Textele lui Bufnilä

[dan-marius]

Nu cred ca pot scrie mai bine, ce e drept, nici nu am incercat! Insa macar eu nu-mi scriu toate esecurile pe aici si cu o mandrie uriasa!

Apropo, ce ai scris tu aici (presupun ca e scris de tine) mi se pare mult peste oricare dintre operele maestrului Bufnit

1) Cred ca ar trebui sa incerci. Nu neaparat SF. Poate reusesti sa ne faci o surpriza placuta.

2) Da, e scris de mine. Nu o consider asa cum zici tu, fiecare scriem in stilul lui.

PS Ai apucat macar sa o citesti? Raspunsul tau mi se pare cam rapid.

[BeNnY]

Am citit 1 si aproape am terminat 2 insa nu a trebuit sa citesc mai mult ca sa-mi dau seama... termin acum

[Pollution Daughter]

Cu riscul de a face nota discordanta (nu-mi prea place sa vorbesc cu pxxx si fxx si nici sa insult lumea), propun un scenariu de film SF care cred ca ar prinde la noi:
O planeta oarecare. EL si EA sunt saraci, imputiti, analfabeti. Din cauza guvernului care nu le da bani. EL o snopeste pe ea in bataie (sau invers, depinde de caracteristicile speciei) si da foc locuintei comune, desigur din cauza guvernului care nu le da bani. Apoi pleaca pe o alta planeta, unde guvernul le promite ca le da bani. Dar nu e asa. EL cerseste, EA se prostitueaza (sau invers, depinde de...). Amandoi fura. Se intorc pe planeta natala unde se lauda cu modul in care s-au realizat ei prin munca cinstita. Intra in politica, ajung la putere, si organizeaza o expeditie de jaf asupra planetei pe care emigrasera. Ura, ura, uraaa!!!
(Desigur, totul trebuie condimentat cu cat mai multe injuraturi, organe sexuale cat mai murdare, rani infectate etc. Si bineinteles, lozinci impotriva guvernului care nu le da bani)

[Pollution Daughter]

Cu riscul de a face nota discordanta (nu-mi prea place sa vorbesc cu pxxx si fxx si nici sa insult lumea), propun un scenariu de film SF care cred ca ar prinde la noi:
O planeta oarecare. EL si EA sunt saraci, imputiti, analfabeti. Din cauza guvernului care nu le da bani. EL o snopeste pe ea in bataie (sau invers, depinde de caracteristicile speciei) si da foc locuintei comune, desigur din cauza guvernului care nu le da bani. Apoi pleaca pe o alta planeta, unde guvernul le promite ca le da bani. Dar nu e asa. EL cerseste, EA se prostitueaza (sau invers, depinde de...). Amandoi fura. Se intorc pe planeta natala unde se lauda cu modul in care s-au realizat ei prin munca cinstita. Intra in politica, ajung la putere, si organizeaza o expeditie de jaf asupra planetei pe care emigrasera. Ura, ura, uraaa!!!
(Desigur, totul trebuie condimentat cu cat mai multe injuraturi, organe sexuale cat mai murdare, rani infectate etc. Si bineinteles, lozinci impotriva guvernului care nu le da bani)

[dan-marius]

Adica un film despre Romania zilei de azi. Ok, da' pe fratii Bivolaru unde-i punem?

[dan-marius]

Revenind la ceva mai serios, as spune ca privesti prea mult in viitor. Adica planete, guverne planetare, etc... Se poate aplica, cred, mult mai bine la un viitor mai apropiat de prezent... de exemplu viitorul pe care ti-l imaginezi tu aici peste 20 de ani. Ma refer la tehnologie, atentate cu bombe, relatiile dintre tari, si asa mai departe.

Ce zici?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 55

Dar totalitatea nu e nici pe departe suma tuturor textelor.
Textele sunt produse ºi puse în circulaþie. Lectura lor ar putea fi starea de insurgenþã? Sau lectura e doar un pas timid cãtre deliciul interpretãrii?
Pitoºkin citindu-i pe savanþii desueþi sau generalul Monteores oferind protecþie imberbului cenaclist din Popocatepetlán, sunt oare în puterea literaturii sau reprezintã mici turbulenþe rotitoare în inventarul nostru enciclopedic?
E pe moarte literatura? Sau malagambiºtii literari din Omah stârnesc furtuni într-un pahar cu apã vrând sã se afle-n treabã?
Rãsfoind structurile narative ºi descriptive ale enciclopediei descoperim cã strigãtele lor se estompeazã în oceanul de texte care spalã imaginarul.
Cine sã fie misteriosul necunoscut care produce furtunile ºi acalmia oceanului? Cine e atât de pervers încât îi trimite pe malagambiºtii literari sã se deghizeze în regi ºi împãraþi, în generali, în revoluþionari ºi dizidenþi, în femei de serviciu ºi funcþionari publici, în instrumentiºti ºi în preoþi ºi pelerini?
E un personaj fabulos al enciclopediei sau o stare de conºtienþã a ei? E o formã iluzorie iniþiatã în ºtiinþa fluidelor sau ºtiinþa însãºi?
Sã fie un magician? O construcþie simbolicã a entropiei?
Potrivit cercetãrilor noastre el e acolo unde nu este, el construieºte ceea ce pare de neconstruit, un invers al citadelei.
Magicianul nu este numit ºi nici nu cade în greºeala de a se numi. E însãºi iniþierea în texte iar iniþierea nu are nimic de-a face cu serviciul mãrunt de lecturã.
Sã fie orgasmul universal?
Împotriva lui luptã savanþii desueþi din Bulbona ºi imberbul cenaclist din Puerto Pico, din Guaribo, din Galahra ºi Walla?
Sã le fie teamã de reinterpretarea imperfecþiunii?!
Literatura ne numeºte magicienii secretului ºi ne bârfeºte peste tot.
I-a ºoptit împãratului Ogawa cã suntem perverºi ºi utopici. I-a scris o anonimã colonelului Sharun din Ehren acuzându-ne cã am fi adus Mandhala de dincolo de orizontul vizibil. I-a asmuþit pe gunoierii din Guaribo împotriva noastrã zicându-le, prin manifeste ºi ºtiri bombastice, cã am fi obþinut în alambicele noastre un fluid de bacterii care face sã disparã gunoiul instantaneu.
I-a pus pe jeratic pe savanþii desueþi din Bulbona cum cã am vrea sã contestãm titlurile ºi lucrãrile lor despre imposibilitatea reinventãrii lumilor ºi a existenþei altor construcþii decât cele materiale sau imateriale.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 56

