"Michael Clayton"

[M0n0]

Michael Clayton - 7/10. Ii dau 7 si fiindca m-a secat putin. Aveam initial in gand sa-i dau 8, but no...genu asta de film, despre america cooperatista, despre afaceri ilegale, ascunse sub maldare de documente, birocratia, jacmaneala, prostia, sora cu paranoia, in unele personaje...nebunia nejustificata, toate asta formeaza un film care se bazeaza pur pe scenariu si jocul actorilor...asa ca, de unde cele 7 nominalizari??? Regia, ce? Regie ca asta nu merita premii sau nominalizari importante, nu merita mentionata...muzica, da, asta mi-a placut, m-a facut sa rad, muzica a fost numai un bas care iesea in evidenta si melodia de la credit rollul final, not great...cel mai bun film al anului - pentru ce?...nominalizarile sa zicem ca merita, toti au jucat exact cum trebuie, modelandu-si personalitatea si stilul pe personaje cunoscute (in cazul lui George, cu cel din Syriana) si probabil necunoscute pentru altii, sa zicem...iar scenariul la fel, e liniar, nu intortocheat dar vocabularul si subiectul nu e pentru toata lumea, I mean, pe mine subiecte de acest gen, nu numai ca ma lasa rece, dar rezultatul nu aduce nimic cinematografiei in general, atmosfera sumbra si rece, unele dialoguri taioase si o explozie nu fac un film bun, cu pretentii la premii mari. Dar in fine, e doar parerea mea. Iar parerea mea e ca nu merita nici una din nominalizari ca sa nu mai zic ca nu merita nici un premiu.

[Pitbull]

L-am väzut azi, fac si analiza mai încolo. Bunut, bine lucrat, desi cam confuz pe alocuri (si dramaturgic, si stilistic).
Am splitat mesajul de mai sus din "M0n0(logând)..."

[Pitbull]

