Sergiu Nicolaescu - Tunarul no. 1 al filmului romanesc!

[Windom]

Pai n-am chef sa platesc pentru un pachet intreg de canale pe care oricum nu le urmaresc pentru a beneficia de unul singur. Pachetul de baza ar trebui sa contina o oferta cit mai diversificata de programe, nu 3 de manele, 4 de sport si 5 de stiri + Cartoon Network.

[teo_k3]

Pai n-am chef sa platesc pentru un pachet intreg de canale pe care oricum nu le urmaresc pentru a beneficia de unul singur. Pachetul de baza ar trebui sa contina o oferta cit mai diversificata de programe, nu 3 de manele, 4 de sport si 5 de stiri + Cartoon Network.

Vad ca incepi sa intelegi.

-1-
In conditii similare in care banii de la CNC provin din "taxele noastre" eu nu inteleg de ce platim pentru niste filme de "arta" la care nici dracu nu se uita. In aceste conditii Nr. de filme comerciale ar trebui sa fie proportional cu NR. celor care platesc la CNC => doar sub 5% din productie ar trebui sa fie "arta". Nu esti de acord?
Vezi ca te sustin!

-2- Nu suntem la "ProStTV" sa manelizam cinematografia. Te rog sa nu mai vorbesti despre manele in filmele comerciale.

[Pitbull]

Nu conteneste sä mä contrarieze un fenomen.
Prin adolescentä, când îmi alesesem viitoarea profesiune, toti îmi spuneau: "Cinematografia...? E foarte frumoasä, foarte interesantä - dar îngrozitor de grea! E una dintre cele mai dificile meserii din lume - o sä ai de învätat, nu glumä...!" Desigur, îi luam în serios - dar apoi, când m-am înscris la cineclub, si pe urmä, când am început pregätirea pentru admitere, si mai târziu, în facultate, si-n continuare, ca stagiar la Buftea... tot vedeam, vedeam, vedeam, mereu si mereu si mereu, cât de complicatä si grea cu adevärat e toatä täräsenia asta... si cât ai de învätat, practic încontinu... Chiar si acum, dupä 20, 30, aproape 40 de ani, din fiecare cronicä pe care o scriu, si din multe interactiuni de pe forumul ästa, continuu sä învät.
Intr-adevär: cinematografia e unul dintre cele mai complexe si dificile domenii...
...Si väd cum räsar precum ciupercutele tot felul de copilandri cu "päreri" ferme, care le stiu ei pe toate, cum e cu finantarea, cu C.N.C.-ul, cu publicul, care-si permit sä punä între ghilimele diverse concepte, ca äla de "film de artä" si sä-si dea cu presupusu' despre valentele si utilitatea celor mai prestigioase titluri. Si când încerci sä le explici una, alta, nu cine stie ce notiuni docte, ci mäcar niscaiva lucruri elementare, cä Sergiulicä e ceva de râsu' curului, cä primatul succesului de public e o amägire incultä, cä existä totusi o ierarhie de valori pe care n-ar strica sä înceapä s-o descopere - îti mai räspund si obraznic, cä cum îti permiti tu sä le dai lectii lor, care-au fäcut scoala de cinema prin mall-uri si de prin telenovele si manele filmate - singura scoalä care conteazä!
...Ceea ce iar îmi aminteste una dintre zicalele mele favorite:
Omul inteligent învatä din propriile greseli.
Omul întelept învatä din greselile altora.
Iar prostul nu mai are ce înväta, el le stie deja pe toate.

[teo_k3]

Nimeni nu le stie pe toate, facem greseli si invatam tot mai mult in fiecare zi.

räsar precum ciupercutele tot felul de copilandri cu "päreri" ferme, care le stiu ei pe toate, cum e cu finantarea,, cu C.N.C.-u

Nu le stim pe toate. Avem foarte multe de invatat. Nu de asta suntem pe forum?
Vrei sa spui ca ma insel in privinta banilor de la CNC. Acesti bani ii scoate cineva din buzunar sau provin de la stat, din taxe?

film de artä

- ce este gresit in a pune ceva intre ghilimele. Voi considerati majoritatea filmelor romanesti ca fiind de arta. La mine filmul de arta iti transmite o emotie.
Daca as fi doar un copilandru pe care nu l-ar interesa filmele romanesti, nu as fi aici, pe acest forum, as fi intr-o sala de cinema uitandu-ma la un film comecial american.

Sergiulicä e ceva de râsu' curului, cä primatul succesului de public e o amägire incultä

Ai dreptate, Sergiu trebuia sa-si incheie de mult activitatea in cinematografie.
Nu iti dau dreptate in privinta succesului de public, mai ales cand stiu ca "O minte sclipitoare" este un film de arta care are si succes la public.

îti mai räspund si obraznic

Daca cineva nu este de aceeasi parere cu tine, inseamna ca e obraznic?
Te rog sa te uiti si la tine si la modul in care ai raspuns la unele post-uri.
Respectul trebuie sa vina reciproc, nu inpus ca si filmele de arta.

Nu-mi plac nici telenovelele nici manelele.


Daca crezi ca te deranjam , imi cer scuze, dar nu putem fi toti de aceeasi parere cu tine, nu putem sa acceptam tot ceea ce ni se serveste pe tava. Nu toti putem sa apreciem "arta" in aceeasi masura.

E gresit sa cerem si filme care sa inbine arta cu comercialul sau filme comerciale?
E gresit sa spunem ca ne-am saturat de filmele care prezinta numai "mizerie autohtona"?

[Angel2010]

E gresit sa cerem si filme care sa inbine arta cu comercialul sau filme comerciale?
E gresit sa spunem ca ne-am saturat de filmele care prezinta numai "mizerie autohtona"?

Cui ii pasa ca publicul romanesc s-a saturat de "mizerie autohtona" din moment ce mizerabilismele sunt premiate la festivaluri internationale de unii care au interese oculte sa faca tara asta muci, iar pe regizorii romani nu ii intereseaza sa faca filme pentru public ci filme de festival. Si pustii astia premiati pe la diverse festivaluri internationale chiar au impresia ca cinemaul incepe si se termina cu ei...

