Nadia Comăneci

Nadia Comăneci, pe numele complet Nadia Elena Comăneci, s-a născut la 12.11.1961, în Onești, Bacău, România. Tatăl ei, Gheorghe (1936–2012), a fost mecanic auto, iar mama ei, Ștefania Comăneci, casnică. Ea are un frate mai mic, Adrian. Părinții ei s-au separat în anii 1970, iar tatăl său s-a mutat la București. Ea și fratele său au fost crescuți în cultul creștin ortodox. Nadia a început gimnastica la grădiniță, în echipa locală Flacăra, sub îndrumarea antrenorilor...

Nadia Comăneci, pe numele complet Nadia Elena Comăneci, s-a născut la 12.11.1961, în Onești, Bacău, România. Tatăl ei, Gheorghe (1936–2012), a fost mecanic auto, iar mama ei, Ștefania Comăneci, casnică. Ea are un frate mai mic, Adrian. Părinții ei s-au separat în anii 1970, iar tatăl său s-a mutat la București. Ea și fratele său au fost crescuți în cultul creștin ortodox. Nadia a început gimnastica la grădiniță, în echipa locală Flacăra, sub îndrumarea antrenorilor Duncan și Munteanu. La 6 ani, a fost selectată pentru școala experimentală de gimnastică a antrenorului Bela Károlyi. În 1968, când avea 7 ani, Nadia a început antrenamentele cu Károlyi. A fost una dintre primele eleve ale școlii de gimnastică înființate la Onești de Károlyi și soția sa, Marta. Fiind rezidentă a orașului, Nadia a locuit acasă. În 1970, ea a concurat pentru echipa orașului natal și, la 9 ani, a devenit cea mai tânără gimnastă care a câștigat Campionatele Naționale de Gimnastică ale României. În 1971, a participat la prima ei competiție internațională, un concurs de juniori între România și Iugoslavia, unde a câștigat primul său titlu la individual compus și a contribuit la obținerea medaliei de aur pe echipe. În următorii ani, a concurat ca junioară în numeroase competiții naționale din România și la întâlniri cu Ungaria, Italia și Polonia. La 11 ani, în 1973, a câștigat aurul la individual compus, la sărituri și paralele inegale, la Turneul Prieteniei (Druzhba). Primul mare succes internațional al Nadiei a venit la 13 ani, când a dominat Campionatele Europene de Gimnastică Artistică din 1975, desfășurate la Skien, Norvegia. A câștigat aurul la individual compus și în toate probele, cu excepția exercițiului la sol, unde a obținut locul secund. În acel an a câștigat și competiția Champions All clasându-se pe primul loc la individual compus, sărituri, bârnă și paralele la Campionatele Naționale de Gimnastică ale României. La concursul preolimpic de la Montreal, Comăneci a câștigat aurul la individual compus și bârnă, argintul la sărituri, sol și paralele. Gimnasta sovietică Nellie Kim a câștigat aurul la aceste probe și a devenit una dintre rivalele Nadiei în următorii cinci ani. În martie 1976, Nadia Comăneci a concurat la prima ediție a American Cup, de la Madison Square Garden în Manhattan. Ea a obținut note de 10 pentru săritura sa în etapa preliminară și pentru exercițiul la sol în finala concursului la individual compus, pe care l-a câștigat. În timpul acestei competiții, Comăneci l-a întâlnit pentru prima dată pe gimnastul american Bart Conner. El și-a amintit de această întâlnire, dar ea a menționat în memoriile sale că a trebuit să-i fie reamintită. Ea avea 14 ani, iar Conner, 18 ani. Amândoi au câștigat o cupă de argint și au fost fotografiați împreună. Câteva luni mai târziu, au participat la Jocurile Olimpice de vară din 1976, competiție pe care Nadia Comăneci a dominat-o, în timp ce Conner a avut un rol marginal. La Montreal, Nadia a primit patru dintre cele șapte note de 10 la paralele inegale și trei dintre cele șapte note de 10 la bârnă. Pe 18 iulie 1976, Comăneci a făcut istorie la Jocurile Olimpice de la Montreal. Producătorul oficial al tablei de scor pentru Jocurile Olimpice, a crezut că sportivii nu pot primi zece și nu programase tabla de scor să afișeze acest scor. Astfel, nota lui Comăneci a apărut ca „1.00”, singurul mod prin