Atlantic City

[John Wayne]

The Deer Hunter ***** r. Michael Cimino , 1978

Poate cea mai reusita nunta dintr-un film, asemanari cu celebra secventa a balului din Ghepardul al lui Visconti, numai ca la o scara moderna cu oameni din popor (otelarii din Pennsylvania) proveniti din emigranti rusi.

Cimino genial, atent la orice detaliu, planuri excelente, de o rara expresivitate - Robert De Niro (Michael Vronsky) se uita la
Meryl Streep (Linda), in planul apropiat (fondu) se observa o fata care-i zambeste. Michael nu o vede, e absorbit de Linda. Imaginea devine clara, silueta admiratoarei apare in prim plan. Cand o observa, Michael se piteste dupa tocul usii langa care statea.
Picaturile de vin rosu pe rochia alba a miresei. "Daca nu varsati nici un strop, o sa va mearga bine toate viata". Semn prevestitor a ceea ce urma sa se intample.

Filmul e impartit in trei : the fun part (nunta, betii, flirturi) / scurt episod al vanatorii de cerbi / trecerea brusca la razboiul din Vietnam (elipsa mare de timp, destinul personajelor nu este urmarit pas cu pas, ei sunt infatisati ca prizonieri de razboi), ca sa continue cu viata din linistitul oras industrial de provincie.

The Deer Hunter condamna razboiul fara sa-l arate decat vreo 5 minute (atacul elicoperelor Huey asupra unei asezari rurale vietnameze). Accentul se pune pe viata eroilor inainte de recrutare si pe degradarea iremediabila a destinelor acestora de dupa. Un film si despre razboi fara prea mult puschi puschi, fara prea mult sange si bombe.

Controversele starnite de Vanatorul de cerbi au stopat cariera lui Cimino. Pacat ca acest film nu e apreciat nici acum la adevarata sa valoare. The Deer Hunter ma face ca pe viitor sa urmaresc toate creatiile lui Cimino. 10/10 si clar un nou entry in top 5 personal.

"However as many film historians, authors and critics have already pointed out, the film is never meant to be a 100% accurate depiction of the events in Vietnam. It is not really a Vietnam War picture at all. Instead, it is a focus on the aftermath of war, and how damaging it can be, both physically and mentally, to its participants" IMDB

Oliver Stone ii adresa lui Cimino, pe genericul Plutonului, multumiri. Am sa revin asupra acestui film.

[Supastar]

wow....how many words per second CAN you type??? :w00t:

[John Wayne]

wow....how many words per second CAN you type??? :w00t:

Nu, le aveam scrise in calc.

Christine, r. John Carpenter . SUA 1983

Vazut aseara pe Pro Cinema cu o placerea vinovata, asta e genul ala de filme care la final te face sa te simti prost, cu toate ca nu e porno. Il mai vazusem si acum f. multi ani. Povestea nu este, cum ati fi tentati sa credeti, despre o fata / femeie, ci despre o masina pe care un mic tocilar o readuce la viata, restaurand-o. Treptat se dovedeste ca masina are "suflet", ca este geloasa pe proprietarul ei si ca omoara pe oricine care intervine in relatia lor de iubire. Asta ar fi pe scurt povestea.

Filmul este f. prost si nu merita vazut decat intr-o noapte insomniaca, sau pentru completarea filmografiei lui Carpenter, un regizor de geniu, injurat de multi, care isi merita locul in Hall of Fame-ul cinematografului fie si numai pentru They Live(1988)

5/10

[John Wayne]

Thin red line ... in presa de specialitate, transcriere din revista Pro Cinema, nr. 43, martie 1999

1942. O companie de infanterie americana debarca pe insula Guadacanal pentru a da o batalie decisiva impotriva japonezilor.

