NOUL VAL în cinematografia românească

[nume]

Nu exista si nu va rezista, fluturi de lampa.

[Pitbull]

Topic vechi, räspuns confirmat, bâtä-n baltä.

[rvn]

sau balta-n bata!poti s-o iei si-asa!

[Pitbull]

Mi-a trimis Grid Modorcea articolul ästa de mai jos, cu crizele de isterie ale dinozaurilor.
Initial, postasem acest mesaj în topicul "NOUL VAL de cineasti români: VA REZISTA? EXISTA?" - fiindcä, prin referirile injurioase la adresa lor din partea talibanilor, l-am considerat cam cel mai potrivit. Totusi, evolutia ulterioarä a discutiei s-a îndepärtat total de subiect, luând forma unui schimb de opinii despre câteva aspecte particulare ale conditiei criticului de film (prin interventia unui user care s-a agätat de atacul lui Cärmäzan la adresa "individului cu nume de columbä", pentru a mai bäga niste strâmbe). O vreme, am permis ca discutia sä continue, întrucât avea si sansa unei evolutii constructive. Cum, însä, a devenit repetitivä si inutilä, si e foarte posibil ca sus-mentionatul user s-o foloseascä doar ca pretext al unor noi insinuäri ofensatoare (fie directe, ca aceea postatä imediat dupä acest mesaj, pe care însä am trimis-o prompt la Offtopic Asylum, însotitä de o observatie ironicä, fie disimulate sträveziu - la fel cum a fäcut si în topicurile de dezbateri despre criticii români de film, determinând închiderea lor, desi erau atât de substantiale si utile), consider cä e mai potrivit ca totul sä se opreascä aici. Ca atare, am izolat fragmentul off-topic în acest thread, si l-am încuiat.

O adunare fulminantă a UARF
Grid Modorcea

Numai de la CNC Tudor Giurgiu a furat 3, 6 milioane euro!", spunea regizorul Ioan Cărmăzan. "Eu ştiu numai de două milioane, l-a contrazis Sergiu Nicolaescu. Başca ce goluri a lăsat în TVR!" "Ce goluri, că l-a falimentat!", a precizat Geo Saizescu. "Şi toţi banii ăştia luaţi de la stat i-a băgat în afacerile lui, cum este şi afacerea de familie numită pompos Gala Premiilor Gopo, o confiscare ordinară!", a subliniat revoltat acelaşi Cărmăzan. Aceste acuze au putut fi auzite la Adunarea generală a Uniunii Artiştilor şi Realizatorilor de Film, care a avut loc zilele trecute şi în care s-au discutat probleme vitale legate de soarta cinematografiei naţionale. Oamenii prezenţi la adunare, cineaşti de marcă ai filmului românesc, printre care şi cei pomeniţi mai sus, s-au descătuşat şi au atacat foarte dur în primul rînd inima financiară a filmului românesc, adică Centrul Naţional al Cinematografiei, cu un statut depăşit, complet deficitar, care face posibil ca unii să bage mîna pînă la cot, precum un Giurgiu, iar alţii să nu se aleagă cu nimic. Adică nu există un statut care să marcheze distribuirea echitabilă a fondurilor. S-au dat zeci de exemple, de cazuri concrete, cum ar fi concursul de scenarii, absurditatea de a-l "face ascuns" pe regizorul proiectului, ca şi cea a finanţării pe bază de note, anomalia de a-i considera cineaşti pe cei care nu au nici o pregătire, dar au bani de la papa, precum Bobby Păunescu, băgaţi în circuitul oficial alături de profesionişti (mulţi dintre cineaştii noului val nu au şcoală!), risipa uriaşă a fondurilor CNC pe ploaia de festivaluri neimportante, precum DaKino, pe tot felul de gale pompoase, inutile, abandonarea oricărui proiect de importanţă naţională şi risipirea fondurilor pe proiecte conjuncturale sau de importanţă mediocră (s-a dat exemplul lui Chişu) etc. Situaţia proastei gospodăriri a CNC a culminat recent cu numirea unui nou Consiliu de Administraţie, în care se află doi membri, din şapte, care nu au nici o legătură cu cinematografia! Aşa cum nu are cu critica de film "un regizor ratat, autorul celui mai tîmpit film din istorie, cum a spus Cărmăzan, cu o moartă care este violată la morgă şi învie, iar acest individ cu nume de columbă acum se răzbună prosteşte, bălăcărind cinematografia, în primul rînd pe Sergiu Nicolaescu". A fost o adunare furioasă, între bărbaţi maturi, împliniţi, scîrbiţi de ceea ce se întîmplă, dornici să rostească adevărul într-o ţară în care domină prostituarea politică. Oamenii parcă stăteau pe un butoi de pulbere, aşa cum pot fi numite problemele grave care privesc viitorul cinematografului românesc, începînd cu învăţămîntul deficitar, cu situaţia formării unor noi specialişti în domeniu, în primul rînd tehnicieni, cu profesiuni pe cale de dispariţie, sarcină pe care vrea să şi-o asume UARF. Aşa cum tot UARF vrea să construiască un Monument al Cinematografiei (despre importanţa lui a vorbit pe larg inimosul director al UARF, Georgian Neculai Grigoraş), după cum s-a discutat şi despre iniţierea unei Gale a Premiilor UARF, mult mai importantă decît Gala lui Giurgiu, o gală a unui clan care a confiscat Omuleţul lui Gopo, fără să aibă habar de filmele şi creaţia plastică a cineastului, iar toate premiile sînt cu totul formale, ca şi juriile de diletanţi ale acestei afaceri de familie!

