(Louis Malle) Lacombe, Lucien vs. L'important c'est d'aimer (Andrzej Zulawski)

[Liviu-]

Meci: (A13. Louis Malle) Lacombe, Lucien vs. L'important c'est d'aimer (A14. Andrzej Zulawski)

Rezultat: 2 - 2

Perioada de votare: 31 decembrie 2012 - 27 ianuarie 2013

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

Lacombe, Lucien beneficiaza de caracterizari excelente si de subtilitatea caracteristica filmelor franceze de calitate.

Lucien e un tanar de la tara, care printr-un concurs de imprejurari ajunge sa lucreze pentru Gestapo. Intrand in contact cu familia unui croitor evreu, se indragosteste de fiica acestuia ceea ce formeaza conflictul principal. Malle insa nu e prea interesat sa faca morala sau film istoric si astfel povestea devine oarecum secundara.

Ceea ce conteaza sunt personajele, oamenii priviti in strafundul sufletului si desi din punctul asta de vedere filmul e foarte bun, tot aici ii sta slabiciunea si tocmai in personajul principal. Lucien e prezentat excelent, dar pur si simplu nu e prea interesant. E un taran care a nimerit din intamplare intr-un razboi. Malle deseneaza cu tuse fine sechelele generate de situatia familiei sale care biciuiesc, dar nu pot infrange filonul de simplu om al naturii. Lucien nu e prost, dar nici nu sta sa cugete vreun moment la moralitatea muncii sale de om al Gestapo-ului. Daca nu servea regimul nazist, putea la fel de bine sa fie in Rezistenta, iar daca nu exista razboiul ar fi fost un baiat din sat ca oricare altul.

Astfel filmul devine mai interesant din momentul in care Lucien il cunoaste pe Albert Horn, evreul croitor refugiat din Paris si pe fiica acestuia, France. Acestia sunt oameni inteligenti si rafinati, iar interactiunea dintre ei si Lucien insufleteste filmul. Scena in care Lucien aduce sase sticle de sampanie la masa e exceptionala, de un echilibru fantastic intre umor si tensiune dramatica.

Amoralitatea si caracterizarile precise si naturaliste dau profunzime filmului, insa nu ii dau si o miza dincolo de ele insasi. France se indragosteste de tanarul frumos, simtind ca o poate face fericita in pofida simplitatii sale, dar spectatorului ii vine greu sa aiba un atasament emotional puternic fata de el, sau fata de oricare alt personaj. Totusi Lacombe,Lucien e o experienta cinefila si intelectuala satisfacatoare si unul din cele mai bune filme din turneu.

[Windom]

L'important c'est d'aimer

Dragostea-i cel mai important lucru, zice titlul. Însă, fiind vorba despre un film semnat Andrzej Zulawski, pentru a o obține trebuie să te umilești, să-ți trădezi convingerile, să ajungi la nivelul (și la cheremul) unor personaje cu o moralitate îndoielnică, în cel mai bun caz. Și nici atunci nu există garanția izbăvirii.
E un film despre compromisuri incomode. Dragostea pare a fi descoperită într-un final care închide cercul. Ceea ce la început s-a pus în scenă într-un film de mîna a doua, devine realitate în final. Între cele două declarații de dragoste însă, cea artificială și cea reală există un abis ce trebuie traversat iar consecințele sînt nefaste.

Ambii protagoniști sînt artiști forțați să se prostitueze. Nadine e o fostă actriță de filme porno, ajunsă acum să mimeze dragostea în filme horror de categorie B (chinuitoare de-a dreptul secvența de început în care este imortalizată într-o ipostază umilitoare – mult mai degradantă decît dacă ar fi implicat nuditate – de către obiectivul protagonistului). Servais e un fotograf cu ceva polițe de achitat în lumea interlopă, nevoit să-și pună serviciile la dispoziția unor indivizi dubioși (episodul cu halterofilul și travestitul demonstrează încă o dată cît de incomod poate să fie Zulawski in order to make a point).

Tipul încearcă să o salveze facîndu-i rost de un rol în Richard al III-lea, piesă pusă în scenă de o șleahtă de indivizi dubioși, între care se distinge Klaus Kinski într-o altă apariție bigger than life. Piesa însă eșuează lamentabil, fiind desfințată de critică. Pentru Nadine, acest lucru constituie încă o dovadă a faptului că nu va reuși niciodată să-și depășească condiția ingrată. Încearcă apoi să reînvie relația stătută cu soțul bufon, ceea ce-l împinge pe acesta la sinucidere. Disperarea o aduce într-un final în brațele celui care încercase să o salveze...

