Franz Waxman

Franz Waxman, pe numele real Franz Wachsmann, s-a născut la 24.12.1906, în Konigshutte, Germania (acum Chorzow, Slaskie, Polonia), și a decedat de cancer la 24.02.1967, în Los Angeles, California, SUA. Franz Waxman și-a urmat visul unei cariere în muzică, în ciuda îndoielilor familiei sale. A lucrat câțiva ani casier la o bancă și își plătea lecțiile de pian, armonie și compoziție din salariu. Ulterior s-a mutat la Berlin, unde și-a continuat studiile și progresul ca muzician. A...

Franz Waxman, pe numele real Franz Wachsmann, s-a născut la 24.12.1906, în Konigshutte, Germania (acum Chorzow, Slaskie, Polonia), și a decedat de cancer la 24.02.1967, în Los Angeles, California, SUA. Franz Waxman și-a urmat visul unei cariere în muzică, în ciuda îndoielilor familiei sale. A lucrat câțiva ani casier la o bancă și își plătea lecțiile de pian, armonie și compoziție din salariu. Ulterior s-a mutat la Berlin, unde și-a continuat studiile și progresul ca muzician. A reușit să se întrețină cântând și aranjând pentru o trupă de jazz germană, Weintraub Syncopaters, la sfârșitul anilor 1920. Friedrich Hollaender i-a oferit lui Waxman prima șansă de a se îndrepta către coloana sonoră a filmelor, angajându-l să orchestreze și să dirijeze partitura lui Hollaender pentru filmul Îngerul albastru (1930). În 1932, Waxman, un evreu, s-a alăturat multor altor evrei care părăseau Germania, în timp ce menghina nazistă se închidea irevocabil asupra societății libere. A continuat să lucreze cu cineaști germani în Franța. Waxman a făcut aranjamente muzicale și co-compoziții muzicale, de obicei împreună cu Allan Gray, pentru aproximativ 15 filme europene (prima sa coloană sonoră independentă a fost în 1932). Producătorul filmului Îngerul albastru, Erich Pommer, a apreciat munca lui Waxman și i-a oferit postul de compozitor pentru Liliom (1934) regizat de Fritz Lang în Franța. Pommer a decis să facă Music in the Air (1934), un musical de Jerome Kern, ceea ce însemna să meargă la Hollywood. Waxman a fost rugat să vină să se ocupe de aranjamente. Neavând nevoie de alte motive pentru a rămâne în Europa, pe măsură ce norii naziști se întunecau deasupra ei, Waxman a început un nou capitol în istoria muzicii de film de la Hollywood. A avut timp liber să studieze cu Arnold Schoenberg după ce a venit la Los Angeles, dar în curând a început să vorbească cu un alt nou-venit, regizorul englez James Whale, despre muzica pentru Mireasa lui Frankenstein (1935). Waxman i-a oferit lui Whale ceea ce își dorea, o coloană sonoră neobișnuită care să se potrivească conținutului excentric, oarecum exagerat, al filmului. Waxman lucra pentru Universal în anii 1930, uneori împărțind creditul pentru coloana sonoră și aranjând muzica de stoc, de obicei folosită pentru numeroasele seriale ale studioului, ceea ce a dus la creșterea producției anuale de filme a lui Waxman la aproximativ 20 până în 1940. El compunea coloane sonore originale pentru alte studiouri, începând cu muzica romantică pentru Rebecca (1940), The Philadelphia Story (1940), Honky Tonk (1941), Suspicion (1941), Destination Tokyo (1943), To Have and Have Not (1944). De-a lungul deceniului, a fost nominalizat la Oscar de șapte ori pentru cea mai bună coloană sonoră de film. Waxman a trecut la Paramount în prima jumătate a anilor 1950 și a câștigat cele două premii Oscar în două victorii consecutive pentru Sunset Boulevard (1950) și A Place in the Sun (1951). El și-a continuat munca pentru mai multe studiouri în anii 1960, cu încă trei nominalizări. O parte din muzica sa din anii 1950 a fost reciclată din partiturile sale anterioare, cum ar fi în cazul celei de-a treia comenzi pentru Hitchcock, Fereastra din spate (1954), care conținea muzică folosită. Waxman a fost activ și în muzica clasică contemporană. În 1947, a fondat Festivalul Internațional de Muzică din Los Angeles și, în calitate de director muzical și dirijor, a adus pe scena culturală din Los Angeles premiera lucrărilor unor compozitori contemporani de renume mondial. Printre creațiile sale muzicale s-a numărat și Carmen Fantasy pentru vioară și orchestră. Waxman a compus și pentru serialele TV Gunsmoke (1955), The Fugitive (1963), Peyton Place (1964), (el compusese muzica pentru filmul pe care se baza seria Peyton Place în 1957) și altele. În plan personal, Franz a fost căsătorit cu Alice Apfel, în anii 1940; cu Alice Schachmann, în anii 1960, până la decesul ei, în 1957. Au avut doi copii, inclusiv John W. Waxman.