"Fapt constatat şi la ultima ediţie, desfăşurată la Palatul Parlamentului, un eveniment pompos şi inutil, care se vrea o versiune românească a Premiilor Oscar! Poate o imitaţie falsă şi macabră. Ridicolul situaţiei reiese numai dacă ne gîndim că americanii aleg premiile din opt sute de titluri anual, iar noi punem la bătaie între 5 şi 10 titluri. Din producţia anului trecut, Concertul lui Radu Mihăileanu este de departe filmul cel mai bun. Dar cu totul remarcabil, o parabolă demnă de atenţie este şi Cele ce plutesc, filmul lui Mircea Daneliuc, care a mai avut o premieră, Marilena, ambele filme fiind complet ignorate! Şi, n-o să vă vină să credeţi, i s-a făcut statuie aceluiaşi Porumboiu pentru un film mediocru Poliţist, adjectiv, încununat cu 6 trofee! Tot pilele şi banii lui papá au funcţionat! Cui foloseşte această mascaradă, această imitaţie de prost gust desfăşurată într-o locaţie, Parlamentul României, blamată de clanul cineaştilor premiaţi, inclusiv de Cristian Mungiu, cu omnibusul lui, Amintiri din Epoca de Aur? Dar lui nu-i este ruşine să ia un premiu pentru această mizerie, care îl descalifică, în calitate de cineast, chiar la locul faptei (o crimă morală)! Nu avem filme, ţara e săracă, dar concurăm Oscarul! Acolo m-am întîlnit şi cu doamna Gurău, şefa contabilă a CNC, care mi-a spus că numai pentru festivalul de la Cluj, Giurgiu a primit de la CNC şase sute de miliarde de lei vechi! Poate milioane, doamnă. Nu, miliarde. Cifra e sigură. Şi incredibilă! Dar CNC sprijină şi Gala Gopo, care sigur este un capriciu, de data aceasta cu papricaş unguresc, fiindcă au fost aduşi să defileze mulţi unguri, în frunte cu Hunor! Evenimentul a fost o risipă neruşinată, într-o absenţă premială a valorilor, din care a lipsit total orice referire la Gopo. Le-am spus de nu ştiu cîte ori organizatorilor să înceapă evenimentul cu Scurtă istorie, filmuleţul de 8 minute, care a deschis porţile internaţionale ale filmului românesc, prin obţinerea premiului Palme d'Or în anul 1957. Şi mereu să insereze în eveniment secvenţe din filmele lui Gopo, fiindcă generaţia tînără (am făcut teste numeroase în acest sens) nu-l cunoaşte pe Gopo, nu i-a văzut nici un film, nu-i cunoaşte genialele desene, fiindcă Giurgiu et co. au ignorat complet Privirea lui Gopo, un album atît de necesar pentru cunoaşterea marelui artist, căruia i-au fost confiscate numele şi ideea, Omuleţul, şi batjocorite! Fiindcă e inadmisibil ce face şi CNC, care se implică material într-un eveniment dominat de ţigani! Nu mi-aduc aminte ca Gopo să fi onorat această "breaslă" nici măcar printr-un desen! Darămite cu un taraf ţigănesc, care a triumfat în finalul deşănţatei "Cîntări", în care toţi amicii au luat premii! Parcă era festivalul Ţiganiada, fără nici o legătură cu Gopo, iar cineaştii, culmea, parcă au devenit o masă amorfă, acceptînd cu seninătate această umilire a filmului românesc! Cu banii care s-au risipit la Gala Gopo se putea debuta cel puţin un cineast sau ridica Monumentul Cinematografiei!

