Neil Diamond

Neil Diamond, pe numele complet Neil Leslie Diamond, celebru cântăreț american, de origine evreiască, s-a născut la data de 24.01.1941, în Brooklyn, New York. Are înălțimea de 1,83m. Tatăl său, Akeeba "Kieve" Diamond, era un comerciant de mărfuri. Atât el cât și soția lui, Rose, erau imigranți evrei din Polonia. Familia Diamond s-a mutat temporar în Cheyenne, Wyoming, din cauza serviciului militar al lui Kieve Diamond în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Wyoming, Neil...

Neil Diamond, pe numele complet Neil Leslie Diamond, celebru cântăreț american, de origine evreiască, s-a născut la data de 24.01.1941, în Brooklyn, New York. Are înălțimea de 1,83m. Tatăl său, Akeeba "Kieve" Diamond, era un comerciant de mărfuri. Atât el cât și soția lui, Rose, erau imigranți evrei din Polonia. Familia Diamond s-a mutat temporar în Cheyenne, Wyoming, din cauza serviciului militar al lui Kieve Diamond în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Wyoming, Neil s-a îndrăgostit de filmele cu cowboy cântăreți urmărite la cinematograful local. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Neil și părinții săi s-au întors în Brooklyn. I s-a oferit o chitară acustică de 9 dolari drept cadou la ziua de naștere, ceea ce i-a stârnit interesul pentru muzică. La 15 ani, Neil a scris prima sa melodie, pe care a intitulat-o "Here Them Bells". La Liceul Erasmus Hall din Brooklyn, Neil a cântat în cor cu 100 de membri, cu colega de clasă Barbra Streisand. Neil și un prieten, Jack Packer, au format un duo, numit Neil & Jack, care a cântat la Little Neck Country Club din Long Island și a înregistrat un single pentru Shell Records. Recordul nu a reușit să se vândă, iar cei doi s-au despărțit curând. În 1958, Neil a intrat la Universitatea New York pentru a deveni doctor, cu o bursă. Medicina nu l-a atras la fel de mult ca muzica și a renunțat la cursuri. Diamond a mers să lucreze pentru Sunbeam Music pe faimosul Tin Pan Alley din Manhattan. Făcând 50 de dolari pe săptămână, a lucrat la adaptarea melodiilor la nevoile și abilitățile interpreților de gradul B ai companiei. Considerând munca sa neapreciată, Neil a renunțat curând. Închirind un depozit deasupra renumitului club de noapte Birdland de pe Broadway, Neil a început să locuiască acolo și a instalat un pian de 30 de dolari și un telefon cu plată și a început să-și scrie cântecele. O întâlnire din întâmplare cu echipa de compozitori / producători de înregistrări a lui Jeff Barry și Ellie Greenwich a dus la un contract cu Bang Records. În 1966 a înregistrat primul său album, cu single-uri de succes precum "Solitaire Man" și "Cherry, Cherry". În același an, Diamond a apărut de două ori în emisiunea muzicală TV a lui Dick Clark, Bandstand. De asemenea, The Monkees a înregistrat mai multe piese pentru care a scris muzica, inclusiv „I’m a Believer”, care a fost un hit în 1967. Au urmat o serie de apariții TV, inclusiv concerte în The Mike Douglas Show -1961, The Merv Griffin Show -1962 și a jucat un rol dramatic, un cântăreț de rock într-un episod din serialul Mannix -1967. Completând un gol muzical care a existat între Frank Sinatra și Elvis Presley, Diamond a avut largă audiență în rândul tinerilor și bătrânilor cu melodiile sale. Diamond s-a despărțit de Bang Records în 1969 și a semnat un contract cu casa de discuri din California, pentru care a înregistrat primele sale discuri de aur. În 1970, l-a prezentat pe britanicul Elton John, la prima sa apariție, în clubul de noapte Troubador de la Hollywood. În decembrie 1971, Diamond a semnat un contract de 5 milioane de dolari cu Columbia Records, ceea ce a dus la mai multe contracte de înregistrare și apariții la concerte live. În 1972, Diamond a luat o pauză de 40 de luni de la turneu, timp