"Inland Empire"

[Pitbull]

"Inland Empire" - Moºu' s-a senilizat
David Lynch, între Sergiu Nicolaescu ºi I.M.M.

Snobul care se respectã exultã când vede câte-un film (sau spectacol de teatru, sau volum publicat, sau tablou, sau sau sau...) din care nu pricepe nimic - fiindcã atunci are prilejul sã se declare singurul care-a penetrat adevãrurile absconse încriptate imuabil în stratul ezoteric al respectivei mari opere. Daþi un Google cu "Inland Empire" ºi veþi vedea cãcãlãu-Mãria-Ta de marþafoi cu ºtaif declarându-l "filmul anului" ºi cã "ce puternic e" ºi ce mult "dã de gândit" ºi mamã ce-o sã mai vorbeascã toatã lumea despre el.
"Toatã lumea", adicã ei, ai lor ºi ale lor, fiindcã lumea largã ºi toatã nu prea tinde sã vorbeascã despre ceva din care n-a priceput nimic - da' chiar nimic; ºi nu din vina ei, ci pur ºi simplu pentru cã pe autor îl doare-n pix de cei care-i vãd filmul. E un adevãr ºtiut cã orice artist creeazã numai pentru sine; când e cu adevãrat mare (ca Dali, Mahler, Joyce, Urmuz, Altman ºi alþi iconoclaºti), autosatisfacerea lui se va rãsfrânge de la sine ºi asupra publicului; când se dã mare (ca Magritte, Pintilie, Jodorowski, ºi diverºi iconoplastici), va pãcãli o perioadã, mai lungã sau mai scurtã - dar, inevitabil, va muri curând, cãci nu-ºi va mai fi-n fire, cum spunea poetul. Iar Lynch, din pãcate, moare încã de viu (sau, "în viu", conform invenþiei lingvistice din "Ticãloºii" lui ªerban Marinescu).
Sã fim clar înþeleºi - David Lynch a fost dintotdeauna atins de pala geniului. "Eraserhead" rãmâne unul dintre cele mai bune filme horror atipice (un horror implicit, sugerat, ºi cu atât mai angoasant) fãcute vreodatã. La antipozi, "Elephant Man" impune o viziune precisã ºi tãioasã asupra unei realitãþi horror (viaþa diformului John Merrick), în care doar cu ajutorul unei romanþãri ponderate ºi strict necesare non-ficþiunea se convertea în meditaþie ºi artã. "Wild at Heart" era un demers dement greu suportabil ºi excelent lucrat, de un incredibil rafinament al isteriei indigeste, capabil sã impunã în acelaºi spaþiu filmic drojdiile societãþii americane, inadaptabilitatea tinerilor rebeli, decapitãrile, scatologia ºi vrãjitoarele pe cozi de mãturã. "Blue Velvet" orchestra abil armoniile suprarealismului, câtã vreme "Twin Peaks" (serialul de televiziune, evident, ºi mai ales prima parte, cea spontanã, echilibratã ºi sincerã cu sine) cristalizeazã, dupã pãrerea mea, toatã cvintesenþa acestui talent uriaº ºi unic, pentru care, de cele mai multe ori, misterul e mai important decât soluþia. În contextul acestor culmi, înconjurate de numeroase titluri mai puþin importante, putem sã acceptãm ºi câte-un eºec deplorabil ca "Dune" (o dumã în care Lynch n-avea ce cãuta, fiind adus doar ca sã dreagã busuiocul stricat de alþii), sau sã înþelegem apetenþa spre neinteligibil din "Mulholland Drive". Numai cã ceea ce în filmul din 2001 pãrea o cochetãrie tolerabilã, se repetã acum, în 2006, la un nivel care combinã revoltãtorul cu starea de alarmã - la modul: pe ce cãrãri ai apucat-o, Lynchule?
Una dintre lecþiile elementare ale oricãrei ºcoli de regie, de teatru sau de film, asimilate încã din primul semestru, este cea situatã sub imperativul inteligibilului: "sã se înþeleagã". Nu neapãrat pânã la capãt, ºi în nici un caz totul (altfel, la ce ne-am mai gândi, dupã ieºirea din sala de cinema?), dar neapãrat atâta cât sã putem urmãri... dacã nu povestea (cãci nu orice film e narativ), în orice caz imaginile, sentimentele, stãrile, ideile... «L'Année dernière �* Marienbad» rãmâne un exemplu tipic de structurã epicã a stãrilor care te þine þinuit în scaun aproape douã ore. Asemenea "Procesul" lui Kafka (în varianta Orson Welles, evident!), sau "Blowup", "E la nave va", ori filmele lui Jancso sau Skolimovski - de multe ori discutabile, controversate, adulate sau hulite de unii ºi de alþii, însã întotdeauna descifrabile mãcar pânã la un punct.
