NOUL VAL în cinematografia românească

[rvn]

rvn,

vrei sa spui ca statul roman isi permite, in conditiile unei crize feroce, sa sustina astfel de filme fara sa primeasca inapoi nici un ban?
tu te uiti in jur, citesti ziarele, vezi cum se reduc bugetele la teatre, filarmonici, biblioteci?

keepy, cu cea mai mare amaraciune iti spun.
politica si principiile cheltuirii banilor publici e o chestie absurda si de neinteles pentru multi.
paradoxal, dar asa este.
statul acorda subventii, e una din parghiile de care se foloseste pentru a "sprijini" ceva, ce considera vital sau util pentru societate.
probabil cinema-ul de arta este una din prioritati, indiferent de criza...
asa e prevazut in bugetul aprobat, asa trebuie sa faca...nimic mai mult sau mai putin!
mai mult n-ai voie, ca ai o limita maxima pe care poti s-o matrasesti, mai mica e pacat, ca se pierd banii. si uite asa...

[Pitbull]

daca e sa mai iau dupa ce spui tu, singurii care mai misca ceva calitativ sunt minimalistii.
restul sunt pleava.
am inteles bine?

Partial
Mai avem si câteva valori non-minimaliste (Nae Caranfil, "Cealaltä Irina", Radu Mihäileanu, "Nunta mutä", "Caravana Cinematograficä", "Portretul luptätorului la tinerete", etc.).
Dar si astea sunt filme de continut - si dupä cum vezi, s-au finantat, slavä Domnului! Si existä! Si e bine cä le avem!
CEEA CE NE LIPSESTE este TOCMAI CEEA CE TOT INSISTI TU CA VREI SA FIE FINANTAT IN PRIMUL RAND (ADICA, FILMUL COMERCIAL, SAU DE CONSUM).
Si sä nu crezi cä mä bucur.
Am repetat de-am cäpiat: DA, VREAU FILM ROMANESC DE CONSUM - BUN, CINSTIT, CURAT, SA DISTREZE SPECTATORUL, S-ADUCA BANI!

Unde-i?
Nu pe ecrane, zic. La nivel de proiect, de intentie, de potential - unde-i?
Unde-s scenariile, unde-s autorii? Cine sunt?

PAI SA-I FACEM! Da, sä-i facem, cä avem nevoie de ei.
Dar pânä atunci...? Sä-njuräm ce-avem bun pe-o parte, doar fiindcä încä n-avem ce-ar trebui sä fie bun si pe partea cealaltä?
Sau, mai proverbialiceste: sä moarä si capra minimalistä, doar fiindcä purceaua comercialä e moartä-n cotet?

[rvn]

, singurii care mai misca ceva calitativ sunt minimalistii.

participarea la festivaluri internationale si eventual premiile castigate dovedesc asta...
e o conditie si un obiectiv, daca vrei bani pe de-a moaca...
daca nu..convinge investitorii privati. keepy, ca filmul tau "comercial" ,merita sa fie facut( adica profitabil)

[keepwalking]

nu stiu, cert este ca nu exista nici un curent, de nicaieri, care sa incurajeze filmul aducator de spectatori in sala.
spunea sotia lui cristi puiu ca si-ar dori sa produca o comedie subtila, desteapta.
na, poate ca vor fi mai multi sa gandeasca asa...

[Pitbull]

Inainte de a fi încurajat, filmul aducätor de spectatori în salä trebuie sä fie CREAT.
Iar pentru asta, trebuie sä fie CREATI CREATORII lui.
Iar pentru asta, avem nevoie de o SCOALA DE FILM.
Si încä n-o avem.

Deci, mai e mult pânä departe...
Oricum, am mai expus de câteva ori ecuatia:
Filmul de continut din prezent e terenul fertil al filmului comercial de mâine.
Filmul comercial de azi e sursa de finantare a filmului de continut (de azi si de mâine).
Pe primul îl avem.
Il vom avea si pe al doilea.
Dar ca sä-l avem, trebuie sä ni-l pretuim, respectäm, încurajäm, cultiväm pe primul!
De ce crezi cä n-am avut niciodatä filme comerciale si de gen reusite - numai cel mult mediocritäti?
Fiindcä n-am avut niciodatä film de continut bun, sub forma unei scoli, generatii, "val" sau curent - ci doar ca opere disparate ale unor cineasti cândva talentati.
Dacä däm cu sutu-n minimalisti, si rämânem doar cu valorile non-minimaliste disparate (si mai putine numeric, si oricum putin mai slabe ca medie valoricä), plus rateurile dinozauriene si diversii Garci si olteni, si povesti de cartier, si alte imposturi comerciale de nivel diletant-trivial, numai film comercial de calitate n-o sä ne iasä! (Basca lipsa unei scoli de cinema serioase, cu care am si început mesajul, de fapt...)

