Anghel Iordănescu

Anghel Iordănescu, cunoscut și ca Anghel Puiu Iordănescu, s-a născut la 04.05.1950, la București, România. A fost jucător de fotbal, antrenor de fotbal și senator. A fost selecționer al echipei naționale de fotbal a României, având trei mandate la conducerea ei. La 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.). În anul 2008 avea o avere de 55 de milioane de euro. Ca jucător, a fost unul dintre cei mai mari jucători ai clubului de fotbal Steaua...

Anghel Iordănescu, cunoscut și ca Anghel Puiu Iordănescu, s-a născut la 04.05.1950, la București, România. A fost jucător de fotbal, antrenor de fotbal și senator. A fost selecționer al echipei naționale de fotbal a României, având trei mandate la conducerea ei. La 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.). În anul 2008 avea o avere de 55 de milioane de euro. Ca jucător, a fost unul dintre cei mai mari jucători ai clubului de fotbal Steaua București, pe post de mijlocaș atacant sau ofensiv, cu o tehnică de marcare bine dezvoltată și o capacitate neobișnuită de dribling. A jucat doar la Steaua, echipă la care a intrat în tinerețe în 1962, la 12 ani. Șase ani mai târziu, a debutat la prima echipă în Divizia A, unde a avut 317 prezențe și a marcat 156 de goluri, devenind cel mai mare marcator al Stelei. Prima apariție la naționala României a avut loc în 1971, unde a avut 64 de selecții și a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile C.E. - 1972. Iordănescu a câștigat de două ori Campionatul național, în 1975-1976 și 1977-1978, și patru Cupa României, în 1969-1970, 1970-1971, 1975-1976, 1978-1979. A ocupat locul 3 în 1976 și locul 2 în 1980 în clasamentul celor mai buni fotbaliști ai țării. În 1981–1982, a fost cel mai bun marcator al Diviziei A. În 1982, la 32 de ani, Iordănescu a părăsit România pentru a juca la OFI Creta în Grecia sub conducerea antrenorului principal Les Shannon, dar s-a întors la Steaua doi ani mai târziu pentru a deveni asistentul antrenorului clubului. Ca antrenor asistent, împreună cu Emerich Jenei, pe atunci antrenor principal, a câștigat campionatul în 1985 și a contribuit la conducerea echipei la triumful Cupei Europei în 1986, jucând ca înlocuitor în finala cu Barcelona. Astfel și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. Ca antrenor principal, între 1987-1989 a fost antrenor principal la Steaua. În 1987 a condus Steaua la câștigarea Supercupei Europei. A câștigat în această perioadă trei Cupe ale României și trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediția 1988-1989 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei, cu AC Milan. Între 1990-1992 a antrenat în Cipru și a participat în Cupa UEFA. În 1992-1993, a revenit ca antrenor principal la Steaua și a readus titlul după patru ani. Ca selecționer, pe 8 septembrie 1993, a fost numit antrenorul echipei naționale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial, în 1994 și 1998, și la unul al Campionatului European din 1996. În august 1998, a plecat de la națională și a antrenat alte echipe naționale și echipe de club străine, inclusiv în Arabia Saudită. În ianuarie 2002, a redevenit antrenor principal la echipa națională. La data de 5 septembrie 1994, colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998. În martie 2008, a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. A fost senator. În plan personal, Anghel Iordănescu are patru copii. Fiul lui, Edward Iordănescu, a devenit și el fotbalist și antrenor.