Roberto Rossellini

Regizor italian, tatăl actriței Isabella Rossellini (născută, împreună cu sora ei geamănă, din mariajul cu Ingrid Bergman). Principal creator al neorealismului italian pe care îl concepe nu numai ca pe o expresie cinematografică, ci mai ales ca pe o stare de spirit, ca pe o modalitate de a privi viața. Înzestrat cu o curiozitate de documentarist și cu o mentalitate de filosof enciclopedic, consideră filmul un mijloc de cunoaștere. Adoptă un stil sobru-constatativ, care devine...

Regizor italian, tatăl actriței Isabella Rossellini (născută, împreună cu sora ei geamănă, din mariajul cu Ingrid Bergman). Principal creator al neorealismului italian pe care îl concepe nu numai ca pe o expresie cinematografică, ci mai ales ca pe o stare de spirit, ca pe o modalitate de a privi viața. Înzestrat cu o curiozitate de documentarist și cu o mentalitate de filosof enciclopedic, consideră filmul un mijloc de cunoaștere. Adoptă un stil sobru-constatativ, care devine caracteristica tuturor filmelor sale indiferent căreia dintre cele trei etape principale ale carieirei sale aparțin ele (perioada trilogiei războiului, perioada Ingrid Bergman, perioada filmelor de televiziune).