[rvn]

spunea sotia lui cristi puiu ca si-ar dori sa produca o comedie subtila, desteapta.

a spus cumva ca si-ar dori ca si productia sa fie finantata de stat?

[Pitbull]

Päi si de ce n-o scrie nimeni?!?
Duceti-i-o, fratilor! Duceti-i cât mai multe proiecte, sä aibä de unde alege - unde nu dä Dumnezeu sä ne trezim c-un nou Neil Simon!

[rvn]

hai sa ne uitam putin pe lege...
sa vedem care e sursa banilor, poate intelegem mai bine.
deci,


CAPITOLUL IV

Fondul cinematografic

Art. 12. – (1) Pentru asigurarea mijloacelor financiare necesare dezvoltării activităţii cinematografice, precum şi pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Centrului Naţional al Cinematografiei este instituit Fondul cinematografic.

(2) Fondul cinematografic se constituie din venituri proprii realizate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe şi din sume alocate Centrului Naţional al Cinematografiei de la bugetul de stat.

(3) Centrul Naţional al Cinematografiei poate utiliza veniturile proprii colectate la Fondul cinematografic şi pentru efectuarea unor cheltuieli de capital, de personal şi materiale necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor ce îi revin potrivit prezentei ordonanţe.

Art. 13. – (1) Veniturile proprii care se colectează în contul Fondului cinematografic se constituie din următoarele surse:

a) venituri obţinute din administrarea şi exploatarea bunurilor din patrimoniul cinematografiei naţionale, care se află în proprietatea publică sau privată a statului, conform prezentei ordonanţe;

b) venituri obţinute din închirierea şi concesionarea imobilelor sau a altor bunuri aflate în administrarea sa, potrivit prezentei ordonanţe.

c) tarife pentru efectuarea operaţiunilor de clasificare şi înregistrare în cadrul Registrului cinematografiei; tarifele se stabilesc şi se actualizează periodic prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la propunerea directorului general al Centrului Naţional al Cinematografiei;

d) colectarea unei contribuţii de 2% din preţul de vânzare şi/sau de închiriere al casetelor video înregistrate, DVD-urilor sau al oricărui alt material, care se adaugă la preţul acestora, plătibilă de operatorul economic care face vânzarea şi/sau închirierea angro; operatorii economici distribuitori angro de casete video înregistrate sau DVD-uri sunt obligaţi să transmită Centrului Naţional al Cinematografiei lista contractelor de vânzare şi/sau de închiriere încheiate, cuprinzând valoarea acestora şi datele de identificare a partenerilor contractuali, prezentând şi licenţele pentru titlurile respective; în cazul filmelor cu interdicţie de vizionare pentru minori, contribuţia este de 10%;

e) colectarea unei contribuţii de 3% din contravaloarea minutelor de publicitate contractate de posturile de televiziune publice şi private, care se adaugă la acest preţ şi care se încasează de la agentul de publicitate, sau de firma intermediară cumpărătoare a minutelor de publicitate; acestea sunt obligate să transmită Centrului Naţional al Cinematografiei lista cu contractele încheiate, cuprinzând valoarea acestora şi denumirea agenţilor vânzători; obligaţia de plată revine agenţiei de publicitate sau firmei intermediare cumpărătoare a minutelor de publicitate, după caz;

f) colectarea unei contribuţii de 3% în cazul vânzărilor barter, care se calculează din valoarea echivalentă preţului minutului de publicitate practicat de postul de televiziune respectiv, în cadrul vânzărilor contra cost pentru tronsonul orar în care se difuzează publicitatea; plata contribuţiei către Fondul cinematografic se face de agentul de publicitate sau, după caz, de agentul intermediar;

g) colectarea unei contribuţii de 3% din preţul minutelor de publicitate vândute din spaţiul programului propriu de către societăţile de televiziune prin cablu, care au licenţa pentru producţia de programe, şi care se adaugă acestui preţ; plata contribuţiei către Fondul cinematografic se face de postul de televiziune prin cablu, cu respectarea condiţiilor prevăzute la lit. d)–f);

h) colectarea unei contribuţii de 3% din încasările provenite din exploatarea filmelor cinematografice, de orice gen şi pe orice fel de suport, în cinematografe sau în alte spaţii destinate vizionării cu public; contribuţia revine în proporţie de 50% distribuitorilor şi de 50% exploatanţilor şi va fi achitată de exploatant;

i) o contribuţie de 1% aplicată asupra veniturilor realizate lunar de operatorii economici pentru transmisia prin cablu a emisiunilor de televiziune şi satelit;

