Charlot- eternul vagabond si gentleman

silver_boy · 05 May 2008, 01:27

...câþi dintre cinemagicienii noului val (posmodernisti si plini de idiosincrasii ) mai urmaresc filmele lui Charlot ?
...azi m-am delectat cu the Circus and Modern Times , adevarate poeme vizuale, & nu-mi amintesc sa fi ras cu atata pofta la un film in ultimii ani ...(ras autentic si tristete abisala, deopotriva...)
"cred în puterea râsului ºi a lacrimilor, ca antidot împotriva urii ºi a terorii"
...well, nu ma consider un cinefil invederat, sunt mai degraba un spectator oarecare..dar risc sa afirm cã orice iubitor "autorizat" al celei de-a 7 arte care nu se intoarce din cand în când la origini ( filmul mut) rateazã ceva esential ( un soi de intelegere a "mitului" fondator or somteh.)
e ca in filozofie: modernitatea si postmodernitatea sunt absolut seducatoare...dar daca nu te intorci din cand in cand si la greci ...tot degeaba!

Proletar · 05 May 2008, 01:32

chaplin a fost genial.
iar cinematografia romaneasca nu este bantuita de aceasta trasatura.

silver_boy · 05 May 2008, 01:58

culmea e ca generatia Criterion ( singura generatie exportabila, occidentala, de la care ne-am revendicat europenitatea culturala decenii de-a randul) a avut o atentie aparte pentru lumea lui Charlot...Eliade are pagini fabuloase despre Charlie Chaplin...( credea de pilda ca alaturi de creatiile cinefile, autobiografia lui e una dintre cele mai admirabile lucrari memorialistice scrise vreodata...)
and apropo de Charlot...nu stiu daca la noi, desi nu cred, dar pe-afara se mai fac proiectii clasice din CC, unde marile filarmonici interpreteaza coloana sonora... iti dai seama ce beatitudine sa vezi City Lights si sa asculti, live, filarmonica din Vienna...m-as simti ca intr-o catedrala ! -:

thequietsurfer · 05 May 2008, 17:26

L-am votat pe Chaplin la primul poll cu regizori americani, insa optiunea nu a fost pentru un simplu comic, un gagman care paseste in luminile rampei ca sa ma(ne) faca sa rad(em) isteric. “To truly laugh, you must be able to take your pain, and play with it!” ne spune Chaplin si nu numai ca ne spune, dar ne si arata cum in aproape toate filmele sale. La The Kid, The Circus, The Gold Rush sau City Lights nu m-am uitat niciodata pentru a ma binedispune artificial, ci mereu cu un zambet induiosat de care in mod normal te rusinezi, cu o tristete calda care te acopera ca o plapuma dupa o zi geroasa. Nu cred ca te poti bucura de Chaplin fara "a fi acasa" pentru o melancolie parfumata care se poate strecura si pe sub usa atunci cand nu ii deschizi. Chaplin ma aduce mereu intr-o stare care isi gaseste expresia cat mai fidela in formule uneori patetice, pretioase si plapande in fata ironiei. Daca autocenzura nu prea a functionat mai sus este pentru ca starea-de-Chaplin ar putea fi redata eficient doar printr-o alta pantomima care sa fie ecoul(mut) al filmelor sale. Emoticoanele m-ar ajuta daca as putea sa le decolorez si sa le pun "sa joace", dar cum nu pot ajung tot la cuvinte glazurate excesiv ca cele de mai sus. Pe Chaplin il poti intalni intr-o gropita sfioasa sau intr-un suras de pusti care a facut-o boacana. Eu ultima oara l-am vazut cand stateam la o terasa si un copil de vreo 5-6 ani a intrebat daca nu vrem(eu si colegii mei) sa cumparam o lalea. Stiu ca altii ii exploatau candoarea, drept pentru care in momentul acela am refuzat(cu regret) si mi-am mai comandat o bere(ca sa-mi treaca). Felul in care omuletul acela (de pe ecran, nu din local) reuseste sa valseze cu ridicolul si sa flirteze cu esecul te seduce.
Nu mai tin minte la cine am intalnit ideea de clovn sau de bufon ca purtator de adevaruri esentiale ce nu pot fi comunicate decat codate in derizoriu si penibil, dar nu mai conteaza caci la Chaplin senzatia asta e prezenta tot timpul chiar daca in mod discret ca acel inger interpretat de Bruno Ganz in poemul lui Wenders. Vagabondul te va ajuta mereu sa te acomodezi sau sa te reacomodezi cu inevitabilele cazaturi peste care trebuie sa treci razand cu pofta(de inca una).