Savanþii desueþi din Bulbona, din Takla Makan, din Guaribo ºi Bitombe erau oare vânduþi spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil?
Sã-i fi ghicit?!
Ha, ha, ha!
Dar noi ce mincinoºi mai suntem!
Cum mai spunem noi câte o gogoriþã acolo. Reorganizând structurile noastre narative îi transformãm pe generalul Baºkaev, pe Bobolina, pe colonelul Sharun ºi pe mulþi alþii. Îi aruncãm în braþele diavolului. Diavolul trecu prin corpurile lor însemnând urmele spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Ieºea soarele.
Stãteam la soare în Takla Makan ºi îi dãdeam instrucþiuni diavolului când literatura, printr-o notã informativã mincinoasã, i-a pus pe urmele noastre pe oamenii lui Obin Oba, pe locotenenþii împãratului Ogawa ºi pe Bobolina.
Tocmai ne pregãteam sã spionãm structurile narative ale enciclopediei noastre vrând sã înþelegem interesul constant al serviciilor secrete inamice pentru fluide.
Potrivit unor informaþii, apa ar fi dispusã sã negocieze cu serviciile secrete inamice lucru care a bulversat omogenitatea noastrã.
Desfãºurând ciclurile acvatice pe mai multe mii de ani nu descoperim o bifurcaþie în care a fost, este sau va fi o fiinþã vie. Dar nici nu este o construcþie simbolicã virusatã.
Atenþia noastrã se îndreaptã spre pricoliciul de la Arsenalul din Galeea. A venit împreunã cu echipa lui în Takla Makan. O mulþime de admiratori se înghesuie sã-ºi vadã idolul. Pricoliciul îºi face de lucru în apropierea rezervoarelor de apã construite de Elal Belal, consirtoriul de Makeba, pentru lupta împotriva deºertului Al Jawab Baja, atotcuprinzãtorul ºi neiertãtorul.
Stãm la soare în Takla Makan gândindu-ne dacã n-ar trebui sã protejãm toate fluidele enciclopediei cu o buclã informaþionalã. Literatura se tot þine dupã noi ºi umple jurnalele cu caricaturi, seriale ieftine ºi benzi desenate.
Construim sub semnul unui secret originar folosindu-ne de construcþiile literaturii, de perversele ei structuri narative ºi descriptive.
Enciclopedia are nevoie de ea. E secreþia ei. Ar pãrea cã ne guverneazã prin texte, prin secrete, fluide ºi secreþii. Literatura e câinele ei de pazã.
Cel mai teribil serviciu de contrainformaþii!

[ovidiu bufnila]

Tigrule, bravo!
8)

Un fel de onoare



1



Cei doi bãrbaþi zãceau întinºi la graniþa dintre caldarâm ºi spaþiul verde, nemiºcaþi. Petele de sânge de pe hainele lor se mãreau cu fiecare moment, pentru a ajunge sã se amestece între ei, pe sol.

- Ce ironic, gândi unul dintre ei plin de regret. Sunt pe cale sã mor… ºi pentru ce? Pentru ceva ce acum mi se par a fi numai câteva momente de plãcere… pentru cineva care probabil nici nu meritã viaþa mea.

- Cred cã dacã cineva care ºtie istoria familiilor noastre ºi duºmãnia dintre ele, gândea celãlalt, ne-ar vedea acum s-ar mira vãzându-ne sângele amestecat într-o singurã baltã roºie, nedefinitã. Probabil s-ar fi aºteptat sã fiarbã, sã interacþioneze violent la contact, pentru a dispãrea în neant anihilându-se reciproc.

Singurul gând comun, mai curând o emoþie decât un gând conºtient, pe care totuºi îl aveau în comun ar suna probabil astfel:

- Ironicã modalitate de a încheia un conflict ce dureazã de atâta timp.

Atunci când poliþia a sosit chematã de cei câþiva trecãtori în parcul aproape pustiu au gãsit-o pe tânãra femeie ce le fusese alãturi victimelor tot acolo, nemiºcatã. Cãzutã în genunchi, încã în stare de ºoc.

- Au fost împuºcaþi, sosi necruþãtor verdictul. Ok, duceþi-i la morgã!

Povestea ce-i adusese acolo începuse cu numai câteva luni în urmã, dar rãdãcinile ei se întindeau pe zeci de ani. Ele nu aveau importanþã decât pentru a înþelege starea de rãzboi ce se instalã atunci când doi exponenþi aparþinând unor familii puternice ºi numeroase dar, mai ales, aflate în conflict au cunoscut o fatã, aceeaºi tânãrã care a nãvãlit în vieþile lor ca un adevãrat taifun rãvãºind totul. Plinã de mister a apãrut pentru prima oarã sub forma unui înger la braþul altui bãrbat la o petrecere cu costume de epocã la care erau invitaþi amândoi, l-au invidiat în tãcere pe insul respectiv în timp ce ei îi admirau formele apetisante deloc îngereºti.

Doar câteva seri mai târziu tipul dispãruse atunci când Cristian Jurkson se trezi cu ea lângã el într-un club de noapte, iar gaºca de prieteni/veri care-l însoþea la agãþat amuþi brusc la apariþia ei nevenindu-le parcã sã creadã cã exista. Aflã mai târziu cã Georgiana, aºa o chema, îl observase la petrecere, îi observase pe amândoi a cãror vieþi aveau sã fie curmate atât de violent de fapt, ºi venise la grupul cel nou pentru cã se plictisise de compania prietenului ei, doar un amic, ºi cãuta o altfel de companie. A gãsit-o repede – combinaþia de frumuseþe fizicã, exuberanþã ºi mister pe care o afiºa atrãgea atenþia tuturor, dar a plecat cu Cristian. Au ºi rãmas împreunã dupã aceea.