j) colectarea unei contribuţii de minimum 25% din venitul net realizat din cesiunea, acordată pe bază de licitaţie, a drepturilor de difuzare şi exploatare a filmelor româneşti din patrimoniul cinematografiei naţionale, cu respectarea legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe;

k) colectarea unei contribuţii de 1% din profitul anual realizat de operatorii economici care organizează jocuri de noroc. Plata se va face până la data de 31 mai a anului în curs, pentru anul precedent;

l) realizarea altor activităţi specifice, precum şi acceptarea de donaţii şi sponsorizări;

m) dobânda aferentă disponibilităţilor din contul de venituri proprii ale Centrului Naţional al Cinematografiei, aflat în Trezoreria Statului;

n) alte venituri dobândite în condiţiile prezentei ordonanţe.

(2) Sumele datorate pentru contribuţiile stabilite la alin. (1) lit. d)–i) reprezintă cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil al operatorilor economici respectivi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Contribuţiile prevăzute la alin. (1) lit. d)–i) se aplică asupra încasărilor totale realizate, din care s-a dedus TVA-ul aferent şi/sau impozitul pe spectacol, precum şi taxa de timbru cinematografic.

Art. 14. – Operatorii economici sunt obligaţi să declare şi să vireze Centrului Naţional al Cinematografiei sumele prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. d)–j), până la data de 25 a lunii curente, pentru luna anterioară, precum şi să depună lista contractelor încheiate, prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. d)–j), cu menţionarea valorii acestora.

Art. 15. – (1) Pentru virarea cu întârziere a sumelor datorate de operatorii economici, potrivit prevederilor art. 13, se percep dobânzi şi penalităţi de întârziere, în conformitate cu reglementările legale privind regimul impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat.

(2) Pentru urmărirea încasării sumelor datorate, Centrul Naţional al Cinematografiei este autorizat să aplice procedurile de executare silită, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

(3) Dobânzile şi penalităţile de întârziere, încasate în conformitate cu prevederile alin. (1), constituie surse la Fondul cinematografic şi se utilizează în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe.

Art. 16. – (1) Persoanele juridice autorizate, prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. d)–i), pot opta pentru finanţarea directă a producţiei de filme, în condiţiile prezentei ordonanţe, cu până la jumătate din suma datorată, la solicitarea producătorilor, cu notificarea Centrului Naţional al Cinematografiei.

(2) Persoanele fizice şi juridice autorizate, prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. h), pot opta, cu notificarea Centrului Naţional al Cinematografiei, pentru finanţarea directă a producţiei sau distribuirii de filme româneşti, în condiţiile prezentei ordonanţe.

[rvn]

acum sursa banutzului e clara?
firmele care sunt obligate prin natura actvitatii desfasurate sa contribuie la fondul cinematografic pot foarte bine sa opteze pentru finantarea directa a productiei de filme, cu conditia sa anunte CNC-ul si sa dovedeasca acest lucru.
nu e oare o politica buna?
keepy, ce zici de asta? ti se pare corecta treaba , au ba?

[Judex]

Hera, am vazut ca tot argumentezi prin premiile obtinute in festivaluri. Astea demonstreaza, eventual, doar ceva petrecut deja. Nu poti puncta un proiect nou bazandu-te atat de mult pe ceea ce au reusit autorii sai cu alte proiecte. Cam asta e problema cu 'calitatea regizorului' pe care a atins-o ceva mai devreme si Keep. Ergo, trebuie modificat regulamentul in asa fel incat sa primeze calitatea proiectului, nu a individului care-l prezinta si/sau care l-a realizat.

[rvn]

Hera, am vazut ca tot argumentezi prin premiile obtinute in festivaluri. Astea demonstreaza, eventual, doar ceva petrecut deja.

ceteste mai cu atentie...
poate cu ochiul ala umflat de cocalari se vede altfel.

[Judex]

Hai c-o dai deja in balarii. Desprinzi din context aiurea-n tramvai si mai faci si glume proaste.

[c.ghevara]

De aici încolo, mesajele sunt mutate din "Jurnalul scenaristului", constituind dezvoltarea unor subiecte care acolo nu mai aveau de-a face cu topicul:
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...45#post1536445
Pitbull

Macar sa fie catifea albastra a la David Lynch !