Roberto Rossellini, pe numele complet Roberto Gastone Zeffiro Rossellini, s-a născut la 08.05.1906, în Roma, Lazio, Italia, și a decedat la 03.06.1977. Mama sa, Elettra (născută Bellan), a fost casnică născută în Rovigo, Veneto, iar tatăl său, Angiolo Giuseppe Peppino Rossellini, care deținea o firmă de construcții, s-a născut la Roma într-o familie originară din Pisa, Toscana. A locuit pe Via Ludovisi, unde Benito Mussolini a avut primul său hotel în 1922, când fascismul a obținut puterea în Italia. Tatăl lui Rossellini a construit primul cinematograf din Roma, Barberini, unde se puteau proiecta filme. Tânărul Rossellini a început să frecventeze cinematograful de la o vârstă fragedă. Când tatăl său a murit, a lucrat în domeniul sunetului pentru filme și, o anumită perioadă, a experimentat toate sarcinile auxiliare legate de crearea unui film, dobândind competență în fiecare domeniu. Rossellini a avut un frate mai mic, Renzo, care a compus ulterior coloana sonoră pentru multe dintre filmele sale. Deși nu era religios, a avut un interes puternic pentru valorile creștine. Rossellini a fost regizor de film, scenarist și producător, unul dintre cei mai proeminenți regizori ai cinematografiei neorealiste din Italia, contribuind la această mișcare cu filme,  precum: Roma, oraș deschis (1945), Paisan (1946), Germania, anul zero (1948). În 1937, Rossellini a filmat primul său film, Prélude à l'après-midi d'un faune, care probabil s-a pierdut. După acest film, a lucrat ca asistent de regie la filmul lui Goffredo Alessandrini, Luciano Serra pilot, iar mai târziu a lucrat la filmul lui Francesco De Robertis, Uomini sul Fondo (1940). Prietenia sa strânsă cu Vittorio Mussolini, fiul lui Benito Mussolini, a fost interpretată ca un posibil motiv pentru care a fost preferat altora. A rămas cunoscut și pentru filmele sale în care a jucat soția sa de atunci, Ingrid Bergman: Stromboli (1950), Europa'51 1952), Călătorie în Italia (1954), Frica (1954), Ioana d'Arc pe rug (1954). Primul său lungmetraj, Nava albă (1941), a fost sponsorizat de centrul de propagandă audiovizuală al Departamentului Marinei și este prima lucrare din Trilogia fascistă a lui Rossellini, alături de Un pilot se întoarce (1942) și Omul cu crucea (1943). În această perioadă, a dezvoltat relații cu Federico Fellini și Aldo Fabrizi. Regimul fascist s-a prăbușit în 1943, iar la două luni după eliberarea Romei (4 iunie 1944), Rossellini a început să pregătească filmul antifascist Roma, città aperta (1945), cu Fellini asistând la scenariu, iar Fabrizi având rolul preotului. Acest film dramatic a fost un succes, a fost numit primul film al Trilogiei Neorealiste, al cărui al doilea titlu a fost Paisa (1946), iar al treilea, Germania, Anul Zero (1948). După Trilogia sa neorealistă, Rossellini a produs două filme clasificate acum drept „filme de tranziție”: L'Amore (1948) și La macchina ammazzacattivi (1952). După ce actrița Ingrid Bergman i-a trimis o scrisoare prin care își dorea să joace în filmele lui, a început una dintre cele mai cunoscute povești de dragoste din istoria filmului. Prima lor colaborare a fost Stromboli terra di Dio (1950). Această aventură a provocat un mare scandal în unele țări (Bergman și Rossellini erau căsătoriți); scandalul s-a intensificat când Bergman a rămas însărcinată cu Renato Roberto Ranaldo Giusto Giuseppe Rossellini. Rossellini și Bergman au mai avut doi copii, Isabella Rossellini (actriță și model) și geamăna ei, Ingrid Isotta. Europa'51 (1952), Siamo Donne (1953), Călătorie în Italia (1954), La paura (1954) și Ioana d'Arc pe rug (1954) au fost celelalte filme la care au lucrat împreună. În 1957, Jawaharlal Nehru, prim-ministrul Indiei la acea vreme, l-a invitat în India pentru a realiza documentarul India și a da viață Diviziei de Filme Indiene, care se afla în dificultate. Deși era căsătorit cu Bergman, a avut o aventură cu Sonali Senroy Dasgupta, o scenaristă, ea însăși căsătorită cu cineastul Harisadhan Dasgupta. Având în vedere climatul anilor 1950, acest lucru a dus la un scandal uriaș atât în India, cât și la Hollywood. Nehru a trebuit să-i ceară lui Rossellini să plece. La scurt timp după aceea, Bergman și Rossellini s-au despărțit. În 1971, Universitatea Rice din Houston, Texas, l-a invitat pe Rossellini pentru înființarea unui Centru Media, unde în 1970 începuse să planifice un film despre știință împreună cu profesorul Donald D. Clayton de la Universitatea Rice. Au lucrat zilnic timp de două săptămâni la Roma în vara anului 1970, dar finanțarea a fost insuficientă pentru începerea filmărilor. În 1973, a fost invitat să predea la Universitatea Yale din New Haven, Connecticut, unde a predat un curs de un semestru intitulat Imaginea esențială. Ultimul proiect al lui Rossellini a fost documentarul Beaubourg, filmat în 1977 și care a avut premiera în 1983. În plan personal, în 1934, Rossellini s-a căsătorit cu Assia Noris, o actriță rusă care a lucrat în filme italiene; căsătoria a fost anulată în 1936. Pe 26 septembrie 1936, s-a căsătorit cu Marcella De Marchis (17 ianuarie 1916, Roma – 25 februarie 2009, Sarteano), o creatoare de costume cu care a colaborat chiar și după încheierea căsătoriei lor. De Marchis și Rossellini au avut doi fii: Marco Romano (născut pe 3 iulie 1937 și decedat de apendicită în 1946) și Renzo (născut pe 24 august 1941). Rossellini și De Marchis au divorțat în 1950. În timp ce filma pentru Stromboli, Rossellini a avut o aventură cu actrița Ingrid Bergman (care la acea vreme era căsătorită cu Petter Lindström) în 1949. În aceeași lună în care a fost lansat filmul, Bergman a născut un băiat, Renato Roberto Ranaldo Giusto Giuseppe (Robin) Rossellini (născut pe 2 februarie 1950). La o săptămână după nașterea fiului lor, Bergman a divorțat de Lindström și s-a căsătorit cu Rossellini în Mexic. Pe 18 iunie 1952, ea le-a născut pe fiicele lor gemene, Isotta Ingrid Rossellini și Isabella Rossellini. În 1957, Rossellini a avut o aventură cu scenarista bengaleză Sonali Dasgupta (născută Senroy), iar la scurt timp după aceea, Bergman și Rossellini s-au separat. Rossellini a rămas cu Dasgupta în 1957, când ea avea 27 de ani. El l-a adoptat pe fiul ei mic, Arjun, redenumit Gil Rossellini (23 octombrie 1956 – 3 octombrie 2010), care a devenit producător de film stabilit la New York. Rossellini și Dasgupta au avut împreună o fiică, Raffaella Rossellini (născută în 1958), model și actriță. În 1973, Rossellini a părăsit-o pe Dasgupta pentru producătoarea Silvia D'Amico Bendicò, dar a rămas căsătorit cu Dasgupta până la moartea acesteia, în urma unui atac de cord, la 71 de ani, în 1977. Împreună cu Albert Einstein, Rossellini a fost unul dintre sponsorii Convenției Mondiale a popoarelor (PWC), cunoscută și sub numele de Adunarea Constituantă Mondială a Popoarelor (PWCA), care a avut loc în 1950–1951 la Palatul Electoral din Geneva, Elveția. Fiul lui Rossellini, Renzo, a produs Enciclopedia Audiovizuală a Istoriei de Roberto Rossellini, colecție multimedia care conține toate lucrările, interviurile și alte materiale ale lui Rossellini din arhiva sa. Enciclopedia a existat sub formă de prototip în 2011.