"Astfel rezumata actiunea, eticheta genului e fara echivoc. Chiar asa privite lucrurile, La hotarul dintre viata si moarte nu e un film de razboi ca oricare altul. Prima explozie se produce dupa trei sferturi de ceas, prima impuscatura dupa alte zece minute, iar primul trasor la scurt timp dupa aceea. Dusmanul nu apare decat decat spre mijlocul filmului, mai intai printr-un unghi subiectiv al unui japonez la panda indaratul unei mitraliere, apoi prin cateva siluete indepartate care rasar din vegetatia luxurianta, pentru ca mult mai tarziu, dupa prima victorie americana, chipurile sa prinda contur. O vreme esti tentat sa crezi ca lupta se va duce pana la sfarsit impotriva unui dusman nevazut si ca in asta sta originalitatea filmului. Treptat, insa, descoperi ca razboiul este doar pretextul pentru o meditatie despre viata si moarte, in care intrebarile raman fara raspuns (...) Coplesindu-ne cu aceste interogatii, regizorul - scenarist pare a spune ca viata insasi e un perpetuu razboi pe care-l ducem cu noi insine, cu nestiinta noastra, cu slabiciunile noastre : frica, durerea, lasitatea, orgoliul, cruzimea, nevoia de celalat, teama de celalalt ... Cu totii suntem supusi aceluiasi chin in acest razboi in care nu exista invinsi, nici invingatori. Nimic si nimeni nu poate opri drumul inexorabil al vietii catre moarte, si orice batalie castigata impotriva ei este doar un simplu si iluzoriu ragaz. Cei care se vor duce la filmul lui Terrence Malick in ideea ca vor vedea un film de actiune vor fi dezamagiti. Exista momente prelungite de tensiune, momente de barbarie extrema (soldatul cu clestele care colectioneaza maselele mortilor), momente de de lupta propriuzisa. Dar cine nu paseste dincolo de ele nu va simti frumusetea acestui film. Cine nu va simti natura ranita si infricosata (frunzele ciuruite de gloante, pasarile zdrobite, petalele care se inchid la atingerea mainii murdare a soldatului), natura capcana si refugiu, cu respiratia palmierilor si fosnetul nelinistitor al vantului, nu va intelege de ce acest film este printre putinele dovezi de cinema adevarat pe care ni le-a dat in ultimul timp Hollywoodul.

Cei care se vor duce la filmul lui Malick atrasi de numele de pe afis vor fi si ei dezamagiti, pentru ca La hotarul ... e un film cu si fara vedete. Harrelson moare stupid si neasteptat in prima ora. Clooney apare, tot pe neasteptate, pentru o replica la sfarsitul filmului. Cusack intra in cadru, isi face datoria si iese pentru a nu mai reveni. Penn si Nolte rezista de-a lungul celor 3 ore, dar apar numai cand e nevoie. In schimb, Malick impune trei actori foarte putin cunoscuti, pentru care acesta ar putea fi pasul hotarator catre celebritate : Jim Caviezel, Ben Chaplin, Elias Koteas. (....)

Cat despre imaginea lui John Toll si muzica lui Hans Zimmer, este mai bine sa vedeti si sa ascultati acest film. Si totodata sa nu uitati ca dincolo de toti nu exista decat un singur nume : Terrence Malick.

Cristina Corciovescu 6/6 (ratingul apatine autoarei, editor - sef al revistei mai sus amintite, revista scoasa de pe piata din lipsa de vanzari, singura publicatie de gen care avea ceva de spus despre cinema in R.

Asta asa ca sa dam sursele, nu sa plagiem si sa ne semnam ca si cum "e" ale noastre.