Punct care, din nefericire, în "Inland Empire" rãmâne situat înainte de începutul filmului. Tot ce reuºim sã deducem din prima orã a desfãºurãrii (cã acþiune nu se poate numi), este cã o actriþã de la Hollywood (Nikki Grace, conºtiincios interpretatã de Laura Dern) primeºte "rolul vieþii ei" într-un filmuleþ cam �* la "Lacrimi de iubire", care reiese cã e remake-ul unei vechi melodrame poloneze neterminate, ai cãrei protagoniºti au fost asasinaþi brutal ca rezultat al unui blestem... Observãm din capul locului cã epica filmului e non-liniarã, alternând bizar timpii, spaþiile ºi liniile intrigii - se impune cu precãdere universul limitat al unui decor de teatru TV în care trei iepuri umanoizi (sau oameni iepuroizi - confuzia fiind voitã) sugereazã rigid participarea la un spectacol insuportabil de anost, cu râsete pe bandã care survin în cele mai aberante momente (la replici gen "Cât e ceasul?", etc.). Se impune sã precizez cã acest compartiment al filmului este, realmente, unul dintre cele mai reuºite. Absurdul are substanþã, grotescul e angoasant, trimiterile spre derizoriu funcþioneazã eficient, iar relaþiile cu straturile mai accesibile ale scenariului sunt incitante - de exemplu, momentul când Nikki (sau poate Susan, cea jucatã de ea în filmul... ãã... celãlalt) dã telefon în "casa iepurilor", sau cel în care se apropie de uºã. Cel mai mult mi-a amintit aceastã lume paralelã de enigmatic-demiurgicul personaj ars pe faþã care trage heblul în "Eraserhead".
Dar... cui foloseºte? În afara unor frustrãri multilaterale, la nivel atât estetic cât ºi exterior, din pãcate, casa cu iepuri nu ne îmbogãþeºte cu nimic, ca spectatori, rãmânând doar o bizarerie gratuitã, ca expresie a cine ºtie cãror pulsiuni din interstiþiile labirintului mintal al lui Lynch.
La fel de reuºitã sub toate aspectele punctuale (ºi la fel de eºuatã finalmente în contextul întregului film) este secvenþa propriu-zisã de declanºare a acþiunii (a... ceea ce s-ar fi voit a fi acþiunea): vizita premonitorie a vecinei (Grace Zabriskie, în extraordinara compoziþie a unei femei dezarmonice, drãgãlaº-agresive, suav-violente, caricatural-detestabile). Prin felul în care e cadratã, luminatã ºi mai ales filmatã (acele grosplanuri cu atât mai deformante, cu cât sunt realizate prin tehnicã video - în premierã pentru Lynch), secvenþa umple începutul povestirii cu un nod tensional aproape exploziv, ale cãrui efecte remanente vor energiza cam o orã din cele aproape trei ale întregului film - pânã se epuizeazã ºi astea, cãci nici o minune nu þine mai mult de trei ore.
Iar de-aici încolo se instaureazã, lent ºi inexorabil, haosul.
În mod deliberat, Lynch ne împinge sã ne rãtãcim prin labirintul pe care l-a creat. Spaþiile, personajele ºi acþiunile îºi pierd identitatea, Nikki ºi Susan se topesc una în cealaltã, viaþa actriþei se dizolvã în cea a personajului, printre ele se scurg mementourile poloneze de la jumãtatea secolului trecut, motivaþiile se amestecã pânã la confuzie. Tema geloziei se transferã între agresivul soþ (Peter J. Lucas) al lui Nikki ºi evanescenta soþie (Julia Ormond) a lui Billy (iubitul lui Susan) - personaj prezent numai la nivelul filmului în film, nu ºi ca "actriþã din film", dar care la rândul sãu deschide alte culoare ale labirintului, atât înapoi spre iepurii de la televizor, cât ºi înainte, spre moarte. Treptat se contureazã ºi neclarul grup al prostituatelor (ceea ce-mi aminteºte cât insista Valeriu Moisescu, la cursurile de regie din anul întâi, sã nu confundãm "ambiguitatea" cu "neclaritatea" - iar în "Inland Empire" balanþa înclinã dramatic spre cea de-a doua!), prezent atât în ficþiunea contemporanã (ca un anturaj al lui Susan), cât ºi în polonia din trecut (ca un cliºeu al lui Sergiu Nicolaescu). Reverberaþiile ºi ecourile dintre planuri nici nu înceteazã, nici nu se finalizeazã. Personajele vorbesc fie strident ca-n telenovele (dacã Susan nu þipã "Billy, Billy!" de ºaptezeci de ori în tot filmul, atunci n-o face niciodatã), fie adânc ca-n piesele lui Everac ("Faptele oricui au consecinþe. De neevitat.) Probabil ca sã ne vâre metafora-n ochi (în opoziþie cu ceaþa-n care ne-a þinut cu deliberare ºi nesimþire tot timpul), Lynch o pune pe Susan sã moarã pe trotuarul cu stele al Sunset Boulevard, înjunghiatã gratuit cu ºurubelniþa (conform premoniþiei) de cãtre Doris, vomând sânge între o negresã buzatã care-i aprinde o brichetã pe post de lumânare ºi o asiaticã aerianã care din braþele altui negru povesteºte despre o gaurã în peretele vaginului. Secvenþa e excelent construitã, filmatã cu un dramatism extrem de puternic - ºi, evident, nu foloseºte la nimic. Se terminã în cel mai previzibil mod - "Stop! Stinge, strânge, mersi!" - adicã era "film în film", ºi am eu aºa un presâmþ cã aici Lynch voise de fapt sã fie imprevizibil...
În orice caz, e evident cã acestea sunt coordonatele pe care s-a pãcãlit singur moºu', de-a lungul întregului sãu "Imperiu interior": a dorit cu orice preþ sã fie imprevizibil, ºi tocmai asta îl face sã devinã, de pe la jumãtate încolo, complet previzibil; a þinut morþiº sã fie ºocant, ºi de-atâtea ºocuri, de la un moment dat te ia cu somn; a vrut musai sã imprime o tensiune cât mai intensã, de pân-la urmã a ridicat încã din start filmul sub plafon, ºi de-acolo nu l-a mai coborât (plafonare se cheamã - altfel cum); neapãrat sã fie misterios, ºi þi se rupe de misterele lui; cu tot dinadinsul, sã rosteascã adevãruri mari - ºi ce mai adevãruri! Cã lumea e o scenã ºi fiecare om un actor? O ºtim încã de la Shakespeare, mersi, via "Elizabeth I" de Paul Foster ºi încã douã-trei milioane de autori. Cã toþi ne prostituãm, într-un fel sau altul, ceea ce nu e frumos? Cã suntem fãtãtori ca iepurii? Cã ce, pãcatele mele?
Drept e cã, dacã Roza (a lu' Scle) îi mai acorda un respiro, sau dacã-l scutura cineva bine ºi-l punea sã-ºi organizeze materialul, sau îi scria scenariul pânã la capãt (cã ce ºi-a zis el: "Merge ºi aºa!" ºi s-a apucat de filmãri când scriitura nici nu era gata, ºi nici n-a mai fost vreodatã) sau mãcar bãga ghilotina-n peliculã (vorba vine; în video footage) ºi-i epura materialul de vreo orã ºi ceva minutaj (in)util, ar fi putut chiar sã iasã un film interesant. Lynch, sãrmanul, a pierdut controlul, însã viziune continuã sã aibã, ideile-i merg, forþa de a ºoca încã nu i s-a stins de tot - nu-i lipseºte decât cineva sã-l þinã de mânuþã ºi sã-l tragã discret îndãrãt când o ia pe arãturã. Aºa, din pãcate, a ieºit o zamã-lungã ºi puternic condimentatã de trei ore, dintre care una de nedumerire, una de frustrare, ºi una de plictis criminal - finalmente la fel de miezoase ca panseurile lui I.M.M. - cum, nu ºtiþi cine-i I.M.M.? Irene Marlyne (sic!) Monroe (sîc!), eroina romanului autobiografic-forumard-interactiv "Vreau sã fiu actriþã", Editura ANTET 2006 - nu l-aþi citit? Sã vã fie ruºine! Pânã vã duceþi dupã el la librãrii, luaþi de-aici topicul CineMagic care l-a inspirat, ºi vedeþi cât de mult seamãnã mesajele ei gânditoare cu "Inland Empire": surprinzãtoare, confuze, incoerente ºi bazate exclusiv pe truisme. Existã totuºi o diferenþã: "Vreau sã fiu actriþã" nu te plictiseºte niciodatã. 1-0 pentru I.M.M.!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 iulie, 2007, h. 20:30-22:04
Bucureºti, România

