Jay Presson Allen

Jay Presson Allen, pe numele real Jacqueline Presson, s-a născut la 03.03.1922, în San Angelo, Texas, SUA, și a decedat în urma unui accident vascular cerebral la 01.05.2006, în New York City, SUA. Jay Presson Allen a fost fiica lui Albert Jeffery Jack Presson, un manager de magazin universal, și a lui Willie Mae Miller. Jay a fost educată la Școala pentru Tinere Doamne a Domnișoarei Hockaday din Dallas. La 18 ani, a decis să devină actriță în New York City. Farmecul profesiei a...

Jay Presson Allen, pe numele real Jacqueline Presson, s-a născut la 03.03.1922, în San Angelo, Texas, SUA, și a decedat în urma unui accident vascular cerebral la 01.05.2006, în New York City, SUA. Jay Presson Allen a fost fiica lui Albert Jeffery Jack Presson, un manager de magazin universal, și a lui Willie Mae Miller. Jay a fost educată la Școala pentru Tinere Doamne a Domnișoarei Hockaday din Dallas. La 18 ani, a decis să devină actriță în New York City. Farmecul profesiei a pălit curând, s-a căsătorit la începutul anilor 1940, s-a mutat în sudul Californiei. Dezamăgită de actorie, a văzut scrisul ca pe o modalitate de a deveni independentă financiar și de a-și permite să părăsească căsnicia nefericită. Primul ei roman, Revolta de primăvară, a fost publicat în 1948. S-a mutat înapoi la New York, unde a jucat în cabaret și la radio, dar era la fel de dezamăgită de spectacole ca înainte. În cele din urmă, a divorțat de soțul ei și, în 1955, s-a căsătorit cu Lewis Allen, un cititor la biroul producătorului de Broadway Bob Whitehead. Allen a respins inițial o piesă pe care i-o trimisese lui Whitehead, care ulterior a fost opționată, dar nu a fost niciodată produsă. A decis să scrie sub numele de J. Presson Allen, dar un funcționar de la biroul de Asigurări Sociale i-a schimbat prima parte a numelui în Jay. A vândut lucrări televiziunilor, inclusiv la Philco Playhouse. În cele din urmă, a scris o altă piesă de teatru, Prima soție, care a fost transformată în filmul din 1963, Soții și iubite. A cumpărat romanul lui Muriel Spark, Avântul domnișoarei Jean Brodie din 1969și a scris o dramatizare. Cu acest scenariu a ajuns în atenția regizorului Alfred Hitchcock, care a angajat-o să adapteze romanul lui Winston Graham, Marnie. Sub îndrumarea lui Hitchcock, și-a dezvoltat talentul de scenaristă. Avântul domnișoarei Jean Brodie a fost produs la Londra în 1966 și a fost un succes, fiind transferat atât pe Broadway, cât și pe marele ecran. Maggie Smith a câștigat primul ei premiu Oscar interpretând-o pe Jean Brodie. Allen a avut un alt succes pe Broadway cu piesa ei, 40 de carate din 1973, pe care a adaptat-o după o comedie franceză. Julie Harris a câștigat un premiu Tony pentru interpretarea rolului principal. Filmul din 1973 a fost un eșec. Presson a scris scenariul pentru adaptarea cinematografică din 1972 a romanului Călătorii cu mătușa mea de Graham Green, regizat de George Cukor, care inițial urma să o aibă în rol principal pe Katharine Hepburn, dar aceasta a detestat scenariul și l-a rescris. Presson a renunțat la film, dar numele ei apare pe generic, deoarece Hepburn nu era membră a Sindicatului Scriitorilor. Hepburn a renunțat la film și a fost înlocuită de Maggie Smith. Allen a fost angajată să adapteze succesul de pe Broadway, Cabaret din 1972 pentru regizorul Bob Fosse. Allen a trebuit să ofere o structură poveștii filmului, dar ea s-a ciocnit cu Fosse, pe care a considerat-o o persoană depresivă, care a golit scenariul de umor. Lui Allen i s-a acordat meritul pentru scenariu, pentru care a fost nominalizată la un premiu Oscar. Alte proiecte la care a lucrat Presson au fost Funny Lady -1975, continuarea din 1974 a filmului Funny Girl -1968, și serialul TV Family. Și-a adaptat romanul din 1969, Just Tell Me What Your Want pentru regizorul Sidney Lumet, acesta fiind primul dintre cele patru proiecte la care au colaborat. A fost nominalizată la premiul Oscar pentru adaptarea romanului lui Robert Daley, Prințul orașului -1981, regizat de Lumet. A treia lor colaborare a fost o adaptare a piesei Deathtrap de Ira Levin. A  lucrat necreditată la The Verdict -1982 de Lumet, rescriind scenariul lui David Mamet. A lucrat la adaptările pieselor A Little Family Business și La Cage Aux Folles pe Broadway și la serialul TV Hothouse. A scris o piesă biografică despre Truman Capote, Tru, care a ajuns pe Broadway în 1991. Nu-l cunoștea pe Capote, dar prietenii lui spun că a surprins esența omului. Ultimul ei scenariu a fost un remake al piesei Împăratul muștelor, dar nu i-a plăcut filmul din 1990 și numele ei a fost eliminat de pe generic. A fost membră a Academiei de Arte și Științe Cinematografice (Filiala Scriitorilor). A primit un omagiu special în cadrul evenimentului anual memorial de la cea de-a 79-a ediție a premiilor Academiei, Oscar, în 2007. În plan personal, Jay a fost căsătorită cu Lewis M. Allen, din 1955 până în 2003, la decesul lui. Au avut un copil, Brooke Allen. Jay Presson Allen a murit la 84 de ani.