(Leigh) Vera Drake vs. (Kiarostami) Close-Up vs. (Wong Kar Wai) Chungking Express

[Liviu-]

Meci: (D1. Mike Leigh) Vera Drake vs. (D1. Abbas Kiarostami) Close-Up vs (D2. Wong Kar Wai) Chungking Express

Rezultat: 0 - 2 - 1

Perioada de votare: 9 ianuarie 2011 - 15 ianuarie 2011

Topicuri utile:

Turneu regizori - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[MinRep]

(Prefata: Sunt meciuri foarte misto in semifinale... Nu ar fi rau daca ar participa mai multa lume, macar acum la sfarsit)


Din punctul meu de vedere, Vera Drake cade din start. Nu ca ar fi un film rau, dar nu are multe care sa il ridice deasupra a ceea ce Leigh face de obicei. Si oricum, are punctele sale foarte tari. Am sa obosesc daca il mai laud mult pe Dick Pope, dar cred ca o sa fie ultima data cand o sa fac acest lucru. Dar "Vera Drake" arata senzational. Efectiv te simti transportat in mizeria anilor '50. Nu cred ca mai are rost sa ii laud pe Staunton, Marsan, Manville, Hawkins & co., oameni de baza ai lui Leigh.

Problemele incep in momentul in care trebuie sa aleg intre Chungking Express si Close-Up. Fiindca pentru mine, ambele filmele sunt chintesenta operei autorilor respectivi (cel putin intr-o anumita etapa a carierei lor). In plus, am impresia ca cei mai multi oameni, cand se gandesc la Wong Kar-Wai, le vine intai in minte "Chungking Express", iar daca se gandesc la Kiarostami - "Close-Up". In ceea ce ma priveste, imi amintesc socul pe care l-a reprezentat "Chungking" pentru mine, cu cele doua parti ale sale complet disociate una de celalata si "California Dreamin'" ruland aproape in a loop in ultimele 45 de minute. "Close-Up", pe de alta parte, l-am vazut ceva mai recent, dar dupa ce vazusem cateva Kiarostami. Socul nu a fost la fel de mare, dar mi-a lasat mult mai multe teme de gandire. Ca de obicei la Kiarostami, granitele dintre realitate, fictiune si reconstituire in stil documentar se sterg pe parcursul filmului. Iar ce obtinem in final este un cadru de o sinceritate frapanta, cu doua efecte: 1. o pauza de gandire, care dureaza mai mult decat genericul de final; 2. dorinta imediata de a revedea filmul. Incep sa suspectez din ce in ce mai tare ca acest "Close-Up" este o capodopera.


Vot: Kiarostami (desi mi-ar fi placut sa il imping pe Wong Kar-Wai inspre finala pe care i-am prezis-o)

In plus, am impresia ca cei mai multi oameni, cand se gandesc la Wong Kar-Wai, le vine intai in minte "Chungking Express"

Mai degraba se gandesc la In the Mood for Love sau 2046. Chungking Express a fost unul din primele filme asiatice pe care le-am vazut, in urma cu 8-9 ani. Mi s-a parut original, dar nu m-a entuziasmat. Prefer oricand filmele care au mai mult de transmis ca poveste, decat ca si stil. N-am simtit niciodata nevoia sa-l revad, in timp ce 2046 de exemplu cred ca l-am vazut de cel putin zece ori.

[MinRep]

Cred ca exista un segment al populatiei cinefile pentru care "Fallen Angels" si "Chungking Express" - cu structura lor atipica, personaje care sunt interschimbabile, stilul vizual unic, plasate intr-un Hong-Kong contemporan, de neon - sunt filmele prin care Wong Kar-Wai s-a remarcat ca reprezentand ceva nou in cinema-ul anilor '90. Oarecum subscriu si eu la acest punct de vedere, desi prefer "Happy Together", "In the Mood for Love" si "2046", care sunt mai departe de lumea lui "Chungking Express" si ceva mai nostalgice.

Cred ca exista un segment al populatiei cinefile pentru care "Fallen Angels" si "Chungking Express" - cu structura lor atipica, personaje care sunt interschimbabile, stilul vizual unic, plasate intr-un Hong-Kong contemporan, de neon

Spui frumos ceea ce spui acolo si ai dreptate. Dar e cam plicticos. Si cand ma uitam la titlurile de saptamana trecuta iar aratau plicticos. The World of Apu.. nah vazusem ceva de Ray din trilogia asta, cu niste sate indiene ponosite.... Dreyer sugereaza imagini cu Ioana d'Arc, cam veche povestea... si cam alb-negru... poate si Ordet e la fel... Si uite asa nu prea se mai voteaza...

