Un scandal numit Lolita

[nume]

Ultimul film al lui Adrian Lyne, o coproductie franco americana, a fost de curand (1997) lansat la ...Roma - si nu dintr-un capriciu. In Statele Unite el a fost refuzat de catre toti distribuitorii. De ce ? Pur si simplu pentru ca se numeste Lolita.

Tradarea lui Kubrick
La cateva saptamani de la aparitia "Lolitei", un tanar regizor american se hotaraste sa o adapteze pentru ecran. Era S. Kubrick, deja controversat la cei 30 de ani ai sai. Pana atunci realizase Fear and Desire, Killer's Kiss si The Killing (toate din categoria "film noir"), Paths of glory (reconstituire realista a unui sinistru fapt petrecut in cadrul armatei franceze -ww1) si Spartacus (film istoric, o superproductie in culori). Cu exceptia ultimului, toate celelalte isi aflasera succesul doar in cinecluburi - caci, in pofida inaltului sau profesionalism, tonul dur si optica pesimista a realizatorului nu fusesera pe placul publicului larg american.

Doritor sa il cucereasca si pe acesta, Kubrick vede in Lolita materialul cel mai potrivit. Incepe, deci, sa trateze cu cenzura, in vederea primirii dezlegarilor necesare - asa numitul "Cod al productiei cinematografice" interzicand categoric prezenta in filme a unor perversi sexuali. Or, cineastul le promite cenzorilor ca va curata materia cartii de orice incarcatura nedorita, transferand in registru umoristic relatia dintre cele doua personaje, ce avea sa constea doar in conflicte; ca va avea grija ca uciderea lui Quity sa nu fie cruda; ca in scena seductiei, Lolita va fi intr-o camasa de noapte cu maneci lungi, inchisa la gat, iar Humbert va fi in pijama si halat etc, etc. In dorinta sa de a obtine cu orice pret aprobarea de productie, Kubrick ajunge sa propuna ca ii va arata pe cei doi casatorindu-se oficial (! :sick: ) - ceva cu care nici macar cenzorii n-au fost de acord.
In sfarsit, dupa un an de targuieli si contrarietati - dupa lupta pentru mult dorita viza, urmand refuzul marilor case de productie de a realiza adaptarea unei carti asa de periculoase - regizorul obtine acceptul firmei Seven Arts.
Ii comanda lui Nabukov scenariul si, pana acesta va fi gata, se ocupa de distributie. Dintre numeroasele canditate (cunoscute sau nu de public) care dau probe, este aleasa pana la urma Sue Lyon (13 ani) - pledand in favoarea ei pentru ca arata mai mare decat in realitate.
Nabukov se prezinta cu un scenariu de 400 de pagini ! Ii este evident respins. Scriitorul va elabora atunci o versiune mult mai scurta, din care kubrick nu va folosi insa nici macar un sfert. Dupa ce filmul, turnat in cursul lui 1961 in Marea Britanie, este gata, cenzura nu cere decat o taietura inainte de a-si da binecuvantarea : sa fie eliminat un dialog sugestiv dinaintea momentului... mult asteptat (care, oricum nu se vede). Legiunea Catolica pentru Decenta, la randul sau, nu pretinde decat un "interzis sub 18 ani ". Nici o alta interventie nu mai era posibila dupa atata inversunata aseptizare ...
Or, tocmai aceste imense concesii facute de k. cenzurii au dus la spulberarea visului sau ca Lolita va bate recordurile de incasari. In iunie '62, mii de oameni curiosi, avizi de de scene picante, navalesc in sali, pentru a iesi de acolo profund dezamagiti (lumea de pe atunci era avida de snuff si de porcaiala).
Ceea ce, fatalmente, descurajeaza milioane de potentiali spectatori sa mai vada cum arata Lolita pe ecran. Iar doza de absurd, tragismul aparte al filmului ii deranjeaza si pe critici, obisnuiti cu un Kubrick dur pana la cruzime, dar realist.
Lolita este acum un fel de comedie politista neagra (...)