[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu: „Filmul este viaţa mea”
Arena (Rep. Moldova)

Şaizeci şi cinci de filme, din care cincizeci de lung metraj, nouă seriale de televiziune şi şase documentare, cincisprezece scenarii, treizeci de roluri... Adică o viaţă mai mult decât plină. Trăită la maxim, fără regrete: SERGIU NICOLAESCU. Cel mai prolific regizor al cinematografiei române a “bifat” în 2010 optzeci de ani de viaţă şi o jumătate de veac de profesie. Pe lângă munca din spatele camerelor de filmat, a purtat “Coroana de foc”, a condus oşti, s-a bătut în”Ring”, a intrat în “Triunghiul morţii”, dar a rămas “Nemuritor”.

Recunoaşterea sa oficială se datorează superproducţiilor istorice. Pro Video a lansat, pe DVD, colecţia filmelor sale. Posturile de televiziune româneşti le reprogramează la ore de vârf, amintind cumva de fastul peliculelor de gen, marca Hollywood. De-a lungul carierei sale, Sergiu Nicolaescu a dat serioase impulsuri cinematografiei româneşti. A pus umărul la construirea şi consolidarea studiourilor Sahia şi Buftea, a creat garderobe civile şi militare pentru filmări, a pus la punct o şcoală de cascadori, cu care a realizat lucruri imposibil de imaginat până atunci. Tematica filmelor sale, inspirată îndeosebi din realitatea românească prezentă sau trecută, este foarte variată, folosind, uneori, surse literare de prestigiu. Intrat prin revoluţie în viaţa politică postcomunistă, “Comisarul” a devenit, în 1990, senator.

– Sunteţi, stimate domnule Sergiu Nicolaescu, precum un soldat în prima linie. Care merge mereu înainte. De unde această vitalitate la optzeci de ani?

- Am avut noroc, pentru că am fost mereu sănătos. De altfel, în familia mea au fost doar longevivi. Tatăl meu, ca să dau doar un exemplu, a trăit nouăzeci şi doi de ani. Nu vreau să trăiesc atâta, dar îmi doresc să fiu la fel de activ cum a fost el.

- Aţi trecut, totuşi, în urmă cu doi ani, prin două intervenţii pe creier, după un stupid accident. Cum vă mai simţiţi?

- Acum, bine. Am căzut chiar în casă şi m-am lovit la cap. Am fost paralizat, să ştiţi. Şi, practic, am fost nevoit să reînvăţ să vorbesc, să scriu, să merg. Dar cu calm, voinţă şi perseverenţă am reuşit.

- Sunteţi născut în zodia Berbecului. Vă regăsiţi în caracteristicile semnului zodiacal?

- Sunt un exemplu de Berbec. Cu ascendentul în Leu. E o combinaţie ciudată. Sunt un om al dracului, luptător, perseverent, cu simţul dreptăţii. M-am născut într-un an de foc, deci chiar că am toate caracteristicile semnului zodiacal.

- Înainte de a începe să faceţi film, aţi fost student al Şcolii Militare de Marină. Cum aţi ajuns cadet, de ce aţi ales marina, de ce aţi renunţat la aceasta?

- Eu am terminat liceul în şase ani, în loc de opt. Pentru că am făcut patru clase în doi ani. La şaisprezece ani am susţinut Bacalaureatul. Am avut nevoie de o dispensă de vârstă pentru a susţine examenul de la Şcoala de Marină. Am obţinut-o şi am intrat primul, cu nota 10. Asta se întâmpla în 1947. Am ales marina pentru că îmi plăcea, încă de copil. Cunoşteam toate bătăliile navale. Ştiam fiecare navă de război. Tonaj, tunuri, calibru. După un an de facultate, unchiul meu, Gheorghe Cambrea, cel care avea să-mi fie mai târziu model pentru comisarul Moldovan, a venit la mine şi mi-a spus că ar fi mai bine să părăsesc Armata, pentru că tatăl meu fusese arestat politic. Şi, în aceste condiţii, nu mai aveam nici o şansă să continuu Şcoala de Marină. Sigur că mi-a părut rău. Fusese visul meu cel mai frumos. Întotdeauna mi-au plăcut uniforma, disciplina, spiritul militar. Păstrez nişte amintiri extraordinare din perioada aceea. Noi am fost promoţia care a preluat de la ruşi “Bricul Mircea”. Era captură de război. Cât timp am fost elev, am locuit pe bric. Mâncam doar fasole şi varză, dar eram mulţumiţi.

- Şi primii paşi în cinematografie?

- I-am făcut în 1956, în calitate de operator de filmări sub apă. Debutul ca regizor, precum şi primul meu succes, s-au produs în 1966-1967 cu lungmetrajul Dacii, o capodoperă româno-franceză.

- Ne-aţi răsfăţat, de-a lungul timpului, cu filme istorice şi de acţiune. Sunt genurile dumneavoastră preferate?

- Nu. N-am agreat doar filmele istorice şi de acţiune. Eu am făcut şi Ciuleandra, şi Ultima noapte de dragoste..., Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Osânda...

- Cel mai recent proiect al dumneavoastră, realizat în primăvara acestui an a fost Poker. Filmul s-a bucurat de foarte mult succes in rândul publicului. Ce personaje autohtone v-au inspirat?

- Filmul este despre societatea de astăzi. El prezintă intrigile ascunse ale liderilor ei, dar şi imoralitatea acestora. Avem de-a face cu tipologii clare, binecunoscute de presă: veşnicul politician abil şi corupt, interlopul descurcăreţ, care se vrea respectat, deşi e capabil de orice, medicul imoral, aventurierul internaţional, cocota cu aspiraţii de vedetă tv, toate devenind personaje de televiziune.

- Sunteţi un romantic sau un sentimental, domnule Nicolaescu?

- Sunt şi romantic, şi sentimental. Dar măsurat. Atât cât e nevoie. În filmele mele obişnuiesc să amestec duritatea şi acţiunea cu sentimentalul şi romanticul. Poate că de asta mă şi iubeşte publicul. Filmul meu despre comisarul Moldovan la bătrâneţe, este chiar romantic...

