Psycho

[rvn]

Eu nu ma uit la filmele lui Hitchcock pentru suspans. Dupa atatia ani nici nu prea mai gasesti asa ceva. Ma uit la ele pentru ca sunt foarte bine facute.

cred ca ne uitam la ele din dorinta de a revedea mereu filme care raman nemuritoare.
cel putin din doua motive:ingenioase ca nivel tehnic de realizare pt.vremea aceea si incredibil.....de actuale,inca.

[klaudya_e]

Am vazut remake-ul cu Christopher Reeve.A fost bun.

Rear Window (1954) cu James Stewart, Grace Kelly, Thelma Ritter

[Cristina_]

In general filmele lui Hitchcock nu au varsta, in sensul ca si peste zeci de ani or sa aiba acelas farmec.

[Federico]

Eu nu ma uit la filmele lui Hitchcock pentru suspans. Dupa atatia ani nici nu prea mai gasesti asa ceva. Ma uit la ele pentru ca sunt foarte bine facute.

Filmele lui Hitchcock bine facute? Domnul H. are in contul meu trei dintre cele mai ridicole finaluri ale unor filme cu pretentii. Am ras cu lacrimi la Rear Window, Strangers on a Train (ultimul H. vazut - acum vreo 3 saptamani) si The Man Who Knew To Much (finalul astuia bate inspre grotesc - de prost). La SoT: ai meciul de tenis cu inadvertente de montaj cat casa - acum omul e la fileu, si dupa ce schimba cadrul e pe fundul terenului; ai scena cu tipul care incearca sa-si recupereze bricheta din canalizare lungindu-si mana mai ceva ca pasari-lati-lungila; ai ridicola secventa climactica, cu caruselul. cum e declansat totul, lupta penibila si denodamantul caricatural al scenei.

Mie nu mi-a placut. Nu mi-a placut de fapt nimic de Hitchcock.

That's the spirit.

[White1]

Reformulez,: pentru ca mi se par foarte bine facute. Si cand ziceam asta nu ma refeream (doar) la montaj sau altele de genul. Imi plac sub mai toate aspectele. Dar nu sunt expert. Nu pot nici macar sa exprim foarte bine ce si de ce imi place.Stiu sigur doar ca imi place. Imi plac actorii, imi place modul in care filmeaza, imi plac dialogurile, imi plac micile detalii (ca de exemplu crima reflectata in ochelari in Strangers On The Train), imi plac intrigile simple, dar povestite in asa mod incat te prind imediat si nu iti mai dau drumul. Imi place la nebunie aerul ala prafuit, dar goldie al filmelor lui. Greselile de care zici tu gasesti in mai toate filmele. E suficient sa te uiti pe IMDB la sectiunea Goofs. Si tine cont si de anii in care au fost facute. Poate ca scena aia cu caruselul e acum ridicola (apropo, aia a fost o cascadorie foarte periculoasa, acum poti spune cu cinism ca cineva si-a riscat viata pentru o scena de cacat) dar poate atunci nu era asa.

[rvn]

si nu numai aceea cu caruselul.
sunt o groaza.la ora asta,nu-mi amintesc decat de cea de la statuia Libertatii,din finalul Saboteurului. cine ar mai putea azi sa zica despre ea ca ne da impresia de real? si totusi...este atat de ingenioasa realizarea ei,incat ni se pare incredibil cum a reusit sa faca asta,dandu-ne impresia ca actorii s-au aflat chiar acolo,pe ea,iar el filma fara jena, de parca se inventase macaraua pana la cer.
hitch a fost un geniu.cu siguranta cel mai original autor de film de cand s-a inventat el si pana in zilele noastre.

[Mercutio]

[quote=Federico]

...ai meciul de tenis cu inadvertente de montaj cat casa - acum omul e la fileu, si dupa ce schimba cadrul e pe fundul terenului...

cred ca e vorba de "montage", nu continuig editing. la hitch nici un cadru nu e lipit fara sa aiba o semnificatie. sa vorbesti de inadvertente in montaj la hitch inseamna sa-i cam contrazici pe basin, pe chabrol si rohmer, plus truffaut, ca sa-i amintesc doar pe francezii care au scris cartoaie despre el si au petrecut zeci de ore in interviuri pentru al descoase si ai intelege arta.
astia il considerau maestrul montajului. montajul e de fapt primul element stilistic care il defineste pe hitch ca autor. intr-un singur film, Rope, a deviat la long take. a vrut sa faca tot filmul dintr-un singur plan secventa. n-a reusit. au iesit 11, dar legate intre ele incat sa para unul singur.
dupa experienta asta a revenit la montaj.