În aceastã posturã l-a întâlnit din nou pe Emil Jurcã, eternul adversar al lui Cristian, cãruia, inevitabil, i s-a pãrut foarte… interesantã. Cei doi se detestau reciproc, dar împãrtãºeau multe pasiuni comune – femeile fiind unul dintre ele – ºi de aceea se întreceau reciproc în a-l umili pe celãlalt. Însã spre marea lor iritare Georgiana pãrea sã se înþeleagã foarte bine cu amândoi în ciuda animozitãþilor vizibile dintre ei, ceea ce îi încrâncenã ºi mai tare. Momentul în care Cristian a aflat despre vizitele lui Emil la magazinul de modã la care lucra Georgiana a fost unul de cumpãnã pentru el.

Gelozia ºi un sentiment de neputinþã – unul pentru cã nu o putea cuceri ºi celãlalt pentru cã nu putea sã-l facã pe primul sã disparã înainte ca acþiunile sale sã aibã succes – îi fãcurã sã-ºi stârneascã prietenii ºi chiar familiile împotriva celorlalþi, chiar mai mult ca de obicei, pentru a se vedea pânã la urmã lãsaþi sã se descurce singuri. Georgiana nu a putut opri încãierãrile dintre membrii mai turbulenþi ai anturajului celor doi, sau chiar intervenþiile lor în aceste bãtãlii, dar prezenþa ei de spirit a fost singurul lucru care a împiedicat escaladarea situaþiei ºi transformarea într-un adevãrat masacru.

Lãsaþi sã-ºi rezolve singuri problemele cei doi au încercat o confruntare directã dar au fost opriþi de cei din jur, iar dupã câteva zile s-au scurs fãrã a se vedea un progres evident în rezolvarea situaþiei. Pentru ca mai apoi sã erupã cu violenþã:

- Cine eºti? tresãri Emil ajuns acasã într-un târziu de noapte. ªi cum ai intrat aici? Paul! strigã el cu gândul sã-ºi cheme gãrzile dar se opri brusc, nu i se pãrea nimic ameninþãtor în încãpere.

Tocmai intrase în propriul dormitor ºi rãmase holbându-se la o umbrã ce se întindea pe pat, ca ºi cum ar fi dormit. Parcã era un om, parcã era o femeie. Dar detaliile se pierdeau în ceaþã fãcând-o de nerecunoscut.

- Sunt persoana angajatã sã te ucidã, spuse umbra cu o voce la fel de stranie.

- Cum? se sperie omul întinzându-se dupã arma dintr-un buzunar al hainei aºezatã instinctiv pe fotoliu.

Însã gloanþele ºuierarã neauzit prin încãpere – amortizorul funcþiona impecabil – doar pentru a se înfige în pat ºi pereþii de dincolo de el fãrã sã îºi atingã þinta întunecatã.

- Chiar crezi cã îmi poþi face ceva? Sunt Slayn.

- Slayn?! începu sã tremure bãrbatul. Am auzit zvonuri despre tine – eºti ucigaºul perfect. Eºti acel ucigaº profesionist care îºi îndeplineºte întotdeauna contractul, indiferent cine este þinta.

- Întotdeauna, repetã ca un ecou umbra.

- Deci eu urmez.

- Da, dar nu acum. În viitor, curând.

- Atunci ce cauþi aici?

- Vreau sã îþi ofer posibilitatea de a te rãzbuna.

- Cum?

- Angajându-mã sã îþi asasinez ucigaºul.

- Tu vei fi ucigaºul meu. Ar trebui sã te sinucizi.

- Eu sunt doar unealta, vorbesc despre cel care m-a angajat.

- Dar ºtiu cine…

- Nu, nu ºtii, îl întrerupse umbra cu duritate. Ai prea mulþi duºmani ºi prea puþin timp pentru a-þi pune în aplicare planurile. Spui cã ai auzit de mine, deci nu mai este nevoie sã îþi spun cã nu ai cum sã fugi… tot ce poþi este sã câºtigi niºte timp pentru a-þi pune la punct ultimele treburi pe aceastã lume.

- Interesant simþ al onoarei…, murmurã bãrbatul. Onoare de asasin. Atunci aºa sã fie, se decise el. Care þi-e preþul?

- E stilul meu, spuse Slayn. Iar preþul este acelaºi care l-a plãtit ºi ucigaºul tãu: 100 de mii de credite.

- S-a fãcut. Însã trebuie sã îmi spui cine este.

- Nu, nu trebuie, îl contrazise umbra cu un ton indiferent ºi sigur. Vei ºti asta doar atunci când te voi lãsa eu sã ºtii, adicã doar înaintea morþii. Nu te pot lãsa sã îmi strici planurile.

- Bine. Însã cum voi ºti cã te vei þine de cuvânt?

- Simplu, veþi muri împreunã, spuse umbra dupã care dispãru ca ºi cum nu existase niciodatã.

Lãsase în urmã doar cele câteva gloanþe înfipte aleatoriu într-o zonã a dormitorului ºi o simplã foaie de hârtie de dimensiunea unei cãrþi de vizitã care planã pentru câteva secunde în curentul de aer dintre geamul spart de glonþ ºi uºa uitatã întredeschisã. Emil o culese de pe jos ºi se uitã la ea, era scris doar un numãr de cont la care trebuiau depuºi banii.



2



Luneta îndreptatã asupra cuplului de îndrãgostiþi de pe banca din parc le înregistra orice miºcare ºi vorbã pe care aceºtia o scoteau, dar arma cu bãtaie lungã a cãrei þeavã stãtea atât de þeapãnã sub tubul lunetei nu scotea nici un sunet, nu acþiona sub nici o formã, aºteptând ca grupul sã fie complet. Slayn se uitã la ceas rãbdãtoare – încã puþin.

