Cassiei - Marcus Cassius Severus și Aurelia, un cuplu înstărit și influent, din elita societății pompeiene. Harris este un actor de teatru, cunoscut publicului în rolul lui Layne Pryce, în serialul Mad Men și în rolul profesorului Moriarty, în Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor. Actorul spune că cel mai tare l-a atras aspectul istoric al filmului.

„Cred că toată lumea a auzit de Pompeii.” - spune Harris. „Felul în care orașul a fost anihilat, într-un timp atât de scurt, este fascinant, într-un mod macabru. Și dintotdeauna mi-am dorit să joc într-un film cu gladiatori. Ador perioada asta istorică. L-am implorat pe Paul să arunce în arenă - știu să mânuiesc sabia - dar nu s-a lăsat înduplecat.”

Cel mai bogat om din Pompeii, Marcus Cassius Severus, are o viziune măreață pentru revigorarea orașului, dar și-a epuizat resursele și are nevoie de sprijinul împăratului ca să-și materializeze proiectul. Cu toate astea, nu se gândise că fiica sa va fi un factor în înțelegere. „E un om de afaceri.” - spune Harris. „Se luptă ca să-și vadă planul înfăptuit. Pompei fusese zguduit de un cutremur cu 18 ani înainte și o mare parte din oraș a fost distrusă. Oportunitatea le surâde celor care contribuie la reconstruirea orașului.”

Dar Corvus, care vorbește în calitate de reprezentant al împăratului, vede oportunitatea de a se îmbogăți și de a o înhăța pe femeia pe care o râvnește. „Severus este un om bun, cu intenții bune.” - spune Harris. „Dar ignoră toate semnele care indică pericolul, din dorința de a-și atinge țelul. Ajunge să facă afaceri cu un gangster, un om care nu s-ar da în laturi de la crimă.”

Soția lui Severus, Aurelia, și fiica sa, Cassia, sunt femei independente care spun ceea ce gândesc. Aurelia participă la planurile de dezvoltare ale lui Severus. „Era un lucru obișnuit ca femeile romane să aibă educație.” - spune Anderson. „Severus este un bărbat inteligent, dar pilonul căsniciei sale, precum și al afacerilor sale, este Aurelia.”

Pe Moss a atras-o șansa de a interpreta acest personaj feminin puternic. „Pompeii era o cultură modernă, iar femeile din rangul superior aveau o influență puternică în societate.” - spune actrița. „Aurelia este împărăteasa acelui oraș. E întruchiparea grației și a puterii, dar și a modestiei. Are o căsnicie solidă. Ea și soțul ei sunt egali.

Scenariul îmbină frumos povestea, personajele, acțiunea și istoria. În această etapă a vieții mele, îmi place să învăț. În timp ce mă documentam, am descoperit multe lucruri care m-au surprins. E uluitor că evenimentele descrise în film chiar au avut loc.”

Cel mai acerb adversar al lui Milo în arenă devine cel mai apropiat aliat al său, pe măsură ce captivul celt se împrietenește cu Atticus, un gladiator african pe cale să-și câștige libertatea. Atticus și Milo ajung să lege o prietenie și să se respecte reciproc, cu toate că știu că o confruntare între ei, pe viață și pe moarte în arenă, este inevitabilă. Personajul Atticus este interpretat de Adewale Akinnuoye-Agbaje, misteriosul dl Eko din serialul de televiziune LOST: Naufragiații. „Ade a conferit solemnitate rolului.” - spune Anderson. „Pentru că este un actor necunoscut publicului larg, poate să-și însușească rolul în deplinătatea sa.” După mulți ani de sclavie, Atticus mai are nevoie de o singură victorie ca să-și dobândească libertatea, potrivit obiceiului roman. „Are încredere în justiția romană.” - spune Anderson. „Acești gladiatori trăiesc după un cod de onoare. E o existență brutală, așa că pentru ei viața și moartea sunt sacre.”

„Un personaj atât de ofertant și eroic nu se prezintă la fiecare pas.” - spune Akinnuoye-Agbaje despre rolul său. „În filmele de acțiune, rareori se întâmplă ca povestea și personajele să fie atât de bine construite. Scenariul nu se sfiește să descrie că acești doi bărbați urmează să se lupte pe viață și pe moarte. Cu toate astea, reușesc să lege o prietenie și să se respecte reciproc. Atticus mai trebuie să ucidă un adversar ca să devină liber, această speranță l-a ținut în viață. Ține la Milo, dar n-are de gând să-i cedeze victoria. Moartea lui Milo îi va aduce libertatea lui Atticus.”