"Michael Clayton" - Drame cu avocaþi
Inteligent, dar cam confuz

Cum se dã jos un avocat dintr-un copac? / Îi tai frânghia.
Ce înseamnã o sutã de avocaþi în faþa unui pluton de execuþie? / Un început bun!
Care-i diferenþa dintre un avocat ºi Dumnezeu? / Dumnezeu nu se joacã niciodatã de-a avocatul.
Sunt bancuri, da-s adevãrate - în bunã parte! Cum la fel de adevãrate sunt ºi sensurile celebrului "Devil's Advocate", al lui Taylor Hackford (scris tot de Tony Gilroy, în tandem cu Jonathan Lemkin, dupã romanul lui Andrew Neiderman). Prin forþa împrejurãrilor, un avocat este un manipulator - omul cel mai calificat sã foloseascã legile, rãstãlmãcindu-le, distorsionându-le, forþându-le la limitã, în favoarea cui... plãteºte mai bine. E chiar mai puternic decât un judecãtor, într-un sens - pentru cã are o rãspundere mult mai limitatã, dincolo de care i se deschide o libertate de manevrã virtualmente nemãrginitã.
Un asemenea personaj este ºi Michael Clayton, cel poreclit "The Fixer" (în traducere liberã: "Drege-tot"), angajat al unei mari firme de avocaþi din New York (un oraº nedrept de neglijat de scenariºtii ultimilor ani), a cãrui specialitate a devenit rezolvarea tuturor încurcãturilor aparent inextricabile. Spre lauda autorului (Tom Gilroy, scenariul ºi regia), omul nostru numai super-eroic nu e: pe lângã talentele lui profesionale cvasi-imbatabile, mai are o familie destrãmatã, un copil de care se poate ocupa doar sporadic, tentative de afaceri eºuate, patima jocurilor de cãrþi ºi niºte imense datorii perpetue pe care onorariile dificilelor sale minciuni abia le þin într-un echilibru precar. Ah, ºi încã ceva: are conºtiinþã...
Nu la modul melodramatic ºi didactic - cãci într-o junglã urbanã ca jurisconsultanþa corporatistã, scrupulele morale se pot reºapa oricând în vulnerabilitãþi fatale.
...Cum i se întâmplã lui Arthur Edens (Tom Wilkinson), coleg cu Michael ºi reprezentant al unui mega-trust, maniaco-depresiv ºi, din nou, ajuns în situaþia ca, dupã o viaþã întreagã de mânãrii, sã-ºi zicã "Pân-aici!" - în momentul când se pomeneºte dator sã acopere o porcãrie alimentarã care s-a lãsat cu intoxicarea populaþiei la nivel naþional (cel puþin). Documentul ajuns în posesia lui reprezintã proverbialul "smoking gun" al gigantului U-North. Criza de conºtiinþã a lui Arthur se suprapune peste nevroza lui deja notorie - iar Michael trebuie sã dreagã busuiocul, ca de obicei.
ªi cum Michael are la rândul lui o instanþã interioarã eticã, lucrurile se încurcã de-a binelea.
Chiar prea de-a binelea, pe alocuri. Tony Gilroy opteazã pentru un fir epic dislocat cronologic ºi o atitudine narativã elipticã, ceea ce pe de o parte creeazã binevenitele mistere ºi tensiuni, iar pe de alta se soldeazã, pe parcursul unei porþiuni nejustificat de lungi a filmului, cu o stare cam confuzã. Deºi, în final, ajungem sã înþelegem în linii mari cam tot ce s-a întâmplat, multe detalii rãmân neclare - inclusiv dintr-o inabilitate scenaristic-regisoralã: iniþial, povestea fusese ºi mai stufoasã, conþinând încã vreo douã subploturi ºi multe alte detalii, la care Gilroy a fost nevoit sã renunþe în faza de post-procesare - de exemplu, a eliminat toate secvenþele cu iubita lui Michael, Jennifer Ehle. În consecinþã, a ajuns în situaþia de a fi nevoit sã se rezume la simpla punctare, sau doar sugerare, a unor componente dramaturgice care, prin complexitatea ºi ponderea lor, ar fi necesitat tratãri mai dezvoltate ºi/sau mai explicite.