[Federico]

Mercutio: Oh, ii contrazic daca e nevoie, stai linistit; sunt imun la argumente de tip ad populum sau ad verecundiam. Desi eu nu criticam montajul in general la H.ci doar o anumita scena dintr-un anumit film, in lupta cu cartoaiele “scribilor care vor sa se afirme” (cum i-a numit Adorno) eu am de partea mea realitatea. Uitat-te la meciul de tenis: are o semnificatie ascunsa faptul ca individul loveste de la fileu si peste o secunda returneza dintr-un punct aflat la 15 metri in spate? Sau cand vedem mingea plecand pe jos (la firul fileului) si cand se schimba punctul de vedere tipul de la primire face smatch?Nu neg ca e posibil sa imi scape mie ceva dar pana ma iluminez o sa numesc ce se intampla acolo neglijenta grosolana si o insulta la adresa spectatorului. Si nu e vorba doar de un goof, cum zicea White1, sunt elemente centrale ale compozitiei.

Poate ca scena aia cu caruselul e acum ridicola

Asta-i tot ce vroiam s-aud. E ridicola la fel ca cea cu avionul din “N by N” sau ca in finalul lui “Rear Window” cu criminalul orbit de blitz-ul aparatului foto. Si nici macar nu e vorba de limitele tehnologice ale epocii, ci de felul imbecil in care au fost gandite. De fapt nu cascadoriile ma irita cel mai mult, ci logica povestii si jocul actoricesc.Si nu-mi spune ca trebuie privit filmul prin prisma vremurilor de atunci. Se faceau si atunci filme care nu au astazi nevoie de scuza asta patetica. Orson Welles, Sidney Lumet si Jean Renoir au facut filme in aceeasi perioada care acum par facute ieri. Daca Hitchcock nu e in stare sa treaca proba timpului si are nevoie de subterfugiul relativitatii istorice pentru a supravietui, asta nu poate decat sa-i devoaleze mediocritatea.

[White1]

Si de ce e asa de ridicol finalul de la Rear Window? Da, nici pe mine nu m-a impresionat da rpana la a spune ca e ridicol e cale lunga. Nu am incercat niciodata pana acum (poate tu sti mai bine) , dar cred ca intr-o camera intunecoasa blitz-ul unui aparat foto te orbeste pentru o secunda.
Nu am zis ca intreg filmul ar trebui privit prin prisma vremurilor de atunci, ma refeream exclusiv la "efectele speciale". Asa ca, comparatia oricum nepotrivita cu Welles sau Lumet nu are sens.
Normal ca filmele lui Hitchcock nu sunt perfecte. Poti sa te plangi de lipsa de logica din scenariu si de ridicolul unor scene dar nu ti se pare cam mult ca asta sa te impedice sa vezi si partile bune din filmele lui? (si tocmai partile bune i-au asigurat trecerea probei timpului).

[rvn]

eu nu l-as critica pe Hitchcock pentru logica povestii si jocul actorilor.
astazi gasim gogomanii mult mai mari in filmele de suspans si thrillerasele care ne umple ecranele.nu mai zic despre ce mimeaza unii actori.si de efectele speciale lipsite de cea mai mica farama de inovatie:adica masini care merg cu viteze incredibile intr-un trafic aglomerat si actori care "ramboiesc" jumate din film facand praf si pulbere decorurile.pana nu ia foc tot si "dusmanul" piere ars,prajit bine sau spintecat,nu se simt spectatorul bine.
poate Hitchcock n-o fi trecut proba timpului,ca de, totul cade in desuetitudine,dar tocmai lucrul acesta cred ca este ceea ce iubim mai mult la filmele lui: glamourul epocii si efectele vizuale novatoare.