POMPEII N-A FOST CONSTRUIT ÎNTR-O ZI

Înainte de fotografierea inițială la Toronto Cinespace Studio, realizatorii filmului au început să-și construiască viziunea despre orașul Pompe, la 79 d.Hr., prin scenografie, documentată intens, garderobă și efecte vizuale. Anderson a lucrat îndeaproape cu directorul de imagine Glen MacPherson, scenograful Paul Denham Austerberry, designerul de costume Wendy Partridge și cu supervizorul de efecte vizuale Dennis Berardi, ca să creeze imaginea de ansamblu a filmului.

„E a patra mea colaborare cu Paul.” - spune Austerberry, care a îndrumat echipa de design. „La ultimul film la care am lucrat împreună, Cei Trei Muschetari, ne-am permis mai multe licențe artistice și am ajuns la o estetică stilizată. În cazul Pompeii 3D, scopul nostru a fost să-i dăm magnitudine, dar și să-i conferim veridicitate.”

Producătorul Jeremy Bolt spune că grafica computerizată s-a folosit la limită în același scop. „Dacă nu conferi credibilitate fiecărei scene, ansamblul filmului nu va fi ancorat în realitate. Cu cât folosești mai mult camera de filmat, cu atât acțiunea va fi mai credibilă publicului. Filmul are un stil vizual realist. Nu e un film science-fiction, nici o bandă desenată sau un roman grafic. Este o întâmplare reală. Am fost de acord să nu folosim artificii care să devieze de la această idee.”

Austerberry era familiarizat cu peisajul orașului. Mai departe, s-a inspirat din materialele arhivate de arheologi și istorici de-a lungul anilor pentru a crea detaliile și bogăția locului. „Mare parte din oraș există în prezent așa cum arăta acum 2.000 de ani.” - spune scenograful. „În muzee, se găsesc numeroase artefacte și teancuri de documentație, care ne-au fost de folos la realizarea decorurilor.”

Austerberry oferă ca exemplu construirea amfiteatrului. „Ne-am bazat pe picturile murale din secolul 19, realizate în perioada excavărilor. La scurt timp după ce au fost dezgropate, picturile originale au fost distruse de îngheț. S-au măcinat, pur și simplu, și s-au decojit de pe pereți. Graffitiul de pe zidurile pieței din Pompeii sunt aidoma graffitiurilor - majoritatea politice - care au fost descoperite și arhivate în perioada excavărilor. Pentru că au documentat toate descoperirile cu meticulozitate și pentru că multe dintre ruine și artefacte există și astăzi, am putut să recreăm acea perioadă cu acuratețe.”

Austerberry și echipa sa au construit aproximativ 30 de decoruri pentru film, printre care vila opulentă a lui Severus, străzile Pompeiului, amfiteatrul și forumul unde se desfășoară cele mai sângeroase bătălii din film. În cazul vilei lui Severus, scenograful s-a inspirat din stilul arhitectonic a două vile existente în Pompei.

„Am văzut ocazia de a etala opulența și sofisticarea civilizației romane.” - spune Anderson. „Aveau sisteme de încălzire prin pardoseală, sursă de apă potabilă în interiorul casei, chiar și instalații sanitare. Totul s-a pierdut și a rămas necunoscut vreme de 1700 de ani de la căderea imperiului roman. Așadar, am profitat de șansa de a arăta frumusețea orașului Pompeii, înainte să arătăm distrugerea sa.”

Unul dintre cele mai mari și mai elaborate decoruri din film, străzile orașului, au fost construite în aproximativ 13 săptămâni de departamentul de scenografie. Străzile, înțesate de magazine și tarabe, cu negustori care vând de toate, de la mirodenii și pâine, până la păsări exotice și animale vii, toate sunt o reproducere însuflețită a vieții de zi cu zi a locuitorilor orașului Pompeii.

„Decorul străzilor este inspirat din numeroasele străzi comerciale din Pompeii.” - explică Austerberry. „Piatra cubică, lucrată manual, este aidoma celei din Pompeii. Designul tarabelor din piață se bazează pe reprezentarea lor într-un basorelief din acea perioadă, care se află într-un muzeu din Napoli. Iar tavola calda - care înseamnă „masă caldă” - sunt replici fidele ale celora care au fost găsite intacte în Pompeii și Herculaneum. În vremurile romanilor, tavola calda erau locuri de întâlnire, unde se desfășurau diferite activități. Paul a vrut să includă detalii semnificative pentru centrul comercial colorat al Pompeiului.”