[Pitbull]

Foarte interesantä relatare - si, apropo, îmi aminteste cä voiam sä väd "Lolita" la Teatrul Mic, si-am tot amânat. Se mai joacä, stie cineva...?

[Nae]

Lolita este acum un fel de comedie politista neagra (...)

...trist.
cartea este splendida, neavand nici un fel de 'murdarii'. o carte scrisa intr-o limba impecabila, calda, sonora si vizulala.
filmul (Kubrick) este bun, dar nu cred ca ajunge cartea. insa totusi, pentru o tema asa de grea, asa de 'riscanta', Kubrick a reusit sa faca o capodopera, care sa poata arata toata tensiunea si dragostea nebuna intre cele doua personaje principale, fara a se folosii de obscenitati si vulgaritatii...
ca s-a ajuns sa se faca un film care se numeste Lolita, dar care nu mai are nici o legatura cu cartea sau cu 'fenomenul' descris prima data de Nabokov, este cu adevarat trist.

@Pitbull... nu Lolita nu mai este la Mic. deja de mult timp. am vazut insa o versiune acu' 2 ani si ceva, cu fiica lu' Zamfirescu in rolul Lolitei, si trebuie sa spun ca a fost vulgar si obscen, ceea ce nu cred ca a fost intentionat de Nabokov, si nici de Catalina Buzoianu... some 'actors' shouldn't play roles they're not able to do!

[Pitbull]

Dam, dam, DAMMM!

[nume]

Si nici nu e mare, are "doar" sase pagini. Asa ca sa vada membrii clubului select cum se spune sau "how to tell" ...
Aaaa ... autoarea este tot Aura Puran.

Filmul incepe cu scena finala a cartii - uciderea lui Quilty. Abia dupa aceea, inscriptia "Cu patru ani in urma" ne introduce in poveste, asa cum o stim. Interesul principal al spectatorului este astfel transferat in directia crimei finale si a mobilului ei. Iar Kubrick are grija sa hraneasca acest interes, dilatand rolul lui Sellers, aducandu-l fizic in repetate randuri in preajma lui Mason si incredintandu-i replicile altor personaje din carte, facand din el o prezenta obsesiva(numele lui pe afise, poza lui in camera Lolitei) si un "bad guy" mai rau de decat Humbert. Iar in tot filmul nu exista decat decat o singura imagine mai sugestiv erotica: aceea in care doua maini de barbat manevreaza cu gingasie un picior alb de fata, in timp ce-i lacuieste unghiile. Dar, cata perfidie ! Nici acest lung plan nu poate fi pe deplin savurat, caci pe el se deruleaza, prozaic si indiferent, genericul.
Se spune ca, astazi, majoritatea criticilor considera Lolita drept cel mai prost inteles si cel mai nedrept evaluat film al lui S. K. S-ar putea sa aiba dreptate, dupa cum - tot atat de bine - s-ar putea sa se insele. Revazut zilele acestea, Lolita isi confirma punctul forte - interpretarea. James Mason pare facut pentru vulnerabilitatea si patetismul lui Humbert, Shelley Winters este Charlotte Haze, acea dulce si vulgara gasca romantioasa (si e e mirare ca n-a fost rasplatita cu un Oscar), Peter Sellers e de-a dreptul memorabil ca duh rau, ca lichea odioasa cu multiple infatisari : scriitor, turist, medicul neamt (fiecare cu alta fizionomie si alt fel de a vorbi), ca sa nu mai punem la socoteala vocile pe care le "joaca" la telefon.
Pentru Sellers, Lolita a constituit o foarte reusita repetitie generala la Dr. Strangelove, urmatorul sau film in regia lui K.
Sue Lyon, in schimb, nu e decat rareori convingatoare. Si mai trist, insa, e ca acest rol i-a facut mult rau. Neputandu-i ataca pe actorii consacrati, opinia publica, indignata ca totusi filmul s-a facut, s-a razbunat pe biata debutanta, ani de zile taxand-o drept fiinta depravata.
In rest Lolita ramane decat o palida umbra a romanului.