- Ce vă atrage la o femeie?

- Frumuseţea, în primul rând. Aşa mi-am ales şi actriţele pentru filmele mele. Apoi, caracterul. În 1954 m-am însurat prima oară. Mariana o chema. Eu veneam după o altă dragoste, c-o nemţoaică. Dar căsnicia n-a durat decât câteva luni. M-am însurat a doua oară la 50 de ani. Cu Gabi. Era pictoriţă de costume. A durat câţiva ani, dar am divorţat iar. Cu Dana sunt de aproape 14 ani. E o fată bună, dintr-o familie onorabilă. Mă iubeşte sincer, iar mie mi-e bine cu ea.

- Există un film dintre cele pe care le-aţi realizat, care vă reprezintă în cel mai înalt grad?

- Nu, n-aş putea alege unul anume. Totuşi, Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Mircea şi Osânda îmi sunt cele mai apropiate de suflet.

- Pentru Sergiu Nicolaescu filmul a însemnat viaţă, sau viaţa a însemnat film?

- Filmul este viaţa mea!

- Care a fost cea mai emoţionantă dovadă de afecţiune venită din partea publicului?

- Toate întâlnirile mele cu publicul au fost emoţionante, toate au dovedit dragostea pe care mi-o poartă acesta. Sunt, fără nicio îndoială, omul cu cel mai mare succes la spectatori. Am făcut multe filme, unul singur politic, după 1990. Este vorba despre filmul în două părţi Începutul adevărului – Oglinda. Nu m-am numărat printre cei care s-au ridicat împotriva regimului, pentru că n-am crezut niciodată că un asemenea regim poate să cadă. Dar nu am făcut nici un fel de concesie sistemului. Pentru că era împotriva firii mele. Vreau să vă spun că în filmele mele s-au întâmplat anumite lucruri în premieră pentru cinematografia română. De pildă: prima biserică văzută într-un film românesc a fost în Mihai Viteazul. În filmele mele s-au cântat, pentru prima dată, Deşteaptă-te române şi Treceţi batalioane române Carpaţii. Era în 1977. Tablourile regelui Mihai, al lui Antonescu sau al lui Zelea Codreanu, pe pereţi, s-au văzut, pentru prima oară, tot în filmele mele. Pentru perioada aceea era, să recunoaştem, un act de curaj să arăţi astfel de lucruri. Iar eu le-am arătat.

- Aţi făcut recent, la postul de televiziune Acasă TV dezvăluiri şocante despre un plan de asasinare a lui Ceauşescu …

- Aşa este. Am spus acolo că îmi cumpărasem o armă cu lunetă şi amortizor, semiautomată, de mare precizie. Am adus-o în ţară cu avionul, în geamantan. Arma era pentru Ceauşescu. Un singur om cunoştea planul meu, cascadorul Nicu Constantinescu, cu care eram prieten. A fost un moment de disperare în care am renuţat la orice. Am zis, trebuie ca măcar o dată în viaţă să fii decis. Nu am fost decis. Apoi a venit Revoluţia din 1989.

-Vorbim şi despre ea?

- Este un subiect despre care am putea vorbi la nesfârşit. Dar am făcut-o, pe îndelete, în cele patru cărţi pe care le-am scris despre acele evenimente memorabile.

- Dar o întâmplare deosebită din timpul filmărilor dumneavoastră?

- Sunt multe. Ce să aleg? Cum l-am regizat şi l-am strunit pe uriaşul Orson Welles în Bătălia pentru Roma? Cum i-am împăcat într-un hotel de lux din Paris pe Richard Burton şi Elizabeth Taylor, faimosul cuplu de actori ai anilor ’60, aflaţi într-una dintre aprigele lor certuri? Cum trebuia să regizez Mihai Viteazul, cu o distribuţie plină de staruri mondiale, începând cu cei trei de mai sus şi continuând cu Charlton Heston şi Laurence Harvey? Sau, poate, cum au oprit avionul chiar pe pistă, în timp ce mă pregăteam să plec în America pentru parafarea înţelegerii pentru acel film şi am fost dus la Paul Niculescu-Mizil, care mi-a comunicat decizia lui Ceauşescu: filmul se face doar cu actori români? Oricum, sunt mândru că Mihai Viteazul a devenit cel mai vizionat film făcut de un român.

- Conform statisticilor, peste un miliard de oameni au văzut filmele dumneavoastră. E o cifră record?

- Pentru România, da. Vedeţi, eu am dat spectatorului român modelul de erou. De la Decebal la Carol I, de la voievozii ţării până la soldatul simplu din Nemuritorii sau Capcana mercenarilor, trecând prin toate timpurile istoriei atât de frământate a poporului român, până la comisarul Moldovan, ca erou al zilelor noastre. În final, am reuşit, cu aceste modele de eroi, să cuceresc spectatorii din întreaga lume. Mihai Viteazul de pildă, a fost difuzat, la vremea respectivă, în toată lumea, prin casa de producţie americană Columbia. Pe site-urile specializate în filme, pelicula e în topul majorităţii genurilor artistice, realizat pe baza voturilor spectatorilor de pe tot mapamondul: locul 3 la film istoric, locul 5 la biografic, locul 10 la filme de război şi locul 17 la acţiune. De asemenea, într-un clasament al spectatorilor români, Nea Mărin miliardar, deţine primul loc, cu 14.650.000 de spectatori, iar Mihai Viteazul, locul 3, cu 13.330.000 de spectatori. Sunt şi regizorul cu cel mai mare număr de filme - cinci -, care au fost propuse ca nominalizări ale României la Premiile Oscar, la categoria cel mai bun film străin.

- Ce rol consideraţi că este mai solicitant: cel de producător, de scenarist, regizor sau actor?