Austerberry mărturisește că și-a asumat anumite divagări de la original, din motive de siguranță. „Unele dintre zidurile care par a fi din piatră și cărămidă au fost construite, de fapt, din polistiren, ca să evităm accidentările în timpul scenelor de luptă.” - spune scenograful. „Dar, în general, elementele arhitecturale care compun decorul redau ceea ce am fi văzut, dacă ne-am fi plimbat prin Pompeii, la 79 d.Hr.”

Supervizorul de efecte vizuale Dennis Berardi și echipa sa de la compania de efecte digitale Mr. X sunt cei care au conferit magnitudine filmului, extinzând decorurile reale către exterioare bogate, de asemenea au creat efectele dramatice ale erupției cataclismice din al treilea act.

Înainte de fotografierea inițială, Anderson și Berardi au petrecut o săptămână în Pompeii, au filmat ruinele, muntele și peisajul pentru a recrea magnificul oraș antic. Pe parcursul câtorva zile, au realizat peste 35 000 de fotografii de mare rezoluție, la sol și în zbor, folosind LiDar, o combinație sofisticată de laser și tehnologie radar, care măsoară distanța cu acuratețe neegalată.

„Am creat fundalul pentru efectele digitale pe mulajul fotografic al orașului.” - spune producătorul Jeremy Bolt. „Acum 15 ani, ar fi fost mult mai dificil să realizăm un astfel de film, dar progresele tehnologice ne-au permis să recreăm orașul Pompeii, la 79 d.Hr., mult mai credibil.”

Anderson și directorul de imagine Glen McPherson, care au colaborat la patru filme, sunt foarte familiarizați cu tehnica 3D, dar au fost de acord că acest formal se potrivește îndeosebi filmului Pompeii 3D. „Este o unealtă grozavă pentru a spune o poveste.” - explică MacPherson. „Se pretează foarte bine la stilul de bătălie și de arhitectură ale acestei perioade. Filmul are multe cadre largi și momente spectaculoase, în acest scop a fost creată tehnologia 3D.”

Cel mai dificil, când un film este filmat în 3D, este ca producția să se desfășoare ca o filmare convențională. „Echipamentul este mult mai voluminos, dar eu și Paul am pus la punct un sistem care să faciliteze procesul.” - spune MacPherson. „Imaginile sunt fantastice și nu cred că cei de pe platou sesizează că filmăm în 3D.”

Designerul de costume Wendy Partridge s-a documentat luni de zile pentru crearea ținutelor elaborate pe care le vom admira în film. „Am studiat îmbrăcămintea romanilor timpurii și orașul Pompeii din acea vreme.” - spune designerul. „Am descoperit un lucru interesant, anume că stilul de îmbrăcăminte nu diferă foarte mult între clasele economice, dar materialele și, în special, culorile dezvăluie ierarhia. Pigmenții erau costisitori, în special movul. O persoană care era îmbrăcată în purpuriu era înstărită.”

Partridge și scenograful Austerberry au găsit inspirația pentru paleta de culori în frescele bogate ale Pompeiului. „Erau pictate cu violet, auriu și verde, cu o intensitate fabuloasă. Iar fundalul era roșu aprins, cu accente de negru. Am decis că nuanțele de roșu vor fi domeniul lui Paul Austerberry. A folosit tente minunate roșiatice în decoruri, în fața cărora costumele arată foarte frumos.”

Partridge și echipa sa de croitori au realizat cele aproape trei mii de costume pentru film. „A fost o sarcină istovitoare.” - spune designerul. „Am lucrat luni de zile în atelier la tunici, togi și armuri. Bijuteriile personajelor principale au fost lucrate la comandă. Am avut un departament întreg care s-a ocupat numai de pielărie și armuri. Ne-am străduit ca garderoba să aibă acuratețe istorică, dar și ca actorii să arate spectaculos - mai ales pentru că vorbim despre bărbați care au muncit mult la aspectul lor fizic.”

Unele dintre cele mai memorabile scene din filmul Pompeii 3D se desfășoară în lumea brutală și sângeroasă a gladiatorilor. Cu patru săptămâni înainte de fotografierea inițială, actorii s-au pregătit ca să arate ca niște atleți profesioniști, dar și ca să reziste să lupte timp de 12 ore pe zi. Instructorul Nuno de Saller a fost chemat să-i aducă pe actori în formă.