[Federico]

rvn, eu nu il consider pe Hitchcock ultimul cretin. Am si precizat mai sus cum ma raportez la el:

are in contul meu trei dintre cele mai ridicole finaluri ale unor filme cu pretentii

Atacurile mele sunt atat de vehemente doar din cauza cultului idolatric care il inconjoara. Daca as fi luat filmele sale pentru ceea ce sunt (in opinia mea): niste mediocritati de categorie B teatrale, super- si arti-ficiale cu accente sentimentaloide si cu senzationalism ieftin, pur si simplu as fi zis ca nu ma intereseaza personal asa ceva, sau poate chiar as fi intrat in joc. Dar cand iei startul pregatindu-te sa dai piept cu capodoperele mileniului e o imposibilitate fizica sa nu-ti iesi din pepeni pana la final.

[White1]

Haha, ma gandeam eu ca asta e problema. Si nu e problema lui Hitch, e problema ta. Tu te uiti la un film ca sa vezi daca parerile celorlalti in legatura cu el sunt justificate sau ca sa iti creezi propria parere?
"Dar cand iei startul pregatindu-te sa dai piept cu capodoperele mileniului" - cu asa pretentii absurde n-ai cum sa ramai cu o parere buna despre filmele lui, chiar tu ai zis asta.

[Federico]

[2] Haha, ma gandeam eu ca asta e problema. Si nu e problema lui Hitch, e problema ta. Tu te uiti la un film ca sa vezi daca parerile celorlalti in legatura cu el sunt justificate sau ca sa iti creezi propria parere?
[1] "Dar cand iei startul pregatindu-te sa dai piept cu capodoperele mileniului" - cu asa pretentii absurde n-ai cum sa ramai cu o parere buna despre filmele lui, chiar tu ai zis asta.

1. Pretentiile mele nu sunt absurde pentru ca expresia “capodoperele mileniului” e o hiperbola si nu trebuie luata la propriu; in realitate ea face referire la orice film considerat in general de a fi de o valoare extrema. Asa cum sunt considerate vreo 5-6 filme de Hitchcock.

2. Ca sa fim exacti pana la capat, nu ma uit la un film ca sa-mi fac o parere despre el, si nici ca sa probez opiniile altora despre el, ci ca sa-l experimentez, parerea ulterioara fiind doar o victima colaterala inevitabila. Dar sa trecem peste detaliile astea. Problema de fata e ca tie ti se pare problematic ca eu sa atac un film inarmat cu un rand de minime prejudecati (pe care eu nu le consider doar inofensive ci chiar vitale). Stiu ca nimanui nu-i plac spoiler-urile dar intr-o anumita (minima) masura e bine sa stii la ce sa te astepti de a un film. De exemplu, daca intri la “Machete” cu o mutra solemna si cu exigentele ridicate pana-n gat nu ramai decat cu cateva zeci de minute din viata pierdute, si poate si cu niste acuzatii de masochism. In plus, daca eu vreau sa ma uit numai la capodopere cum imi aleg filmele pe care o sa le vad? Ma scald in arbitrarietate absoluta si le aleg orbeste doar ca imi satisfac grosolana prejudecata de a nu avea prejudecati? Nu cumva trag cu urechea la diverse voci critice a caror reliabilitate am mai testat-o in trecut, consult niste topuri, incropesc anumite calcule probabilistice bazate pe activitatile trecute ale oamenilor care au lucrat la filmul pe care il cercetez? Do you see. Toata lumea vrea sa vada numai filme bune, asa ca face anumite pariuri iar dupa ce si-a asumat anumite hint-uri si opteaza intr-o anumita directie inseamna ca presupune ca acolo se ascunde ceva de calitate. Si astfel tocmai ne-am ales cu o prejudecata. Astfel prezumtia mea de “capodopericitate” pe care le-am acordat-o anumitor filme hitchcockiene e cat se poate de legitima. Case closed.