Într-un târziu în cursul dupã-amiezii Emil Jurcã îºi fãcu apariþia cu mâinile în buzunare, complet relaxat. La vederea lui cei de pe bancã se oprirã din ceea ce fãceau vizibil uimiþi, era devreme în mijlocul zilei iar Emil nu prea avea ce sã caute acolo.

- Am înþeles cã eºti responsabil de acþiunile mai dure aplicate asupra mai multor membri ai concurenþei în ultimele ore, i se adresã sfidãtor Cristian Juckson vechiului sãu adversar.

- Da, a trebuit, iar acþiunile vor continua ºi mai târziu. Nu am prea mult timp la dispoziþie ºi am vrut sã fiu sigur cã nu scapã nici unul nepedepsit, într-o formã sau alta. Mãcar le-am dat „angajaþilor” noºtri ceva de lucru pentru a scãpa de sub urmãrirea lor ºi a ne permite aceastã ultimã conversaþie.

- Da‘ ce, pleci undeva? întrebã Georgiana.

- Da, îi rãspunse Emil cu un zâmbet amar. Cristian ºi cu mine plecãm într-o cãlãtorie lungã din care nu ne vom întoarce prea curând.

- Ce vrei sã spui? se mirã acesta.

- ªtii, mi-a fost greu sã îmi dau seama cine l-a angajat pe Slayn sã mã ucidã dar pânã la urmã mi-am dat seama cã numai tu puteai fi. ªi pentru tine, scumpa mea, i se adresã Georgianei. Mãcar acum ºtiu cã vom muri împreunã…

- Ce-am fãcut?! izbucni Cristian. Dar Slayn m-a contactat ºi mi-a spus cã tu ai fost acela care l-a angajat sã…

Dar nu ºi-a mai terminat propoziþia: se prãbuºi atunci când glonþul îi strãpunse pieptul pentru a se înfige mai apoi într-un copac. Aproape instantaneu al doilea îl doborî pe Emil care se întorsese instinctiv spre clãdirea îndepãrtatã dinspre care îi venea moartea, miºcarea îl proiectã mai aproape de adversarul sãu aproape ajungând sã se atingã.

Ascunsã în uscãtorul de pe acoperiºul clãdirii pe care o alesese pentru mai bunã vizibilitate – era departe de parc dar suficient de sigurã pentru succesul misiunii – Slayn se ridicã în picioare ºi privi la ceas: era timpul sã plece. Cu arma încã în mâini Georgiana îºi privi prin lunetã alter-egoul care, cãzutã în genunchi alãturi de cele douã victime, avea sã rãmânã într-o stare ca de ºoc pânã la sosirea poliþiei apoi aºezã tuburile de cartuºe la vedere ºi, cu miºcãri rapizi ºi sigure de profesionist, începu sã îºi demonteze arma ºi sã o introducã în sacoºã. Coborî liniºtitã scãrile, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ºi ieºi din bloc pentru a se pierde în mulþime.

- Te-am auzit vorbind cu ºefu’, îl apelã unul dintre detectivii veniþi la faþa locului pe unul dintre subofiþeri. De unde ºtii cã a fost Slayn?

- Pentru cã cei doi au fost împuºcaþi cu o armã cu lunetã iar singurele dovezi pe care asasinul le-a lãsat în urmã sunt douã tuburi de cartuºe trase de culoare albastru-argintiu ºi realizate dintr-un aliaj rar în interiorul cãruia, pun pariu pe orice, se va gãsi dupã analize numele ucigaºului alcãtuit din 5 litere de aur de o grosime microscopicã.

- Aur?! Dar nimeni nu poate comanda astfel de cartuºe fãrã sã ºtim ºi noi, oficialitãþile!!

- Corect, dar eu aº spune cã nimeni nu are tehnologia de a crea aceste cartuºe fãrã sã ºtim ºi noi. ªi cu toate acestea nimeni nu ºtie nimic, ºi probabil nici nu vom afla vreodatã – este acel gen de mister care se rezolvã dupã mulþi ani de muncã asiduã ºi probabil din întâmplare, accidental.

- Poate doar dacã cumva nu va face vreo greºealã…, interveni alt subofiþer care asculta.

- Nu va face, e mult prea inteligent. Cunosc pe detectiv, îl cheamã Cãlin Pãdure ºi este coleg cu mine de departament, un adevãrat expert al acestui caz, care are o întreagã colecþie de asemenea tuburi de cartuºe culese dupã fiecare dintre asasinatele lui Slayn la care a avut acces, ºi nici el nu ºtie mai multe. Este ceva ce ne depãºeºte pe toþi.



Epilog



15 ani mai târziu o tânãrã femeie apãsa repede pe tastele imateriale a unui computer portabil concentratã la ceea ce îi spunea vocea din cãºti, îºi potrivi la loc vizorul holografic al afiºajului atunci când alunecã pe nas la o miºcare greºitã a capului – o tentativã de a aproba cu o înclinare afirmativã – ºi îºi continuã discuþia netulburatã:

- Care-i misiunea? întrebã ea.

- Înregistrãrile la care am acces indicã moartea a doi bãrbaþi uciºi printr-o metodã ce corespunde profilului tãu. Va trebui sã îndeplineºti o misiune de infiltrare pentru a-i aduce pe amândoi într-un lor retras pentru a face necesarã o singurã intervenþie care sã corespundã istoriei înregistrate, timp în care trebuie sã îi ºi contactezi pe fiecare în parte pentru a transfera banii. Dar trebuie sã te previn, de data asta nu va fi la fel de uºor ca pânã acum, toatã lumea ºtie cã familiile lor se duºmãnesc de generaþii întregi iar pe plan personal ei nu se simpatizeazã deloc.