[Leonard]

ai ºters degeaba meciul cu Nightwane cã am salvat pagina :p

[Supastar]

damn! I missed that??? :o

si eu vreau sa vad!!! :?
Please? :huh:

[Pitbull]

Nu era Nightwane, era o clonä a lui Ambrablurica. Nighty e incomod, dar cool, nu-i un jeg; cu el e incitant sä te certi, nu e scârbos; el te înjurä inteligent si cu umor, nu oligofren-plicticos, ca Moc(of)anu.
Nu l-am sters eu, nu-s moderator aici.
Am salvat la rându-mi scandalul. Am si eu perversitätile mele. Oricum, i l-am trimis lui Supi, sä vadä si el mo(n)stra de specimen.
Totusi, ar fi mai bine sä rämânem on-topic, iar despre mizeriile astea intestinale sä discutäm pe privat, cä de-aia am curätit forumul de gunoaie.

[Leonard]

damn! I missed that??? :o

si eu vreau sa vad!!! :?
Please? :huh:

îþi dau pe mess sau mail dacã vrei.

@Pitbu**. nu cred cã poate fi Ambra Blu care nu e fan al lui Lynch ºi în niciun caz nu i-ar lua apãrarea (vezi topicul http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=3216) În schimb nu ºtiu alt fan mai înfocat decît Nightwane cãruia pe bunã dreptate i-a sãrit muºtarul la ce ai putut sã debitezi despre IE.

p.s. Inland Empire e capodoperã! este mai logic decît alte filme de Lynch: Rabbits din care citeazã aici e cu mult mai bizar, dar ºi Mulholland Drive sau Eraserhead te lasã cu impresia cã n-ai înþeles chiar tot din prima. În schimb în IE totul pare sã se lege. pînã la jumãtate aveam dubii cã e genial, dupã care, treptat, m-a convins cã e. dar fie cã-l percepi cu emisfera dreaptã a creierului, fie cu stînga, fie cu ambele, tot stã în picioare.
remarc unul dintre cele mai miºto soundtrackuri neoriginale (în frunte cu Penderecki. probabil l-a considerat prea moale pe Badalamenti pentru nebunia asta de film).
singura bubã e digitalul. pe ecran de cinema se cam pierd detaliile la planuri largi.