„Fiecare actor avea un țel diferit.” - explică de Salles. „Kit trebuia să-și lucreze musculatura, așa că programul său de antrenament s-a bazat pe halterofilie. N-a făcut exerciții cardio, pentru că are deja un fizic lucrat. Adewale trebuia să reducă grăsimea corporală, așa că a făcut exerciții cardio și a ridicat greutăți. Toți actorii au urmat o dietă strictă. Au fost foarte conștiincioși, iar rezultatele o dovedesc.”

Scopul nu era numai să arate în formă, ci chiar să fie în formă. „A fost o muncă extenuantă.” - spune Akinnuoye-Agbaje. „Făceam exerciții cardio timp de o oră, apoi exersam cascadoriile două ore, luam pauza de prânz, apoi ridicam greutăți încă o oră, cu instructorul. După o pauză de jumătate de oră, reluam exercițiile cardio. Dar a meritat, odată ce am ajuns pe platou și am filmat scenele de luptă. E nevoie de o astfel de pregătire fizică, pentru ca totul să fie credibil.”

„Distribuția s-a implicat cu totul în pregătirea fizică.” - spune Bolt. „Eu și Paul avem experiență cu pregătirea fizică a actorilor, dar nu toți sunt așa de dispuși să se supună la acest proces cum a fost distribuția asta.”

Renumitul coordonator de lupte și cascadorii Jean Frenette, care a realizat coregrafia confruntărilor spectaculoase din filmele 300: Eroii de la Termopile și Nemuritorii 3D: Războiul Zeilor, a gândit coregrafiile complexe ale luptelor corp la corp din arenă. Harington și Akinnuoye-Agbaje, împreună cu actorii Currie Graham și Sasha Roiz, au perfecționat timp de câteva săptămâni, cu un grup de cascadori profesioniști, secvențele complicate de luptă și bătălie.

„Lupta este un limbaj fizic.” - spune Frenette. „Fiecare luptă spune o poveste, prin coregrafie și limbajul corporal. Nu sunt doar pumni, șuturi și ghionturi. Bătăile au personalitate și narațiune.” Primplanurile în luptele cu spade au impus multe ore de repetiții, ca toți actorii să stăpânească mișcările la perfecție.

„Cascadorii i-au pregătit pe actori ca într-o tabără de instrucție.” - spune Harington. „Eu am experiență în lupta cu spada, datorită rolurilor din trecut, dar această tehnică diferea de ce știam. E luptă cu sabia și scutul, cu sabia scurtă, nu lungă. Timp de patru săptămâni am pus la punct mișcările elementare și am învățat coregrafia luptelor. Am ținut să mă lupt ca și cum aș fi știut de-o viață să mânuiesc sabia.”

Frenette îi laudă măiestria lui Harington în luptă. „Kit a învățat totul foarte repede. E foarte îndemânatic și îi place acțiunea, ceea ce e minunat pentru un coordonator de cascadorii. Nu s-a sfiit de nimic.”

La cerințele fizice extraordinare se adaugă efectele de fum, pulbere, foc și jăratec ale erupției vulcanice. „Am încercat să menținem realismul pe cât posibil, așa că am folosit grafica computerizată, unde am putut.” - spune Anderson. „În secvențele de acțiune intense, precum lupta culminantă dintre personajele lui Kit și Kiefer, actorii au inhalat cenușă, fum și praf, îngreunându-le considerabil sarcina.”

„Elementele înconjurătoare ne-au dat de furcă tuturor.” - spune Sutherland. „Și actorii, și echipajul au fost supuși la condițiile neprielnice. Dar cenușa a fost cea mai groaznică. În timpul unui dialog, inhalam o doză zdravănă de cenușă, și nu puteam să filmăm lungi perioade de timp.”

„Am simțit pe pielea noastră fiecare element vizibil în film.” - spune Harington. „Am trecut prin noroi, ploi furtunoase și vânt sălbatic. Au fost zile în care ne luptam afară, în amfiteatru, la temperaturi de 37 de grade. Dar nimic n-a fost mai rău decât cenușa. A fost cumplit.”

Regizorul Paul Anderson spune că Pompeii 3D este cel mai dificil film pe care l-a realizat vreodată. „Asta din cauza logisticii, a magnitudinii și a elementelor neprielnice - fumul, praful și jăratecul - care ne înconjurau. Am realizat un film care descrie un sfârșit de lume, pentru că asta a fost pentru oamenii din Pompei. Publicul va intra într-o lume de mult dispărută, se va simți ca într-o capsulă a timpului din care va vedea cel mai mare dezastru al lumii antice.”