Georgi Daneliya

Georgi / Georgiy Daneliya, pe numele complet Georgiy Nikolozis dze Daneliya, s-a născut la 25.08.1930, în Tbilisi, Georgia, și a decedat la 04.04.2019. Tatăl său, Nikolai Dmitrievich Danelia (1902–1981) provenea din țărani. S-a mutat la Moscova după Revoluția din octombrie, a terminat Universitatea de Stat de Inginerie Feroviară din Moscova, a lucrat ca inginer și manager. Mama lui Georgiy, Maria Ivlianovna Anjaparidze (1905–1980) aparținea unei familii nobile....

Georgi / Georgiy Daneliya, pe numele complet Georgiy Nikolozis dze Daneliya, s-a născut la 25.08.1930, în Tbilisi, Georgia, și a decedat la 04.04.2019. Tatăl său, Nikolai Dmitrievich Danelia (1902–1981) provenea din țărani. S-a mutat la Moscova după Revoluția din octombrie, a terminat Universitatea de Stat de Inginerie Feroviară din Moscova, a lucrat ca inginer și manager. Mama lui Georgiy, Maria Ivlianovna Anjaparidze (1905–1980) aparținea unei familii nobile. A lucrat ca regizor de film, asistent de regizor la Studioul de film din Mos Tbilisi. Sora ei, Veriko Anjaparidze a fost actriță georgiană de scenă și cinema, căsătorită cu Mikheil Chiaureli, un regizor de film sovietic proeminent. Fiica lor, Sofiko Chiaureli, a fost, de asemenea, o actriță celebră, care a jucat cu mama ei în comedia lui Daneliya, Don't Grieve. La un an după nașterea lui Daneliya, familia s-a mutat la Moscova, unde el a crescut și a intrat la școala primară. Când a început Marele Război Patriotic, el și mama lui stăteau cu rudele lor în Tbilisi, unde și-au petrecut următorii doi ani. Tatăl său a fost trimis în prima linie pentru a construi centre de comandă și control subterane. Nu a luat parte la bătălii, dar a primit gradul de general-maior pentru munca sa. În 1943, familia s-a reunit la Moscova. Daneliya și-a început cariera jucând roluri episodice în mai multe filme regizate de unchiul său, Mikheil Chiaureli. În 1955 a absolvit Institutul de Arhitectură din Moscova și a lucrat ca arhitect în următorii doi ani. În 1956, la Mosfilm Studio au fost înființate Cursurile de director superior, iar Daneliya a decis să le înscrie. Cursul său a fost condus de Mihail Kalatozov, un bun prieten al mamei sale. A absolvit în 1959 și s-a alăturat Mosfilm în același an. Primul său lungmetraj, Seryozha (cunoscut și sub numele de Splendid Days în afara Uniunii Sovietice) a fost co-scris și co-regizat de prietenul său, Igor Talankin, cu Serghei Bondarchuk și soția sa, Irina Skobtseva, în rolurile principale. La Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary, filmul a fost distins cu Globul de Cristal. În 1963, Daneliya l-a invitat pe Gennady Shpalikov să colaboreze la primul său film de comedie. Shpalikov căzuse deja în disgrație pentru că a scris Poarta lui Ilici, un film criticat de Nikita Hrușciov. Pentru a evita cenzura, Danelia i-a făcut o vizită lui Vladimir Baskakov, unul dintre șefii Comitetului de Stat pentru Cinematografie, și l-a asigurat că nu au nimic dificil în minte. Au făcut filmul Mergând pe străzile Moscovei, asemănător cu Poarta lui Ilici, ceea ce a alarmat Consiliul artistic. Nu au văzut niciun rost în film. Daneliya și Shaplikov au venit apoi cu un episod „însemnat” (un șlefuitor de podea care lucrează la casa unui mare scriitor și îi critică pe scriitorii începători din acest motiv), batjocorind Consiliul pe parcurs și un nou gen de „comedie lirică (sau tristă)”, care a devenit marca comercială a lui Daneliya. Filmul, cu Nikita Mikhalkov în primul său rol major, a devenit unul dintre cele mai caracteristice filme din era dezghețului din timpul lui Hrușciov. Dar filmul Thirty Three, o comedie satirică care a făcut haz de epoca Hrușciov, nu a fost tolerat și a fost rapid interzis în cinematografe după lansarea sa, în 1965. Daneliya a revenit la comediile triste în loc de satira directă. În anii următori, a produs filme de mare succes care l-au consacrat drept unul dintre cei mai importanți regizori de comedie sovietici. Printre cele mai cunoscute s-au numărat Afonya (1975), Mimino (1977), Maratonul de toamnă (1979, a primit Cochilia de Aur la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian din 1979; două Premii Pasinetti la cel de