Buddy Rich

Buddy Rich, pe numele complet Bernard Rich, care s-a născut la data de 30.09.1917, și care a decedat la data de 02.04.1987, a fost baterist de jazz și șef de trupă. A fost considerat unul dintre cei mai influenți bateriști din toate timpurile și cunoscut pentru tehnica, puterea și viteza sa, Rich a fost numit „cel mai mare baterist din lume” în timpul carierei sale. El a cântat pentru prima dată cu un grup major în 1937 alături de Joe Marsala și chitaristul Jack Lemaire. În 1938 a...

Buddy Rich, pe numele complet Bernard Rich, care s-a născut la data de 30.09.1917, și care a decedat la data de 02.04.1987, a fost baterist de jazz și șef de trupă. A fost considerat unul dintre cei mai influenți bateriști din toate timpurile și cunoscut pentru tehnica, puterea și viteza sa, Rich a fost numit „cel mai mare baterist din lume” în timpul carierei sale. El a cântat pentru prima dată cu un grup major în 1937 alături de Joe Marsala și chitaristul Jack Lemaire. În 1938 a fost angajat să cânte în orchestra lui Tommy Dorsey, unde a cântat cu Frank Sinatra. A lucrat apoi cu Bunny Berigan (1938) și Artie Shaw (1939); în timpul colaborării cu Shaw, l-a instruit la baterie pe Mel Brooks, în vârstă de 14 ani, pentru o perioadă scurtă de timp. În 1942 Rich s-a alăturat Corpului de Marină al Statelor Unite, în care a servit ca instructor de judo. Nu a participat în luptă și a fost externat din motive medicale. Pe lângă Tommy Dorsey (1939–1942, 1945, 1954–1955), Rich a lucrat și cu Benny Carter (1942), Harry James (1953–1956–1962, 1964, 1965), Les Brown, Charlie Ventura și Jazz at Filarmonica. De asemenea, și-a condus propria trupă și a cântat cu grupuri renumite, inclusiv Charlie Parker și Orchestra sa, cu Dizzy Gillespie și Thelonious Monk (pe albumul din 1950, Bird and Diz). La începutul anilor 1950, Rich a cântat din nou cu Dorsey și a început să cânte cu trompetistul Harry James, o asociație care a durat până în 1966. Poate cea mai populară interpretare ulterioară a fost un aranjament derivat din West Side Story al lui Leonard Bernstein, lansat pentru prima dată pe albumul Swingin 'New Big Band din 1966. „West Side Story Medley” este un aranjament complex pentru big-band, care evidențiază abilitatea lui Rich de a amesteca ritmul bateriei cu cântarea trupei sale. Recunoscut de Bill Reddie, Rich a primit aranjamentul West Side Story al melodiilor lui Leonard Bernstein din celebrul musical la mijlocul anilor 1960 și l-a găsit provocator. După „West Side Story Medley”, cea mai cunoscută interpretare a lui Rich a fost „Channel One Suite” de Bill Reddie. Buddy Rich a continuat să călătorească și să cânte până la sfârșitul vieții sale. La începutul lunii martie 1987, se afla în turneu la New York, când a fost internat în spital, după ce a suferit o paralizie pe partea stângă, despre care medicii au crezut inițial că a fost cauzată de un accident vascular cerebral. El a fost transferat în California, la UCLA Medical Center din Los Angeles, pentru teste. Medicii au descoperit și îndepărtat o tumoare pe creier, pe 16 martie. A fost externat o săptămână mai târziu, primise zilnic tratament de chimioterapie la spital, dar pe 2 aprilie 1987, Rich a murit de insuficiență respiratorie și cardiacă bruscă, după tratamentul pentru tumoarea malignă a creierului. A fost înmormântat la Westwood Memorial Park.