– Tot ceea ce am făcut în film mi s-a părut normal. Ca regizor, era mai uşor pentru mine să fac eu rolul, în locul actorului. Intram în cadru şi jucam. Nu trebuia să mă mai chinui cu indicaţiile pentru o scenă, sau alta. Primul rol i-l datorez lui Titus Popovici. El mi-a spus că am talent de actor. Apoi, regizorii Savel Stiopul, Dinu Cocea şi Francisc Munteanu m-au solicitat şi încurajat, la rândul lor.

- Obişnuiţi să fiţi spectator la filmele altora?

- Da. Sunt un foarte bun spectator al filmelor americane. Bune.

- Cum vi se par filmele noii generaţii?

- Promiţătoare. Pentru o anumită epocă, pentru sărăcia în care ne facem profesia, există câţiva regizori tineri buni, care promit mult. Asta însă nu justifică atitudinea unora dintre ei faţă de vechea generaţie de regizori.

- Mai e profitabilă producţia de filme în România?

- Nu. Sălile de cinema se transformă constant în cazinouri, în baruri sau bodegi.

- Cum comentaţi această realitate?

- Asta s-a urmărit. În România vechiului regim au fost construite între optzeci şi nouăzeci de săli de cinema. Acum, au mai rămas în jur de douăzeci. Toate celelalte au fost prăduite. De ele au profitat anumiţi oameni. Cea care a pierdut este cinematografia română, pentru că nu există nicăieri în lume cinematografie fără săli de cinema.

- Intrarea dumneavoastră în politică a estompat imaginea cineastului?

- Da! Categoric, da! Şi am simţit-o. Acesta este şi motivul pentru care am ieşit din politică. Acum, aş putea spune că mă bucur de maximum de popularitate.

- Privind înapoi, aveţi regrete?

- Nu, nu am regrete. Trăiesc însă un fel de tristeţe când un film se termină, pleacă de lângă mine. Poate pentru că îmi vin în minte toate chinurile suportate la realizarea lui. În plus, mi-ar fi plăcut să am o familie mare, cu mulţi copii. N-a fost să fie. Urmaşii mei rămân doar filmele făcute.

- Aveţi în lucru un nou film?

- Da. Am în în minte un ultim proiect, prin care îmi propun să mă retrag din industria cinematografică. Am, totuşi, 80 de ani. Pelicula va avea ca personaj principal un bătrân care se sinucide, aruncându-se de pe un bloc. Este punctul de vedere pe care îl am astăzi asupra trecutului, un personaj cu care eu mă identific.

[dragonfly_drk]

- Aveţi în lucru un nou film?

- Da. Am în în minte un ultim proiect, prin care îmi propun să mă retrag din industria cinematografică. Am, totuşi, 80 de ani. Pelicula va avea ca personaj principal un bătrân care se sinucide, aruncându-se de pe un bloc. Este punctul de vedere pe care îl am astăzi asupra trecutului, un personaj cu care eu mă identific.

(cuvintele sunt de prisos)

[chuckyfan]

Eu l-as vrea filmat in stil documentar daca el va fi personajul principal, asta daca nu moare pana se arunca (domne feri )

[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu şi Florin Şerban, cei mai vizionaţi în 2010

Filmele "Eu când vreau să fluier, fluier" de Florin Şerban şi "Poker" de Sergiu Nicolaescu s-au clasat pe primul, respectiv, al doilea loc în ceea ce priveşte numărul de spectatori, în topul filmelor româneşti din 2010, informează Agenţia Champions.

"Eu când vreau să fluier, fluier" a avut, de la premiera pe marile ecrane româneşti, pe 26 martie, 55.858 de spectatori, în timp ce filmul de pe poziţia a doua, "Poker" de Sergiu Nicolaescu, 24.234 de spectatori.

"Eu când vreau să fluier, fluier" este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două trofee importante: marele premiu al juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer". Totodată, filmul "Eu când vreau să fluier, fluier" este propunerea României la premiile Oscar 2011, pentru care nominalizările vor fi anunţate pe 25 ianuarie 2011.

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, el primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă, după mult timp, din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii. Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.

Filmul a adus pe marile ecrane nu doar actori amatori, care, în momentul producţiei, erau deţinuţi în câteva penitenciare din ţară, ci şi noi chipuri ale cinematografiei româneşti - George Piştereanu, care pe atunci era elev la liceu, şi Ada Condeescu. George Piştereanu a câştigat, de altfel, cu "Eu când vreau să fluier, fluier" mai multe premii la festivaluri internaţionale.

"Poker", care a avut premiera pe marile exrane pe 9 aprilie, îi aduce în rolurile principale pe Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan, Ion Riţiu, Mircea Diaconu, Jean Constantin, Vasile Muraru şi Cătălina Grama (Jojo). De altfel, Valentin Teodosiu şi Vladimir Găitan fac parte şi din distribuţia piesei de teatru omonime, de Adrian Lustig, montată de Alexandru Tocilescu la Teatrul de Comedie din Capitală.

O producţie a MediaPro Pictures, filmul "Poker" prezintă povestea a patru prieteni ale căror destine se intersectează în copilărie şi care, odată ajunşi la maturitate, întruchipează tipologii reprezentative pentru societatea românească actuală: politicianul veros (Claudiu Viţelaru), mafiotul care îşi doreşte, prin orice mijloace, să acceadă în politică (Titel Pangică) sau medicul fără conştiinţă (Horia Vrabete).

[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu vrea să facă film după crimele de la Cernavodă


Regizorul vrea să facă un film despre tragedia din sud – estul ţării. Crimele care au îngrozit România au aprins şi imaginaţia regizorilor. Întrebat de un reporter dacă ar vrea să facă un film inspirându-se din tragedia dobrogeană, regizorul a răspuns afirmativ.


„Încă nu m-am gândit unde vor fi filmările. Dar să ştiţi că eu nu fac filme care să arate lucrurile urâte, ci pe cele frumoase. Eu prezentul îl prezint aşa cum este: real, chiar dacă este vorba de o comedie sau o dramă. Trecutul îl idealizez“, spune Nicolaescu pentru Adevărul de Seară Constanţa.

