11.09.2013
Nu ştiu cum vedeţi voi lucrurile, dar Midnight in Paris (2011) este preferatul meu dintre filmele ultimilor ani ale lui Woody Allen, deşi nu e atât de „woody-allen”-esc precum producţiile sale de până în anii 1990 inclusiv. Însă, cu Blue Jasmine, premiera cu ştaif a săptămânii, Woody Allen se întoarce, este el în cea mai pură formă, la fel de efervescent în a face glume despre fricile oamenilor, chiar mai cinic. Ce e schimbat, însă, este tonul reflexiv-melancolic din final, când şugubăţul Woody Allen nu mai e dispus să facă haz de necaz.
Woody Alen se arată din nou pe sine, angoasa lui (de moarte?) fiind văzută aici ca încheierea vieţii (luxoase a) lui Jasmine... După ce totul se prăbuşeşte în jurul ei, inclusiv mariajul cu afaceristul bogat Hal (A
...Taguri: Blue Valentine, Blue Is the Warmest Colour, Andrew Dice Clay, Louis C.K., The Purple Rose of Cairo, Sally Hawkins, Bobby Cannavale, Max Casella, Peter Sarsgaard, Alec Baldwin