care judecătorii puteau indica un 10. Ea a mai obținut încă șase note de 10, a câștigat medalii de aur la individual compus, bârnă și paralele, o medalie de bronz la sol și una de argint la competiția pe echipe. Gimnasta sovietică Nellie Kim a fost principala sa rivală la Jocurile Olimpice de la Montreal; Kim a devenit a doua gimnastă care a primit un zece, pentru performanța la sărituri. Nadia Comăneci a fost prima gimnastă română care a câștigat titlul olimpic la individual compus. De asemenea, ea deține recordul de cea mai tânără campioană olimpică la individual compus din istorie, la 14 ani. Ea a fost desemnată de BBC Personalitatea sportivă a anului 1976 și Sportiva anului de către Associated Press în 1976. În România, Comăneci a primit Medalia de Aur Secera și Ciocanul pentru succesul său, și a fost numită Erou al Muncii Socialiste. După ani de competiții la cel mai înalt nivel, Comăneci a absolvit Universitatea Politehnică din București cu o diplomă în Educație fizică și sport, care i-a oferit calificarea pentru a antrena gimnastică. Nadia, de cinci ori medaliată cu aur olimpic, toate medaliile fiind obținute în probe individuale, a devenit prima gimnastă care a primit nota 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal, Canada, în 1976, la 14 ani. A primit încă șase note de 10 pentru alte probe, câștigând în total trei medalii de aur. La Jocurile Olimpice din 1980, de la Moscova, a câștigat alte două medalii de aur și a obținut încă două note de 10. Pe parcursul carierei sale, a câștigat nouă medalii olimpice și patru medalii la Campionatele Mondiale de Gimnastică. Una dintre cele mai cunoscute gimnaste din lume, Nadia Comăneci a fost apreciată pentru grația și măiestria sa, ceea ce a adus sportului respectiv o popularitate globală fără precedent la mijlocul anilor 1970. Numită „cea mai emblematică gimnastă a secolului al XX-lea” de El Pais, Comăneci a fost desemnată unul dintre sportivii secolului al XX-lea de către Academia Laureus World Sports. Nadia și-a apărat cu succes titlul european la individual compus în 1977. Când au apărut întrebări despre notarea competiției, Ceaușescu a ordonat gimnaștilor români să se întoarcă acasă. Echipa a urmat ordinul în mijlocul controversei și a părăsit competiția în timpul finalelor pe aparate. După Campionatele Europene din anul 1977, Federația Română de Gimnastică a îndepărtat-o pe Comăneci de antrenorii săi, familia Károlyi, și a trimis-o la București pe 23 august pentru a se antrena în complexul sportiv. Ea nu a considerat această schimbare pozitivă și s-a confruntat cu schimbări corporale pe măsură ce creștea. Abilitățile sale de gimnastică au suferit, iar ea era așa nefericită încât și-a pierdut dorința de a trăi. După ce a supraviețuit unei tentative de sinucidere, ea a concurat la Campionatul Mondial din 1978 de la Strasbourg. O cădere de la paralele inegale a dus la un loc patru la individual compus. Comăneci a câștigat totuși titlul mondial la bârnă și o medalie de argint la sărituri. După acest campionat, ea a fost lăsată să se întoarcă la Deva și la școala Károlyi. În 1979, Comăneci și-a câștigat al treilea titlu european consecutiv la individual compus, devenind prima gimnastă, care a realizat această performanță. La Campionatul Mondial din Fort Worth din decembrie 1979, Nadia a condus clasamentul după competiția obligatorie. A fost internată în spital înainte de partea opțională a competiției pe echipe din cauza unei infecții sanguine, rezultată dintr-o tăietură la încheietura mâinii cauzată de catarama de metal a mănușii. În ciuda ordinelor medicilor, a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut un 9,95. Performanța ei a contribuit la obținerea primei medalii de aur pe echipe pentru România. După performanță, Comăneci a petrecut câteva zile recuperându-se în spitalul All Saints. A trebuit să suporte o intervenție chirurgicală