[John Wayne]

25th Hour

Monty, botezat asa de mama sa pentru ca in tinerete era innebunita dupa actorul Montgomery Cliif, este traficant de droguri. Americanul de origine irlandeza vinde moartea alba a mafiei rusesti din New York. Bursant de frunte in studentie, Monty incepe sa plaseze "iarba" colegilor de bani gata pentru as ajuta tatal picat in patima alcoolismului, patima cauzata de decesul timpuriu al sotiei. Monty traieste cu Naturelle, hispanica (sau asa ceva) pe care o intalneste inca din timpul in care aceasta era liceanca.
Irlandezul face avere, dar comite imprudenta de as tine dositi banii si prafurile in canapeaua din sufragerie. Big mistake !
Cineva il toarna, cei de la Narcotice perchezitioneaza apartamentul si gasesc all the goodies inside the couch. Tot ceea ce urmeaza din acest punct este un lung ramas bun pe care Monty si-l ia de la prieteni, tata, logodnica, amici mafioti. Descrierea starilor prin care trece personajul, teama ingrozitoare de inchisoare pe care si-o mascheaza aparent fata de ceilalti, sunt realizate cu acuratetea unui bisturiu chirurgical. Filmul merita vazut cu toate ca are unele alunecari catre un melodramatism exagerat.

Atrage atentia finalul. In drum spre inchisoare, prin vocea tatalui, M. isi imagineaza cum ar fi daca nu s-ar indrepta catre penitenciar si ar lua-o catre desert, cum ar fi daca ar gasi un mic oras prafuit de provincie, cum ar fi daca si-ar gasi o slujba umila, daca si-ar face acte si daca dupa niste ani ar risca sa-i scrie o scrisoare femeii iubite. Aceasta ar veni, ar face multi copii si la varsta parului incaruntit i-ar aduna pe toti in living si le-ar povesti adevarata lui viata, adevaratul nume si cat de norocos este ca se afla cu ei acolo. Cu fatza tumefiata de batai, Monty se trezeste alaturi de tatal sau, in masina, in drum spre penitenciar.

Inca o secventa mi-a atras atentia, aceea in care M. vorbeste in oglinda cu un alter ego al sau care injura chinezii speculanti de fructe, taximetristii pakistanezi, negrii din Bronx, pe Bin Laden, brokerii care jefuiesc pe oricine, bursa, politicienii, orasul ...

9,5 /10

Un Spike Lee veritabil. Am vorbit mereu despre rasismul acestui regizor, cel mai rasist negru din cinema, asa cum a fost deseori etichetat. Nici in A 25-a ora nu se dezminte.

http://www.imdb.com/title/tt0307901/

Difuzat tvr 1

[Supastar]

Un homme et une femme, r. Claude Lelouch, Franta 1966

Anne (Anouk Aimee) este asistenta de platou la studiourile de film din Paris, Jean Louis pilot de curse al echipei Ford - Franta. Cei doi se intalnesc la scoala internat unde isi cresc copiii. Fostul ei sot, cascador, decedat in timpul unor filmari periculoase.

Pelicula incepe dezlanat, cu unele secvente care nu prea se leaga, urmand ca ulterior schimbarea planurilor temporare sa desluseasca poveste intr-o desfasurare logica.

Intrebat de catre Anne despre sotia sa (ambii poarta verighete), Jean Louis tace. In cadrul cursei de la Monte Carlo, pilotul sufera un grav accident in urma caruia intra intr-o coma profunda. Sotia acestuia, care-l iubea foarte mult nu suporta ideea ca il va pierde, si in urma unei caderi nervoase se sinucide. De aici planurile temporare despre care aminteam mai sus se schimba, filmul derulandu-se pana la final sub forma flashbackului pentru a infatisa ceea ce se intampla pana la momentul accidentului. Aflam ca Jean - Louis mai participase la un rally epuizant pe care reusise sa-l termine printre finalisti. Anne, vazand cursa la televizor ii trimite o telegrama : "Bravo ! Te iubesc. Anne." Pana la acel monent intre cei doi nu se intamplase nimic. J. Louis parcurge 6000 de km de la Monte Carlo pentru a o revedea, uimit de curajul ei. Intr-un moment intim, Anne isi aduce aminte de fostul ei sot, cascadorul. Plange. J. Louis o intreaba de ce. "Din cauza sotului", ii raspunde. "Dar e mort". "Nu, pentru mine nu a murit inca".