Daca va mai fi vreo editie viitoare a turneului poate ar trebui sa se lase mai moale cu filmele astea pentru "populatia cinefila" care nu prea se inghesuie la ele, dupa cum se vede. Cu riscul de parea fanboy a lui Iwai, eu fac pariu pe orice ca daca era Swallowtail in loc de Chungking Express interesul ar fi fost mult mai mare. Uitati-va la numarul de voturi din prima runda si devine clar: cel mai mic interes e pentru "clasici" Eisenstein, Lang, Tarkovski, Ray etc si cel mai mare pentru cinema-ul surprinzator sau exciting: Iwai, Jarmusch, Tsai Ming-liang etc.

[Windom]

Pai eu cred ca scopul turneului e (sau ar trebui sa fie) tocmai acela de a strirni interesul pentru clasicii aia...

Nu neaparat. Scopul dupa parerea mea e de a descoperi regizori si de de a discuta despre filme. Chestia e ca acesti clasici sunt deja cunoscuti de multi cinefili. Cand intra in concurs Andrei Rublev e clar ca forumistii se impart in cei care stiu deja filmul si cei care nu vor sa-l stie.

Si mai e o problema, poate ca e una personala, dar eu din 20 de filme vazute in turneu (cele pe care nu le vazusem dinainte), nu am gasiti nici unul care sa ma impresioneze cu adevarat si doar 2 care sa-mi placa cat de cat.

[varu]

Vera Drake
M-a impresionat. Am vazut pana acum acum trei filme ale regizorului (Another year, Secrets &lies, Vera Drake) si un pic (primele 20 din minute din Naked care oricum pare cu totul altceva decat tripleta) si am un mare, mare respect pentru acest regizor, combinatie de umanism, empatie fata de oameni prin tematica si inalta tinuta cinematografica la orice executie din cate mi-au fost date sa vad pana acum. Merita cu siguranta semifinala.
Ei bine, din ce am vazut eu de la Mike Leigh, Vera Drake mi-a placut cel mai mult. Cel mai bine inchegat, fara melodramatismul bulimic din Secrets and lies sau tuseele caricaturale din Another year, cu expunere de problematica morala, dar fara judecati de valoare asupra personajelor, o drama simpla, onesta, sobra, emotionant si umanist transpusa pe ecran. Am citit ca este unul dintre regizorii care lasa cea mai multa libertate de exprimare actorilor, care foloseste mult improvizatia pe platou (Von Trier cica ar fi la fel), dar rezultatul jocului actoricesc din acest film e impresionant. Rezultatul final pare al unui regizor care tine povestea si actorii in mana autoritar, la milimetru, fara experimente. Flawless. Pur si simplu parca nu te uiti la un film, nu simti minciuna, parca te uiti pe geam la o felie de realitate, la vecinii tai.
Si daca pana acum Leigh nu umbla cu chitibuseli imagistice, nu iti lua ochii cu imagini frumoase, cu cadre picturale, de data asta, cum zice si MinRep, filmul "arata" senzational. Si ca atmosfera anii '50, si ca picturi portret.
Am observat si la filmul asta patternuri, recurente din alte filme ale lui (daca mama e inimoasa, fiica e semioligofrena sau antiteza bogat-sarac la frati), dar nu m-a deranjat, cum spuneam, Vera Drake e Mike Leigh-ul meu preferat si va recomand sa-l vedeti ca e un film foarte bun.

Bonus
Trivia luat de pe imdb
Eddie Marsan (cel care il joaca pe Reg in Vera Drake) during this time he has worked with directors such as Martin Scorsese, Michael Mann, Steven Spielberg, Terence Malik, Woody Allen, Alejandro Gonzalez Innarittu, JJ Abrams, Peter Berg, Guy Ritchie and Richard Linklater.