Urmeaza : "Fidelitatea lui Lyne" (zic eu ca e de 1000 de ori mai buna varianta asta).

[Serghei]

In rest Lolita ramane decat o palida umbra a romanului.

Bine punctat!

[MinRep]

In rest Lolita ramane decat o palida umbra a romanului.

Sunt de acord ca sunt diferente uriase intre film si carte... De asemenea, sunt de acord ca cenzura l-a faultat pe Kubrick la filmul asta... Dar el tot este un film grozav. Putine filme am mai vazut care sa aiba echilibrul interior al acestui "Lolita".


Ar fi interesant sa cautati un pic parerile lui Nabokov despre film (chiar daca numai un sfert din scenariul lui a fost folosit) si, eventual, cateva eseuri mai ample... Imi permit sa va recomand Kubrick in Nabokovland de Thomas Allen Nelson, in contrast cu Lolita and Reflexivity de Robert Stam. Le puteti gasi pe amandoua la adresa: http://www.visual-memory.co.uk/amk/doc/0106.html.



P.S.: Filmul lui Lyne e asa... bunuþ... dar...

[obvious]

ei bine NU.
Lolita nu se mai joaca la Teatrul Mic.oricum pitbull...ar fi trebuit sa vezi.

[MinRep]

Iar doza de absurd, tragismul aparte al filmului ii deranjeaza si pe critici, obisnuiti cu un Kubrick dur pana la cruzime, dar realist.

Ah, am ratat fraza asta mai sus... Oricum, intrebarea mea este: oare "Dr. Strangelove", "2001", "A Clockwork Orange", "The Shining" (printre cele mai mari filme ale lui Kubrick) nu mizeaza si ele pe absurd? "Barry Lyndon" nu impartaseste tragismul din "Lolita"? Sau finalul lui "Paths of Glory" (care nici nu mi se pare realist)? Si, de fapt, ce are "Lolita" atat de absurd? Pe Quilty! Care mie mi se pare unul dintre cele mai memorabile personaje create vreodata, pe nedrept ignorat odata cu filmul de o mare parte din critica cinematografica.

[obvious]

problema la lolita lui kubrick nu e in nici un caz personajul quilty, care din scriitura si conceptie eeste genial si oricarui actor ii este dat poate sa multumeasca cerului.e genul de personaj atat de negativ incat ii gasesti explicatia si dupa aceea te intrebi de ce ai reusit sa il motivezi, cum ai aflat cheia respectiva.problme ala lolita lui kubrick e insasi lolita. sue lyon joaca @bine@ (un maestru de teatru a dat la un moment dat indicatia 'jucati bine, mai copii')...dar cruzimea aia de fir de iarba, privirea, carnalitatea, ochii in sine, intreaga ei corporalitate si voce si tot indeparteaza total de ce vazuse nabokov in exilurile lui sahistice.
lolita emana senzualitate bruta si NEvruta si cand arunca un mar in aer.si cand are degetele pline de cerneala si devine urata si conventionala. ea de fapt exista printr-o prisma.
asta nu a reusit kubrick, sa creeze filtrul lui humbert, care viciaza.pentru ca daca personajul e e bine creat si isi apara 'conceptul', ajungi sa-l intelegi in cele mai sumbre spasme. nu?
ultraviolence a lipsit aici...

[MinRep]

dar cruzimea aia de fir de iarba, privirea, carnalitatea, ochii in sine, intreaga ei corporalitate si voce si tot indeparteaza total de ce vazuse nabokov in exilurile lui sahistice.

Lolita din carte nu este Lolita din film... Asta e clar! Dar nu stiu ce nu este in regula cu viziunea lui Kubrick asupra personajului. In carte, pesonajul este - hmm - o curva pe care Humbert o vede ca pe o nimfeta... In film, ea este - hmm - o curva a carei senzualitate este ascunsa... Este mult mai mult mister in filmul lui Kubrick. Nefiind loc pentru prologul in care se explica pedofilia lui Humbert, ramane un mister de ce acesta este atras de Lolita. Senzualitatea ei este ascunsa... Nu cred ca Kubrick greseste cand elimina vulgaritatea. Asta sustine si mai mult jocul de masti care are loc. Dolores Haze pare o fata normala, fericita, insa ea se dovedeste precoce, chiar depravata, iar asta se face fara cea mai mica sugestie vulgara.