Zic lupte grele pentru ca mai are si keep boala pe minimalisti (apropos, pe unde o fi disparut).
Iar citatul din semnatura ii apartine lui Pitbull. L-a scris dupa cateva certuri in care ne-am dat, metaforic, cu scaunele in cap.. pe mine m-a distrat destul de tare, deoarece stiu ca nu sunt asa, incat am decis sa mi-l pun in semnatura (Penes Curcanu gen).

referitor la lupte, nu stiu daca ai avut timp sa citesti topicu asta..
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...=81963&page=22

1. Era suficient să spui doar "catifea albastră"
2. Am citit topicul. Interesant. Pitbull o ia întotdeauna atât de... personal? Parţial, îi dau dreptate lui keep, dar asta nu înseamnă că sunt DUŞMANUL minimalismului. Până la urmă, face fiecare ce poate, şi eu unul împart filmele în două categorii, bune şi proaste. Nu cred că minimalismul goneşte spectatorul din cinematografe, dar lipsa spectatorilor are legătură cu minimalismul. E lenea în gândire şi un soi de autosuficienţă prematură elitistă ascunsă sub vălul minimalismului. (Îmi ridic pălăria în faţa excepţiilor!) E o lipsă de umilinţă şi de atenţie faţă de spectator, tolomac, prostoc, mitocan, abrutizat, cum o fi el. Cred, cu toată tăria, că, aşa cum la scrierea unui scenariu trebuie să ai în minte finalul, ca să ştii unde ajungi, la fel, când faci un film trebuie să ai în minte spectatorul. Să te gândeşti la reacţiile lui, la capacitatea lui de a înţelege. Dacă nu ai asta în minte, produsul tău va fi steril. Te vor felicita cunoscătorii, te vor aplauda criticii (şi te vor fute pe la spate ), dar cu asta rămâi. Ne îmbătăm cu apă rece. Ridicăm în slăvi regizori care au la activ 4-5 scurt metraje şi 1-2 lung metraje. Nu e vina lor, dar nu cred că le facem bine. Zău, n-am intenţia de a supăra pe cineva! Nu e vina lor, e vina mediului, aia cu chiorul rege în ţara orbilor. Cred că minimalismul ar solicita de 2, 3 ori mai mult efort şi creativitate, pentru a realiza mult cu mai puţine mijloace. Şi eu nu prea văd asta... Ca român, mă bucur pentru un premiu la Cannes, dar mă lasă rece, aşa cum îi lasă pe majoritatea spectatorilor. Dacă nu era vâlva premiului, ar fi avut la fel de mulţi spectatori ca oricare alt film românesc. Asta nu ştirbeşte meritele lui Mungiu. Tiparele Hollywoodului sunt adânc înrădăcinate în subconştientul colectiv. Şi asta nu e rău, pentru că sunt aceleaşi tipare din poveşti şi legende. (Cred că e de acord şi Pitbull, izvoditor de Propp). Dacă nu vrea să se îndepărteze de spectator, minimalismul nu trebuie să dispreţuiască astfel de tipare, ci doar să se exprime altfel. Mai, să zicem, economicos, dar nu mai puţin emoţionant.
3. Dacă nu ţi-e cu bănat... poate îmi răspunzi la 2-3 întrebări scurte. (Pe ceilalţi poate nu i-a interesat, le-au fumat demult, o fi vară, sau poate sunt eu mai prost... îmbrăcat.) Un film minimalist se face după un scenariu minimalist? Cum arată un scenariu minimalist? De ex. Poliţist adjectiv e un scenariu minimalist? Pe ăsta am apucat să-l citesc pe Liternet şi am câteva observaţii.

[costobocus]