Copyright Tricolorul
http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=...40&format=html

Dincolo de frusträrile, invidiile si ipocrizia care urlä la tot pasul (hotul strigä "Hotii", mai ales apropo de furturile de la C.N.C.!), se remarcä si atacul la persoanä practicat de Nutu Cärmäzan la adresa mea! Nu pot decât sä spun cä îmi face cinste - îmi acordä o importantä pe care eu, unul, nu mi-am arogat-o niciodatä! Nu fac decât sä-mi exprim opiniile si sä le postez legitim pe net. Destinul lor ulterior, dacä sunt preluate de altii sau ignorate, apreciate pozitiv sau negativ, etc., nu mä mai priveste. Dacä Cärmäzan vitupereazä atât de violent împotriva mea, e clar cä un efect tot au - altfel, l-ar fi läsat indiferent, sau cel mult le-ar fi ironizat în suete cu amicii, nu în plenul U.A.R.F.
Multumesc, Nutule - esti un scump!
Apropo, sper ca Labehardul, Flocireign si Tufänel sä nu piardä ocazia de a prelua textul în Matz, pentru a-l îmbogäti si cu propriile lor coproductii coproculturale. As fi foarte dezamägit sä nu-mi confirme previziunile...

[rvn]

Cred ca articolul asta postat de tine,pit,vine sa confirme ceea ce am tot incercat sa sugerez inainte.
Dupa 20 de la caderea comunismului nu s-a schimbat nimic in bine in gestionarea banilor publici vis a vis de cultura in general si implicit in productia de filme.Chiar daca democratia ne-a adus libertate de exprimare,acest lucru nu ne-a folosit la nimic.n-am stiut ce sa facem cu ea si cum s-o folosim in interesul nostru,ca tara.La timpuri noi,oameni vechi!
Sunt institutii ale statului care sunt responsabile cu verificarea modului cum sunt cheltuiti acesti bani si cred ca ele sunt cele mai in masura sa dea un verdict.Dar cum o mana o spala pe cealalta,este evident de ce niciodata n-o sa se schimbe nimic..Sa speram ca nu vor fi "nemuritori" cei care ne conduc astazi.Este singura scapare!!!A noastra ,ca natie!

[keepwalking]

Aici discutia e mai delicata...
un spectator, care nu e foarte interesat de mecanismele facerii unui film, ii poate citi linistit si cu incredere pe criticii care nu au un trecut de cineasti.
dar pentru un regizor, scenarist, actor, cu alte cuvinte, un om implicat in creatia unui film, foarte importanta este parerea tot a unui profesionist din domeniu.
si cred ca in orice arta e la fel...
un pictor va fi atent la ce spune maestrul X despre opera sa, criticul de arta trecand in plan secund.

[rvn]

Tocmai de-aia keep,atunci cand un profesionist iti vede defectele si ti le striga in gura mare nu-ti convine!Problema este daca aprecierea este obiectiva sau subiectiva!Indicat ar fi sa fie prima varianta,nu de alta, dar poate fi indusa in eroare(sau oroare) opinia publica.Si...cred ca Pitbull n-ar fi in stare sa faca asa ceva!!!!

[keepwalking]

tu, ca subiect al criticii unui coleg de breasla, simti imediat daca parerea lui este obiectiva sau subiectiva.
de multe ori, colegul de breasla iti spune lucrurile pe care le stii si tu, dar nu ai curaj sa le recunosti.

revenind la critica...mi se pare nefiresc ca, in Romania, numarul criticilor de film sa fie mai mare decat al filmelor produse intr-un an.
adica sa avem sase - sapte filme scoase in 2009, sa zicem, si cincisprezece critici care sa le analizeze.

