Ce vorbiti, oameni buni?....Iote aici cea mai adevarata cronicheta...
Crezul lui Sergiu Nicolaescu
La conferinta de presa care a urmat vizionarii filmului Supravietuitorul, o adevarata capodopera a filmului politist romanesc si mondial, Sergiu Nicolaescu, care semneaza scenariul, regia si interpreteaza rolul principal in acest film, a facut o dezvaluire senzationala, ca in proza "Tinerete fara de tinerete" a lui Mircea Eliade: a povestit cum a supravietuit si cum a renascut dupa ce a fost operat de un hematom la cap.
Cazuse de pe scari in timpul filmarilor, „nici nu mi-a venit sa cred ca mi se intampla mie una ca asta, spunea domnia sa, mie, care am facut cascadorie si eram antrenat ca un sportiv”! (Asa s-a intamplat si cu Neil Armstrong, a completat Ion Dichiseanu, a pus piciorul pe luna, dar s-a accidentat cazand in cada de baie). Apoi hematomul s-a agravat si s-a operat, dupa care „am reinvatat sa merg, sa mananc, sa vorbesc si sa scriu. Timp de doua luni am fost mut, n-am putut sa scot o vorba. Si cum am reinvatat sa vorbesc? Am constatat ca mintea mi-e intreaga si mi-am adus aminte de un cantec, drag mie, "Desteapta-te, romane", pe care in ’90 l-am propus ca imn national. Si am inceput sa cant "Desteapta-te, romane" si sa-mi aduc aminte de cuvinte. Apoi am inceput sa fac si alt exercitiu, sa-mi amintesc de regizorii de film pe care ii apreciam, Iulian Mihu, Andrei Blaier, Dan Pita... Si asa a inceput renasterea limbii mele”.
Evident, nu ma indoiesc ca si-a adus aminte si de „Zaraza”, melodia care contine focusul in jurul caruia s-a brodat povestea filmului Supravietuitorul. Este primul film romanesc, din cate stiu eu, care pleaca de la o melodie celebra, cantata in anii ’40 de Cristian Vasile, si care devine secenariu si film. Mai exista ceva asemantor, dar in opera. Puccini a plecat de la melodia „Floarea de iasomie” si a compus Turandot. Si „Zaraza”, iata, are parte de o valorificare cinematografica formidabila! Povestea ei a mai facut si subiectul unei povestiri din cartea lui Cartarescu "De ce iubim femeile", intr-o versiune romantata, dezvoltata pe rivalitatea dintre Cristian Vasile si Zavaidoc.
Cristian Vasile (1908 - 1985) a fost un cantaret de muzica usoara, avand voce de tenor. In perioada interbelica, el a cantat in special la restaurantul „Vulpea Rosie”. Cel mai cunoscut cantec al sau a fost, desigur, „Zaraza”, o versiune romanizata a unui tango uruguayan cu acelasi nume compus in anul 1929 de catre Benjamin Tagle Lara si interpretat de Ignacio Corsini. Adaptarea in limba romana apartine textierului Nicolae Kiritescu. Si alte slagare sunt legate de numele lui Cristian Vasile: „Nusha”, „Nunuto”, „Iubesc femeia”, „Aprinde o tigare”, „Nu!”, „Pentru tine am facut nebunii”, „Pe cer s-a stins o singura stea”, „Pe bolta cand apare Luna” sau „Minte-ma!”.
Asadar, „Zaraza” are toate ingredientele tangoului sud-american, cu tot misterul, seductia si violenta lui. Acest gen imbina iubirea pasionala si moartea. Geniala a fost ideea lui Nicolaescu de a recepta intr-un film pulsurile acestui cantec. Faptul in sine dezvaluie o latura necunoscuta inca a sufletului marelui cineast, care se dovedeste un autentic artist, sensibil la esenta acestei lumi, care este misterul si indeosebi misterul feminin. Intriga filmului, partea lui melo, sta chiar in cantec. Sa reamintim faimosul lui refren:
Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza
Cine te-a iubit,
Cati au plans nebuni pentru tine
Si cati au murit.
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza,
Sa ma-mbete mereu,
De a ta sarutare, Zaraza, vreau sa mor si eu.
In acest spirit apar si personajele principale, un fel de Romeo si Julieta autohtoni: Cristian Vasile si Zaraza, o fata cumparata de la o satra de tigani. Si cine a cumparat-o? Un evreu, Goldberg, care il cumparase si pe Cristian Vasile, si el tot tigan, ca sa cante la casino-ul sau (secvente filmate la Casa Oamenilor de Stiinta). Ba el mai cumparase o vedeta a timpului, pe celebrul Zavaidoc (1896 – 1945), care si el o iubea in taina pe Zaraza, desi marele lui amor a fost Ciresica.
