Josephine Baker (I)

Josephine Baker, pe numele adevărat Freda Josephine McDonald, s-a născut la data de 03.06.1906, în St. Louis, Missouri, SUA, și a decedat la data de 12.04.1975, la Paris, Franța. Părinții ei au fost Carrie McDonald, o spălătoreasă, și Eddie Carson, un muzician. Ea a dansat mai întâi pentru public pe străzile din St. Louis pentru băutură și bani. Mai târziu, a cântat în cor pe scena St. Louis. La 15 ani s-a căsătorit cu portarul Pullman, William Howard Baker, pe care l-a părăsit...

Josephine Baker, pe numele adevărat Freda Josephine McDonald, s-a născut la data de 03.06.1906, în St. Louis, Missouri, SUA, și a decedat la data de 12.04.1975, la Paris, Franța. Părinții ei au fost Carrie McDonald, o spălătoreasă, și Eddie Carson, un muzician. Ea a dansat mai întâi pentru public pe străzile din St. Louis pentru băutură și bani. Mai târziu, a cântat în cor pe scena St. Louis. La 15 ani s-a căsătorit cu portarul Pullman, William Howard Baker, pe care l-a părăsit când a fugit din St. Louis la 17 ani, simțind că există o discriminare rasială prea mare în oraș. În cele din urmă, și-a făcut drum spre Paris, Franța. Primul ei loc de muncă la Paris a fost în „La revue noire”. Următoarea ei slujbă semnificativă a fost la Folies Bergere, unde a fost membră a revistei complet negre a clubului. Acolo, în 1925, a interpretat pentru prima oară celebrul ei "dans cu banane". A devenit favorita francezilor, iar faima ei a crescut, dar a avut multe urcușuri și coborâșuri în timpul carierei sale. Deși populară în Franța, în epoca lui McCarthy din anii 1950, a fost acuzată în mod fals că este comunistă și a fost informată că nu mai este binevenită în SUA (în 1937 renunțase la cetățenia americană, dezgustată de rasismul oficial împotriva negrilor și a devenit cetățean francez). În 1961, Josephine a primit Legiunea de Onoare, cel mai înalt premiu al Franței. La sfârșitul anilor 1960, a început să aibă dificultăți financiare și a încetat să mai cânte în 1968. Actrița Grace Kelly, care se căsătorise cu prințul Rainier de Monaco și acum era cunoscută sub numele de Prințesa Grace de Monaco, i-a oferit o casă în Monaco, când a aflat de problemele ei financiare. La cererea prințesei Grace, Josephine a cântat la balul de vară din Monaco în 1974 și a avut un mare succes. În același an, ea a organizat o săptămână de spectacole în New York și a numit spectacolul „O seară cu Josephine Baker”. Tocmai începuse o revistă la Paris sărbătorind jumătate de secol pe scenă, când pe 10 aprilie 1975, a avut hemoragie cerebrală și a intrat în comă. A murit fără să-și recapete cunoștința, la Paris, și a fost înmormântată la Monaco. Cântăreață, dansatoare și actriță afro-americană, ea a jucat în filmul Zouzou (1934), și a fost o animatoare de renume mondial. Baker, care a refuzat să cânte pentru publicul segregat din America, a fost remarcată și pentru contribuțiile sale la Mișcarea pentru Drepturile Civile. De asemenea, a fost cunoscută pentru ajutorul dat Rezistenței franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a primit onoarea militară franceză, Croix de guerre. În plan personal, ea a fost căsătorită cu William Baker, din 1921 până în 1925; au divorțat; cu Georges Simenon, autorul belgian al celebrei serii de romane detectiviste „Inspectorul„ Maigret ”, a avut o relație scurtă în 1925 (el nu a suportat faptul că ea era mai faimoasă decât el, că lui i se spunea „dl. Josephine ", așa că s-au despărțit). Apoi, s-a căsătorit cu Giuseppe Abatino de care a divorțat; (în 1928, soțul / managerul „contele” Pepito di Abatino l-a înfrânt pe Andrew Czolovodi, ofițer de cavalerie maghiar, pentru Josephine, în cimitirul Sf. Ștefan din Budapesta. Duelul a durat doar 10 minute, încheindu-se când di Abatino a fost zgâriat de lama lui Czolovodi). Apoi, a fost căsătorită cu Jean Lion, din 1937 până în 1941; au divorțat, și cu Jo Bouillon, din 1947 până în 1961; au divorțat; au avut 12 copii adoptați, pentru că nu putea avea copii, și pentru că ea credea în egalitatea pentru toți, indiferent de ce naționalitate, religie sau rasă. Au fost numiți „Copiii Curcubeului” și se numeau: Aiko (Coreea), Luis (Columbia), Janot (Japonia), Jari (Finlanda), Jean-Claude (Canada), Moses (francez), Marianne (Franța), Noel (Franța), Brahim (arab), Mara (Venezuela), Koffi (Coasta de Fildeș), Stellina (Maroc). La 8 aprilie 1975, Baker a jucat într-o revistă retrospectivă la Bobino din Paris, Joséphine à Bobino 1975, sărbătorind cei 50 de ani în spectacol. Revista a fost finanțată în special de prințul Rainier, prințesa Grace și Jacqueline Kennedy Onassis. Publicul din seara de deschidere i-a inclus pe Sophia Loren, Mick Jagger, Shirley Bassey, Diana Ross și Liza Minnelli. Din păcate, patru zile mai târziu, Baker a suferit o hemoragie cerebrală, a ajuns în comă și a încetat din viață la 68 de ani. A fost îngropată în Cimetiere de Monaco din Monte Carlo. A fost inclusă în Walk of Fame din St. Louis pe 20 mai 1990 și în Sala Faimoșilor Missourieni pe 29 martie 1995. Olandezul Henk van der Meyden a compus și a scris un musical despre viața ei numit „Josephine”, care a avut premiera în 1991 la Luxor Theatre, Rotterdam. Cheryl Howard a jucat rolul lui Josephine. În 1995, trupa Fossil i-a dedicat o piesă, intitulată „Josephine Baker”. În 2003, s-a realizat un alt musical de scenă, în Belgia, numit „Simenon et Josephine”. A fost o comedie muzicală legată de anul Maigret din 2003, în Belgia.