silver_boy · 05 May 2008, 20:05

( offtopic -mulþumiri publice lui thequietsurfer pentru eleganþa cu care mi-a semnalat o greºealã de redactare, prin mp, ca un adevãrat ...gentilhomme

marx · 05 May 2008, 23:39

eu il consider pe Chaplin mai mult "cult" decat "clasic". clasici sunt cei din care s-a inspirat: Mack Sennett sau Max Linder.

Buster Keaton, Harold Lloyd sau Fatty au practicat tot comedia bufa, de gest sau situatie, dar "vagabonul" lui Chaplin a fost mai atasant fatza de natura publicului de nickelodeon.

thequietsurfer · 06 May 2008, 19:09

Nu stiu daca iti propui sa fii ireverentios in fiecare mesaj, insa nu pot sa nu remarc tendinta ta de a "completa" un portret luminos cu diverse accesorii care pot varia de la comentarii cinice la detalii biografice uneori irelevante (imi amintesc de Ion Caraion si de Plesu). Apreciez spiritul critic, inteligenta care ocoleste locurile comune si chiar apetitul pentru demitizari acolo unde sunt necesare (cum ar fi icon-ul Che). Cateodata insa, impresia pe care mi-o lasa "sanctiunile" tale e de sentinta data din spirit de fronda.
In cazul de fata iti inteleg pana la un punct dorinta de a da un bobarnac excesului de termeni superlativi. Si eu am deraiat in mesajul acela si sunt constient ca elogiile desantate pot fi uneori mult mai daunatoare artistului/operei decat rezervele intemeiate. Nu sunt de acord cu etichetarea lui Chaplin drept "cult", nu "clasic". Pentru mine clasicul reprezinta valoarea care nu se degradeaza cu trecerea timpului. Sau, daca esti de parere ca nu exista o astfel de categorie, valoarea cel mai putin expusa capriciilor modei culturale. Faptul ca Chaplin are predecesori nu reprezinta o pata, iar pionieratul nu e sinonim cu clasicismul. Nu imbratisez nici ideea conform careia Chaplin ar fi inca un comic ajuns intamplator si nemeritat in postura de maestru. Despre el au scris si Roland Barthes si Umberto Eco, ultimul alaturandu-l unor nume ca Balzac si Vivaldi. Cele trei argumente aduse de Eco pentru a demostra ca Chaplin e "un mare artist" sunt: "posibilitatea universalitatii"(pe care nu cred ca trebuie sa o explic), "coerenta textului" ("Fiecare gag al sau face <<corp comun>> cu restul operei") si un simt al excesului sau "capacitatea de a renunta la ce e de prisos". Ultima caracteristica e mentionata oarecum si de Goethe (nu in legatura cu Chaplin

) ca fiind un semn distinctiv al artistului de geniu (la G. e "capacitatea de a se limita"). Eco evidentiaza aceste trasaturi comparandu-l pe Chaplin cu Toto si nu cred ca e deplasat sa afirm ca Chaplin trebuie privit altfel decat Keaton. Eseuri si carti despre Chaplin se gasesc chiar pe net si recunosc ca despre majoritatea celor mentionati de tine am citit tot interesandu-ma de Charlot. Ai putea sa imi spui ceva de genu:"daca nu ai vazut nu-stiu-cate filme de Mack Sennett, de ce mai vorbesti?", dar repet ca resping ipoteza ta conform careia Chaplin e doar un alt autor ce cocheteaza cu "comedia bufa".

marx · 06 May 2008, 21:07

Originally Posted by thequietsurfer:

In cazul de fata iti inteleg pana la un punct dorinta de a da un bobarnac excesului de termeni superlativi. Si eu am deraiat in mesajul acela si sunt constient ca elogiile desantate pot fi uneori mult mai daunatoare artistului/operei decat rezervele intemeiate. Nu sunt de acord cu etichetarea lui Chaplin drept "cult", nu "clasic". Pentru mine clasicul reprezinta valoarea care nu se degradeaza cu trecerea timpului. Sau, daca esti de parere ca nu exista o astfel de categorie, valoarea cel mai putin expusa capriciilor modei culturale. Faptul ca Chaplin are predecesori nu reprezinta o pata, iar pionieratul nu e sinonim cu clasicismul. Nu imbratisez nici ideea conform careia Chaplin ar fi inca un comic ajuns intamplator si nemeritat in postura de maestru. Despre el au scris si Roland Barthes si Umberto Eco, ultimul alaturandu-l unor nume ca Balzac si Vivaldi. Cele trei argumente aduse de Eco pentru a demostra ca Chaplin e "un mare artist" sunt: "posibilitatea universalitatii"(pe care nu cred ca trebuie sa o explic), "coerenta textului" ("Fiecare gag al sau face <<corp comun>> cu restul operei") si un simt al excesului sau "capacitatea de a renunta la ce e de prisos". Ultima caracteristica e mentionata oarecum si de Goethe (nu in legatura cu Chaplin

) ca fiind un semn distinctiv al artistului de geniu (la G. e "capacitatea de a se limita"). Eco evidentiaza aceste trasaturi comparandu-l pe Chaplin cu Toto si nu cred ca e deplasat sa afirm ca Chaplin trebuie privit altfel decat Keaton. Eseuri si carti despre Chaplin se gasesc chiar pe net si recunosc ca despre majoritatea celor mentionati de tine am citit tot interesandu-ma de Charlot. Ai putea sa imi spui ceva de genu:"daca nu ai vazut nu-stiu-cate filme de Mack Sennett, de ce mai vorbesti?", dar repet ca resping ipoteza ta conform careia Chaplin e doar un alt autor ce cocheteaza cu "comedia bufa".

mda. nici nu stiu de unde sa incep pt ca ai aruncat de-a valma niste idei.
incerc sa deslusesc ceva:
1. eu nu vorbeam de intreaga cariera a lui Chaplin, ci doar de Charlot -"vagabondul" pe care-l consider un personaj impetuos, ca un pumn, capabil sa transmita mesajul filmului. Chaplin nu se foloseste de emblema vagabondului doar pt face o buna comedie sau pt un loc in box-office, ci isi exprima o credinta, incearca sa arate fatza unei lumi condamnate, lume din care provenea si el. De aceea personajul lui este pefect uman, usor asimilabil de catre multimea consumatoare, plus ca este dublat de-o verva incontestabila a gagurilor.
2. dar, atat Buster Keaton cat si Harold Lloyd au creat personaje, cel putin, la fel de flamboyante ca Charlot, dar fara o anvergura sociala. Nu stiu daca ai vazut "Our hospitality" cu Buster Keaton, o avalansa incredibila de gaguri care intretinea un ritm alert atat al povestii, cat si al incarcaturii de umor. Chaplin nu a fortat niciodata comicul pana la exces, nu a fost un "brutal", eu i-am perceput comicul ca pe o pauza de la melancoliile sale.
3. intai ar trebui sa definim ce inseamna "clasic" si ce inseamna "cult". nu o s-o fac eu acum, aici, astea sunt kestii elementare. tot ce-ai scris tu aici, inclusiv acele citate din Eco, sunt formulate ca o definire a unui "icon" (cult), nicidecum a unui "clasic".
4. nu vad care e legatura intre Chaplin si Toto. Chaplin are tot setul unui comic: mimica, gest, poanta, muzica, variatiune, iar Toto......ce?! Eco a incercat o comparatie de complezenta, Toto era considerat o mare vedeta a anilor 40-50, dar nu poate fi luat ca reper comparativ cu Chaplin sau alti grei cu umor.
5. tre sa acceptam ca Chaplin a si imprumutat, nu numai a inovat. Celebrul dans al painisoarelor din "Gold Rush" a fost intai executat, la un nivel mai simplu, de Fatty cu cativa ani inainte. kiar si "blazonul" vagabondului l-a imprumutat de la Max Linder, recunoscut kiar de Chaplin.
nu stiu ce carti ai citit tu pe net despre Chaplin, dar eu iti recomand una f serios scrisa: "Charlie Chaplin" de Marcel Martin, editura Seghers, colectia "Cinema d'aujour'hui", 1971.

thequietsurfer · 06 May 2008, 22:31