Dar, cum în tot rãul e ºi-un bine, ceea ce rãmâne frustrant la nivelul acþiunii se revalorizeazã în planul conþinutului moral al filmului, unde mai puþine mure-n gure (ca sã rimeze) nu stricã. Într-adevãr, latura umanã e tuºantã ºi convingãtoare. Cu un subiectivism pe care mi-l asum, am simþit cea mai mare empatie cu plotul subiacent al lui Henry (Austin Williams, care la nici doisprezece ani are deja nouã roluri la activ ºi e adeseori declarat "amazing"), inteligentul fiu al lui Michael, cel preocupat de universul fictiv "Realm and Conquest" - mai ales în dialogurile sale cu Arthur. Însãºi relaþia Michael-Arthur depãºeºte sfera profesionalã ºi planul strict epic, dobândind valenþe umane profunde (inclusiv prin contribuþia lui Tom Wilkinson, a cãrui interpretare penduleazã abil între don-quijottism isteric ºi înþelepciune obositã). Malefica antagonistã Karen Crowder nu e lipsitã nici ea de tuºe introspective ºi profunzimi, mai ales în secvenþele unde-ºi repetã în faþa oglinzii monologurile avocãþeºti - iar Tildei Swinton îi reuºeºte de minune portretul femeii bãrbate cu un nivel de conºtiinþã apropiat de genunchiul broaºtei, ceea ce o face de-a dreptul repulsivã (mã rog, aici intrã din nou în joc subiectivismul: îmi amintea de o personagã similarã care anul trecut m-a þepuit de cinci sute de euros fãrã sã clipeascã). Cred însã cã cel mai sentimental (în sens bun) moment al filmului e acela al întâlnirii lui Michael cu caii de pe culmea colinei: o emoþie intensã dar reþinutã, în atmosfera tainicã a zorilor, o întrezãrire a slãbiciunilor protagonistului - doar ca deschidere pentru explozia maºinii pe care ºi-a lãsat-o pe ºosea; secvenþa nu e numai un excelent kickstart, ci ºi un accent definitoriu pus pe umanitatea tãiosului avocat. Cât despre Clooney, pentru care am avut întotdeauna o simpatie specialã, nu produce aici nici o revelaþie, dar nici nu ne înºalã aºteptãrile, folosindu-ºi cu aceeaºi mãiestrie cunoscuta paletã de nuanþe ale farmecului suprapuse peste o structurã de rezistenþã solidã dar ºi fisuratã pe alocuri - ajutându-ne sã uitãm mai repede de recentele falseturi sprinþare ale "Ocean..."-elor numerotate.
Din pãcate, acelaºi sentimentalism îi joacã lui Gilroy o festã în plan dramatic, unde simte nevoia sã apese pe pedalele expozitive la un mod de-a dreptul cabotin (mai ales prin plan-detaliile insistente ale raportului incriminator, sau în secvenþa reluãrii la nesfârºit a clipului publicitar). În conjuncþie cu neclaritatea dramaturgicã la care fãceam referire mai sus, procedeul îi induce spectatorului reacþii incomode gen: "hmm, nu mi-e prea clar ce ºi cum, da-i nasoool, dom'le!"
Slavã Domnului, putem pune aceste inabilitãþi uºor puerile pe seama ambiþiei tipice debutantului - Gilroy se aflã la prima sa tentativã într-ale regiei, dupã ce cincisprezece ani ºi-a tot fãcut mâna ca scenarist, inclusiv cu "Bourne...". Iar pe sub accentele stilistice prea apãsate se recunoaºte o viziune inteligentã ºi precisã, care ne îndreptãþeºte sã sperãm cã, în continuare, va învãþa sã fie mai organizat. Are, categoric, toate datele unui regisor de viitor.
Dar, pânã atunci, sã încheiem în acelaºi ton:
Ce-i alb cu buline maro ºi aratã bine la gâtul unui avocat? / Un pitbull de patru ani.
Care e diferenþa între un pitbull ºi un avocat lovit de maºinã? / În cazul câinelui, se vãd urme de frânã.
Un tip c-un pitbull de lesã intrã într-un restaurant: "Bunã ziua, serviþi ºi avocaþi?" / "Sigur cã da." / "Atunci, unul în sânge pentru el, ºi mie, niºte clãtite."
Persoanele de faþã se exclud.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
19 februarie, 2008, h. 03:15-04:11
Bucureºti, România