minoră pentru mâna infectată, care dezvoltase un abces. Nadia Comăneci a fost selectată să participe la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. Ca urmare a invaziei sovietice în Afganistan, președintele Jimmy Carter a declarat că Statele Unite vor boicota competiția (mai multe alte țări au participat și ele la boicot, deși motivele lor au variat). Conform lui Comăneci, guvernul român a „promovat Jocurile Olimpice din 1980 ca fiind primele Jocuri complet Comuniste”. Ea a câștigat două medalii de aur, una la bârnă și una la sol (unde a terminat la egalitate cu gimnasta sovietică Nellie Kim). De asemenea, a câștigat două medalii de argint, una la competiția pe echipe și una la individual compus. Au apărut controverse legate de notarea din competițiile la individual compus și sol. Până la Jocurile Olimpice din 2020, ea a rămas singura gimnastă care și-a apărat medalia de aur olimpică la bârnă. Antrenorul ei, Béla Károlyi, a protestat că a fost notată nedrept. Protestele sale au fost captate de televiziune. Conform memoriilor lui Comăneci, guvernul român a fost supărat de comportamentul public al lui Károlyi, considerând că i-a umilit. Viața lui Károlyi a devenit foarte dificilă de atunci încolo. În anul 1981, Federația de Gimnastică a contactat-o pe Nadia și a informat-o că va face parte dintr-un turneu oficial în Statele Unite numit „Nadia '81”, iar antrenorii ei, Bela și Marta, vor conduce grupul. În timpul acestui turneu, echipa lui Comăneci a călătorit cu autobuzul alături de gimnaste americane; era a treia oară când îl întâlnea pe Bart Conner. Károlyi au dezertat în ultima zi a turneului, alături de coregraful echipei române, Géza Pozsár. Înainte de a dezerta, Károlyi i-a lăsat câteva indicii lui Comăneci că ar putea încerca să facă acest lucru și a întrebat-o indirect dacă vrea să se alăture lui. La acea vreme, ea nu avea niciun interes să dezerteze și a spus că vrea să se întoarcă acasă, în România. După dezertarea familiei Károlyi, viața lui Comăneci în România s-a schimbat drastic. Autoritățile se temeau că și ea ar putea dezerta și i-au monitorizat strict acțiunile, interzicându-i să călătorească în afara țării. Guvernul i-a permis lui Comăneci să participe la Jocurile Olimpice din 1984, de la Los Angeles ca parte a delegației române. Deși o serie de țări comuniste au boicotat competiția ca răspuns la boicotul condus de Statele Unite împotriva Jocurilor Olimpice de la Moscova cu patru ani înainte, România a ales să participe. Comăneci a scris mai târziu în memoriile sale că mulți credeau că România a participat la Jocurile Olimpice deoarece se încheiase un acord cu Statele Unite să nu accepte dezertori. Cu toate acestea, Comăneci nu a participat la Jocuri ca membru al echipei române; a servit ca observator. A avut ocazia să o vadă pe eleva lui Károlyi, gimnasta americană Mary Lou Retton, care a câștigat cinci medalii, inclusiv una de aur. Delegația română nu i-a permis să vorbească cu Károlyi și a urmărit-o pe tot parcursul vizitei. Guvernul român a continuat să îi restricționeze Nadiei dreptul de a părăsi România, cu excepția câtorva călătorii la Moscova și în Cuba. Ea a fost supusă unei supravegheri non-stop din partea poliției secrete. Ea începuse să se gândească la retragere cu câțiva ani înainte, dar ceremonia oficială de retragere a avut loc la București, în 1984. În noaptea de 27 noiembrie 1989, cu câteva săptămâni înainte de Revoluția Română, Nadia Comăneci a fugit din România, împreună cu un grup de alți români, traversând granița Ungaria-România. Au fost ghidați de Constantin Panait, un român care a devenit mai târziu cetățean american după fuga din România. Călătoria lor a fost în mare parte pe jos și noaptea. Au traversat Ungaria și Austria, au reușit să ia un avion către Statele Unite. Nadia Comăneci s-a mutat în Oklahoma în 1991 pentru a-și ajuta prietenul, pe Bart