[Pitbull]

Ce simpatic! Cärmäzan a plätit si el o policioarä, si de-aici ditamai discutia învârtitoare-n jurul cozii.
Toate regulile si principiile astea, ba cä-i creator, ba cä-i critic, ba cä-i din breaslä, ba cä nu e, ba cä-s mai buni äia, ba cä äilalti-s mai buni, sunt complet nule. Intre a fi regisor (bun sau slab) si critic (bun sau slab) existä o libertate de surapunere sau de excludere deplinä, în functie de urmätoarele criterii obiective: nivelul de inteligenta, tipul de personalitate (mai cortical decât thalamic), capacitatea de a gândi organizat, simtul analitic, aparatul critic, impartialitatea - plus factorul secundar al stilului (oral sau literar), fiindcä dacä nu stii sä te exprimi, vorbit sau în scris, critici în pustiu.

[Pitbull]

Initial, postasem aici primul mesaj din actualul topic "Conturi, polite, râci, discordii si alte varii daraveli" - fiindcä, prin referirile injurioase la adresa Noului Val din partea talibanilor, l-am considerat cam cel mai potrivit. Totusi, evolutia ulterioarä a discutiei s-a îndepärtat total de subiect, luând forma unui schimb de opinii despre câteva aspecte particulare ale conditiei criticului de film (prin interventia unui user care s-a agätat exclusiv de atacul lui Cärmäzan la adresa "individului cu nume de columbä", pentru a mai bäga niste strâmbe). O vreme, am permis ca discutia sä continue, întrucât avea si sansa unei evolutii constructive. Cum, însä, a devenit repetitivä si inutilä, si e foarte posibil ca sus-mentionatul user s-o foloseascä doar ca pretext al unor noi insinuäri ofensatoare (fie directe, ca aceea pe care am trimis-o prompt la Offtopic Asylum, fie disimulate sträveziu - la fel cum a fäcut si în topicurile de dezbateri despre criticii români de film, determinând închiderea lor, desi erau atât de substantiale si utile), consider cä e mai potrivit ca totul sä se opreascä aici. Ca atare, am izolat fragmentul off-topic în threadul "Conturi...[etc.]", si l-am încuiat. Rog ca aici discutia sä continue numai on-topic. Vä multumesc.

[keepwalking]

"Caravana cinematografica" are doar 2.500 de spectatori in 2 saptamani.
"Luna Verde", 1100 de spectatori in 7 saptamani.
"Websitestory", 6.500 de spectatori in 4 saptamani.
ce ne facem cu filmele care nu sunt nici premiate, nici parte din "curentul minimalist", nici cautate de public?
dupa epuizarea minimalismului, ce ramane din cinematografia romaneasca?

[Pitbull]

Keepy, ai uitat cel putin o categorie: "onorabile dar trecute cu vederea" (printre care eu as înscrie "Caravana Cinematograficä", un film plin de calitäti, dar si cu unele defecte majore - în primul rând la nivel de scenariu).
"Luna verde" e o penibilitate, deci nu avem ce discuta despre el.
"Websitestory" încä n-am väzut.
Prin urmare, nu cred cä trebuie sä "ne facem" ceva cu filmele care cad în uitare färä a fi neapärat slabe (ca al lui Titus Muntean). Procesul de selectie naturalä a produselor artistice a avut, are si va avea întotdeauna si asemenea deraieri, rateuri sau capricii. Ce ne dorim acum - o lume perfectä...? Singurii care trebuie sä "se facä" ceva cu acele filme sunt autorii lor - sä înteleagä motivele pentru care filmul respectiv a avut o soartä atât de ingratä, si sä caute sä le evite, pe viitor.