Iar Sue Lyon joaca extraordinar... Iti fura ochii... Nu iti vine sa crezi ca avea doar 13 (sau 14?) ani cand a jucat acest personaj. Ce reuseste sa scoata Kubrick din ea nu pot sa faca multe actrite. Inca o data o zic refuz sa vad filmul si personajele din ele prin comparatie cu cartea.

[nume]

"Fidelitatea" lui Lyne
Dupa toate cele intamplate, cine ar fi crezut ca se va mai gasi un cineast dornic sa reia Lolita, adica sa se joace de bunavoie cu focul ? Ei bine, s-a gasit unul : Adrian Lyne. Preferinta sa pentru situatii iesite din comun, de mare tensiune psihologica si erotica, este indiscutabila. Ganditi-va doar la 9 1/2 Weeks, Fatal Atraction, Indecent proposal. Iar capacitatea dovedita de realizator in a construi si duce pana la capat acest tip de povesti este, de asemenea, de netagaduit. Deci, nu se poate spune ca Lyne ar fi ultimul dintre regizorii capabili de a ecraniza astazi Lolita. Dar, era nevoie acum de aceasta adaptare, tocmai acum cand pedofilia risca sa devina o obsesie colectiva, iar campania impotriva ei este in toi? Caci, sa nu ne ascundem dupa degete, carte lui Nabokov este povestea unui caz de pedofilie. Iar, daca in anii '50 asemenea intamplari erau ascunse cu grija, romanul in cauza putand fi luat drept fantezia unei minti bolnave, azi toata lumea stie ca, din pacate, aceasta perversiune este raspandita si face numeroase victime.

Lyne declara ca unica sa intentie a fost de a-i da lui Nabokov si cartii sale versiunea cinematografica pe care o merita, "transpunerea onesta pe care Kubrick n-a putut sa o faca in '62"
Numai ca in prezent, in locul cenzurii din vremea acestuia exista autocenzura practicata in cadrul industriei, in functie de restrictiile pe care diferitele grupuri de presiune le impun. (Ati aflat destule despre "corectitudinea politica", despre aberantele reguli apropo de ce e voie si ce nu). "
(va urma)

[obvious]

In carte, pesonajul este - hmm - o curva pe care Humbert o vede ca pe o nimfeta... In film, ea este - hmm - o curva a carei senzualitate este ascunsa...


nu.no offense, stiu despre ce vorbesc. sa spui ca personajul din carte e o curva nu e numai un infantilism, dar da dovada si de citire in diagonala a cartii. la un moment dat, cuiva i s-a oprit aceasta carte la vama pentru ca era considerata "pornografie", in timp ce ada a lui nabokov a fost lasata sa treaca.
nu pica in false impresii.
sue lyon joaca bine. e corecta. e linistita. dar nu despre asta e vorba in propozitie.

[MinRep]

nu.no offense, stiu despre ce vorbesc. sa spui ca personajul din carte e o curva nu e numai un infantilism

n-am zis asta... chiar din contra, dar nu am avut timp sa elaborez...

[nume]

"In schimb, razboiul impotriva pedofiliei, intetit sub administratia Clinton, a produs pana si o lege menita sa apere copilul. O aparare pe toate planurile, inclusiv cel al prezentarii de imagini obscene implicand copii. In acest context, nu-i de mirare ca Lolita - 1996 nu s-a putit realiza decat in coprod., cu bani asigurati integral de catre concernul francez Pathe. Cele 62 de milioane de dolari nu s-ar fi gasit niciodata in America pentru aceasta ecranizare.
Despre filmul lor, Lyne si colaboratorii declara ca l-au facut "ca la carte", -a lui Nabokov, desigur.
"E un roman extraordinar, descrierile sunt atat de viscerale, tangibile si tactile, incat scriitorul iti spune cum sa filmezi. Doar citind romanul, stiam deja unde sa plasez aparatul" - spune regizorul. Mai mult, el a folosit si cateva ispititoare sugestii de ordin vizual si auditiv formulate in acel prim scenariu returnat lui Nabokov, acele 400 de pagini peste care Kubrick trecuse indiferent. Pe linia acestei fidelitati, personajul Claire Quilty este readus la dimensiunile sale originale. In imaginile ce-i drept incarcate, proprii lui Lyne, epoca de asemenea e reconstruita cu grija, actiunea avand loc (nu stim de ce) in 1947, deci putin mai inainte decat in carte. (...)