1. Era suficient să spui doar "catifea albastră"
2. Am citit topicul. Interesant. Pitbull o ia întotdeauna atât de... personal? Parţial, îi dau dreptate lui keep, dar asta nu înseamnă că sunt DUŞMANUL minimalismului. Până la urmă, face fiecare ce poate, şi eu unul împart filmele în două categorii, bune şi proaste. Nu cred că minimalismul goneşte spectatorul din cinematografe, dar lipsa spectatorilor are legătură cu minimalismul. E lenea în gândire şi un soi de autosuficienţă prematură elitistă ascunsă sub vălul minimalismului. (Îmi ridic pălăria în faţa excepţiilor!) E o lipsă de umilinţă şi de atenţie faţă de spectator, tolomac, prostoc, mitocan, abrutizat, cum o fi el. Cred, cu toată tăria, că, aşa cum la scrierea unui scenariu trebuie să ai în minte finalul, ca să ştii unde ajungi, la fel, când faci un film trebuie să ai în minte spectatorul. Să te gândeşti la reacţiile lui, la capacitatea lui de a înţelege. Dacă nu ai asta în minte, produsul tău va fi steril. Te vor felicita cunoscătorii, te vor aplauda criticii (şi te vor fute pe la spate ), dar cu asta rămâi. Ne îmbătăm cu apă rece. Ridicăm în slăvi regizori care au la activ 4-5 scurt metraje şi 1-2 lung metraje. Nu e vina lor, dar nu cred că le facem bine. Zău, n-am intenţia de a supăra pe cineva! Nu e vina lor, e vina mediului, aia cu chiorul rege în ţara orbilor. Cred că minimalismul ar solicita de 2, 3 ori mai mult efort şi creativitate, pentru a realiza mult cu mai puţine mijloace. Şi eu nu prea văd asta... Ca român, mă bucur pentru un premiu la Cannes, dar mă lasă rece, aşa cum îi lasă pe majoritatea spectatorilor. Dacă nu era vâlva premiului, ar fi avut la fel de mulţi spectatori ca oricare alt film românesc. Asta nu ştirbeşte meritele lui Mungiu. Tiparele Hollywoodului sunt adânc înrădăcinate în subconştientul colectiv. Şi asta nu e rău, pentru că sunt aceleaşi tipare din poveşti şi legende. (Cred că e de acord şi Pitbull, izvoditor de Propp). Dacă nu vrea să se îndepărteze de spectator, minimalismul nu trebuie să dispreţuiască astfel de tipare, ci doar să se exprime altfel. Mai, să zicem, economicos, dar nu mai puţin emoţionant.
3. Dacă nu ţi-e cu bănat... poate îmi răspunzi la 2-3 întrebări scurte. (Pe ceilalţi poate nu i-a interesat, le-au fumat demult, o fi vară, sau poate sunt eu mai prost... îmbrăcat.) Un film minimalist se face după un scenariu minimalist? Cum arată un scenariu minimalist? De ex. Poliţist adjectiv e un scenariu minimalist? Pe ăsta am apucat să-l citesc pe Liternet şi am câteva observaţii.

1.Imi cer scuze pt "pleonasm"
2. Asa e el.

Normal ca nu putem exclude total un gen de film, pe care sa-l numim dusmanul nostru.
Si eu prefer un film bun, minimalist au ba.

Eu am legat lipsa spectatorilor in sali de mai multi factori, pentru ca am vazut cum au evoluat treburile intr-un oras de provincie. Am incetat sa ne mai ducem la filme cand am gasit filmele pe net. Din 5 cinematografe, a ramas functional unul singur. Si sa fi vrut sa fi vazut filme la cinema, si nu aveam unde. Dvd-urile au inceput sa se gaseasca peste tot, diagonala era din ce in ce mai mare, asa ca nu mai puteam eu de cinema-uri (unde in general il auzeai pe ala din dreapta ca shushoteste..)
Acum am vazut ca se schimba in bine.. multiplexurile iti dau o libertate de decizie pe care nu o aveai pana acum, un confort crescut, iar daca mai vorbim si de 3d, reteta succesului e garantata.

Revenind la filmele romanesti, pentru ca am impresia ca la ele te refereai, nici nu avem o industrie care sa scoata filme pe banda rulanta, iar rebuturile normal ca nu atrag oameni in cinematograf.
Si cum nu cred ca in fiecare promotie va fi un mungiu sau un porumboiu, cred ca regizorii noi vor pune mai mult efort pe finisarea operelor, tocmai pentru a se evidentia. (apropo, esti student la regie ?)

3. Eu sunt obisnuit ca daca nu stiu, tac dracu din gura. Si cum la intrebarile tale nu stiu sa raspund, macar pun si eu altele, poate ma lamuresc si eu!

4. Care e primul film minimalist de pe la noi? Dar de pe la altii? Sunt minimalistele astea regionale? (ca eu de minimalism american n-am auzit)

Poate avem bulan si ne mai desteptam si noi, ca sunt tovarasi care ne pot ajuta, dar sa scapam de caldura...poate mai pe racoare..

Viva la revolucion!

[c.ghevara]