[dragonfly_drk]

federico, da-mi voie sa te contrazic... in momentul in care incercam sa aflam informatii despre un anumit film pentru a vedea daca merita, automat ne facem o parere despre el (buna sau proasta)... parere de la care pornim cand incepe filmul, ceea ce nu e corect nici fata de film, nici fata de noi insine... e drept, parerea se poate schimba pe parcurs, insa a-ti face o parere despre film inainte sa il vezi, e ca si cum te-ai uita la poza unei fete de pe net si cataloga-o... sau, si mai bine, e ca si cum te-ai intalni azi pentru prima data cu o persoana si ti-ai face o parere despre ea, fara sa te gandesti ca ersoana respectiva poate ti-a facut o parere proasta din cauza faptului ca era obosita sau afectata de anumite probleme. si in plus, unde mai e farmecul filmului daca deja stim ce se va intampla cu el? unde e misterul? unde e dorinta de a descoperi filmul minut cu minut si de a incerca sa il intelegem?

da, e adevarat, fara sa vrem, ne lovim si de filme proaste care pur si simplu ne oripileaza. Insa, vezi tu... in tot procesul asta de a ne uita la filme, faptul ca dam si de filme proaste joaca un rol fundamental in asa fel, incat, atunci cand dam de un film bun, il asimilam mai bine, il gustam mai bine, ne marcheaza mai profund. filmele proaste sunt exact ca si orele inutile de tehnologie din gnerala sau cele de educatie antreprenoriala din liceu... sunt foarte plictisitoare si nu au niciun scop insa ele contribuie la culturalizarea noastra in asa fel, incat, cine stie, poate intr-o zi o sa avem nevoie de informatiile asimilate.

acum, imagineaza-ti ca esti la o bere cu amicii si vorbesc despre un film. tu nu l-ai vazut pentru ca ti s-a parut un film de prost gust, insa nici nu poti vorbi despre el pentru ca nu esti in masura, avand in vedere ca nu l-ai vizionat. cum o sa te simti?

si in plus, daca te iei dupa "gura lumii" atunci cand vrei sa vezi un film, nu faci decat sa gresesti si mai mult pentru ca fiecare dintre noi avem anumite preferinte... preferinte care nu intotdeauna coincid cu parerile criticilor. asa ca, nu faci decat sa treci peste niste filme care ar fi putut sa iti placa si sa te bucure, pentru ca le-ai subestimat. (din nou, catalogarea unui lucru inainte de a-l cunoaste.)

[Federico]

frederico

[White1]

Mai, mai...si diferenta dintre "capodoperele mileniului" (zau ca nu imi dadusem seama ca e o hiperbola) si "filme considerate in general de a fi de o valoare extrema" care e? Am inteles ce ai vrut sa zici de prima data, tu te cramponezi de propria-ti hiperbola, nu eu. Sa te uiti la un film pornind din start cu ideea ca o sa vizionezi o capodopera nu e ceva absurd? Eu zic ca e.
N-a fost intentia mea sa fiu "exact pana la capat", nu am vrut sa insir toate motivele pentru care te-ai uita la un film, m-am legat doar de un aspect care mi s-a parut nefiresc din ceea ce ai zis tu.
Hehe...da, si eu ma iau dupa altii cand aleg filmele pe care le voi viziona. Dar parerea lor conteaza doar pana in momentul in care am inceput sa ma uit la film. Stim ca exista riscul sa fim dezamagiti, nu-i asa? Atunci de ce sa mai adaugam si eventuala dezamagire produsa de film defectelor pe care le-am gasit deja?
Cred ca stiu de ce nu iti place Hitchcock. Faptul ca filmele lui sunt "funny" si usor de urmarit de categorii mai largi de oameni . Poate ti se par superficiale si nu te condamn pentru asta ba chiar te aprob pana la un punct. Si un film superficial poate fi bine facut, nu-i asa? Ma deranjeaza doar faptul ca lasi popularitatea de care se bucura sa te influenteze atat de mult.

[dragonfly_drk]

scuze...
mi-a scapat.

[SMC]

Pe spate impingandu-si palaria
FEderico ( ) sfideaza hitchmania
Si nu pentru ca vrea
Ci pentru ca poate ( )
Asa incat, mai frate...
N-ai muschi, n-ai putere
Sa mi te iei de piept
Cu un tip intransigent
Pandeste, rupe, musca...
Ca doamna Vali Busca
Care-mi zicea adesea:
"Hitch nu a fost nicicand...
decat un cineast de rand".

P.S.