[Pitbull]

ei bine NU.
Lolita nu se mai joaca la Teatrul Mic.oricum pitbull...ar fi trebuit sa vezi.

My rotten luck... Oricum, poate s-a tras pe video. Am s-o sun pe Cätälina, ea avea obiceiul sä si le pästreze.

[nume]

"Orice fidelitate isi are limitele sale. Acolo unde Nabokov mentioneaza ca un personaj injura, aici - pe banda de sunet - injuratura se aude cu toata vigoarea. In spiritul filmelor de azi, s-au introdus si cuvinte murdare. Singura actualizare se produce, deci, la nivelul dialogului, in care s-au introdus expresii imposibil de rostit atunci, dupa razboi. In nici una dintre declaratiile date presei, Lyne nu a explicat cum a ajuns la aceasta optiune. Sa-l fi influentat faptul ca impotriva limbajului trivial nu s-a dat nici o lege, nicaieri ? ... Altfel, nu se poate spune ca nu e unul "muncit".
Elaborarea lui a inceput in 1990 si a durat aproape 6 ani.
Alt punct-cheie, in afara de "onestitatea redarii", l-a constituit, evident, distributia. Pentru Humbert regizorul spune ca s-a gandit de la inceput la Jeremy Irons, fara nici o ezitare. Alegerea parea buna, caci aerul putin sumbru, usor trist al acestui actor, usurinta cu care creaza impresia de fiinta traumatizata sufleteste, cat si experienta sa in roluri de oameni obsedati/rosi de patima/ vulnerabili (amintiti-va Misterul familiei von Bulow, Dezaprobat in cor sau Iubire inimaginabila - vaxute pe micul ecran), toate aceste calitati il recomdau din plin." (...)

[obvious]

[nume]

"Filmul lui Lyne da mari dureri de cap producatorilor sai. Primul efect negativ al adversitatii starnite in SUA a fost imposibilitatea de a gasi un distribuitor american. S-a ajuns astfel la ideea lansarii Lolitei in Europa, inventandu-se si un slogan publicitar adecvat "Filmul pe care americanii l-au refuzat din puritanism". Asa se face ca pe 20 septembrie 1997 a avut loc prima proiectie publica, hors concours, in cadrul Festivalului de la San Sebastian, urmata de premiera oficiala de la Roma pe 25 septembrie. Cu o proiectie - doua insa, nu se face o difuzare. Frica de a scandaliza publicul este prezenta si pe batranul continent. Recentele descoperiri ale unor crime comise de pedofili in Franta si Belgia i-au sensibilizat prea mult pe cetatenii celor doua tari ... Drept care, distribuitorii francezi, care programasera premiera Lolitei in toamna, au amanat-o pentru ianurie. Iar in GB, ziarul Daily Mail a declansat la sfarsitul lunii septembrie o campanie impotriva filmului, cerand interzicerea lui. Celelalte doua piete de desfacere - Australia si Japonia - au dat la randul lor semne de nesiguranta. E cat se poate de delicat sa difuzezi un film clasificat la el acasa in categoria cea mai proasta : "R" (public restrans) - cu motivatia "sexualitate aberanta, o scena de mare violenta, nuditate, limbaj". Or, sa recunoastem, piata americana e cea care da tonul.

In RO, eu am vazut filmul pe tvr 2 fara nici o greata.

[MinRep]

Sa ne intoarcem la "Lolita", totusi... Va puteti admira mesajele un pic mai jos.