Finalul face toti banii, de aceea nu am sa-l povestesc aici. Ceea ce se intampla cu cei doi, daca pilotul ranit isi va reveni din coma .... nu ne putem decat imagina.

acu am vazut si eu filmul.
te faci o varza totala in descrierea ta.

lamuriri:
filmul e liniar. flashback-urile sunt povestile pe care si le spun unul altuia: sotul ei e mort. pilotul a intrat in coma participand la Le Mans. sotia lui s-a sinucis. el si-a revenit din coma dupa moartea ei. in prezentul filmului participa la cursa de la Monte Carlo si apoi merge la ea.

un film extrem de placut, dar nicidecum neliniar si nu trebuie sa ne imaginam daca el isi va reveni sau nu din coma. filmul are happy end.

tu n-ai inteles ce se intampla.

[Carmine Galante]

tu n-ai inteles ce se intampla.

Poate ne povestesti varianta ta.

[Supastar]

uite aici autoreferentialitate

lamuriri:
filmul e liniar. flashback-urile sunt povestile pe care si le spun unul altuia: sotul ei e mort. pilotul a intrat in coma participand la Le Mans. sotia lui s-a sinucis. el si-a revenit din coma dupa moartea ei. in prezentul filmului participa la cursa de la Monte Carlo si apoi merge la ea.

[Carmine Galante]

Foarte neclar, sau "varza", ca sa te citez. Eu cred ca tu nu ai inteles filmul....

[Carmine Galante]

Emigrantul(1973) cu Adriano Celentano in rol principal.
Foarte misto filmul ca atmosfera, aduce un pic cu Nasul (prima parte). Reconstituiri fidele de decor, strazi, costume, masini etc... bani multi cheltuiti. Din pacate povestea are multe lipsuri. Nu se intelege cum a ajuns tatal lui Peppino Cavallo in America, de ce fii-su care a plecat in State ca sa-l caute abondoneaza ideea la un moment dat, iar trecerea protagonistului de la lustragiu, vanzator de ziare, circar, vagabont care doarme in parc etc la statul de mare gangster cu vila si piscina e in ceatza. Intr-un final se releva faptul ca ucigasul tatalui lui PEPPINO e chiar seful acestuia, capo di tutti capi, care dintr-un sentiment de vinovatie il luase pe lustragiul muritor de foame dupa strada si-l facuse un fel de adjunct, cu toate ca acesta nu stia nici macar sa traga cu arma.
Un film placut, cu un aer de epoca reusit, cu un mare plus fata de multe din peliculele cu mafioti pe care le-am vazut eu.
7/10
Finalul e a la Titanic cu happy end.

http://www.imdb.com/title/tt0070028/

[Supastar]

Foarte neclar, sau "varza", ca sa te citez. Eu cred ca tu nu ai inteles filmul....

recunoaste:
i'm right and you're wrong!

[Carmine Galante]

recunoaste:
i'm right and you're wrong!

E invers.

[Supastar]

serios acu, un homme et une femme este liniar presarat doar cu flashback-uri, dar care sunt intotdeauna povestite de catre unul din cele 2 personaje titulare celuilalt. si apoi se revine la firul epic.

tipul s-a trezit din coma inainte sa inceapa filmul!

[nume]

Kaboul Football Club , http://www.imdb.com/title/tt0816546/ , vazut intamplator pe TVR Cultural. Documentarul este atat de popular ca nici nu are referinte pe IMDB, merita vazut. De fapt filmul nu este despre echipa de fotbal a Afganistanului ci despre eforturile unor oameni de a incerca sa traiasca o viata cat de cat normala intr-o tara macinata pana la os de razboi. Merita vazut daca-l prindeti in reluari, emotioneaza. 10 / 10

p.s.
Ar trebui sa deschideti o sectiune de documentar pe forum.