La a doua întrebare (doar vag tangentä cu prima), cred cä un posibil räspuns ar fi urmätorul:
Dupä epuizarea minimalismului, cinematografia româneascä are sanse sä rämânä cu mostenirea lui, care ar putea fi de douä feluri:
- postminimalismul propriilor lui autori, care pot evolua spre noi mijloace de expresie, la fel cum au fäcut atâtia altii (Fellini, Antonioni si Visconti dupä iesirea din neorealism, multi francezi importanti dupä iesirea din La Nouvelle Vague, Forman dupä iesirea din Scoala Cehoslovacä - si chiar din Cehoslovacia propriu-zisä, etc.):
- o nouä identitate cinematograficä non-minimalistä, apärutä în siajul acestui curent; semne clare de cäutäri orientate destul de precis în acest sens dau Florin Serban, Andrei Gruzsniczki, Titus Muntean, Bobby Päunescu, chiar si cuplul Rädulescu & de Raaf (filmul lor face deja pasi clari spre altceva, mai ales la nivelul imaginii - revendicatä de la Melissa).
Deci, minimalismul a fäcut pentru cinematografia româneascä enorm - cât nimeni si nimic n-a mai fäcut vreodatä (nici rusii care au mosit-o în jurul lui 1950, nici cineastii de mare talent ai anilor '70, nici tentativele de reforme avortate de dupä 1989). A ridicat-o pe picioare proprii si i-a arätat un drum. Dar nu putea s-o ducä de mânä mai mult de câtiva pasi! Noua cinematografie româneascä trebuie sä meargä singurä mai departe! Privind cu recunostintä spre minimalism, în continuare trebuie sä fim noi însine - altfel, ne präbusim iar, si numai din vina noasträ.

[keepwalking]

pai tocmai aia e, ca se trece cu vederea peste unii regizori, aflati in afara unui "star system" creat nu neaparat de catre critici, ci de jurnalistii de cinema (pentru ca eu am certa impresie ca nu toti cei care-si dau cu parerea despre filme pot fi numiti si critici).
se vorbeste mult mai mult despre radu jude sau paul negoescu, decat despre marian crisan sau igor cobileanschi, de pilda.
nu stiu de ce ies astia in fata tot timpul.
in fine, asta ar fi problema lor.

ai dreptate cu directiile postminimaliste.
problema e urmatoarea: cred ca unii regizori din noul val, odata scosi din matca lor, nu vor mai crea filme pe masura celor care i-au consacrat.

[Pitbull]

O realitate tristä dar veche de când lumea este aceea a "retelelor de relatii personale", care de multe ori au întâietate fatä de criteriile valorice. Cine stie sä si le cultive, va fi mereu în avanscenä. Cine nu, repede va rämâne în fundal - poate chiar în nefiintä... Discutam recent cu väru-meu de la M.T.R., care a locuit vreo 15 ani si ceva în Franta; îmi spunea cä si la ei e la fel, în orice domeniu - ei o numesc, dacä tin bine minte, «réseau personnel», sau asa ceva... Uneori, se suprapun în chip fericit reteaua si valoarea (Puiu, Mungiu, Porumboiu, etc.). Alteori, suprapunerea dä rezultate dintre cele mai dezastruoase: Barna, Nicolaescu, actualul Daneliuc... Iar alteori, oameni valorosi dar färä retea rämân pe nedrept în anonimat... (A patra variantä, a nulitätilor färä retea, acoperä, evident, irelevanta majoritate.)

De asemenea, e foarte posibil ca unii regisori minimalisti sä fie inadaptabili, sä se rigidizeze sau sä intre în declin. Din nou, e un fenomen propriu majoritätii curentelor, scolilor, "valurilor" - si nu numai! Chiar meditam zilele astea la faptul cä atât de multi regisori mari sau mäcar buni au scäzut vizibil, pânä la nivelul calitätii bune dar conventionale, dacä nu chiar al mediocritätii si al rutinei (sau, uneori, cäzând chiar în penibil...) Chaplin, Orson Welles, Truffaut, Costa Gavras, Woody Allen, Lelouch, Nikita Mihalkov, Koncealovski... Sau altii, sclipitori la nivelul filmului de consum - Spielberg, Zemeckis, Peter Jackson... Ce sä mai vorbim de ai nostri? Pita, Pintilie, Daneliuc, care cândva erau uluitori, ce-au ajuns...? Basca Serj, care nici mäcar ca realizator autodidact de asa-zise "blockbustere" n-a rezistat, degenerând în diletantism ridicol...
Fenomenul ästa s-a fäcut simtit abia recent - lucru firesc: meseria de regisor de film are doar un secol vechime, e tânärä încä... Dar mä întreb: oare e ceva firesc în plan psihic? Oare omul, îmbätrânind, nu mai poate stäpâni acel cumul de calitäti speciale, numeroase si sistematizate, proprii unui regisor de film...? Desigur, un Tarkovski, un Fellini, un Kurosawa, au fost exceptiile de-regulä-confirmatoare...