- Dar asta ar trebui sã îmi fie de ajutor…

- Nu tocmai. Existã o probabilitate foarte mare ca ei sã gãseascã o rezolvare alternativã care sã nu te implice pe tine, sau chiar sã îþi pierzi viaþa într-o reglare de conturi în stil mafiot. De asemenea este important ca sã nu existe nici un rãzboi între clanuri ulterior, familiile trebuie manipulate pentru a accepta moartea lor ca fiind ceva ce nu meritã rãzbunat.

- De parcã armele lor ar face faþã antrenamentului meu, comentã femeia, sau tehnologiei actuale. Care ar fi câºtigul generat de reuºita misiunii?

- 200 de mii de credite. Dupã plata tuturor cheltuielilor ºi a datoriilor pe care le ai faþã de mine þie ti-ar reveni cam un sfert.

- Hm, acceptabil.

- Accepþi deci provocarea?

- Da. Trimite-mi datele ºi rezervã-mi te rog o orã din timpul curent al dispozitivului temporal.

- Chiar crezi cã te descurci cu mai puþin de 10 salturi temporale?!

- Trebuie sã-mi iasã ºi mie un câºtig, nu-i aºa? ªtii ceva? Acum am chef de altceva ºi vreau sã închid – mai vorbim ºi mâine înainte de prima plecare, la încheierea ultimelor pariuri.

- Cu cât te pun ºi pe tine? Sper cã ºtii cã sorþii sunt în defavoarea ta ºi cã…

- Trax, de fiecare datã când ai pariat împotriva reuºitei misiunilor mele ai pierdut! De câte ori trebuie sã-þi reamintesc asta? Pune-mã pentru, cu 10 mii.

La fel de tânãrã, frumoasã ºi misterioasã ca în apariþiile petrecute în urmã cu 15 ani, apariþii ce pentru ea aveau sã se întâmple abia a doua zi de dimineaþã, Georgiana Pãdure, Slayn, îºi scoase vizorul holografic ºi cãºtile ºi le aruncã pe pat dupã care ieºi pe balconul însorit. κi scãmoºã un pic pisica înainte de a o alunga de pe ºezlong pentru a-ºi face loc apoi se dezbrãcã de toate hainele ºi se întinse cât era de lungã: avea nevoie de toatã energia pe care corpul ei relaxat o putea absorbi de la soare ºi de tot timpul de procesare pe care creierul ei pozitronic îl putea folosi pentru a asimila datele misiunii ºi de a trasa un scenariu strategic demn de succes.

Pe mãsuþa de lângã ºezlong, în plin soare, detaliile unei poze era abia vizibile în lumina puternicã: o femeie cu un copil, o fetiþã, zâmbeau în braþele unui bãrbat. A fost o vreme când Georgiana s-a întrebat ce s-a petrecut cu pãrinþii ei, cu corpurile lor, dupã ce Emil Jurcã a fost asasinat iar soþia lui disperatã de pierderea celui pe care totuºi, încã îl mai iubea, s-a sinucis într-un moment de slãbiciune – era prea micã pentru a-ºi aminti iar dupã aceea a pierdut legãtura cu Familia atunci când a fost adoptatã de unchiul ei – dar asemenea întrebãri nu-ºi mai aveau rostul dupã ce a murit la rândul ei în urma unei boli terminale ºi s-a trezit cu conºtiinþa transferatã în acest corp biomecanic. La cererea Familiei, bineînþeles: fiecare membru, chiar ºi copiii rãtãciþi de turmã, era considerat prea important pentru a fi irosit.

[ovidiu bufnila]

Mircea Pricajan este unul dintre tinerii tigri SF din Romania care e extrem de talentat si de insurgent:
http://www.geocities.com/mirceapricajan/
8)

[Pollution Daughter]

Revenind la ceva mai serios...

Nu era ceva serios! Incap si fratii Bivolaru, desigur, si multi altii. Si atentate, si tehnologii s.a.m.d. Oricum personajelor nu le pasa, fiindca lor guvernul nu le da bani.

[dan-marius]

Nu era ceva serios! Incap si fratii Bivolaru, desigur, si multi altii. Si atentate, si tehnologii s.a.m.d. Oricum personajelor nu le pasa, fiindca lor guvernul nu le da bani.

Asta-i problema? Banii?
Atunci poti foarte bine sa ii faci hoti. Hoti marunti, hoti profesionisti, hoti care fura de la guvern in timp ce se pling ca nu primesc bani.
Adica persoane care s-au ridicat deasupra conditiei de victime si incearca sa facã ceva concret. Sa traiasca bine, sa reauseasca in viata. Prin orice mijloace.
De ce un film? De ce nu un serial fluviu (gen Tinar si nelinistit), sau o telenovela SF - poate fara prea multe efecte speciale?
Oare s-ar gasit bani pentru asa ceva? Sau vointa de a scrie un scenariu pentru a cauta banii respectivi?

Voi decideti,
Dan-Marius

[Pollution Daughter]

Problema la care ma refeream eu prin intermediul acelui scenaras stupid nu era atat lipsa banilor, cat lipsa ideilor. Initial am privit cu placere filmele romanesti, mi se pareau bune, puternice. Apoi au inceput sa semene unele cu altele. Intotdeauna e un personaj care sufera din cauza regimului politic, oricare ar fi acest regim. Intotdeauna e un personaj imputit si suparat pe lume. Oricat de bine conturat ar fi acest personaj, oricat de profunda drama lui, oricat de captivanta actiunea, te mai si saturi de atata politica!!!
Cat despre "telenovele" fara efecte speciale, s-ar putea face si nu cred ca nu si-ar gasi fani. Daca ne gandim bine, serialele de genul "Twilight zone" nu prea au efecte speciale, si sunt excelente! A fost si la noi "Martorii", fara nave spatiale, supernove, batalii intergalactice, si n-a fost rau deloc!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 57