Regizorul spune că vrea să transmită spectatorilor ceva, nu să facă un film doar de dragul de a-l face. „Voi face un film doar în momentul în care voi cunoaşte realitatea. Vreau să ştiu de ce prietenul lui Bogdan s-a dus la părinţii lui şi când vom şti dacă băiatul s-a înecat sau nu în Dunăre“, adaugă el. În opinia sa, societatea este de vină şi crede că acea familie s-a autodistrus pentru că membrii ei s-au distrus între ei. „Cine i-a potrivit să se întâlnească aceşti oameni?“, se întreabă el. Sunt întrebări care în aceste zile stau pe buzele tuturor.

Nu este pentru prima dată când regizorul filmează la malul mării. În urmă cu câţiva ani, faleza Cazinoului a fost scenă de filmare pentru „Orient Express“.

[nume]

Sergiu Nicolaescu vrea să facă film după crimele de la Cernavodă“.

O sa faca pe pizda ma-sii.

[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu, despre „turnătorul” Szoby Cseh: „Mă surprinde, îmi pare rău de el”

ADEVĂRUL

Regizorul a declarat, pentru Mediafax, privind verdictul CNSAS potrivit căruia Szoby Cseh a fost informator al Securităţii, că îl surprinde acest lucru şi îi pare rău de fostul său cascador.

Nicolaescu a spus că nu ştia că Szoby Cseh ar fi semnat un angajament cu Securitatea, deşi avea mulţi informatori în jurul lui şi chiar ofiţeri de Securitate, care intraseră în cinematografie.

Regizorul a precizat că, în perioada anilor '68 - '71, Szoby Cseh, ca şi alţi cascadori de film, lucrau numai cu el. "Probabil că pentru mine era pus acolo. Nu era singurul, erau mulţi informatori (...). Eu lucram cu străini", a spus regizorul. Nicolaescu a mai spus că şi-a văzut dosarul de la Securitate în urmă cu 20 de ani şi i-a identificat pe unii informatori, dar nu şi pe Szoby Cseh. "Parcă Sabin era acolo. Pe unii îi ştiam. N-am cercetat treaba asta. Nu m-am apucat să descopăr fiecare ce-a spus. Erau atât de murdare şi dezamăgitoare (notele, n.r.) că m-am scârbit", a spus Nicolaescu.

Despre Szoby Cseh, cascador cu care a lucrat la mai multe din filmele sale, regizorul a spus că, "într-un fel, el era cel mai obraznic din cascadori, cu toată lumea", precizând că acesta era "sigur pe el" şi "avea ceva independent" şi, spre deosebire de ceilalţi cascadori cu care a lucrat - foşti sportivi pe care i-a luat pe lângă el -, nu a fost niciodată recunoscător.

Pe de altă parte, regizorul a menţionat că îi pare rău de Szoby Cseh. "Are doi băieţi, îmi pare rău, în special pentru ce urmează, că are nişte urmări treaba asta, toată lumea va fugi de el", a spus Nicolaescu.

Referitor la momentul în care Szoby Cseh ar fi semnat angajamentul cu fosta Securitate, anul 1978, Nicolaescu şi-a amintit că atunci era un ofiţer din Securitate la Buftea, care angaja oameni care lucrau cu el. "Avea biroul lângă mine, avea o uşă să-i laşi plicuri, lucra serios", şi-a amintit Nicolaescu. Despre cei care au furnizat note la dosarul său, Nicolaescu a spus că nu îi va numi pe cei pe care i-a identificat, fiind "un moment în care oamenii erau rătăciţi" şi că nu îi condamnă pe toţi. "Tata a făcut închisoare şi când a ieşit a iscălit aşa ceva. Şi se întâlnea cu ofiţeri de Securitate, până într-o zi când i-au zis să spună ceva despre mine. Şi-atunci mi-a spus toată povestea", a mărturisit cineastul. "Nu ieşea nimeni din închisoare fără angajament. Apoi, în funcţie de firea lor, se angajau mai mult sau mai puţin", a adăugat Nicolaescu. Este "mult prea târziu să mai facem caz de ceea ce s-a întâmplat".

[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu: "Szoby Cseh e un turnător tâmpit şi idiot!"

COTIDIANUL

Sergiu Nicolaescu spune că nu poate ierta niciodată un turnător care s-a dus singur la Securitate pentru a face ordine în cinematografia românească: "Ce ordine faci tu, mă, idiotule?". Pe "idiot", Szoby Cseh, afirmă Sergiu Nicolaescu, l-a găsit şi în dosarul lui de la Securitate. "Băiatul ăsta (Szoby Cseh - n.r.) nu a fost cinstit niciodată. Să ajungi la prostia să spui că tu ai avut dreptate să te duci la Securitate şi să torni este o culme a culmilor!", se revoltă Sergiu Nicolaescu. "Era bun cascador, dar eu nu i-am dat niciodată conducerea vreunei echipe de cascadori sau vreun rol. L-am mirosit că este genul de om în care nimeni nu trenuie să aibă încredere. Ce vroia el? Un oarecare cascador să facă ordine în cinematografie?", continuă regizorul.

Acesta le-a declarat celor de la inpolitics.ro că primul lui impuls când s-a vorbit prima dată de colaborarea lui Szoby Cseh cu Securitatea a fost să-i ia apărarea, turnători, erau mulţi atunci, spune el, aşa erau vremurile. Însă când a văzut declaraţia lui, că s-a dus de bunăvoie şi nesilit de nimeni la Securitate, ca să facă curăţenie în cinematografia românească, i-a trecut: "Szoby Cseh e un tâmpit! Este clar pentru mine, băiatul ăsta este un mare tâmpit! Păi, faci tu ordine, mă, idiotule, în cinematografie? Ordinea Securităţii?". Sergiu Nicolaescu spune că şi-a văzut dosarul la Securitate şi l-a găsit şi pe Szoby Cseh acolo: "De data asta nu-l mai iert! Pe turnătorii de rând îi iert! Ăştia sunt destul de mulţi, pentru că, din păcate, aşa erau vremurile atunci. Nu pot ierta însă niciodată un om care, în loc să fie spăşit, spune că avea dreptate să se ducă la Securitate şi să toarne".

