Alfred de Musset

Alfred de Musset, pe numele complet Alfred Louis Charles de Musset-Pathay, s-a născut la 11.12.1810, în Paris, Franța, și a decedat la 02.05.1857. Familia lui era de clasă superioară, dar săracă; tatăl său a lucrat în diferite funcții guvernamentale, dar niciodată nu i-a dat fiului său niciun ban. Mama lui Musset avea rolul de gazdă de societate, de exemplu petrecerile în salon, prânzurile și cinele organizate în reședința Musset. Din copilărie, Alfred a fost pasionat de...

Alfred de Musset, pe numele complet Alfred Louis Charles de Musset-Pathay, s-a născut la 11.12.1810, în Paris, Franța, și a decedat la 02.05.1857. Familia lui era de clasă superioară, dar săracă; tatăl său a lucrat în diferite funcții guvernamentale, dar niciodată nu i-a dat fiului său niciun ban. Mama lui Musset avea rolul de gazdă de societate, de exemplu petrecerile în salon, prânzurile și cinele organizate în reședința Musset. Din copilărie, Alfred a fost pasionat de mini-piese improvizate bazate pe episoade din vechile povești romantice pe care le citise. Ani mai târziu, fratele mai mare, Paul de Musset, avea să păstreze aceste și multe alte detalii, pentru posteritate, într-o biografie a celebrului său frate mai mic. Alfred de Musset a intrat la Liceul Henri IV, la nouă ani. În 1827 a câștigat premiul de eseu latin la Concours general la 17 ani. Cu ajutorul lui Paul Foucher, cumnatul lui Victor Hugo, a început să participe de la 17 ani la Cenacle, salonul literar al Bibliotecii Charles Nodierque. După încercări de carieră în medicină (la care a renunțat din cauza dezgustului față de disecții), drept, desen, engleză și pian, a devenit unul dintre primii scriitori romantici, cu prima sa colecție de poezii, Contes d'Espagne et d'Italie (1829, Poveștile Spaniei și Italiei). Până la 20 de ani, faima sa literară în creștere era deja însoțită de o reputație negativă ca dandy. A fost bibliotecarul Ministerului de Interne francez sub monarhie. Politica lui era de o amprentă liberală și era în relații bune cu familia regelui Ludovic Filip. A fost dramaturg, poet și romancier. A scris romanul autobiografic La Confession d'un enfant du siècle / Confesiunea unui copil al secolului. Povestea celebrei sale aventuri amoroase cu George Sand,  din 1833–1835, este relatată din punctul său de vedere în romanul său autobiografic La Confession d'un Enfant du Siècle (1836), care a fost transformat într-un film din 1999, Children of the Century, și este povestită din punctul ei de vedere în Elle et lui (1859). Musset's Nuits (Nights) (1835–1837) urmărește răsturnarea emoțională a dragostei sale pentru Sand, de la disperarea timpurie până la resemnarea finală. Se crede, de asemenea, că este autorul anonim al lui Gamiani, sau Două nopți de exces (1833), un roman erotic lesbian despre care se zvonește că ar fi modelat după Sand. În afara relației sale cu Sand, el a fost o figură cunoscută în bordeluri și este larg acceptat ca fiind autorul-client anonim care a bătut și umilit curtezana Celeste de Chabrillan, cunoscută și sub numele de La Mogador. Musset a fost demis din funcția de bibliotecar de noul ministru după revoluția din 1848. A fost însă numit bibliotecar al Ministerului Instrucțiunii Publice în 1853. La 24 aprilie 1845, Musset a primit Legion d'honneur în același timp cu Balzac și a fost ales în Academia Franceză în 1852, după două încercări eșuate în 1848 și 1850.  Alfred de Musset a murit în somn, la Paris, în 1857. Cauza a fost insuficiența cardiacă, combinația de alcoolism și o insuficiență aortică de lungă durată. Un simptom care fusese observat de fratele său a fost o clătinare a capului ca urmare a amplificării pulsului; acesta a fost numit mai târziu semnul lui de Musset. A fost înmormântat în Cimitirul Pere Lachaise din Paris. Regizorul Jean Renoir în La regle du jeu (Regulile jocului) a fost inspirat de piesa lui Musset, Les Caprices de Marianne. Numeroși compozitori (adesea francezi) au scris lucrări folosind poezia lui Musset în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Opera lui Georges Bizet, Djamileh (1871), se bazează pe povestea lui Musset, Namouna. Piesa La Coupe et les lèvres a stat la baza operei Edgar (1889), de Giacomo Puccini. Fortunio, o operă în patru acte a lui Andre Messager este bazată pe comedia lui Musset din 1835, Le Chandelier. Les caprices de Marianne, o operă comică în două acte de Henri Sauguet (1954) se bazează pe piesa lui Musset. Opera Andrea del Sarto (1968) a compozitorului francez Daniel Lesur s-a bazat pe piesa lui Musset, André del Sarto. Lorenzaccio, care are loc în Florența lui Medici, a fost pus pe muzică de muzicianul Sylvano Bussotti în 1972. Poemul simfonic La Nuit de Mai (1886) de Ruggero Leoncavallo s-a bazat pe poezia lui Musset. Shane Briant l-a jucat pe Alfred de Musset într-un episod dintr-un serial TV din 1974, Notorious Woman. În 2007, Celine Dion a înregistrat un cântec numit „Lettre de George Sand à Alfred de Musset” pentru albumul ei, D'elles.