[Alex Leo Serban]

vai leonard - si asta e 'capodopera'?? pai nu era 'the painted veil'?
eu zic k e la fel d 'capodopera' si unu si altu! :lol:

subscriu aproape in totalitate la c a scris pitbull (une fois n'est pas coutume!), cu rezerva k mie abia alde dali mi s pare o mare bashina umflata (k pictor! k k artist era kiar genial...), in skimb magritte e super :love:
si pintilie! (huo k nu-ti place! ai o obsesie anti cu el - cre k te-a flegmuit sau cva )
si mahler e o iudeobalega - bruckner e d o mie d ori mai bun! (k sa nu mai vbesc d wagner!)
iar 'inland empire' e un megabullshit :sick:

[Leonard]

vai leonard - si asta e 'capodopera'?? pai nu era 'the painted veil'?
eu zic k e la fel d 'capodopera' si unu si altu! :lol:

PV e de 8,2, IE de 8,5 (o singurã vizionare pentru fiecare), deci pe aproape. totuºi cam de la 8,5 încep capodoperele la mine. ºi IE e un film pe care simt nevoia sã-l revãd.
te iei în mod gratuit, fãrã argumente, de Dali ºi Mahler, ºi oricum nu e forumul potrivit spre a polemiza despre ei.

[Supastar]

sunt profund dezamagit!

cand am auzit de "meci cu nightwane" ma asteptam la ceva delicios si atroce. si dau de tampenia asta! replici cam blegi din ambele parti. fara suflu. lipsite de inventivitate. sigur nu era nightwane si tind sa cred k nici ambra blu nu ar fi atat de putin inspirat in jigniri.

mai bine k le-ati sters!
:sleep:

[Supastar]

cu adevãrat mare[/i] (ca Dali, Mahler, Joyce, Urmuz, Altman ºi alþi iconoclaºti), [...] când se dã mare (ca Magritte, Pintilie, Jodorowski, ºi diverºi iconoplastici)

mie abia alde dali mi s pare o mare bashina umflata (k pictor! k k artist era kiar genial...), in skimb magritte e super :love:

well.... mie imi plac amandoi (k pictori)... desi parca pe magritte il simt mai bine...
which reminds me: lucrurile se mai misca si prin tm, avem expo Dali - colaje si litografi! :happy:

[Alex Leo Serban]

dali is soooo kitsch!
take the writer (and/or thinker) & forget about the painter
facea ceea c s keama 'pictura linsa'

pt leonard
CINE decide cine merge discutat p ac forum si cine nu?!

[Leonard]

dali is soooo kitsch!

nu ºtiam cã eºti un purist. aºa se explicã de ce nu înghiþi arta lui Dali, Mahler (ºi probabil nici Ives), Lynch, din moment ce nu faci diferenþa între meta-stil/suprarealism ºi kitsch. pur ºi simplu n-ai organ pentru ei. dar se întîmplã ºi la case mai mari.
cît despre Mahler, ce vrei mai cool ca un evreu sã includã în aceeaºi simfonie muzicã pe versuri de Nietzsche (Also sprach Zarathustra) ºi versuri despre Lord Jesus (din Noul Testament), aºa cum face în a 3-a?

[Alex Leo Serban]

am ris (cum zicea cinva p-aici)

sint & nu sint un purist: dali mi s-a parut intotdeauna un artist d geniu, dar un pictor d rahat. el face 'suprarealism' d mall - genu d tablouri sa cada burghezu-n fund. cre k era pasionat d ideile p kre le avea (dspr arta/ dspr lume) si incerk sa l exprime cit mai clar pt un public nu f educat... dar il prefer in 'actiunile' sale (vezi aia cu 'dantelareasa') sau - cum spuneam - in scrierile lui!
probabil k era si multa ironie la el i dunno (sa bage atita kitsch i mean), dar eu prefer kitschu kre s asuma d la bun inceput - vezi jeff koons sa zicem (sau, in cinema, almodovar)!
d c generalizezi in the first place?! am zis/scris eu unva k nu-mi place lynch - asha, in bloc?? nope. mi-a placut enorm 'elephant man' (alaturi d 'the straight story', cel mai emotionant film al sau!), am apreciat cum s cuvine 'blue velvet' & 'wild at heart' (desi nu m-am omorit dupa asta...), iar ult film al sau kre m-a fascinat cu adevarat a fost 'lost highway'... dupa kre mi s-a parut k a intrat intr-o infundatura - pazita cu strasnicie d snobi vigurosi...