[paul_aramis]

mocşer, ce face bătrâneţea din om!

[Pashpix]

Cseh: "Nicolaescu e un dement!" (Gândul)

Sergiu Nicolaescu spune că şi-a văzut dosarul de Securitate şi că, printre cele 20 de nume întâlnite acolo, l-a găsit şi pe cel al lui Szoby Cseh. Nicolaescu susţine că, "în mod cert", fostul cascador l-a turnat. "Pe mine mă suspecta, pentru că lucram cu străinii. Niciodată Szoby Cseh n-a fost un om deştept. Mai degrabă un prostănac "

Sergiu Nicolaescu spune că a regăsit numele lui Szoby Cseh printre alte 20 de nume ale foştilor săi colegi de breaslă atunci când şi-a văzut dosarul la Securitate. Regizorul a declarat pentru gândulcă "în mod cert" Szoby Cseh l-a turnat la Securitate. Întrebat cu ce nume semna aceste note informative, Nicolaescu spune: "Parcă am văzut şi numele, dar nu-mi mai amintesc". "Pe mine mă suspecta, pentru că lucram cu străinii. Şi, să nu uităm că Szoby Cesh nu a fost un om deştept, mai degrabă un prostănac", afirmă cineastul despre fostul cascador. Szoby Cseh replică dur la adresa regizorului, refuzând să-i comenteze afirmaţiile: "E dement. Atât!", declară acesta pentru Gândul.

Împăciuitor, Sergiu Nicolaescu spune că nu-i poartă ranchiună lui Szoby Cseh: "Au trecut mai mult de 20 de ani şi am trăit anumite lucruri împreună. Ce să ne mai legăm de el? Au fost atâţia oameni implicaţi", a mai declarat regizorul. De altfel, Sergiu Nicolaescu susţine că cei mai mulţi dintre turnătorii lui i-au fost colegi. "Majoritatea erau din echipele de filmare de la Buftea, actorii mai puţin", spune regizorul explicând cum funcţiona sistemul înainte de 1989. "Aveam un ofiţer de securitate la Buftea - avea biroul lângă mine, avea o uşă să-i laşi plicuri, lucra serios - care racola oameni de peste tot. Actori mai puţin, cei mai mulţi veneau din echipele de filmare. Erau unii care îşi făceau datoria cu conştiinciozitate, alţii din când în când, iar alţii deloc. La un moment dat mi-au introdus şi ofiţeri de securitate în echipă", îşi aminteşte Nicolaescu. "Pe platou mai scapi câte una, mai zici ceva, dar nici eu nu eram prost. Până şi director de film am avut securist", mărturiseşte regizorul.

Trei "doamne respectabile", pe lista turnătorilor

Deşi îi cunoaşte pe cei care l-au turnat la Securitate, cineastul nu vrea să le facă publice numele. Susţine doar că multe dintre ele se regăsesc pe genericul peliculelor sale şi că, printre cei 20, "se află şi trei femei". "Trei doamne respectabile", a mai spus Sergiu Nicolaescu. În urmă cu câteva zile, regizorul a explicat că nu poate ierta niciodată un turnător care s-a oferit să se ducă de unul singur la Securitate pentru a "face ordine în cinematografia română".

[Pashpix]

Regizorul Sergiu Nicolaescu: "Am cerut CNSAS să-mi zică dacă m-a turnat Szoby Cseh"

Evenimentul Zilei

Regizorul Sergiu Nicolaescu susţine că nu are certitudinea că a fost turnat de casacadorul Szoby Cseh, deşi anterior mai multe ziare au publicat declaraţii contrare ale sale. "Nu sunt omul care să afirm că m-a turnat, dacă nu am această certitudine. Abia azi am făcut o cerere la CNSAS să-mi spună dacă Szoby Cseh se află printre turnătorii mei", a declarat pentru EVZ regizorul.

Acesta a precizat că, deşi şi-a văzut dosarul de urmărire de la CNSAS, nu a cerut o copie a lui şi nici nu a cerut deconspirarea oficială a celor care l-au turnat, întrucât pe cei mai mulţi i-a recunoscut singur. Nu exclude ca Szoby Cseh să se afle printre ei, dar nu are nici o dovadă şi nici nu l-ar fi acuzat vreodată că l-a turnat, mai afirmă Sergiu Nicolaescu. "Ceea ce am spus, într-adevăr, este că ori a fost prost, ori a fost idiot dacă a colaborat cu Securitatea şi acum spune că nu Securitatea s-a dus la el, ci el s-a dus la Securitate, ca să salveze cinematografia. Ulterior, mi-a părut rău şi mi-am cerut scuze pe mai multe posturi de televiziune pentru aceste cuvinte", spune Sergiu Nicolaescu.

Cu câteva zile înainte, mai multe publicaţii l-au citat pe Sergiu Nicolaescu cu declaraţii în care acesta afirma că Szoby Cseh l-a turnat şi pe el, povestind, de asemenea, cum Securitatea a infiltrat şi ofiţeri la Buftea, unde el îşi realiza filmele şi chiar un director de film era securist. Deconspirat recent de CNSAS ca fiind informatorul "Sabin", cascadorul Szoby Cseh a negat cu vehemenţă într-o declaraţie pentru Evenimentul Zilei că l-ar fi turnat pe Nicolaescu, alături de care a lucrat la zeci de filme. "Noi ne-am certat de multe ori pe diverse chestii profesionale. El voia să-şi facă filmele, eu să le fac cascadorilor o viaţă mai bună. Nu aş fi avut însă ce să torn despre el, că muncea ca un rob. Dacă dovedeşte că l-am turnat, mă împuşc. Dacă nu, îl dau în judecată", a ameninţat Szoby Cseh.