Dar Goldberg nu s-a multumit doar cu atat, a dorit sa fie si stapanul trupului Zarazei, dar ea la un moment dat il paraseste, fiindca s-a indragostit de Cristian. Dragostea lor frumoasa si pasionala nu e privita cu ochi buni de Goldberg si, in cardasie cu o gorila de tigan, cu care facea tranzactiile cu cantareti, pune la cale uciderea Zarazei. Istoria spune ca gelosul ar fi fost Zavaidoc, care si-a pus protectorii s-o omoare. Si intr-o dimineata, un ticalos deghizat in cersetor ii iese in cale si ii taie gatul cu un brici. Pe urmele ticalosului, un anume Haral, alearga comisarul Moldovan, care ii cunostea bine pe Cristian Vasile si pe Zaraza, fiind un fel de protector al lor, caci era in tema cu afacerile lui Goldberg. El il va urmari pe Haral, il va ajunge si il raneste cu ultimul glont pe care il mai avea pe teava. Haral nu moare, dar il vedem insemnat pe fata peste 30 de ani, intr-un oras din Europa, unde este adus si comisarul Moldovan, care intre timp supravietuise inchisorilor comuniste, model fiind pentru regizor unchiul sau, Gheorghe Cambrea, inchis de comunisti in 1950, timp de 15 ani.
Moldovan scapase ca prin minune de sub tortura ruletei rusesti instituite in puscarie de catre comandantul inchisorii din Fagaras, un colonel rus, in cardasie cu Goldberg, care era initiatorul jocului de-a moarta, unde cei sacrificati erau detinutii, dar Moldovan are norocul sa supravietuiasca. Si astfel, peste ani, comisarul, care, dupa ce iesise din inchisoare, fugise din tara si practicase clandestin acelasi joc al mortii, este descoperit de Goldberg si adus la cazinoul lui, numit „Gold & Black”, si unde se juca o ruleta imbunatatita, inventata de el, o ruleta si mai senzationala, ruleta ruseasca incrucisata, cu doi parteneri care trag unul in celalalt. Miza e pe bani grei. Moldovan nu accepta sa intre in joc decat daca i se plateste un milion de dolari avans. Goldberg accepta. Dupa ce da un telefon. Si asa descoperim ca seful din umbra al lui Goldberg este acelasi colonel rus, iar Haral e si el un gangster din lumea intelopa. Si aici, deci peste ani, urmeaza o serie de razbunari. Moldovan il va ucide pe Haral in urma unei incaierari intr-un cimitir, iar Goldberg ii pune fata in fata la ruleta ruseasca incrucisata pe comisarul Moldovan si pe Cristian Vasile, devenit un Lover cu mintile ratacite. In timp ce are loc ruleta, cu suspansul neobisnuit (un glont din sase, doua din sase, pana la cinci din sase), cei doi fosti prieteni isi amintesc povestea Zarazei. La ultima incercare, comisarul trage in aer, iar Cristian se sinucide. In acest timp are loc si o rafuiala intre Goldberg si colonel, care il ucide pe temutul evreu. Apoi vrea sa ia banii din seif si sa dispara. Apare insa la timp Moldovan, care il va ucide pe cel care i-a facut viata un calvar.
Tot acest paienjenis de crime se imbina cu povestea romantica a Zarazei, numita aici Zarada. Gloante si amor. Dulce ca Zaraza este glontul iubirii. Filmul are de toate, femei frumoase si barbati chipesi, spatii selecte, suspans, senzatii tari conduse cu o mana de fier de Sergiu Nicolaescu, iar daca n-ar fi fost concesia pe care trebuia s-o plateasca producatorului, Media Pro Pictures, adica burta cu Loredana Grozea, care isi face show-ul in casino-ul lui Goldberg, care o cumparase, ca si pe o alta blonda amanta, continuandu-si practica de odinioara, filmul ar fi fost fara cusur.
Povestile paralele, intamplarile identice, substituirea fizionomiilor, la diferite varste, sunt excelente pentru un film politist, care se bazeaza pe coincidente. Evident, Goldberg ar fi putut avea drept cantareata o negresa, sa spunem, dar n-a vrut Sergiu Nicolaescu. Dincolo insa de acest supradimensionat moment din casino (filmat la Teatrul „Odeon”), nimic nu mai deranjeaza, este superprofesionist regizat, jucat, filmat (Viorel Sergovici) si montat (Nita Chivulescu). Desigur, mai am un regret, pe care i l-am spus si regizorului la conferinta de presa, ca in film nu auzim muzica originala a lui Cristian Vasile si Zavaidoc si ca interpretii au facut play-back dupa alte voci. Cica s-a incercat, dar placile erau vechi, vocile uzate, nu s-au potrivit si echipa de sunetisti, in frunte cu Mihai Orasanu, i-a cerut regizorului sa renunte la aceasta idee.