[Cazeemeer]

Jucat OK, dar actiunea, oricat de mult ar intortochea-o, e mediocra, ceea ce face ca per total sa para mai degraba un fel de acting showcase (la un moment dat pare ca tot filmul e o succesiune de monoloage si mini-scenete, si chestia asta nu se remediaza semnificativ pe parcurs). Great performances by Tom Wilkinson (desi e clar ca n-o sa-l bata pe Bardem...) si Tilda Swinton (...dar ea ar putea avea sanse pe categoria ei), dar Clooney nu ma impresioneaza in mod special. Iar Sydney Pollack e bine distribuit in genul de rol (ca in Eyes Wide Shut) in care e destul sa apara pe ecran si automat proiecteaza imaginea de apparently-well-meant-insider-that-may-or-may-not-know-disturbing-stuff-but-looks-kinda-menacing.
Hiba filmului e povestea si singurul motiv pentru care nu e greu de urmarit e ca sunt practic cam aceleasi lucruri ca in toate celelalte thrillere cu corporatii neetice, whistlebloweri si oameni prinsi in jocuri periculoase pe care nu le inteleg complet.
Si oricat de bine ar juca lumea, in genul asta de film daca storyline-ul e banal si neinteresant, rezultatul n-o sa fie grozav.

[Alina B]

Mie mi-a placut filmul, desi normal ca in final iti cam dai seama de cliseele inerente genului - corporatist America, lawyers, lawyers, lawyers....
Clooney seamana ff tare cu cel din Syriana. Bine jucat dar nu cred ca are sanse la Oscar, concurenta e prea tare. A intrat in pielea personajului atat de bine incat parca si ticurile si le-a pierdut.
Tom Wilkinson da! Genial! In monologul ala de la inceput (pacat ca l-a reluat in momentul ala, trebuia lasat asa mai bine, simplu kickstart care dadea ceva date despre ce se intampla da nu destul sa te saturi de la inceput)+infuntarea cu Clooney in timp ce ii da o bagheta - geniale!
Si da, scena cu caii! Excelenta!
Eu ii dau 8/10.

[PoliFanAthic]

Wilkinson mi-a placut mai mult decat Clooney, poate si din cauza personajelor jucate.

Cumva am avut si eu impresia ca filmul e putin blaza(n)t, dar problematica etica ii confera o dimensiune suficienta pentru timpul "rapit". Spirala asta a minciunilor e o chestie foarte interesanta, pentru ca prezinta adesea oameni simpli si, fundamental, etici, care decad intr-o imoralitate crasa, din care nu mai reusesc a iesi. E ca si problema aceea cu "cate compromisuri mici trebuie sa fac pana imi dau seama ca m-am compromis intru totul?".

[Cazeemeer]

Great performances by Tom Wilkinson (desi e clar ca n-o sa-l bata pe Bardem...) si Tilda Swinton (...dar ea ar putea avea sanse pe categoria ei), dar Clooney nu ma impresioneaza in mod special.

Nice to see I was right.

[cornel]

Filmul începe greu ºi pânã când suspansul creat cu minuþiozitate explodeazã, unii spectatori se pot plictisi, dar cu cât acþiunea se apropie de final cu atât devine mai interesant. Alãturi de inocenþa copilului lui Michael, nevrozele, crizele sau dereglãrile tuturor personajelor sunt pline de realism, chiar dacã acest film nu este inspirat dintr-un caz real, ºi ne aratã fãrã înflorituri starea societãþii de azi, care nu este deloc sãnãtoasã, ci dãunãtoare oamenilor simpli. Cu ajutorul unor interpretãri remarcabile (in special Tom Wilkinson si Tilda Swinton) ºi cu un subiect delicat, tratat inteligent ºi realist, acest film se numãrã printre puþinele filme care îþi dau de gândit dupã ce s-a terminat.

[morphego]

Cam prea multe filme deliberat politice in ultimii ani ... doar in ultimele lui pot sa numar cel putin o duzina, printre care Rendition, Lions for Lambs, Syriana, The Kingdom, precum si cel de fata ... nu am o problema cu filmele de acest gen, chiar le apreciez atunci cand scenariul e extrem de convingator, imi spune ceva nou, si actorii fac o treaba buna ... in acest caz, pot puncta doar cel de-al treilea lucru, George Clooney, Tilda Swinton si Tom Wilkinson jucandu-si partiturile degajat si expresiv ... din pacate insa, subiectul devine deja obositor si redundant, si nici scenariul nu ajuta deloc, cu inserturi de scene inutile sau lungi peste necesitate, si unele subploturi nerelevante si plictisitoare ...

[E.Floares]

E acum la 20:00 pe HBO, ma uit si revin sa-mi dau cu parerea.

[BJBlazkowicz]

Filmul are si o tenta religioasa oarecum ascunsa, prin mesajul pe care il poarta (nimic nu e la voia intamplarii), cat si prin trezirea spirituala a batranului.
La faza unde spune ca dupa iluminare nimic nu va mai fi ca inainte, mi-a amintit de Fallen, unde zicea ca vine un moment in care viata se imparte in doua, in ce a fost inainte si ce va fi dupa, si in momentul acela de cotitura, unii fac alegerea corecta, altii nu.
Pacat de finalul stereotip si idiotizarea personajelor (nimeni nu s-a prins din prima de asasinat si corporatista si-a sprijinit atentatul cu bomba pe firicelul asta de logica)

[pisicutaro]

aiurea filmul parca n-are nici cap nici coada... eu l-am trecut la esecuri pe anul 2008