2. ”Lipsa spectatorilor din săli” am întrebuinţat-o geneneric – ca lipsă de audienţă, lipsă a succesului. În al meu oraş de provincie, din vreo 7 cinematografe n-a rămas niciunul. Avem doar un multiplex.
Nu avem industrie. De fapt, dacă mă gândesc bine, după 89, la fel ca economia, filmul românesc a rămas, în toată goliciunea lui adevărată, în competiţie cu filmele puternice. Cine naiba ar fi mers pe vremea lui Ceauşescu la filme româneşti, dacă ar fi avut la dispoziţie filme străine recente? Filmele româneşti nu au fost într-o competiţie reală cu cele străine. Cinematografia românească a crescut în seră, protejată, bibilită cu preţul pervetirii. Fără case de film private, care să trăiască din succesul financiar de public, nu avea cum să existe o industrie. Cred că direcţia asta, spre festivaluri şi premii, cam ignorând şi dispreţuind succesul de public, cam din rădăcinile alea ni se trage. Nu avem industrie, pentru că nici acum nu prea văd prea multe case de film care să încerce să trăiască din filme. Nu mă gândesc la producţii de reclame sau la mici ciupeli pe lângă CNC. Eh, dar asta e altă discuţie. Cinematografia noastră se cantonează cu încăpăţânare în realism (minus imbecilităţile lui Nicolaescu), şi asta e o altă tară a perioadei comuniste. Mi se pare că aşa pierdem zone importante de subiecte. Sigur, din ce-am văzut, se cere realism, şi în subiect, şi în dialog, şi în situaţii. Dar spectatorii preferă tot filmele americane, acceptând bucuroşi exagerările; nu îi deranjează, pentru că acceptă această convenţie în schimbul unei poveşti bune şi a emoţiilor. Uite, bunăoară, un serial drag mie, Crimele din Midsomer. Pe cine deranjează că într-o comună sunt ucişi 2-3 oameni pe episod! Se revoltă cineva că nu e real? Ei, cred că asta pierde cinematografia noastră. Nu oferă spectatorului lucruri esenţiale, emoţie, satisfacţie, vrajă. Îi oferă, eventual, plăceri estetice rafinate, intelectuale, dar nu îi dă uitare de sine. Îi spune “fii atent ce-ţi fac” în loc să îl manipuleze, lucru pe care spectatorul şi-l doreşte. Şi nu cred că asta depinde de bugetul filmului!!! Depinde, în primul rând de scenarii şi de alegerea lor pentru producţie.
Nu cred nici eu că în fiecare promoţie se naşte un Mungiu, Porumboiu etc, dar cred că în fiecare generaţie se naşte măcar unul. (Nu, nu sunt student la regie. Nici la altceva.)

4. Nu ştiu nici eu. Minimalismul trebuie să fie o invenţie europeană. Trebuie să aibă şi americanii, ăia independenţii. Nici eu nu sunt un specialist. Sunt doar un curios. Până acum nu m-a preocupat. Însă am impresia că dacă mă uit cu lupa la el s-ar putea să ajung la concluzia că nici nu există. De asta eram curios dacă există scenariu minimalist şi prin ce se deosebeşte el de un scenariu “normal”, câtă vreme eu înţeleg scenariul ca pe un text minimalist prin definiţie.

Am văzut că ai postat anul ăsta ceva la workshop. Locul ăla e părăsit, dead& burried?

[dansatorul_polimorf]

When you search on google for minimalism in film minimalist film minimalist" It's surprising how few relevant entries I found. In fact I don't even see those words being used much online. The definition of minimalism from Wikipedia is: Minimalism describes movements in various forms of art and design, especially visual art and music, where the work is stripped down to its most fundamental features. I like this definition; but I would like to expand it some when referencing film. My thoughts: It's easy to visually entice your audience when you spend millions of dollars on helicopters, tanks, explosions, computer animation, but all those image don't make a good movie. As special effects and movie budgets have progressed Hollywood directors seem to throw money and expertise at weak cliche ridden plots. While audience attention spans are low, As a screenwriter and filmmaker I've been interested in film and scripts that have the ability to absolutely captivate an audience without any complicated effects, sets. Wikipedia as pointed to this director: Robert Bresson (September 25, 1901 December 18, 1999) who was a French film director well known for his mastery of minimalist film-making. I've never seen any of his stuff, but I will now. What excites me most about minimalism is the power of the screenwriter to affect the story. Here are some examples of really minimalist movies I've seen that are worth looking at: My Dinner with Andre (1981) Vanya on 42nd Street (1994) Open Water (2003) Blair Witch

[costobocus]