Mie mi se pare o performanta impresionanta in sine, cu care nici marile staruri nu se pot lauda. Un fel de Florin Radu Raducioiu

[marcusARCUS]

Nu am vazut Vera Drake,dar am vazut Close-Up si Chungking Express.Nu sunt un fan al filmelor facute de Wong Kar Wai (cu o singura exceptie:In The Mood For Love).Sunt foarte dezlanate si pare sa puna mai mult pret pe estetica imaginilor decat pe orice altceva.Si asta ii iese bine.Dar nu ma uit la un film de 2 ore si jumatate (2046),doar pentru asta.

Cand mi-am cumparat (prost,eu) Chungking Express,ma asteptam la ceva fantastic.Multi oameni imi spusesera "Vai,dar cum este filmul ala!Am stat pana la 3 dimineata treaz ca sa il vad pe CineMax!".

La bonus-uri era doar un fel de prolog,in care vorbea Quentin Tarantino de filmul asta,intr-un fel il lauda.Si am zis "Bai daca zice Tarantino ca e bine,trebuie sa fie bine!".Gresit.M-am uitat la film.Un fas.Foarte frumos filmat,ce-i drept (Christopher Doyle este unul dintre DOP-ii mei favoriti),dar in rest,nimic.

Si acum vreo saptamana,am inceput sa vad Kiarostami.Am inceput cu filmul lui care l-a adus mai aproape de celebritate,intitulat "Close-Up".O capodopera.O poveste aparent simpla,dar cum te pune fata in fata cu probleme acelea,e un close-up in adevaratul sens al cuvantului.Votez pentru CLOSE-UP.

[Liviu-]

Votez pentru CLOSE-UP.

Trebuie sa vezi toate filmele pentru a vota, dar nu ne suparam la comentarii fara vot

[varu]

Close-Up
Bleah. Nu m-a dat pe spate deloc.
Courtroom drama filmata in stil ciné-vérité, fals documentaristic, cu un subiect ce se poate rezuma intr-o fraza scurta, cu un personaj principal ce mi-a fost de-a lungul intregului film profund antipatic, un fel de semidoct rupt in coate care ajunge la parnaie pentru falsa identitate si balmajeste in sala de judecata clisee despre arta si viata (usor manipulator mi s-a parut mie, desi regizorul vrea sa empatizam sincer cu el), pentru care se roaga maica-sa sa fie iertat ca un copil mic ce a facut o boacana si - guess what? - e iertat.
Multe scene cu prim-plan, mi-a amintit de Faces-ul lui Casavettes din turneu (ala da, e o capodopera, un film incomparabil mai bun pe scara mea de valori), dar acolo prim-planul avea rol de sondare a nevrozei, de a zgarma cu lopata niste suflete erodate. Aici desi si-a dorit autorul sa surprinda emotie si dramatismul povestii, povestea fiind plata si decurgand previzibil de la A la Z, nu prea m-a impresionat.
Adica eu consider filmul asta mai mult un exercitiu stilistic decat unul de substanta, mingicariille alea regizorale si melanjul de stiluri de filmare ar trebui sa potenteze o poveste, un material dramatic extraordinar de bun. Care nu prea e. Atunci cand vezi Doamne se strica microfonul si cade sunetul pe strada, dupa ce se sfarseste procesul, mi s-a parut o gaselnita jenanta.
Nu inteleg de ce acest film e considerat o capodopera (dintre filmele lui e plasat cel mai sus in acel top 1000 si e considerat cel mai bun al lui), cei dinaintea mea care au scris asta ar putea sa argumenteze mai pe larg.
Mie iranianul Nader si Simin mi s-a parut net superior iranianului Close-up al lui Kiarostami. O poveste mai interesanta, mai complexa, scenariu mult mai bun, tensiune dramatica inabusitoare, personaje mai multe, conturate mai bine, cred ca orice personaj din cele doua cupluri de acolo e redat mai bine decat coate-goale-le lui Kiarostami.

Am vazut pana acum 3 filme ale acestui regizor: Certified copy care mi-a placut foarte mult, gratios si elevat, dar este un Kiarostami atipic, exceptia de la regula, parca singurul lui film neiranian si doua filme facute de el in Iran (Ten si Close-up din turneu), ambele dezamagitoare. Ceea ce ma duce la concluzia ca nu sunt mare fan al acestui regizor. Nu ma port dupa vantul lui Kiarostami (sic!) si eu nu l-as vrea in finala.

Bag si doua trivia off-topic:
1.Martin Scorsese a declarat public acum cativa ani ca il considera pe Kiarostami cel mai mare cineast in viata.

