Articole Nine

Pasiune, fantezie, poftă de viață, dragoste, stil, deziluzii, visuri – viața a fost întotdeauna un circ pentru faimosul regizor italian al anilor 1960, Guido Contini (DANIEL DAY – LEWIS) ... și numai acum nu poate scăpa din mrejele muzicalului provocator și plin de viață, NINE.

Renumit pentru geniul cu care face filme și căutat de mulți, Guido este pe cale de a abandona mult așteptatul său film, cel de al nouălea în carieră, ITALIA, când se petrece o lovitură în viața sa sentimentală și deopotrivă creativă.

Înconjurat de o pleiadă de femei uimitoare- ispititoarea sa amantă Carla (PENELOPE CRUZ), devotata sa soție Luisa (MARION COTILLARD), muza sa Claudia (NICOLE KIDMAN) costumiera și confidenta Lilli (JUDI DENCH), o jurnalistă de la Vogue cu care flirtează (KATE HUDSON), o prostituată veche cunoștință din copilărie (STACY FERGUSON) și iubita lui mamă (SOPHIA LOREN) – Guido își caută cu fervoare inspirația și posibila salvare de la cădere.

Scena 5 de la Studiourile Cinecitta din Roma este luminată de cele mai emoționante dorințe, amintiri și visuri ale lui Guido- ce se transformă în fantezii muzicale, dinamice și expansive – pe măsură ce NINE se apropie de momentul în care Guido își depășește demonii neputinței și poate spune în sfârșit „Acțiune!”

Musicalul care a făcut senzație pe Broadway, inspirat din filme – NINE- parcurge un cerc întorcându-se în punctul zero doar pentru ca regizorul Rob Marshall, cel care a creat Chicago, să îl reinventeze și să-i dea o nouă viață.

Bazat pe renumitul muzical NINE de pe Broadway, distins cu premiul Tony, cu muzică și libret de Maury Yeston și adaptare din italiană de Mario Fratti, filmul are un scenariu scris de Michael Tolkin și Anthony Minghella. NINE este produs de Marc Platt, Harvey Weinstein, John DeLuca și Rob Marshall. Producători executivi sunt Kelly Carmichael, Michael Dryer, Gina Gardini, Ryan Kavanaugh, Arthur L. Kopit, Bob Weinstein și Maury Yeston.

NINE pleacă din cinema pentru Broadway și se întoarce în cinema

NINE este o poveste despre artă, visuri, dragoste, inspirație, emoție, un amalgam de imaginație ce poate fi descoperit doar în filme. Marshall dezvoltă povestea unui regizor ce suferă de criza vârstei mijlocii în propriul stil cinematografic.

Totul a început cu Federico Fellini. Capodopera sa din 1963, distinsă cu premiul Oscar, „8 ½”, o poveste magică, suprarealistă, despre un regizor zbuciumat de criza vârstei mijlocii, devine unul dintre filmele cele mai discutate, analizate, dezbătute și influențabile din toată istoria cinematografiei. Abundând de imagini desprinse parcă dintr-un carnaval al imaginației, cu spicuiri de amintiri, nostalgii, ispite, umor și demoni, NINE devine filmul care expune ceea ce simte cu adevărat un cineast prins între nebunia și minunea de a trăi condiția umană modernă. În plus, laolaltă cu alte filme realizate de Fellini, a inspirat personalități de pe tot cuprinsul lumii să aspire la visul de a trăi în interiorul lumii senzuale a unui film italian.

De atunci, mulți cineaști contemporani au adus un omagiu filmului „8 ½” în manieră proprie. Bob Fosse și-a dezvăluit viața în ALL THAT JAZZ, povestea unui coregraf care se auto-distruge lăsându-se prins de trecut, de femeile care l-au influențat și de propria mortalitate. Woody Allen are o abordare complet opusă în comedia STARDUST MEMORIES, în care îmbracă rolul unui regizor deziluzionat, tulburat de halucinații care se confruntă cu rostul lucrărilor sale și iubirile trecute.

Rob Marshall crează propriul milieu – o dramă transpusă în cinema prin muzică, ce pleacă de la 8 ½ și ajunge la NINE.

Versiunea NINE pentru Broadway, cu libret de Maury Yeston începe cu obsesia unui artist tânăr pentru Fellini. Yeston s-a îndrăgostit nebunește de de 8 ½ când a văzut prima dată filmul, în vremea adolescenței. Ani mai târziu, când preda muzica prin anii 1970, la Universitatea Yale, a transformat filmul într-un musical și în cele din urmă a călătorit la Roma pentru a-l cunoaște pe Fellini și a primi binecuvântarea lui în materie de creație.

Yeston a decis să adauge un element în plus de muzică-și-dans viziunii regizorului frământat de lupta cu femeile, cu pofta de viață, cu împlinirea creativă și spirituală, până la NINE.

Când a avut loc premiera producției, pe 2 mai 1982, la 46th Street Theatre, a fost un hit instantaneu. În regia lui Tommy Tune, NINE prezenta povestea palpitând de viață a unui bărbat înconjurat de 24 de femei, fiecare reprezentând o altă fațetă a puterii feminine, a frumuseții și a caracterului. Show-ul a avut 729 reprezentații și a devenit spectacolul musai-de-văzut al sezonului, culminând cu gloria a cinci premii Tony în acel an.

Dar NINE avea destinul său, care parcurgea un drum retro spre film, iarăși. Ideea aparține lui Rob Marshall și lui Harvey Weinstein, care căutau un proiect nou după Chicago. Între timp, Marshall a făcut adaptarea cinematografică a Memoirs of a Geisha (distins cu trei premii Oscar), iar spre sfârșitul lui 2006, el și Weinstein au anunțat că următorul lor proiect va fi NINE.

După cum Fellini îi acordase personal deplină libertate de creație lui Yeston, pentru a folosi elementele din 8 ½ , acum Yeston îi dăruia lui Marshall aceeași libertate de a da piesei o nouă viață pe ecran.

„Am fost absolut încântat să aud că Harvey Weinstein a dorit să facă un film din NINE și am devenit încă și mai emoționat de ideea că Rob Marshall îl va regiza” afirmă Yeston. „Cred cu tărie că un film este o artă a regizorului și am vrut ca Rob să se simtă deplin liber să adapteze sau să transforme show-ul meu și să pună în avantaj fiecare posibilitate pe care o oferă cinema-ul. I-am spus lui Rob literalmente „să faci ca și cum aș fi mort, pentru că trebuie să abordezi perfect liber și să te aduci pe tine însuți în film.” Toată lumea știe că nu se poate fixa o cameră la o scenă și să iasă un film. Este obligatoriu pentru regizor să redefinească NINE cu toate elementele ce-i aparțin, iar aceasta este exact ceea ce a făcut Rob”.

Yeston continuă „Am simțit întotdeauna că am o obligație morală față de Fellini, să îl onorez și să îl respect, pentru că mi-a dat libertatea de a îi adapta capodopera, și a avut încredere în mine”