2. ”Lipsa spectatorilor din săli” am întrebuinţat-o geneneric – ca lipsă de audienţă, lipsă a succesului. În al meu oraş de provincie, din vreo 7 cinematografe n-a rămas niciunul. Avem doar un multiplex.
Nu avem industrie. De fapt, dacă mă gândesc bine, după 89, la fel ca economia, filmul românesc a rămas, în toată goliciunea lui adevărată, în competiţie cu filmele puternice. Cine naiba ar fi mers pe vremea lui Ceauşescu la filme româneşti, dacă ar fi avut la dispoziţie filme străine recente? Filmele româneşti nu au fost într-o competiţie reală cu cele străine. Cinematografia românească a crescut în seră, protejată, bibilită cu preţul pervetirii. Fără case de film private, care să trăiască din succesul financiar de public, nu avea cum să existe o industrie. Cred că direcţia asta, spre festivaluri şi premii, cam ignorând şi dispreţuind succesul de public, cam din rădăcinile alea ni se trage. Nu avem industrie, pentru că nici acum nu prea văd prea multe case de film care să încerce să trăiască din filme. Nu mă gândesc la producţii de reclame sau la mici ciupeli pe lângă CNC. Eh, dar asta e altă discuţie. Cinematografia noastră se cantonează cu încăpăţânare în realism (minus imbecilităţile lui Nicolaescu), şi asta e o altă tară a perioadei comuniste. Mi se pare că aşa pierdem zone importante de subiecte. Sigur, din ce-am văzut, se cere realism, şi în subiect, şi în dialog, şi în situaţii. Dar spectatorii preferă tot filmele americane, acceptând bucuroşi exagerările; nu îi deranjează, pentru că acceptă această convenţie în schimbul unei poveşti bune şi a emoţiilor. Uite, bunăoară, un serial drag mie, Crimele din Midsomer. Pe cine deranjează că într-o comună sunt ucişi 2-3 oameni pe episod! Se revoltă cineva că nu e real? Ei, cred că asta pierde cinematografia noastră. Nu oferă spectatorului lucruri esenţiale, emoţie, satisfacţie, vrajă. Îi oferă, eventual, plăceri estetice rafinate, intelectuale, dar nu îi dă uitare de sine. Îi spune “fii atent ce-ţi fac” în loc să îl manipuleze, lucru pe care spectatorul şi-l doreşte. Şi nu cred că asta depinde de bugetul filmului!!! Depinde, în primul rând de scenarii şi de alegerea lor pentru producţie.
Nu cred nici eu că în fiecare promoţie se naşte un Mungiu, Porumboiu etc, dar cred că în fiecare generaţie se naşte măcar unul. (Nu, nu sunt student la regie. Nici la altceva.)

4. Nu ştiu nici eu. Minimalismul trebuie să fie o invenţie europeană. Trebuie să aibă şi americanii, ăia independenţii. Nici eu nu sunt un specialist. Sunt doar un curios. Până acum nu m-a preocupat. Însă am impresia că dacă mă uit cu lupa la el s-ar putea să ajung la concluzia că nici nu există. De asta eram curios dacă există scenariu minimalist şi prin ce se deosebeşte el de un scenariu “normal”, câtă vreme eu înţeleg scenariul ca pe un text minimalist prin definiţie.

Am văzut că ai postat anul ăsta ceva la workshop. Locul ăla e părăsit, dead& burried?

Eu imi amintesc ca pe vremea lu ceasca am vazut si filme straineze.. eram pe la baile herculane si vedeam filme cu chinezi batausi.. asta prin 1985-88 .. si la varsta aia mi se pareau mult mai tari decat filemel romanesti..

Apropo de calitatea filmeleor inainte de revolutie..la filmele de prin anii 70-80 nu mi se parea diferenta foarte mare fata de filmele straine. si ma refer la filmele de actiune, in primul rand
(sa nu uitam ca am avut o scoala de cascadorie destul de buna, iar catvea filme au avut succes si pe meleaguri straine..

cica subiectele astea comuniste au succes, tocmai pentru ca idiotii aia din europa de vest nu prea au avut comunism.. si atunci e normal sa fie interesati de acest subiect.. oricum mult timp nu pot sa ramana interesati de acelasi subiect, si minimalistii nostri vor fi nevoiti sa caute alte subiecte..

desi pare o tampenie, eu m-am ofticat cand au scos ungurii Taxidermia; nu mi-a venit sa cred ca noi nu putem scoate ceva in genul ala, si ne multumim cu comunistoidele alea..

iti dau dreptate in ceea ce priveste umila noastra cinematografie!

te-am intrebat de regie, pentru ca te vad pasionat, si e bine sa nu se piarda aceasta pasiune..

este o categorie pe aci care se numeste Iconoclast.. acolo a fost incadrat Easy rider, care e printe primele posibile minimaliste americane la care m-am gandit.. dar mai am dubii..

in workshop, pe vremuri, se postau scenarii, pareri, chestii, socoteli.. nu puteau intra decat membrii activi.. activitatea e cam moarta de cativa ani.. au plecat niste moderatori mai vechi, nu prea au avut cu cine sa fie inlocuiti, si activitatea in atelier nu prea a continuat.. nu includem aici continuarile la \terminator 69, sau alte aberatii care in mod normal nu prea au ce cauta pe aci..

eu postasem despre baietii aia din montevideo de au facut un film cu 200$ si holiudu l-a cumparat cu 30 de bulioane de $
asta era filmu http://www.youtube.com/watch#!videos...&v=-dadPWhEhVk

oricum, poti sa ceri si tu acces acolo, ar trebui sa primesti

SI DESI E OCUPAT,, POATE INTERVINE SI CERBERUL DE SERVICIU A.K.A. PITBULL PE ACEST TOPIC!!!!!! ..