al 36-lea Festival Internațional de Film de la Veneția). Pentru Gentlemen of Fortune (1971), Daneliya a lucrat ca director de creație și scenarist. Filmul a adunat 65 de milioane de spectatori în anul lansării. Mimino a câștigat Premiul de Aur la cel de-al 10-lea Festival Internațional de Film de la Moscova. În 1976 a fost membru al juriului celui de-al 26-lea Festival Internațional de Film de la Berlin. În 1986, Daneliya a regizat filmul clasic SF, Kin-dza-dza!. A fost implicat într-un proiect de animație Ku! Kin-dza-dza! (un remake lucrării sale anterioare Kin-dza-dza!) și a primit Premiul pentru întreaga carieră de la Academia Rusă de Arte Cinematografice. Între 2003 și 2015 a publicat și o trilogie de memorii intitulată „Un pasager fără bilet”, „Scurgeri prăjite la dâră” și „Pisica a plecat, dar zâmbetul a rămas”, scrise într-o manieră tipic daneliană, amestecând anecdote cu unele amintiri triste și povești de viață lirice. Acest regizor și scenarist a fost numit Artist al Poporului al URSS în 1989 și laureat al Premiului de Stat al Federației Ruse în 1997. Daneliya a co-scris scenarii pentru majoritatea filmelor sale. După Thirty Three (1965), Yevgeny Leonov i-a devenit prieten apropiat. Timp de 30 de ani, Leonov a apărut în fiecare film regizat de Daneliya, inclusiv în mai multe episoade Fitil, în roluri principale, secundare sau episodice. De asemenea, a jucat rolul dublu din Gentlemen of Fortune. Ultima lor colaborare a fost Nastya (1993) lansată cu puțin timp înainte de moartea lui Leonov. Cântecul tradițional rusesc „La râu, la râu, pe malul celălalt Marusenka și-a spălat picioarele albe” interpretat de personajul lui Leonov din Treizeci și trei a devenit cântecul lor de marcă. S-a putut auzi în toate filmele lui Daneliya, cu Leonov, cu excepția Hopelessly Lost. Totuși, nu este întotdeauna ușor de observat, deoarece este interpretat de oameni diferiți, în limbi diferite, uneori chiar fluierat. Multe dintre filmele lui Daneliya l-au prezentat și pe prietenul său georgian Vakhtang Kikabidze. Rolul dublu al lui Yakov și Merab Papashvili din Pașaport a fost scris pentru Kikabidze, dar producătorii francezi au insistat că ar trebui să fie acordat unui actor francez (Gerard Darmon a jucat rolul). Începând cu Don't Grieve (1969), fiecare dintre filmele lui Daneliya a prezentat și un bărbat misterios pe nume R. Khobua, care a fost de fapt un simplu constructor georgian pe care Daneliya și Gabriadze l-au cunoscut accidental în timp ce lucrau la scenariul pentru Don't Grieve. Daneliya a decis apoi să introducă numele lui Khobua în toate filmele sale care au urmat. Filmele lui Daneliya se referă în mod regulat la cele anterioare pe care le făcuse. De exemplu, un bărbat din Mergând pe străzile Moscovei interpretat de Rolan Bykov fluieră o melodie din filmul anterior al lui Daneliya, The Road to Berth, iar un fragment din cântecul din titlu „I’m Walking the Streets of Moscow” poate fi auzit în Thirty Three. Sloganul „Nu e vin, e oțet” din Don’t Grieve a fost repetat ulterior de singurul personaj georgian din Kin-dza-dza!. În plan personal, Daneliya a fost căsătorit de două ori. Prima sa soție (1951–1956) a fost Irina Ginzburg, avocată. Au avut o fiică Svetlana Daneliya, care a devenit și avocată. Între 1957 și 1984, Daneliya a trăit într-o uniune civilă cu actrița rusă Lyubov Sergeyevna Sokolova, care a apărut în mai multe dintre filmele sale. Au avut un fiu Nikolai Sokolov-Daneliya (1959–1985), regizor de film și poet, care a murit la 26 de ani în urma unui „accident”. Unii au susținut că a fost o supradoză de droguri. Cu puțin timp înainte de moartea sa, Danelia a părăsit familia pentru Galina Ivanovna Yurkova (născută în 1944), regizor de film și colaborator obișnuit de atunci. El l-a adoptat pe fiul ei, Kirill, născut în 1968, și i-a dat numele de familie; Kirill a devenit artist. Daneliya are șase nepoți. În 1980, Georgiy Daneliya a supraviețuit unui deces clinic după ce a fost diagnosticat cu peritonită și a petrecut un an în spital. În ultimii săi ani, rar și-a părăsit apartamentul. Potrivit soției sale, Galina Yurkova-Daneliya, de mulți ani suferea de o boală pulmonară obstructivă cronică în proges.