2.Urmatorul film al lui Kiarostami, programat pentru anul asta, va fi unul facut in Japonia cu japonezi:
http://www.ioncinema.com/news/id/6993
Sa il anunte cineva pe Twinsen, ca el e al mai mare degustator de japonezarii de pe forumul asta.


Later edit
Nu imi schimba cu nimic impresia generala lasata de film, dar e corect s-o precizez pentru ca nu am stiut-o in momentul vizionarii:
Scenele din proces nu sunt fictiune, chiar au fost luate din sala de judecata dintr-un proces real. Scenele de flashback ce au dus la proces sunt fictionalizate, adica rescrise de Kiarostami cu ajutorul protagonistilor si jucate de oamenii reali ce au luat parte la proces.
N-am stiut asta cand am privit filmul, am citit dupa aia.

Sa il anunte cineva pe Twinsen, ca el e al mai mare degustator de japonezarii de pe forumul asta.

Poate, dar de japonezarii autentice nu japonezarii kiarostamizate.

[marcusARCUS]

Trebuie sa vezi toate filmele pentru a vota, dar nu ne suparam la comentarii fara vot

Atunci am sa vad Vera Drake in seara asta

[marcusARCUS]

Trebuie sa vezi toate filmele pentru a vota, dar nu ne suparam la comentarii fara vot

Am vazut si Vera Drake.Slabut.Imelda Staunton face un rol perfect si e un subiect foarte interesant,dar parca e prea melodramatic. 7/10. Still better than Chungking.

VOTEZ PENTRU CLOSE-UP.

[Mercutio]

Vera Drake

E primul film de Leigh pentru mine si prima impresie dupa cateva minute de vizionare m-a dus cu gandul imediat la serialele BBC care rulau la tv pe vremuri. E asemanator cumva modul de realizare cu scene scurte, taiate direct, majoritatea la interior, intr-o multitudine de locatii. Apoi, la fel, exista o increngatura de personaje si fire narative. In plus ar fi fost sigur un film "bun" sa fie difuzat la tv inainte de revolutie. S-ar fi pretat bine la dezbateri gen "opresiune femeii" sau "conditia muncitorimii" in capitalim, tematica asa de draga criticii de pe vremea aia. Se poate aluneca usor si acum in analize ideologice (feminism, diferenta de clasa) cu o asemenea istorie. Dar nu cred ca a evidentia aceste aspecte a fost principala intentie a autorului, ci mai degraba a vrut sa zugraveasca o epoca, cum s-a metionat deja. Si reuseste sa o faca, evident, printr-o mizanscena incredibil de autentica, care atrage atentia in orice moment, incanta, estompand in acelasi timp melodramatismul povestii.

[varu]

Chungking express
Nu numai ca e Wong Kar Wai-ul meu preferat.
Nu numai ca dupa mine e cel mai bun film dintre toate filmele vazute in tot turneul asta.
Chungking express e al doilea cel mai frumos film facut vreodata (dupa El espiritu de la colmena) in topul meu personal.
Am avut o chestie din aia de daydreaming toata ziua urmatoare dupa noaptea in care l-am vazut prima data. Si duc o munca de birou, nu prepar saorme, dar tot daydreaming a fost.

Cautam secvente din el pe youtube, nu ma puteam conecta la realitate. Si exista extrem de putine filme care sa aiba efectul asta.

E greu de vorbit prozaic despre efectul pe care l-a avut filmul asta asupra mea. O combinatie magica de filmare in stil de videoclipuri pop, ce pare naiva si puerila si neserioasa si o tema foarte serioasa care e foarte greu de transpus cinematografic daca te inhami la ea: iubirea nespusa sau melancolia sfarsitului unei relatii, sentimentele lasate in suc propriu la macerat, aceleasi lucruri care au proportii cataclismic-macroscopice pentru interiorul tau si microscopice pentru lumea exterioara. Cum sa arati din exterior combustia interna? Cum naiba sa tratezi cinematografic o chestie atat de greu cuantificabila, atat de greu exprimabila? Cum naiba sa arati ceva ce e imposibil de decodificat prin cuvinte si imagini, fara sa isi piarda din tarie, din esenta?
Lui Wong Kar Wai i-a reusit treaba asta intr-un mod genial, de asta il consider un film foarte mare si unul dintre cele mai frumoase filme facute vreodata.
Mai trebuie stiut ca la filmul asta scenele au fost scrise cu o zi inainte sau in ziua filmarii, s-a mers pe improvizatie si pe chimia de pe platou, ca un flux al inimilor, ceea ce explica structura lui neconventionala. Iubesc acest film si pentru ca e rezultatul unei stari de spirit (de gratie, zic eu), nu al unei manopere facute la comanda dupa regulile unei linii de productie.