[keepwalking]

se tot vorbeste despre filmele romanesti in care "aparent" nu se intampla nimic, "aparent" dialogurile nu spun nimic.
ma intreb de ce nu ne propunem ca intr-adevar in filmele romanesti sa se intample ceva, iar dialogurile chiar sa spuna ceva.
de ce trebuie mereu ca aparatul critic sa vina ca un explicator al acestor filme, sa le propteasca, sa le sprijine, sa se transforme in purtatorul lor de cuvant?
filmele romanesti nu pot sa se sustina ele insele in fata spectatorilor?
as face un experiment.
as lasa un film "sa se descurce singur", doar fata in fata cu spectatorii.
atat.
fara interviuri cu regizorul, fara cronici in media, fara casete trimise la selectii de festivaluri.
asta ar fi adevaratul test pentru orice film.

[keepwalking]

si mai e o chestie care ma intriga, ca scenarist.
oricat ar incerca unii sau altii sa ma convinga, nu pot scapa de impresia ca replicile, dialogurile, situatiile in care se afla personajele din unele filme laudate de critica sunt dintre cele mai lipsite de expresie.
o spun fara nici un impuls "glandular".
nu am prejudecati fata de autorii romani.
si nu cred ca e doar parerea mea, ci si a altor spectatori care numai de prostie, ignoranta, frustrare nu pot fi banuiti.

ei bine, privesti astfel de filme, asculti replicile, eventual citesti scenariul si realizezi ca lucrurile acelea le puteai scrie si tu foarte bine.
dar n-ai facut lucrul asta pentru ca ti-ai inchipuit ca, pentru a avea succes, trebuie sa eviti subiectele banale, dialogurile anoste.
cu toate astea, constati ca, dimpotriva, tocmai astfel de constructii scenaristice au succes la critica romaneasca.
ca dialogurile de care tu te feresti, tot cautand originalitatea, sunt considerate spendide.
nu gasesti in film nici un schimb memorabil de replici, nici o gaselnita ingenioasa, nici o sclipire de inteligenta creativa, care sa te faca sa spui "uau, ce chestie misto a spus tipul ala!".

si astfel incepi sa te gandesti ca poate ar fi bine sa te apuci si tu de povesti liniare, fara stralucire, cat se poate de conformiste.
si uite-asa, intram cu totii intr-o zodie a cenusiului, a lipsei de indrazneala, a tiparelor elogiate.

[rvn]

keep, buna dimineata, in primul rand.
am citit cu atentie cele doua mesaje ale tale. aceleasi idei de ieri, le-ai reluat aici.
chestia cu testul filmelor la public este utopie. ce vrei sa zici? ca spectatorul de rand este influentat de critica de film inainte de a cumpara biletul? nu cred, in ruptul capului nu cred asa ceva...
cronicile sunt citite de specialisti si de catre cei interesati de domeniu.
altceva are impact asupra majoritatii publicului si care-l determina pe acesta sa mearga in sala de cinema: curiozitatea. omul e curios sa vada produsul pentru care a fost "bombardat"cu reclama. ca e prost, ca-i bun..nu conteaza! a fost convins sa-l vada si-a platit.
subtirimea dialogurilor, banalitatea lor de care tu esti convins pana peste cap poate dauna sau poate face bine, depinde de film, de interpretarea actorilor...s.a.m.d.
dar, chiar si asa, nu mai exista public pentru filmele romanesti, nu ca ele sunt proaste sau bune.
sau, s-o luam atfel: ce dialoguri din filmele americane lansate in ultima vreme ti-au placut?
cu ce ai ramas in minte din ele? astea au contat ca filmele sa aiba incasari de milioane de dolari? sau scenariile dupa care au fost facute?
raspunde, keep. astept.