cit dspr mahler - faptu k incl kestii d nietzsche unde trebuie bagat?! in fond, a bagat si citeva masuri din 'frere jacques' so :lol:[/i]

[Leonard]

d c generalizezi in the first place?! am zis/scris eu unva k nu-mi place lynch - asha, in bloc?? nope. mi-a placut enorm 'elephant man' (alaturi d 'the straight story', cel mai emotionant film al sau!), am apreciat cum s cuvine 'blue velvet' & 'wild at heart' (desi nu m-am omorit dupa asta...), iar ult film al sau kre m-a fascinat cu adevarat a fost 'lost highway'... dupa kre mi s-a parut k a intrat intr-o infundatura - pazita cu strasnicie d snobi vigurosi...

elephant man ºi the straight story (ca ºi wild at heart) sunt niºte ecranizãri reuºite (o altã laturã a sa foarte bunã), deci sunt excepþii pentru lynch-ul pur, lynch-autor absolut. La Lost Highway existã un co-scenarist (autorul cãrþii Wild at Heart), deci existã ºi un scenariu. numai în IE, MD, Eraserhead, Blue Velvet, Rabbits reuºeºte sã fie el însuºi 100% în dulcele-i stil, cu propriile-i obsesii.

cit dspr mahler - faptu k incl kestii d nietzsche unde trebuie bagat?! in fond, a bagat si citeva masuri din 'frere jacques'

normal cã a bãgat, din frere jacques ºi multe alte zeci de melodii din diferite genuri, diferite epoci. totul e sã sesizezi ghilimelele. asta ºi presupune metastilismul: folosirea citatului. dar a nu se confunda cu kitsch-ul. la meta eºti deasupra celor pe care-i citezi, la kitsch eºti printre ei.

[Alex Leo Serban]

1 deci lynch k scenarist s.ucks, ok? decit 'autor 100% pur' kre s-o dea in bara big time prefer meseriashi onesti!
2 msi k imi spui cum sta treaba cu 'ghilimelele' & 'kitschul' - imi aduci aminte c l predam studentilor d la uatc acu 100 d ani; cursu s kema 'filmu in cultura contemporana' si bagam postmodernism la greu. dk ai fi fost atunci, acu vbeai cu 'ghilimele' :lol:

[Leonard]

1. unde am zis eu cã lynch ca scenarist sucks? ca scenarist, e între cei mai buni scenariºti, dar atunci cînd se desprinde de scris ºi improvizeazã se autodepãºeºte. eu tot nu vãd de ce ar fi dat-o în barã Lynch. chiar mã bucur sã observ un regizor dintre preferaþii mei care încã n-au ajuns sã facã concesii (ca Linklater sau Nolan ºi din cîte aud fãrã sã le fi vãzut încã ultimele filme, ºi Fincher ºi WKW) ºi chiar cu riscul sacrificãrii peliculei în favoarea digitalului, nu se dezminte. cred cã ar fi floare la ureche pentru el sã regizeze ca angajat la vreo casã mare de producþie cîte un blockbuster anual. dar încearcã sã nu se trãdeze pe sine.
2. mã bucur cã-mi dai dreptate. Mahler prefigureazã postmodernismul cu aproape un secol înainte de apariþia lui pe toate planurile culturale.

p.s. a vãzut cineva versiunea de 197 de minute la IE?

[seven7seven]

Leonard - n-am reusit sa vad filmul la TIFF, si pe net nu gasesc decat versiunea in limba germana si, evident, nu gasesc subtitrare in romana/engleza. nu il ai tu cumva?

ontopic -IE a fost scris la fata locului, FARA SCENARIU prestabilit iti trebuie o doza de nebunie ca sa faci asta.. sunt curios ce-a iesit.