Mie imi plac si picaturi din filmul asta, secvente scoase din context, priviri, frame stop-uri, lamentari cu valoare de maxima ("If memories could be canned, would they also have expiry dates?"), dragalasenii poetice ce par scornite dintr-o minte de copil ("Fac jogging ca sudoarea din mine sa nu se transforme niciodata in lacrimi"), incursiunile in aprtament ale lui Faye, sunt in extaz dupa acele miscari fluide si incongruente cu realitatea ale camerei de filmat prin bazarul Chungking, personajul fetis-omagiu la adresa lui Casavettes pe care l-am descoperit mai tarziu, sunt multe, foarte multe lucruri care imi plac la filmul asta.

Cum sa nu iti placa asta?
http://www.youtube.com/watch?v=3hHznB-_Gbs

Sunt foarte subiectiv fata de filmul asta. Asa ca la meciul asta sunt un fundamentalist wongkarwai-an lipsit de ratiune, nu ma bagati in seama.

Vot: Chungking express

[loud.rocks]

Votez si eu pentru Chungking Express, iar daca nu am timp pana deseara sa revin si cu comentariile, postez maine.

Am votat acum pentru ca am vazut toate filmele, si as dori sa mearga si Wong Kar Wai mai departe.

[marcusARCUS]

So? 2-2-2?

[Liviu-]

Am asteptat putin sa vad daca loud.rocks aduce completarea, dar cred ca a trecut deja destul timp si nu voi lua votul in considerare. Cum WKW a iesit pe 2 el va intra in finala mica, iar Leigh, fiind fara vot, va fi eliminat cu totul.

Imi pare rau ca a fost eliminat WKW. Eu as fi votat cu el, desi Close-Up e un film foarte bun. N-am vazut Vera Drake insa asa ca n-am avut cum sa-l imping in finala. Oricum o sa-l vedem in cea mica cu Fallen Angels.

[anaemona]

Daca as fi apucat sa vad Close-up as fi vrut sa votez si eu. Dintre cele 2 vazute, desi Chungking Express e foarte frumos vizual si emotional as fi votat cu Vera Drake. In afara de redarea atmosferei de epoca mi se pare si el foarte sensibil, numai ca o sensibilitate exprimata cu mai multa maturitate. In nici un caz melodramatic. Ce mi-a placut in mod deosebit e transformarea Verei, care e realizata nu numai prin talentul actritei dar si a imaginii. In prima parte a filmului fata ii e filmata tot timpul luminoasa, chiar daca imaginile sint intunecoase, emana lumina fata ei, ca o sfinta . Apoi prim planurile in care ea isi manifesta in acelasi timp nedumerirea, rusinea fortata de imprejurare, supararea ca e nevoita sa-si paraseasca familia sint iarasi extrem de expresive. Un ultim argument pentru Vera, efortul colectiv sau felul in care toti actorii si scenele sint nemaipomenit de unitare, modelate ca o masa uniforma. Desi Vera e personaj principal nu iti sare in ochi, pentru ca iti arata drumurile ei zilnice cu detasare, indeletnicirile ei obisnuite. Nici macar suferinta ei nu e facuta sa-ti sara in ochi, pentru ca e distribuita oarecum intre toate personajele. Un efort asemanator am mai vazut la recentul A separation. Un mai vechi film al lui Chabrol, facut oarecum in aceeasi perioada, relativ acelasi subiect, pune accentul pe cu totul altceva, pe societate in general. La Mike Leigh, ca intotdeauna accentul e pus pe ceea ce ne e aproape, relatiile apropiate.

Sa nu uit scena preferata din Vera Drake este la sectia de politie, cind politistul il aduce pe sot ca sa-i spuna ea de ce e acuzata. Felul in care e filmata apropierea capetelor (care de fapt nu se ating, trec unul pe linga altul) si apoi departarea mi-a placut cel mai mult.