D-na Vali Busca era responsabila de departamentul administrativ la un fost job de-al meu. Sigur, nu si-a argumentat pozitia anti-hitch atat de detaliat ( ) precum FEderico , dar, in genere, impartaseau cam aceleasi idei...
Ah...
Si am exagerat un un pic "citand-o"...
Am vrut doar ca totul sa rimeze.

[Mercutio]

Mercutio: Oh, ii contrazic daca e nevoie, stai linistit; sunt imun la argumente de tip ad populum sau ad verecundiam. Desi eu nu criticam montajul in general la H.ci doar o anumita scena dintr-un anumit film, in lupta cu cartoaiele “scribilor care vor sa se afirme” (cum i-a numit Adorno) eu am de partea mea realitatea. Uitat-te la meciul de tenis: are o semnificatie ascunsa faptul ca individul loveste de la fileu si peste o secunda returneza dintr-un punct aflat la 15 metri in spate? Sau cand vedem mingea plecand pe jos (la firul fileului) si cand se schimba punctul de vedere tipul de la primire face smatch?Nu neg ca e posibil sa imi scape mie ceva dar pana ma iluminez o sa numesc ce se intampla acolo neglijenta grosolana si o insulta la adresa spectatorului. Si nu e vorba doar de un goof, cum zicea White1, sunt elemente centrale ale compozitiei.

doar n-ai fi vrut sa se redea meciul de tenis in timp real ca la o transmisie de la wimbledon. prin montaj se condenseaza actiunea. asta-i tot in cazul asta. ceea ce faci tu se mai numeste si a examina un elefant cu lupa. trebuie sa-ti mai gasesti si alte instrumente de analiza.

[Federico]

Mai, mai...si diferenta dintre "capodoperele mileniului" si "filme considerate in general de a fi de o valoare extrema" care e?

Daca judecam fraza in semantica academica, da,se pot imagina si formulari mai fericite. Dar dpdv mai colocvial, mai poetic, nu cred ca poti nega ca termenul “capodopera mileniului” e mai dur decat “film de valoare extrema”.

(zau ca nu imi dadusem seama ca e o hiperbola)

N-am vrut sa risc.

Sa te uiti la un film pornind din start cu ideea ca o sa vizionezi o capodopera nu e ceva absurd?

Iarasi formularea mi se pare mincinoasa. In definitiv, ce presupune ea? Doar o minima atitudine reverentioasa; ca iei filmul in serios.

N-a fost intentia mea sa fiu "exact pana la capat"

Forget about it. Nu m-a deranjat intrebarea ta si nu am raspuns ironic.

Ma deranjeaza doar faptul ca lasi popularitatea de care se bucura sa te influenteze atat de mult

Si in cam in ce mod crezi ca las ridicarea in slavi a lui H. sa ma influenteze? Incep sa vad in filmele sale lucruri care nu-s acolo, inventez eu defecte? Indiferent de motorul reprosurilor mele, cand le aduc ele au o baza obiectiva (pe care partial ai recunoscut-o si tu), sunt argumentate.


Mercutio, nu cred ca o sa-mi insusesc prea curand alt instrument de analiza doar pentru ca nu-mi place cum reactioneaza la Hitchcock. La cineastii pe care-i admir (Welles, Kubrick, Coppola, Lynch) functioneaza de minune. Pentru mine totul e-n detalii, nu imi place sa consum la kil. Sa-ti dau un exemplu. In “Blue Velvet” , magistrala punere in scena a descoperirii urechii. Intai lui Jeffrey, in drum spre tatal sau spitalizat, ii este distrasa atentia de o sticla de bere aflata la cativa metri in lateralul drumului langa o cocioaba abandonata. Ii vine ideea de a o lua drept tintar, cauta o piatra prin iarba, o arunca si pleaca. Urmeaza un cut de catva secunde la spital, si dupa, inapoi langa cabana din padure cand Jeffrey se intoarce. Iar vede sticla si iar vrea s-o loveasca si iar incepe sa caute pietre. Si abia acum dupa vreo doua aruncari, cautand munitie proaspata, da peste ureche. Daca ar existat un asemenea moment intr-un film de Hitchcock, probabil personajul ar fi calcat pe ureche la doua secunde dupa inceperea scenei.