[Pashpix]

JOS LABELE DE PE SOBY CSEH! (Tricolorul)

Am aflat de prigoana declanşată împotriva prietenului meu de o viaţă, Soby Cseh. Acesta e unul dintre cei mai mari regizori de lupte şi cascadori din întreaga Istorie a cinematografiei mondiale. Este scandalos ceea ce se întîmplă şi nimeni n-are dreptul moral să judece un astfel de om curat la suflet, care a fost sărac întreaga lui viaţă - iar dacă a oferit vreo informaţie organelor de atunci ale Statului a făcut-o cu privire la fraudele teribile care se săvîrşeau în Cinematografie. Eu, unul, cunosc un cu totul alt aspect al vieţii lui Soby Cseh: nu acela de colaborator al Securităţii, ci acela de urmărit! Da, da: în Dosarul de Urmărire Informativă pe care mi l-a întocmit, mie, Securitatea şi care numără nu mai puţin de 20 de volume, Soby Cseh nu apare cu nici o Notă referitoare la mine şi la familia mea (deşi eram, aproape zi de zi, împreună), dar el împarte, cot la cot cu mine şi cu Eugen Barbu, statutul de hărţuit, filat, înregistrat etc. Mai mult decît atît, dar ca interpret al rolului principal al piesei mele de teatru "Toată lumea ştie fotbal", care a avut 6 reprezentaţii la Teatrul "Constantin Tănase", în decembrie 1989, Soby Cseh a suportat mari presiuni din partea Securităţii şi a cenzurii, pentru a elimina cele mai "periculoase" replici - dar el a refuzat, cu mult curaj. Ar fi multe de spus şi, la nevoie, dacă va exista vreun proces la Tribunal, eu mă ofer ca martor şi voi pleda în favoarea nevinovăţiei acestui om remarcabil. Efectiv, sînt revoltat că, la 21 de ani de la "baia de sînge" din decembrie 1989, trecutul nu ne lasă să trăim. Fii tare, Buză de Iepure! Acolo unde te-a pălmuit Mafia, te sărută Cuza Vodă, adică Tribunul!

[Pashpix]

Filmul istoric comunist

Aşa cum istoria naţională, a noastră, dar şi a altor neamuri, a fost periodic scrisă şi rescrisă pentru a servi drept vehicul propagandistic corespunzător decorului politic dintr-o perioadă anume, tot aşa filmul istoric a reflectat nu adevărul, realitatea unei epoci trecute, ci acea traducere a trecutului acceptată în momentul realizării lui şi menită a transmite ceva anume spectatorilor. Dorobanţii din "Independenţa României" (1912) sau "Ecaterina Teodoroiu" (1921) mor în poziţii declamative şi eroic-ostentative, tot aşa cum "Burebista" (din 1980, interpretat de George Constantin), "Mihai Viteazul" (din 1970, interpretat de Amza Pellea şi din 1977, interpretat de Victor Rebengiuc), "Ştefan cel Mare" (din 1974, interpretat de Gheorghe Cozorici), Dimitrie Cantemir (din 1975, interpretat de Alexandru Repan) din filmele omonime ale lui Gheorghe Vitanidis, Sergiu Nicolaescu, Constantin Vaeni sau Mircea Drăgan gândesc şi se exprimă în parametrii şi sintagmele unui activist al PCR, absolvent al Academiei politice "Ştefan Gheorghiu".

"Tudor Vladimirescu" (r. Lucian Bratu) a fost înfăţişat în 1962 publicului românesc sub virila carismă a lui Emanoil Petruţ, dar având profilul unui precursor (cu stagiu în armata rusă) al luptei "norodului" împotriva fanarioţilor şi boierilor lacomi, egoişti şi trădători. Puternicul Decebal al lui Amza Pellea din "Dacii" (foto) sub regia lui Sergiu Nicolaescu, în 1966, este pus să vorbească acum două milenii despre ţară (nu exista atunci acel concept) şi popor, independenţă şi libertate la fel ca în zilele noastre, tot aşa cum şi Ştefan cel Mare (din 1974, urmat de "Fraţii Jderi"), Dimitrie Cantemir (din 1975), Mircea cel Bătrân (din 1988, interpretat de Sergiu Nicolaescu) sau Vlad Ţepeş (din 1978, interpretat de Ştefan Sileanu) au fost concepuţi în filmele lui Mircea Drăgan, Gheorghe Vitanidis, Sergiu Nicolaescu sau Doru Năstase drept conducători cu o înţelepciune vizionară privind politica internă şi relaţiile internaţionale corespunzătoare Programului partidului de făurire a societăţii socialiste şi înaintare a României spre comunism. Ideea "războiului întregului popor pentru apărarea patriei" pe care se baza Ceauşescu în megalomanica sa politică internă sau externă a fost susţinută cu obstinaţie în toate filmele istorice referitoare la marii voievozi, care întotdeauna aveau în spate oastea cea mare drept sprijin fie împotriva turcilor, fie împotriva boierilor cei laşi şi intriganţi. În toate aceste filme, care la vremea respectivă s-au bucurat de o mare audienţă, străinii (fie aceştia turci, unguri, fanarioţi, poloni, nemţi, austrieci, tătari, dar mai puţin ruşi sau sârbi, bulgarii nefiind prezenţi în scenarii) erau mereu duşmanii neînduplecaţi, invidioşi, perfizi, lacomi şi cruzi ai bunilor şi bravilor români ce-şi apărau până la ultima picătură de sânge ţărişoara lor sub conducerea unui domn luminat şi dăruit cauzei poporului său. Trimiterile la persoane şi situaţii contemporane timpului în care filmul cu subiect în istoria medievală sau antică a fost realizat au fost mai mult decât evidente.