Cu melodiile originale, Nicolaescu i-ar fi atras desigur pe spectatorii de varsta sa, dar eu cred ca ei se vor multumi si cu imitatorii lor, care o fac foarte bine. Filmul are o inconfundabila pecete Nicolaescu, adica elemente specifice creatiei sale, recognoscibile atat in celelalte cinci filme ale seriei comisarului Moldovan, cat si intr-un film ca Ringul (1984), a carui structura o urmeaza si Supravietuitorul. Si in Ringul este vorba despre o rafuiala peste ani, undeva, in Europa, intre doi adversari dintr-un fost lagar nazist, doi boxeri, un prizonier si un ofiter SS. Si acolo, eroul, pe nume Andrei, are doua virste, e jucat de doi actori. Aceasta structura de privire in oglinda, de intriga paralela, cu personaje in doua ipostaze in timp, tanar si batran, este si foarte spectaculoasa cinematografic, creeaza o continua atractivitate.
Cu exceptia lui Ion Dichiseanu in colonelul rus, lucrat la computer in ipostaza tineretii, cat si a Zarazei, bineinteles, care moare tanara, celelalte personaje au „dubluri”. In primul rand, formidabil e Sergiu Nicolaescu, care si-a asumat rolul varstei sale, in batranul comisar Moldovan, de parca se joaca pe sine. Dublura sa tanara este actorul ceh Petr Falc, debutant, descoperit in Cehia, la Praga, unde au avut loc filmarile pentru orasul european. Moldovan are drept ajutoare doua personaje pitoresti, o mai veche cunostinta, Limba (Jean Constantin), si un sofer de taxi (Cristian Iacob, eroul din filmul "15").
Zarada si Cristian Vasile, in prima ipostaza, de Romeo, sunt jucati de doi tineri foarte potriviti in roluri, fascinanti chiar, Ileana Lazariuc si Lucian Viziru. Ei realizeaza cea mai frumoasa scena de dragoste din filmul romanesc. Cristian Vasile batran e o fabuloasa creatie a lui Ion Ritiu, cu un facies memorabil, un actor ocolit pe nedrept de ceilalti cineasti, in afara lui Sergiu Nicolaescu. Magnific este si George Mihaita in Haral batan, aducand ceva din primarul Revizorului, grozava fiind si ideea cu Tudor Mihaita, fiul sau, in Haral tanar. In doua ipostaze e si Uri, sluga lui Haral, jucati de Tudor Munteanu si George Alexandru. In fine, in Goldberg sunt la fel de impecabili Cristian Motiu si Vladimir Gaitan, care are si o tentativa de a evreiza vorbele, pacat ca nu a facut-o in toata partitura. De altfel, teribil in acest film este ca intrezarim un fel de crez politic al regizorului, de parca ar fi pus societatii romanesti, istoriei sale de ieri si de azi, oglinda in fata. Ca si ieri, evreii fac tranzactiile cu tiganii, iar romanii sunt asemenea Supravietuitorului, supravietuiesc si ei, frumos insa, fiindca mana destinului nu poate fi fortata de evrei si tigani la infinit.
Acest film vine intr-un moment foarte potrivit, pentru a demonstra ca Sergiu Nicolaescu este liderul incontestabil al filmului de succes, este simbolul cineastului care face film pentru marele public si care demonstreaza ca acest crez, de a aduce publicul in sala la filmul romanesc, este o preocupare urmarita pe parcursul intregii sale cariere.
Cand cineastii noului val, in ciuda unor merituoase premii internationale, abia aduna doua, trei mii de spectatori intr-un an, Sergiu Nicolaescu ii face in cateva zile. Desigur, Cannes este un festival politic si asa cum a dat Palme d’Or unui roman, pentru un film modest, maine va da acest premiu unui cineast din Albania, fiindca si Albania a intrat in NATO si trebuie incurajata. Cannes s-a compromis cu premiile acordate, iar lectia primita de Mungiu de la americani este semnificativa.
Indiscutabil ca americanii ar aprecia un film ca Supravietuitorul, caci e facut superprofesionist in stilul lor, dar mai ales in stilul lui Nicoleascu, care nu se dezminte, care isi pune in joc aici toata experienta sa din filmele anterioare, apeland la toate cliseele care i-au adus celebritatea. Nu putem, acum, cand a implinit 78 de ani (pe 13 aprilie), decat sa-i uram viata cat mai lunga, ca sa-si puna in practica si alte proiecte, cum ar fi comedia la care ne-a anuntat ca lucreaza in prezent!
Autor: Grid Modorcea