[keepwalking]

rvn,

cronicile nu apar in revistele de specialitate (nu avem nici o revista de profil in Romania), ci in media de larga circulatie, de pilda fituicile gen b.24.fun, pe care le poti gasi pe orice tejghea de bar.
asa ca chestia asta ca doar publicul avizat citeste cronicile, pica.

bineinteles ca, pe langa scenariile proaste, mai exista si interpretare proasta.
in fragmentul video redat de mine din "Felica...", actrita care o "joaca" pe mama o face intr-un mod lamentabil.
dar asta e parerea mea, poate ca nu discern falsitatea si lipsa de intuitie actoriceasca de o interpretare magistrala.

comparatia cu filmele americane "din ultima vreme" nu-si are rostul.
eu ma refer la raportul asteptari/rasplata care intervine intre spectator si film.
atata timp cat un film e vazut de doar 400 de oameni intr-un weekend, inseamna ca exista o nemultumire limpede in randul publicului.
si ma intreb: de ce apare acest dezechilibru din moment ce scenaristii utilizeaza formule "ca-n viata"? din moment ce in "Felicia....", spun criticii, "ne regasim fiecare dintre noi", de ce nu cautam sa vedem astfel de filme?
pentru ca sunt facute prost.

vad acum ca Felicia a avut 116 spectatori in ultimul weekend.
cum se face ca numarul spectatorilor e invers proportional cu succesul de critica?
ori e ceva in neregula cu spectatorii, ori cu critica.
iar daca facem filme doar pentru critica, atunci sa existe doar proiectii pentru cronicari.
pentru ca in salile de cinema ne facem de ras.

L.E.
vad si incasarile totale:
Felicia...in jur de 6.000 de dolari
Caravana cinematografica....cca 3.000 de dolari.

nu, e limpede, suntem pe un drum gresit.

[rvn]

keep,
s-o crezi tu ca sta cineva sa citeasca cronici de filme in vreun ziar gen 24.fun sau oricare altul.
in astfel de ziare sunt savurate doar pozele cu gagici goale(gen "fata de la pagina 5").

in alta ordine de idei: o tii langa cu "Felicia...".
vorbesti despre filmul asta, sau despre filmele romanesti din ultimii 10-20 de ani, cand spui ca sunt facute prost?
nu filmele, sau cel putin nu toate, sunt facute prost sau sunt proaste, ci publicul nu e educat sa le vada. si ma refer la tineri si foarte tineri, (adica cei care sunt dispusi sa intre frecvent intr-o sala de cinema.)
de ce nu prezinti structura pe categorii de varste,nivel de pregatire,mediul din care provine,a publicului prezent la filmele romanesti?
a facut cineva o statistica? ar fi interesant de vazut..

[keepwalking]

pana nu se vor produce schimbari majore in modul cineastilor romani de a privi filmul, cinematografia romaneasca se indreapta spre faliment.
criticii vopsesc din greu gardul in spatele caruia se afla o realitate sumbra: nici premii, nici public, nici glorie, nici incasari.
cum se simt regizorii/scenaristii romani cand doar 2.000 de oameni (cu tot cu critici) le-au vazut filmul?

iar acest lucru se petrece in cazul unei arte populare, cum este cea cinematografica, poate cea mai comerciala dintre toate.

chiar nu-i incearca nici un sentiment de jena, de penibilitate? cand citesc in Dilema sau aici sau aiurea tot felul de epitete elogioase, ce se intampla in mintea lor? ce-si spun? "hm, oricum, daca m-a placut Gorzo, e suficient, ba chiar foarte tare!".
oare acelasi lucru il spune si producatorul? acelasi lucru il spune si distribuitorul? acelasi lucru il spun si cei care plang cu lacrimi de crocodil disparitia salilor de cinema din Romania?
pai sa nu ofteze, sa nu injure, sa nu aduca "o porcarie hollywoodiana" ca sa sustina circuitul cinematografic romanesc?
porcaria aia pe care cei care falimenteaza salile de cinema o pun la zid, plini de ifose si edificand piedestale de carton unor cineasti (contra) facuti peste noapte.

da, filmul romanesc de azi e mai bun decat cel dinainte de 89. e mai bun si decat cel de pana in 2004.

dar asta pentru ca a devenit normal, nu stralucit.