Omogenitatea noastrã, în miºcarea ei aparentã, stã între secretul originar ºi secretul ultim fãrã îndoialã.
Dacã enciclopedia ºi personajele ei fabuloase sunt înscrise sau circumscrise acestui iluzoriu continuum dintre originar ºi ultima parte, ar fi fundamentale unui miracol pe care încercãm sã-l interpretãm.
Secretul e între forme. Taina între formã ºi totalitate. Misterul e al totalitãþii.
Dar miracolul?
A fi înscris e semnul cãlãtoriei, al expediþiei ºi misionarismului. A fi circumscris e calea cãtre introspecþie, introvertire ºi reflecþie.
Dar totalitatea?
Dar universul plin de universuri?
Dacã universul plin de universuri e text, în cele din urmã, ar trebui sã-l cunoaºtem, sã-l interpretãm. Noi însã l-am secretizat pãstrând anumite lumi mici pentru plãcerea experimentului ºi pentru a putea organiza frontul pe care luptãm împotriva serviciilor secrete inamice.
Pornind în cãlãtorie, ar trebui sã admitem cã universul plin de universuri se desfãºoarã pregãtind misterul naºterii totalitãþii prin secret ºi tainã.
Dar miracolul?
Numindu-ne magicieni ai secretului ºi luându-ne în derâdere, literatura ne dã de ºtire despre profunzimile enciclopediei.
Ai spune cã aºa ne ceartã enciclopedia.
Noi, magicienii secretului, stãri fabulatorii, pãzim secretul înfãºurãrii ºi desfãºurãrii structurilor narative ºi descriptive care compun universul plin de universuri în întregul sãu, el nefiind însã totalitatea.
Incantaþiile, numerele, mantia, virtualul ºi darul ubicuitãþii sunt accesoriile noastre, sunt uneltele noastre, sunt semnele noastre de tainã.
Construim ceea ce pare de neconstruit.
Spionãm.
Suntem acolo unde nu suntem.
Tocmai de aici mesajele contradictorii ale serviciilor secrete inamice. Suntem un obiect fractal în miºcare aparentã iar secretul e dimensiunea noastrã fractalã.
Învãluindu-l cu mantia noastrã înstelatã.
Oceanul de texte e mantia. Structurile narative sunt învãluite iar structurile descriptive sunt misiunile noastre de acoperire.
Un secret ascunde alt secret aºa cum un rãzboi ascunde alt rãzboi ºi aºa cum cel care manipuleazã este la rândul lui manipulat.
Aici e febrilitatea dezvãluirii. Aici e capcana întinsã cu abilitate ºi perfidie serviciilor secrete strãine.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 58

Aici se întinde oceanul de incertitudine.
Orizontalizându-ne sub presiunea câmpurilor magnetice, navigãm aparent cãtre secretul ultim. În nesfârºitele lor rãzboaie, spionii se înfulecã unii pe alþii oferindu-ºi secrete imaginare.
Aici sunt vârtejurile virtuale, bifurcaþiile ºi bãnuiþii atractori. Dezvãluirile nu fac decât sã ascundã. Tocmai de aceea, vorbind despre perversitãþile literaturii, ascundem teribilul adevãr al tuturor lumilor.
Stãteam la soare în Qiatotocoatl.
Spionii prinþului Kubla Kan, virusaþi de serviciile secrete inamice, se cuibãriserã într-un albatros imperial ºi ne urmãreau cu atenþie din vãzduh.
Bobolina ne-a spãlat picioarele. Ne-a dãruit scoici aurii ºi ne-a ºoptit câte ceva despre Mandhala.
Era dupã mareea trandafirilor din Beauburg ºi dupã revolta gunoierilor reformaþi din Bulbona.
Am întrebat-o pe Bobolina o mulþime de lucruri despre malagambiºtii literari din Takla Makan ºi despre imberbul cenaclist din Nulome.
Am admirat cei trei sâni imenºi pe care Bobolina îi dezvãluia cu dãrnicie. Era o primã încercare de a schimba una din instrucþiunile enciclopediei. Trei sâni?
Literatura ar fi murit de necaz.
Imaginarul Bobolinei a produs o propoziþie fantasticã iar noi ne-am abþinut cu greu sã nu ne dãm de gol. Bobolina ne-a spus cã Mandhala, sub presiunea câmpurilor magnetice, adusese prezentul, trecutul ºi viitorul în acelaºi plan.
Sã fi fost o încercare subtilã a serviciilor secrete inamice de a virusa enciclopedia mãrind suprafaþa informaþionalã a structurilor ei narative?

[Danica]

mey oameni buni ce facetzi pe aici? Cenaclu SF ?(shi cu proza SF de proasta calitate)..IMPUSHCATI-VA!!in caz ca nu ati observat D-le Bufnila site-ul se numeshte CINEmagia!Got it?shi Mr. Bufnila nu mai repetati la nesfarshit cuvinte de genul "copilul bufnilian "..sau (shi mai rau )Bufnilianul ......Cer interzicerea acestui cuvant ..e nashpa ..cum cuvinte ca pula ..fut etc sunt interzise pe site tot asha tre sa apara shi cuvantul B*****....ca aceste cuvinte ne gandila urechile intr-un mod neplacut .....Numa' bine copii...La revedere D-l B*****!!! :wink:

[Ambra Blu]

rau )Bufnilianul ......Cer interzicerea acestui cuvant ..e nashpa ..cum cuvinte ca p*** ..f** etc sunt interzise pe site tot asha tre sa apara shi cuvantul B*****....ca aceste cuvinte ne gandila urechile intr-un mod neplacut .....Numa' bine copii...La revedere D-l B*****!!! :wink:

Loooooooooooooooooll

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 59

Begonul de Bagoda a pornit în urmãrirea ei, împãratul Ogawa þine morþiº sã punã mâna pe ea, generalul Monteores vrea sã facã pace cu generalul Baºkaev din pricina Mandhalei, imberbul cenaclist din Guaribo e gata sã scrie un poem dedicat femeilor din Mandhala, Obin Oba vrea sã arunce în aer Adamville pentru ca Mandhala sã nu fie atrasã de câmpul lui gravitaþional, pricoliciul de la arsenalul din Takla Makan se laudã cã ºtie el ce ºtie despre Mandhala, ne-a ºoptit Bobolina pocnind straºnic cu umbreluþa ei un agent trimis de colonelul Sharun pe urmele ei.
Simultaneitatea trebuie sã fie esenþa Mandhalei, ne-a mai spus Bobolina tulburându-ne. Timpul e o gogoriþã pentru domniºoarele de pension din Galeea, pentru malagambiºtii literari din Molina Mar ºi pentru guvernanta naþionalã din Cretona, din Guaribo ºi din Catombo.
Begonul de Bagoda o ºtia foarte bine. El construise oraºe-plutitoare din vârtejuri virtuale capturate prin incantaþii de aiagobalul sãu. A atacat Gonfleda, Bulbona ºi Cretona. Ar fi fost în stare sã-l facã harcea-parcea pe generalul Baºkaev, sã-l rãpeascã pe Farigot, sã facã zile fripte împãratului Ogawa ºi sã arunce în aer marele scut de la Takla Makan numai ca sã se afle-n treabã.