"Reporter: Without going into details, because I know you don’t want to talk about the film, how is this film different? You’re following your passion; how is this different than other films like Mulholland Drive or The Elephant Man?

David Lynch: This film is very different because I don’t have a script. I write the thing scene by scene and much of it is shot and I don’t have much of a clue where it will end. It’s a risk, but I have this feeling that because all things are unified, this idea over here in that room will somehow relate to that idea over there in the pink room."

[citation needed - http://www.healthywealthynwise.com/a...?Article=3062]

[Alex Leo Serban]

1. unde am zis eu cã lynch ca scenarist sucks?

NU ZICI TU. AM ZIS EU

ca scenarist, e între cei mai buni scenariºti, dar atunci cînd se desprinde de scris ºi improvizeazã se autodepãºeºte. eu tot nu vãd de ce ar fi dat-o în barã Lynch.

EH ASTA E; ALTII ISI DAU SEAMA

chiar mã bucur sã observ un regizor dintre preferaþii mei care încã n-au ajuns sã facã concesii (ca Linklater sau Nolan ºi din cîte aud fãrã sã le fi vãzut încã ultimele filme, ºi Fincher ºi WKW) ºi chiar cu riscul sacrificãrii peliculei în favoarea digitalului, nu se dezminte. cred cã ar fi floare la ureche pentru el sã regizeze ca angajat la vreo casã mare de producþie cîte un blockbuster anual.

DOAMNE FERESTE! DA FALIMENT MAREA CASA!!

dar încearcã sã nu se trãdeze pe sine.

UAU

2. mã bucur cã-mi dai dreptate. Mahler prefigureazã postmodernismul cu aproape un secol înainte de apariþia lui pe toate planurile culturale.

MAI OMULE: FAPTU K AM predat FILMU PO-MO NU INSEAMNA K IMI PLACE tot C S FACE!
IAR FAPTU K MAHLER PREFIGUREAZA NU'S C PO-MO MUZICAL MA PASIONEAZA LA FEL D TARE: MIE-MI PLAC anumiti ARTISTI, NU curente! got IT?

p.s. a vãzut cineva versiunea de 197 de minute la IE?

TRE SA FII UBER-MASOCHIST...

[seven7seven]

Alex Leo Serban - de unde atata ura pentru lynch?

[Leonard]

MAI OMULE: FAPTU K AM predat FILMU PO-MO NU INSEAMNA K IMI PLACE tot C S FACE!
IAR FAPTU K MAHLER PREFIGUREAZA NU'S C PO-MO MUZICAL MA PASIONEAZA LA FEL D TARE: MIE-MI PLAC anumiti ARTISTI, NU curente! got IT?

same here. la noþiunea de post-modernism au ajuns sã adere toate ingredientele ciorbei culturale actuale. normal cã-mi plac doar anumiþi artiºti: cei talentaþi, cei vizionari, cei care deschid o nouã paradigmã, cei care fac primii în timp ce alþii care urmeazã sã-i copieze ºi sã trãiascã de pe urma acestora sunt abia în faºã. tu rãmîi cu Philip Glass al tãu care nu face decît sã gîdile auzul. Mahler e pentru iniþiaþi.

[gionloc]

nici nu ma duc bine la Garana Jazz ca si iese Pitbull cu povestea despre Lynch .

numa bine! uite, is si eu bucuros: in sfirsit un articol scris de Pitbull care nu imi place...

dar nu e atit de grav, ca nu mi-a placut nici filmul.

motivele pentru care pe mine nu m-a incintat IE precum Lost Highway, Blue Velvet sau The Straight Story ar fi, insa, altele. Pitbull parca prea a cautat sa isi vada haios articolul, pierzind (sau scapind), insa, filmul (!??) din vedere. ceea ce in cazul Fintina a functionat...

felul in care am participat eu in proiectul lui Lynch, poate fi vazut p-aci.