Daniel Defoe

Daniel Defoe, pe numele real Daniel Foe, s-a născut la 13.09.1660, în Londra, Anglia, Marea Britanie, și a decedat la 24.04.1731, în Moorfields, Anglia, Marea Britanie. A fost jurnalist, pamfletar, scriitor. A rămas celebru prin romanul său, Robinson Crusoe (1719), o poveste despre un om naufragiat, rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuțios,...

Daniel Defoe, pe numele real Daniel Foe, s-a născut la 13.09.1660, în Londra, Anglia, Marea Britanie, și a decedat la 24.04.1731, în Moorfields, Anglia, Marea Britanie. A fost jurnalist, pamfletar, scriitor. A rămas celebru prin romanul său, Robinson Crusoe (1719), o poveste despre un om naufragiat, rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuțios, preocupat de morala individuală și socială. El a început să scrie după ce a exercitat și alte profesiuni, om de afaceri, ziarist. Tatăl lui a fost un mic negustor londonez pe nume Foe (Defoe și-a adăugat acest prefix aristocratic la mijlocul vieții), care ar fi dorit ca fiul lui să devină preot. Din cauza nonconformismului religios, Defoe nu a avut acces la o educație universitară, astfel că a studiat la o școala a disidenților de la periferia Londrei. În 1684 s-a căsătorit cu Mary Tuffley, fiica unui vânzător de vinuri, cu care a avut 2 băieți și 5 fete. A devenit comerciant în diverse domenii. A fost negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis. El avut o producție literară bogată, o operă de poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de economist și călător, de moralist și romancier. În 1685 a luat parte la Rebeliunea lui Monmouth împotriva lui Iacob al II -lea, dar ca urmare a unei grațieri, obținută probabil în schimbul unei mari sume de bani, a reușit să scape de deportare și execuție atunci când a fost prins. În 1692, războiul cu Franța a avut drept rezultat numeroase pierderi financiare, căci vasele de care erau legate interesele lui au fost capturate și Defoe a dat faliment. Pentru a-și putea plăti creditorii, a înființat o fabrica de cărămizi și țiglă care s-a dovedit a fi o afacere profitabilă. La patruzeci și trei de ani, Defoe a dat faliment a doua oară. În 1704, în timp ce își desfășura activitatea în slujba guvernului, Defoe a colaborat la publicația acestuia, Review, care a continuat să apară până în 1713. Defoe a scris articole de ziar pentru douăzeci și șase de perioadice diferite, referindu-se la problemele curente și afaceri externe, controverse religioase și conflictul politic dintre partidele Tory și Whing. În anii 1690, Defoe și-a început cariera de scriitor, a scris pamflete Englezul get-beget, poem care ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În 1719, Defoe a abordat un alt gen literar. A început cu romanul Robinson Crusoe, apoi a elaborat o serie de biografii fictive, memorii și autobiografii. Robinson Crusoe apare ca un jurnal de călătorie, abundând în detalii de meteorologie, de geografie, de contabilitate, etc., o operă eminamente antifictivă: prin aceasta, Daniel Defoe deține un loc remarcabil în istoria universală a romanului. Ecranizările după romanul său, Robinson Crusoe, au avut un real succes, în special aceea cu Peter O'Toole, în rolul principal.