Gonfleda avea strãzi gonflabile ºi trei sori electrici, Bulbona dormea alene sub oceanul Alal iar Cretona îºi ascundea grãdinile de cretã sub nisipuri cântãtoare ºi oglinzi aduse din Quzo de Elal Belal.
Iar Bobolina?
Una mare ºi grasã. Femeia-elefant din Ehren. Greu de dus cu zãhãrelul. Se vânturase prin toate structurile narative care se desfãºurau aparent sub presiunea câmpurilor magnetice ºi luptase în toate rãzboaiele informaþionale de la începutul mileniului. Avea relaþii strânse cu sticlarii din Quzo. Fãcea afaceri cu eremiþii reformaþi din Halombra. Îl avea la mânã pe guvernatorul din Togai.
Era vestitã în Kamol Pator pentru intuiþia ei, era hotãrâtã ºi vicleanã ºi minþea de îngheþau apele. Avea o reþea întreagã de informatori în Puerto Pico, Doga Noga, Burbansk ºi Molina Mar. ªtia pe de rost numele tuturor agenþilor care lucrau pentru Obin Oba, împãratul Ogawa ºi colonelul Sharun. Uneori se distra pe socoteala lor luându-le înfãþiºarea ºi infiltrându-se în reþelele lor.
Ne-a mai spus niºte lucruri deocheate despre colonelul Sharun, despre Petra Petronius din Gambela ºi despre Elal Belal din Takla Makan. A strivit cu umbreluþa un gândac hoha noha care înregistra discuþia noastrã pentru urechile împãratului Ogawa, ne-a dat un pupic în fugã, ºi-a deschis aripile ºi a zburat dincolo de nori spre Togai sã punã la cale o ambuscadã pentru diavolul care tocmai se pregãtea sã dea o loviturã de proporþie în circul pãrãsit din Adamville.
Reinterpretând structurile noastre narative ºi experimentând noi instrucþiuni luând-o ca obiect de cercetare pe Bobolina, punem la cale insurecþii, revolte ºi stãri de extaz în pieþele din Candorra, Puerto Pico ºi Popocatepetlán.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 60


Virusat de serviciile secrete inamice, begonul de Bagoda a finanþat revoltele gunoierilor din Guaribo ºi a trimis arme ºi muniþii boxerilor din Takla Makan ca sã poatã rãsturna regimul dictatorial impus de Gozbanian Guzbaian.
Gunoierii din Guaribo cer o mãrire de salariu ºi salopete noi pentru cã resturile orgiilor din Mandhala ar sufoca periferiile fãcându-i sã munceascã din greu, pe nimic.
Dar nu mizeria e diferenþa? Secreþia secreþiilor? Nu e tocmai ea diferenþa dintre caracter ºi lipsa de caracter, între ordine ºi dezordine?
Între orânduialã ºi neorânduialã, între imaginar ºi enciclopedie, între trup ºi idee, între real ºi virtual, între tot ºi totalitate?
Gunoiul e semnul viului. E urma vieþii lãsatã pe pielea universului plin de universuri, în inima vârtejurilor virtuale.
Fãrã gunoi, viaþa lipseºte. E o pãrere. Un vârtej virtual capturat de oceanul Alal cu ajutorul unor furtuni electrice. E un vis.
Gunoiul expliciteazã fervoarea fiinþei, delãsarea, preaplinul aspiraþiei, grija, lenea ºi nepãsarea. Dã semn despre teribilul adevãr al tuturor lumilor.
Fiinþe sublunare sunt gunoierii. Nu au altar ca cei din Gozeh. Nu au sãrbãtori naþionale ca fãpturile din Guabano Lao. Nu au loc la tribunã lângã augusta oficialã aºa cum se întâmplã în Metongo Bambo. Nu sunt chemaþi la masã aºa cum sunt chemaþi meterii din Trina Ta.
Toþi funcþioneazã însã dupã reguli ºi canoane subtile fie ei pneumatici, electrici sau organici.
Ca sã dejucãm planurile serviciilor secrete inamice, schimbãm instrucþiunile enciclopediei inventând structuri narative noi ºi vânzolindu-le pe cele vechi.

[ovidiu bufnila]

