Jacob Grimm

Jacob Grimm, pe numele complet Jacob Ludwig Karl Grimm, s-a născut la 04.01.1785, în Hanau, Hesse-Kassel, Germania, și a decedat la 20.09.1863. Tatăl său, Philipp Grimm, a fost avocat care a murit în timp ce Jacob era copil, iar mama sa, Dorothea, a rămas cu un venit foarte mic. Sora ei a ajutat la întreținerea și educarea familiei. Jacob a fost trimis la școala publică din Kassel în 1798 împreună cu fratele său mai mic, Wilhelm. Din 1802, la Universitatea din Marburg a studiat...

Jacob Grimm, pe numele complet Jacob Ludwig Karl Grimm, s-a născut la 04.01.1785, în Hanau, Hesse-Kassel, Germania, și a decedat la 20.09.1863. Tatăl său, Philipp Grimm, a fost avocat care a murit în timp ce Jacob era copil, iar mama sa, Dorothea, a rămas cu un venit foarte mic. Sora ei a ajutat la întreținerea și educarea familiei. Jacob a fost trimis la școala publică din Kassel în 1798 împreună cu fratele său mai mic, Wilhelm. Din 1802, la Universitatea din Marburg a studiat Dreptul. Fratele său i s-a alăturat acolo un an mai târziu. Ei au scris împreună Basmele lui Grimm. Au fost influențați de Friedrich Carl von Savigny,  un expert în Drept roman, care i-a atras spre investigația istorică și antică. La începutul anului 1805, Jacob a fost invitat de Savigny la Paris. Acolo a prins gust pentru literatura din Evul Mediu. Spre sfârșitul anului, s-a întors la Kassel, unde se stabiliseră mama și fratele său. În anul următor, Jacob a obținut un post în biroul de război și și-a continuat studiile. În 1808, după moartea mamei sale, a fost numit superintendent al bibliotecii private a lui Jerome Bonaparte, regele Westfaliei, și auditor la consiliul de stat. În 1813, după expulzarea lui Bonaparte, Grimm a fost numit Secretar de Legație însoțindu-l pe ministrul Hesse la sediul armatei aliate. În 1814, a fost trimis la Paris pentru a cere restituirea cărților luate de francezi și a participat la Congresul de la Viena ca secretar de legație în 1814–1815. A fost trimis iar la Paris pentru a asigura retrocedările cărților. Între timp, Wilhelm obținuse un loc de muncă la Biblioteca Kassel, iar Jacob a fost numit al doilea bibliotecar în 1816. În 1828, ambii frați au fost nemulțumiți când i s-a acordat rolul primului bibliotecar lui Rommel, păstrătorul arhivelor. În consecință, s-au mutat în anul următor la Universitatea din Gottingen, unde Jacob a fost profesor și bibliotecar, iar Wilhelm, subbibliotecar. Jacob Grimm a ținut prelegeri despre antichități juridice, gramatică istorică, istorie literară, diplomație; a explicat poezii germane vechi. Așadar, el a fost autor, lingvist, filolog, jurist, folclorist. El a formulat legea lingvistică a lui Grimm și a fost coautor al cărții Deutsches Worterbuch, autor al cărții Deutsche Mythologie și editor al Poveștilor lui Grimm. A fost fratele mai mare al autorului Wilhelm Grimm; împreună, au fost duo-ul literar cunoscut sub numele de Frații Grimm. Ei s-au alăturat altor academicieni, care au protestat împotriva abrogării de către regele Hanovrei a constituției liberale. Ca urmare, au fost demiși și alungați din Regatul Hanovrei în 1837. S-au întors la Kassel unde au rămas până în 1840, când la invitația regelui Frederic William al IV-lea, s-au mutat la Universitatea din Berlin unde amândoi au primit posturi de profesor și au fost aleși membri ai Academiei de Științe. Au lucrat la proiectul lor de dicționar. În perioada petrecută în Kassel, Jacob a participat la reuniunile academiei, a citit lucrări pe diverse subiecte, a descris impresiile sale despre călătoriile italiene și scandinave. A fost ales membru de onoare străin al Academiei Americane de Arte și Științe în 1857. Istoria limbii germane a lui Grimm explorează istoria germană ascunsă în cuvintele limbii germane și este cea mai veche istorie lingvistică a triburilor teutonice. El a încercat să determine relația dintre limba germană și cea a geților, tracilor, sciților. El s-a bazat pe munca generațiilor trecute citind numeroase materiale sub formă de ediții de text, dicționare și gramatici. Lucrarea este remarcată pentru complexitatea, metoda și detaliul complet, servind ca model pentru toți cercetătorii care au urmat. Jacob este recunoscut pentru enunțarea legii lui Grimm, schimbarea sunetului germanic, importantă în dezvoltarea lingvisticii. Dicționarul limbii germane al lui Grimm, a fost început în 1838 și publicat pentru prima dată în 1854. Frații au anticipat că va dura 10 ani și va cuprinde aproximativ șase până la șapte volume. A fost continuat de următorii cercetători în 1961, completat în 1971. Ambii frați au fost atrași de toată poezia națională, fie sub formă de epopee, balade sau basme populare. Ei au publicat în 1816–1818 o colecție de legende culese din diverse surse și au publicat Legende germane în două volume. Au adunat toate basmele populare pe care le-au găsit, din gura oamenilor, din manuscrise și cărți, și au publicat Povești pentru copii și familie de Frații Grimm: Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Scufița roșie, Hansel și Gretel (primul volum a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814). Poveștile scrise de cei doi frați au încântat copilăria multor generații, devenind pretexte cuceritoare pentru diverse ecranizări și dramatizări. Mitologia germană, apărută în 1835, a urmărit mitologia și superstițiile vechilor teutoni, evoluția lor până la tradiții, povești și expresii populare moderne. Frații Grimm au dorit o Germanie unită și au susținut mișcarea liberală pentru o monarhie constituțională și libertăți civile. Jacob a fost ales în Societatea Filosofică Americană în 1863. El a murit pe 20 septembrie 1863, la Berlin, Germania, din cauza bolii, la vârsta de 78 de ani.