Conner, medaliat olimpic cu aur, la școala sa de gimnastică. Nadia și Conner au fost împreună timp de patru ani înainte de a se logodi, și s-au căsătorit în 1996. Nadia Comăneci a devenit cetățean american naturalizat în anul 2001, păstrând cetățenia română. În anul 2006, cuplul a avut un fiu, Dylan. Nadia Comăneci este o figură cunoscută în lumea gimnasticii; ea servește ca președintă de onoare a Federației Române de Gimnastică, președintă de onoare a Comitetului Olimpic Român, ambasadoare sportivă a României și ca membru al Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. Ea și Conner dețin Academia de Gimnastică Bart Conner, compania de producție Perfect 10 și mai multe magazine de echipament sportiv și sunt editori ai revistei International Gymnast Magazine. Ea este, de asemenea, implicată în continuare în Jocurile Olimpice. În 2004, la Atena, a fost prezentată într-un comercial pentru Adidas. În plus, atât Nadia, cât și soțul ei, Bart, au oferit comentarii televizate pentru Olimpiada din 2008, de la Beijing. Pe 21 iulie 2012, Comăneci, împreună cu fostul star al baschetului John Amaechi, au purtat torța olimpică ca parte a ceremoniei pentru Olimpiada din 2012, de la Londra. Înainte de Olimpiada din 2016 de la Rio de Janeiro, Nadia a apărut într-un reclama TIDE intitulată The Evolution of Power. De asemenea, a oferit analize zilnice ale jocurilor din 2016 (alături de alți campioni olimpici, inclusiv Conner), pentru emisiunea É Campeão, difuzată în Brazilia. Pe 26 iulie 2024, a participat la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2024 de la Paris, purtând torța olimpică în etapele finale ale ceremoniei pe râul Sena până la muzeul Luvru. În plus, aceasta este profund implicată în strângerea de fonduri pentru mai multe organizații de caritate. Ea a finanțat personal construcția și operarea Clinicii pentru Copii Nadia Comăneci din București, care oferă sprijin medical și social la prețuri reduse sau gratuit copiilor români. În anul 2003, guvernul român a numit-o consul general de onoare al României în Statele Unite pentru a se ocupa de relațiile bilaterale. Pentru a strânge bani pentru caritate, ea a participat la versiunea pentru celebrități a emisiunii reality a lui Donald Trump, The Apprentice. Comăneci a făcut parte din echipa The Empresario, formată doar din femei, care a pierdut în fața echipei The Hydra, formată doar din bărbați, în cel de-al doilea episod. Trump a răspuns la această înfrângere dând-o afară pe Comăneci. Ea a comentat ulterior participarea sa la emisiune, spunând că „s-a distrat foarte mult. Am făcut-o doar pentru că totul a fost pentru caritate.” Nadia Comăneci a fost cunoscută pentru tehnica sa curată, abilitățile originale inovatoare și dificile, precum și pentru atitudinea sa calmă în competiție. La bârnă, a fost prima gimnastă care a executat cu succes o serie de rocade aeriene și salturi în spate cu mâinile. De asemenea, este creditată ca fiind prima gimnastă care a efectuat o coborâre cu dublă răsucire. Abilitățile sale la sol includeau un salt dublu în grupă și o dublă răsucire. Există două elemente în Codul de punctaj, care poartă numele Nadiei și sunt reprezentate de mișcări specifice sau combinații de mișcări care au fost inventate sau popularizate de ea și anume: „Saltul Comăneci”, o manevră la paralele, de pe bara înaltă, elan înapoi și salt depărtat înainte cu reapucarea aceleiași bare, apreciată cu un grad foarte înalt de dificultate. „Coborârea Comăneci”, un salt în care gimnasta realizează o saritură de pe bara înaltă, sub balansare, cu întoarcere de 180° și salt grupat înapoi. Ea locuiește în Statele Unite din 1989, când a fugit din România comunistă. Ulterior, a colaborat și s-a căsătorit cu gimnastul american, medaliat cu aur olimpic, Bart Conner, nunta având loc la București după căderea regimului comunist și fiind transmisă în direct, în România.