Mikhail Kozakov

Mikhail Kozakov, pe numele complet Mihail Mihailovici Kozakov, s-a născut la 14.10.1934, în Leningrad /Sankt Petersburg, Rusia, și a decedat la 22.04.2011, în Ramat Gan, Tel Aviv. A fost cel mai mic dintre cei trei frați. Tatăl său, Mihail Emmanuilovici Kozakov, a fost scriitor și dramaturg sovietic de origine evreiască, din Poltava, care a fost comisar în timpul Războiului civil rus, apoi, jurnalist la Leningrad. Mama lui Mikhail, Zoya Alexandrovna Nikitina (născută Gatskevich) era...

Mikhail Kozakov, pe numele complet Mihail Mihailovici Kozakov, s-a născut la 14.10.1934, în Leningrad /Sankt Petersburg, Rusia, și a decedat la 22.04.2011, în Ramat Gan, Tel Aviv. A fost cel mai mic dintre cei trei frați. Tatăl său, Mihail Emmanuilovici Kozakov, a fost scriitor și dramaturg sovietic de origine evreiască, din Poltava, care a fost comisar în timpul Războiului civil rus, apoi, jurnalist la Leningrad. Mama lui Mikhail, Zoya Alexandrovna Nikitina (născută Gatskevich) era de origine mixtă sârbo-greacă. Familia ei s-a mutat din Odesa la Sankt Petersburg. A lucrat ca redactor la edituri, la Fondul de literatură din Leningrad (Litfund) și la diverse reviste. Aceasta a fost a patra ei căsătorie. A fost arestată de două ori: mai întâi, în 1937, după arestarea fratelui ei, care a servit în Armata imperială rusă în timpul războiului civil (a fost condamnat la moarte în timp ce ea a petrecut un an în închisoare), apoi, în 1948, din cauza încălcărilor financiare din Litfund (eliberată în 1950). În timpul războiului, Mikhail a fost evacuat în Regiunea Molotov împreună cu alți copii din Leningrad, unde a locuit din 1941 până în 1944. Apoi s-a întors în oraș și a continuat studiile secundare. Fratele său, Vladimir, s-a oferit voluntar în prima linie și a fost ucis în 1945. Al doilea frate al său, Boris, a fost împușcat accidental în 1946 în apartamentul său de către colegul său de clasă. Mikhail Kozakov a fost regizor și actor de film, de origine ruso-israeliană. În 1956, el a absolvit Școala de Teatru de Artă din Moscova. În vara acelui an a fost lansat filmul lui Mikhail Romm, Crimă pe strada Dante, în care a jucat Kozakov, iar în toamna acelui an a primit rolul Hamlet în spectacolul de la Teatrul Mayakovsky. El a fost actor, din 1956 până în 1959, la  Teatrul Maiakovski, iar din 1959 până în 1970, la Teatrului Sovremennik. În anii 1960, Kozakov a jucat mai multe roluri, precum Cyrano de Bergerac (în Cyrano de Bergerac, 1964); camerlan din basmul lui Schwarz, Regele gol, spectacol care în 1960 a adus teatrului un triumf, iar apoi s-a transformat într-o legendă; Kistochkin în comedia Întotdeauna la vânzare (1965). Pe scenă, Kozakov a mai jucat câteva roluri în producțiile Galinei Volcek: Aduyev cel bătrân în Istoria obișnuită (1966, Premiul de stat al URSS); Jerry Raiin în Two on the swing; Actorul din piesa lui M. Gorki, Adâncurile de jos; Nicolae I în Decembriștii; Maestrul Jivko în Maeștrii. În 1970, actorul a părăsit Sovremennik. La un an după ce a părăsit teatrul și pe fondatorul acestuia, Oleg Efremov, Kozakov a venit la Teatrul de Artă din Moscova, unde a interpretat rolurile Lord Goring în Soțul ideal; Gusev în Valentine și Valentina. La Teatrul de Artă din Moscova, Kozakov a jucat în piesa lui Leonid Zorin, Bunica de aramă. Piesa a fost anulată, iar Kozakov a ajuns la Teatrul din Malaya Bronnaya, unde a mai interpretat câteva roluri: Don Juan (1973); Kochkarev (Căsătoria, 1975); Rakitina (O lună la țară, 1978). La Malaya Bronnaya, Kozakov a pus în scenă două spectacole: comedia lui Zorin, Poarta Pokrovsky, și piesa lui O'Neill,  Sufletul poetului. În 1986, Kozakov a părăsit Teatrul din Malaya Bronnaya, din Lenk. În 1986, a jucat rolul Polonius în Hamlet de Panfilov la Teatrul Lenkom, mai târziu, la sfârșitul anilor 1990, Umbra Tatălui în Hamlet de regizorul german Peter Stein. În 1978, Kozakov și-a făcut debutul ca regizor de film, cu filmul de televiziune în două părți Steaua fără nume, bazat pe piesa dramaturgului român Mihail Sebastian. Au urmat apoi filmele Poarta Pokrovsky (1982), Dacă îl credem pe Lopotukhin...(1983), Trustees (1983), Masquerade (1985) și altele. În anii de Perestroika, Kozakov a părăsit Rusia. După ce a lucrat la Teatrul Cameri din Tel Aviv, Israel, ca actor și regizor (rolul Trigorin din Pescărușul de Cehov în ebraică, punerea în scenă și interpretarea din Lover de Harold Pinter), Mihail Kozakov a revenit în Rusia. La Moscova, și-a creat propriul teatru numit „Întreprinderea rusă Mihail Kozakov”. Din 2003, el a fost actor al Teatrului Mossovet (Comerciant venețian-Shylock, Regele Lear-Lear). Actorul a citit poezie pe scenă, la radio și la televiziune; a înregistrat discuri. În 1999, el și saxofonistul Igor Butman au organizat un concert-piesă pe versurile lui Brodsky, Concert pentru voce și saxofon. În 1997, a fost publicată „Cartea de actorie” a lui Mihail Kozakov, în care povestește despre viața lui, despre diferite vremuri și oameni de artă. Kozakov a fost Artist al Poporului din Rusia (1980), laureat al Premiilor de Stat ale URSS (1967) și RSFSR (1983), director de artă al teatrului Întreprinderea Rusă Mihail Kozakov. În plan personal, a fost căsătorit oficial de cinci ori. Și-a lăsat-o pe ultima soție, Nadezhda Sedova (cu 47 de ani mai tânără decât el), în 2010, cu scandal, susținând că ea i-a furat apartamentul și că ea a fost cauza bolii lui, și a fugit la a patra soție, Anna Yampolskaya, care locuia în Israel împreună cu copiii lor, Mihail și Zoya. A avut o fiică, Katerina, și un fiu Kirill, de asemenea actor, din prima căsătorie cu Greta Taar, și o fiică, Manana, din a doua căsătorie cu Medea Berelashvili. Fiul său, Mihail, a fost basistul trupei Good Kid. În 2010, Kozakov a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. El a făcut un tratament fără succes în Israel și a murit la 22 aprilie 2011 într-o clinică de lângă Tel Aviv. A fost înmormântat la Cimitirul Vvedenskoye din Moscova, lângă tatăl lui, conform testamentului său.