WINDOWS
roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Capitolul 529

În 1997, la sfârºitul verii, un înalt oficial al CIA a fost desemnat sã finalizeze raportul FERESTRE DESCHISE. El a lucrat sub acoperire ca jurnalist la agenþia de ºtiri KGG ºi timp de un an de zile a cules date despre magistralele informaþionale, despre fractali, despre entropie ºi despre manifestãrile ei în mediul social. În tot acest timp a intervievat o seamã de personalitãþi ale lumii ºtiinþifice, spãrgãtori de coduri din lumea virtualã, profesori universitari, oameni simpli, militari, oameni politici ºi oameni de afaceri. James Williegran a muncit zile ºi nopþi la raportul sãu ºi a învãþat pe de rost o mulþime de teorii ºtiinþifice despre natura timpului, despre pliurile spaþiului ºi despre curburile fluxurilor spaþiale de fotoni. Travaliul sãu singuratec a fost finanþat din fonduri publice printr-un sistem destul de stufos astfel încât nimeni, niciodatã nu a putut descoperi nimic. Nici nu s-a gândit nimeni cã este unul dintre cei peste 250 de milioane de americani pe cale sã punã la punct una din cele mai ciudate operaþiuni din istoria serviciilor secrete, operaþiune care avea sã poarte numele de cod FERESTRE DESCHISE. Nebunia e cã Williegran s-a folosit de metoda JOC DESCHIS CU CASA DESCHISÃ, joc amuzant pe care orice novice în arta spionajului îl deprinde încã din primele ore de pregãtire. Ca urmare, Williegran a lansat întregul sãu proiect în WorldNet, mii de oameni de ºtiinþã ºi de adolescenþi împãtimiþi de fiorul navigãrii cu zeci ºi sute de noduri pe orã adãugând cu un simplu click o informaþie la structura arborescentã a raportului. Nici baronii magistralelor informaþionale nu au bãnuit nimic, ei fiind hãrþuiþi de justiþia americanã gata sã-i lase lefteri ºi de guvernul american supãrat cã, într-un anume fel, pervers dar scânteietor, piersduse controlul ºi monopolul asupra Domeniului virtual. În 2007, Williegran s-a aflat în apropierea punctului culminant al efortului sãu aspirând în sinea sa la statutul de cel mai teribil spion al tuturor timpurilor. In luna iulie el a simþit o dorinþã irepresibilã de a se confesa ºi chiar ºi-a îndreptat paºii cãtre o mânãstire din Ohio. La jumãtatea drumului a intrat într-un bar ºi a bãut o bere ºi s-a uitat la televizor. Televizorul sãu era un hârb nenorocit, produs în Taiwan iar barmanul un biomecanic din prima generaþie, imperfect ºi limbut. Pânzele de pãianjen ºi chioºcurile de sub masa de biliard, coºcovitã ºi crãpatã, l-au fãcut pe Williegran sã ia act pentru prima oarã în viaþa lui de zãdãrnicia lumilor. A ieºit afarã ºi s-a aºezat pe o piatrã arsã de soare ºi ºi-a aprins un trabuc. Nebunia cãreia i se dãruise cu fervoare timp de atâþia ani i s-a relevat în toatã splendoarea ºi mizeria ei. Avea în minte cheia operaþiunii FERESTRE DESCHISE care ar fi asigurat americanilor nu supremaþia asupra unei lumi sfâºiate ci accesul la cea mai incredibilã posibilitate de a controla ºi manipula specia umanã. Stând pe piatra încinsã, Williegran a izbucnit într-un hohot de râs. Curios, biomecanicul a nãvãlit dupã el gâfâind ºi plin de sudoare. În creierul biomecanic se formase instantaneu ideea cã Williegran era cel mai neobiºnuit american pe care-l vãzuse în viaþa lui ºi cã, în mod sigur, omul avea de fãcut o treabã nemaipomenitã ºi extraordinar de periculoasã. Între cei doi a avut loc un schimb de replici care l-ar fi fãcut invidios pânã ºi pe cel mai bun scenarist, Hole Geremain, care tocmai semna în acea clipã un contract fabulos cu studiourile ZONE. Williegran a vizualizat biroul în care se petrecea întâmplarea ºi i-a spus biomecanicului sã se uite ºi el. Barmanul a tras un fluierat straºnic ºi i-a cerut lui Williegran sã vizualizeze întâlnirea OPEC de la Moscova, negocierile secrete cu gherilele pataggoneze de la Bogota ºi execuþia lui Bahal Ab Imar la Cairo. Aºa se face cã nu preºedintele american a fost primul cãruia i-a fost prezentatã operaþiunea FERESTRE DESCHISE. Biomecanicul a adus un butoi cu bere iar Williegran i-a cerut sã-ºi decupleze terminalul. Ca vrãjit, grasul a luat un topor ºi-a hãcuit cablurile gata, gata sã se transforme într-o torþã vie. Vreme de câteva ceasuri, vizualizãrile s-au þinut lanþ. Cei doi, din ce în ce mai frenetici, au penetrat toate câmpurile informaþionale strategice fãrã deosebire. Deºi decuplat, terminalul lucra ca o oalã sub presiune. Williegran i-a spus biomecanicului cã totul e cât se poate de real ºi, înjurându-l copios, l-a sfãtuit sã-ºi aducã ºi carabina cu repetiþie primitã în dar de la un tip care luptase în Vietnam. Biomecanicul s-a codit o vreme apoi ºi-a ales o þintã. În Piaþa Roºie, Vladimir Alexievici s-a prãbuºit pe caldarâm într-o baltã de sânge. Williegran l-a lãsat pe biomecanic sã-ºi savureze lovitura mortalã apoi a schimbat frecvenþele câmpului informaþional remanent ºi l-a reînviat pe Vladimir Alexievici, profesor de balet ºi un împãtimit colecþionar de sticle de bere. Biomecanicul a tras o înjurãturã, a dat ochii peste cap ºi a început sã turuie despre a doua venire a marþienilor, despre fenomenul Tongus, despre rãzboiul Golfului ºi despre Shambala. Williegran s-a simþit ofensat ºi a fost pe punctul de a se deconspira. Cum lucrurile pãreau sã ia o întorsãturã urâtã l-a dezactivat pe biomecanic lãsându-l dezarticulat lângã butoiul gol de bere. O vreme s-a plimbat nervos încoace ºi-n colo dominat de sentimente contradictorii. I-a trecut prin minte un gând nebunesc despre adevãrata naturã ºi structurã a Universului ºi s-a hotãrât. A trimis un milion ºi ceva de instrucþiuni în WorldNet ºi a procedat la schimbarea structurilor informaþionale proiectând în Domeniul Real bãtãlia de la Borodino, Trafalgar ºi Ziua Cea Mai Lungã dupã care ºi-a tras un glonþ semantic drept in cap. Glonþul semantic se aflã prins într-o buclã virtualã la câþiva metri de tine, digitalule. Tu esti TINTA.
8)