[c.ghevara]

Am văzut şi eu "Pălitura crânşenă", sau "Sora 13" sau naiba mai ştie ce... Unele erau mai bune decât alea româneşti.
Pasionat sunt... (că nu fac niciodată nimic fără să mă pasioneze), dar nu de regie. Pe la 4-5 ani când mă întreba cineva ce vreau să mă fac, răspundeam "regizor de film". Nu m-am făcut. După vreo 40 de ani, mi-am dat seama că ar fi trebuit să răspund "scenarist". Nu se pierde, nu se iroseşte pasiunea. Citeam pe aici despre "criza scenaristului"... Problema e că mulţi scriu având în minte un rezultat concret - filmul, recunoaşterea, gloria. Scenariul, dacă va fi terminat, nu va fi grozav, dacă omul n-are succes, se demoralizează, se lasă. Aşa se poate pierde pasiunea. Mie îmi place să scriu scenarii pentru filmele pe care mi le imaginez. Adică să-mi fac propriile filme virtuale. Poate şi pentru că sunt destul de puţine filme care mă entuziasmează. Sigur, nu-s cretin, aş vrea să văd filme adevărate după scenariile mele, să-mi câştig pâinea strict din asta. Dar am constatat că pasiunea nu moare dacă motivaţia e chiar scrisul: Am constatat că mă simt bine când scriu. E palpitant să ridici probleme, să le găseşti rezolvări, să gândeşti dialoguri, situaţii. Şi la fel de interesant e să înveţi. Fără să fii obligat. Experienţa mi-a demonstrat că cele mai frumoase lucruri se realizează când eşti mânat de o motivaţie internă. Afirmaţia asta poate părea naivă, dar multe probleme complicate au rezolvări simple. De exemplu, dacă îţi place să alergi, alergi. Cu pasiune, dedicându-ţi timpul, energia. Nu e o corvoadă. Nu te obligă nimeni, şi nimeni nu te poate opri. Tocmai pentru asta, s-ar putea să alergi mai repede decât alţii care o fac obligaţi, s-ar putea să devii cel mai bun alergător din lume... Eventually, ai putea ajunge campion olimpic. Dar dacă nu ajungi, ce ai pierdut? Vei alerga şi mâine. Hmmm... ar fi o temă bună de scenariu? S-a făcut deja, în multe variante! I'm old enough to look wise.
Dacă Easy Rider o fi minimalist, sigur Dennis Hopper nu o fi avut asta în cap când l-a făcut.
Am văzut filmul băieţilor din Montevideo. După câte ştiu, Hollywoodul n-a cumpărat filmul pe "bulioane de dolari", ci pe ei, ca să facă altul. Cu pasiune şi imaginaţie se pot face lucruri interesante cu bani mai puţini decât ne imaginăm!

[costobocus]

Ce mi se pare mie destul de ingrat la un scenarist, este ca produsul lui poate fi facut harcea-parcea de "viziunea" regizorului; si daca scenaristul nu se mai regaseste in film? teapa lui, nu?

Si ai cerut parerea altora despre scenariile tale? Ce feedback ai primit?

In ceea ce priveste filmele virtuale, ai reusit sa "faci" unul cap-coada? Par egzampl, eu am o scena in cap de pe la 14 ani. Scena aia nu se leaga de nimic, dar mi se pare incredibila. Nu o pot uita, dar nici nu am gasit alte legaturi cu ea.. Ca o samanta in gravitatie zero...


Atunci alearga, che, alearga !

Cred ca asa e cu baietii aia din Uruguay. Acum imi vine in cap exemplul lui Robert Rodriguez. A fost "cumparat" de columbia cu tot cu "el mariachi" si pus sa-l refaca in Desperado..

Cu pasiune si imaginatie se fac filme si pe la noi. Le zice lumea minimaliste!
Lasand gluma la o parte, nu cred ca ii putem acuza nici pe minimalisti ca nu pun pasiune si efort in munca lor. Pana nu vin altii sa le imbunatateasca metoda, cred ca vor face filme tot ca si pana acum.

Spor!

[keepwalking]

eu nu inteleg de ce minimalismul, care presupune resurse financiare minime, isi cauta partener in persoana statului.

statul ar trebui sa imparta contributia sa cinematografica in doar doua directii:

- un fond pentru incurajarea debutantilor.
- un fond pentru filme care sa devina valori de patrimoniu national si aici ma refer la filme cu puternica identitate romaneasca...filme istorice, politice, biografice.

spun asta pentru ca mi se pare jenant ca, tu, regizor castigator de premii majore la festivaluri internationale, sa astepti finantare de la stat pentru proiectele tale.
mai mult, sa intri "in competitie" cu regizori aflati la inceput de cariera.
cu o carte de vizita impresionanta, cred ca poti convinge un producator strain sa-ti sustina finantarea filmului.