Încărcătura propagandistică a filmelor istorice din trecutul apropiat, adică de după apariţia în scena politică, în 1921, a Partidului Comunist din România, a devenit covârşitoare, deoarece miza acestora era chiar crearea unui fals istoric, şi anume legitimitatea partidului şi regimului comunist în România. Orice intrigă cinematografică corespunzătoare trebuia să răspundă în primul rând imperativelor ideologice şi de conjunctură politică a momentului, prezenţa pozitivă a comuniştilor în scenariu fiind obligatorie. "Lupeni 29" (1962), în regia lui Mircea Drăgan, dar şi "Valurile Dunării" (1959), în regia lui Liviu Ciulei, sunt doar două exemple simptomatice ale propagandei comuniste prin filmul istoric de la începutul anilor 60. Inducerea unei anumite percepţii privind rolul şi acţiunile comuniştilor în ilegalitate, pe timpul războiului, dar mai ales în pregătirea şi desfăşurarea loviturii de stat de la 23 august 1944 (complet mistificată de istoriografia comunistă) a devenit o sarcină primordială şi în acelaşi timp o condiţie de aprobare a producerii unor filme istorice, fie că acestea aveau o intrigă predominant poliţistă (seria comisarului Moldovan realizată de Sergiu Nicolaescu), se doreau a fi reconstituiri ("Cerul începe la etajul III", 1967, r. Francisc Munteanu; "Stejar extremă urgenţă", 1974, r. Dinu Cocea; "Zidul", 1975, r. Constantin Vaeni), sau fresce de epocă ("Puterea şi adevărul", 1972, r. Manole Marcus). În producţiile pe timp de război, "Elisabeth şi Essex" (1939) sau "Corsarul" (1940), r. Michael Curtiz, personajul lui Errol Flynn şi partenera sa Bette Davis, deşi construiesc o atmosferă de mare entuziasm patriotic în jurul reginei Angliei aflate sub pericolul invaziei spaniole, îşi păstrează totuşi latura umană, ei iubesc, urăsc, le este uneori frică, mai ezită, dar în final îşi înving omeneştile slăbiciuni. În schimb, atât voievozii, cât şi ilegaliştii comunişti sau activiştii ajunşi la putere în calitate de personaje în filmele istorice româneşti realizate după 1960 par a fi asexuate, lipsite de orice vulnerabilitate umană, sentimentele lor nu se referă decât la abstracţiuni (libertatea, cauza, misiunea, datoria) şi nu la parteneri de sex opus (uneori voievozii şi comuniştii din filmele comuniste româneşti mai au "slăbiciunea" de a-şi iubi copiii sau părinţii), nici vorbă de vicii sau carenţe morale, ca şi când ei ar fi deasupra oamenilor.


CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) şi doctor (Magna cum Laude) în ştiinţe militare, a fost ofiţer în cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presă scrisă şi apoi ca ofiţer specialist în operaţii psihologice în cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO în Kosovo şi Afganistan. A publicat mai multe volume despre propagandă, război mediatic şi istorie militară în România şi Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminică" şi al revistei "Flacăra".

[paul_aramis]

moncher, din partea mea, autorului, rahat cu perje!. filmul istoric de propagandă nu l-au inventat hai noştrii ca brazii, ci holiudu. ce găseşti la e,i găseşti şi la noi. ce găseşti la noi, se află din belşug şi la ei.

[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu: "Căsnicia mea durează de 20 ani pentru că trăiesc clipa"

PUTEREA

Până la 81 de ani, Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori, actuala soţie fiindu-i alături în ultimii 20 ani, deşi s-au cunoscut atunci când partenera de viaţă era doar o puştoaică, însă tocmai inocenţa ei l-a atras. Nu sunt primul cuplu din showbiz în care diferenţa de vârstă este una considerabilă, însă regizorul deţine recordul cu o iubire care n-a ţinut cont că protagoniştii s-au născut la jumătate de secol distanţă. Sergiu Nicolaescu ne-a spus că nici el nu se aştepta ca relaţia lui să dureze atât de mult şi crede că secretul reuşitei stă în mesajul transmis de celebrul dicton latin “Carpe Diem”, fiind convins că în viaţă este foarte important să trăieşti clipa.

În zilele noastre, iubirea adevărată este pe cale de dispariţie. Mondenii anilor 2000 se îndrăgostesc fulgerător şi se despart imediat ce răsare soarele. O relaţie care celebrează un an de existenţă a devenit deja o pasăre rară în analele showbizului, iar o căsătorie care se desface la câteva luni nu mai miră pe nimeni. Tocmai de aceea, iubiri care rezistă peste decenii au ajuns să şocheze şi să stârnească semne de întrebare celor care privesc de pe margine, dezamăgiţi de prestaţiile lui Cupidon. Judecând după poveştile de alcov care colorează tarabele, am crede că îngeraşul iubirii s-a împrietenit cu Bachus şi a uitat să-şi mai facă datoria. Iubirile moderne au luat locul unei meserii adevărate, iar duduile îşi câştigă traiul în aşternut, mângâind pentru o perioadă tâmplele cărunte ale unui fericit de ocazie. Nimfele îşi dezgolesc trupurile din dorinţa de a prinde în mreje cât mai mulţi sponsori, iar apoi urlă ca din gură de şarpe când aceştia le-au uitat numărul de telefon în zori şi povestea de amor nu s-a încheiat la Primărie, aşa cum sperau ele. Nici pe ei, tâmplele cărunte nu-i feresc de eşecuri sentimentale şi sunt suficient de naivi să creadă că dragostea nu trece prin stomac. În acest univers minunat, în care Cupidon a uitat de săgeţile otrăvite cu amor şi a plecat cu sorcova, există excepţii care ne ajută să credem în continuare în dragoste. Una dintre ele ar fi căsnicia de 20 de ani dintre Sergiu Nicolaescu şi soţia lui, Dana, pe care a cunoscut-o când aceasta avea numai 17 ani, iar el era un bărbat trecut de prima tinereţe. Cum au trecut peste diferenţa de 46 de ani ne-a spus chiar regizorul care va împlini în curând 81 de ani. “Trăiesc clipa! Niciodată nu am premeditat ceva în relaţiile pe care le-am avut. Mi-a plăcut să las viaţa să-şi urmeze cursul şi să aştept să văd ce-o ieşi. De data aceasta, a ieşit ceva ce durează de 20 ani. Dacă mă întreb, nici nu ştiu cum s-a întâmplat una ca asta. Cred că o dragoste odată înfiripată, rămâne pentru totdeauna. Este o mare diferenţă de vârsta între noi, însă probabil că relaţia a rezistat pentru că ţinem unul la celălalt şi am făcut întotdeauna ce am simţit, am trăit fiecare moment la intensitate maximă!”