în care a fost de acord să scrie muzica filmului Jonathan Livingston Seagull -1973. Deși coloana sonoră a lui Diamond pentru acel film i-a adus un premiu Grammy, a fost un eșec la box-office. În ciuda faptului că a lucrat cu un profesor de actorie în 1968 și a vorbit despre un contract ca actor în cinci filme cu Universal Studios, Diamond a rămas inhibat în fața camerei de luat vederi. A renunțat la rolurile din fiecare contract de film oferit, printre care se numără Lenny -1974 și Șoferul de taxi -1976. Cu toate acestea, a apărut ca el însuși alături de Bob Dylan, Joni Mitchell și Neil Young în documentarul The Last Waltz - 1978. A apărut la Premiile Academiei, la Gala Oscar,  din 1977, unde a prezentat pe Barbra Streisand și Oscarul pentru cea mai bună melodie. În vara anului 1976, în ajunul a trei spectacole din Las Vegas, casa lui Diamond din Bel Air a fost verificată de poliția, care a acționat în urma unui zvon anonim că există depozite de droguri și arme. Poliția a găsit mai puțin de o uncie de marijuana. Pentru ca acuzația să fie retrasă de denunțătorul lui, Diamond a acceptat un program de șase luni de condamnare a drogurilor. În 1977 a jucat în două spectacole TV pentru NBC. În 1979, i s-a găsit o tumoră pe coloana vertebrală și a trebuit să fie îndepărtată chirurgical, ceea ce l-a limitat la un scaun cu rotile timp de trei luni. În timpul recuperării sale i s-a acordat scenariul pentru rolul principal într-o remake al filmului sonor Cântărețul de jazz din 1927. Cu un contract de un milion de dolari pentru a apărea în rolul fiului unui cantor evreu care încearcă să aibă succes în industria muzicală, Diamond a lucrat cu legendarul actor Laurence Olivier și cu actrița de pe Broadway, Lucie Arnaz. În ciuda recenziilor negative ale filmului, acesta și-a încasat de trei ori bugetul atunci când a fost lansat la sfârșitul anului 1980. În 1981, single-ul de succes al lui Diamond, „America”, care făcea parte din coloana sonoră a filmului, a fost folosit în emisiunile de știri pentru a sublinia revenirea ostaticilor americani din Iran. Conștient că era lipsit de talent actoricesc, Diamond nu a mai jucat niciodată în film, în afară de aparițiile ca el însuși. Fan al filmului, a colaborat la scrierea partiturilor multor coloane sonore diferite, care pot fi auzite în filme, precum: Cactus Flower -1969, Pulp Fiction -1994, Fete frumoase -1996, Donnie Brasco -1997 și multe altele. El continuă să concerteze ocazional. În planul vieții private, el a fost căsătorit de trei ori: cu Jaye Posner, din 1963 până în 1969, când au divorțat, au doi copii; cu Marcia Murphey, din 1969 până în 1995, când au divorțat; au doi copii; cu Katie McNeil Diamond, din 2012 și în prezent. El și Barbara Streisand s-au reîntâlnit după mulți ani de la absolvirea liceului, când cântau amândoi în cor,  și au avut succes cu  „You Don't Bring Me Flowers” (1978). Pentru rolul său din filmul Cântărețul de jazz -1980, Diamond a devenit primul „Câștigător” al unui Worst Actor Razzie Award. Este socrul actriței Sheryl Lee. A fost obligat să plătească 150.000.000 de dolari fostei soții Marcia Murphey în procesul de divorț, care deține recordul ca fiind cel mai scump divorț din istorie. Este tatăl fotografului muzical Jesse Diamond. A intrat în istoria rock and roll-ului la 14 martie 2011. Beneficiar al premiului Kennedy Center -2011. Câștigător al premiului inaugural Billboard Icon Award, din revista Billboard -2011. Într-un interviu din 2009, el a dezvăluit că inspirația pentru melodia sa „Sweet Caroline” din 1969, a fost Caroline Kennedy, fiica regretatului președinte John F. Kennedy. A fost onorat cu o stea pe Walk of Fame de la Hollywood pentru înregistrările sale, la poziția 1750,  North Vine Street din Hollywood, California, pe 10 august 2012.