Nu e o poveste de dragoste, e o radiografie a eșecului. Cu toții caută „cel mai important lucru”, însă acesta nu e de găsit, nici pe plan personal, nici profesional. Totul e prea putred, personajele sînt strivite sub greutatea mediului corupt din care provin și orice încercare de a-l lăsa în urmă e sancționată drastic. Acel „Je t’aime” din final sună prea mult a compromis...

[Malombra]

mie nu mi se pare compromis. dar dragostea la zulawski cere dinți rupți, panseluțe făcute terci, nu doar mers pe bicicletă și ținutul de mînă la o cafenea, cu brioșe în față și rochițe vaporoase...
eu iubesc filmul acesta , dar trebuie să-l revăd ca să mă extind.

[MinRep]

Lacombe, Lucien

"Lacombe, Lucien" este un film despre Franta aflata sub ocupatie in timpul WW II, un subiect destul de uzat si putin ofertant (cel putin pentru mine). Personajul principal este un tanar taran care nu mai vrea sa se intoarca la sanatoriul unde era angajat ca om de serviciu, asa ca incearca sa se alature Rezistentei. Este insa refuzat pe motiv ca este prea tanar, chestie care insa nu ii impiedica pe cei de la Gestapo sa il foloseasca drept informator si chiar sa il antreneze in operatiunile lor.

E greu sa te atasezi emotional de personajul principal, dar eu ii gasesc "idiotenia" fascinanta. Lucien habar nu are despre ce se intampla in lume si nici nu ii poate pasa mai putin. Nu este interesat decat de sine insusi si se bucura de statutul de putere pe care l-a dobandit. Modul in care isi pronunta numele (La-combî Lu-sieen) sau formula de introducere invatata de la noii sai prieteni (Po-lis al-man-dă) este in acelasi timp amuzant si infricosator. Pentru ca, in mod paradoxal, tineri precum Lucien sunt cei mai potriviti pentru a fi inregimentati de un regim opresiv.

Si daca tot am ajuns aici, principala calitate a filmului este umorul, fara de care dele 138 de minute ar fi parut probabil mult prea lungi. Dincolo de absurdul situatiilor (taranul de la Gestapo care face curte fiicei blonde a unui croitor evreu), se remarca inca doua lucruri: 1) ideea nu foarte subtila de a-i prezenta pe Gestapo-isti sub forma de gangsteri (e si mai amuzant ca au un negru cu tommy gun in ceata) si 2) personajul interpretat de Therese Ghiese, mama sictirita a croitorului care nu are niciun fel de simpatie pentru fortele de ocupatie care se tot perinda prin casa fiului sau.

Insa ultimele 15 minute sunt sublime - cu foarte putine dialoguri, ni se arata cum Lucien isi "salveaza" iubita evreica si pe bunica acesteia si se retrag intr-un aparent paradis pastoral (o cabana parasita), pana cand un ultim text apare pe ecran, dezvaluindu-ne soarta personajului principal.


L'important c'est d'aimer

Si acesta a fost un film foarte interesant, desi nu am atat de multe lucruri de spus despre el. Printre personajele principale regasim o actrita aparent ratata care nu mai este angajata decat in filme in care i se cere sa se dezbrace, un fotograf santajist care lucreaza pentru un bunic gangster, sotul impotent al actritei care colectioneaza fotografii cu actrite din epoca de glorie a Hollywood-ului si - in afara acestui triunghi - Klaus Kinski jucandu-l pe Klaus Kinski, for some reason.

"L'important c'est d'aimer" este, totusi, un film despre dragoste, atata vreme cat aceasta incude teroare psihologica, obligatii morale si dominare. In rolul principal, Romy Schneider joaca o femeie a carei represie sexuala (cauzata de aparenta imposibilitate de a iesi din relatia curenta) se manifesta si prin pierderea puterii de a juca in fata camerelor de filmat. In scena de deschidere, ea este abuzata regizoral, cerandu-i-se sa isi declare dragostea pentru un barbat mort acoperit de sange. Cred ca aici este vorba de mai mult decat un triunghi amoros pervers si complexat - pare sa ni se sugereze ca aceleasi relatii de dominare, aceleasi abuzuri au loc si pe platourile de filmare sau in timpul repetitiilor unei piese de teatru. Sexul se identifica cu actul creator... sau macar cu succesul in show-business.

Imi place de obicei sa intru in lumea nebuna a lui Zulawski. Aici este ceva mai retinut. In afara de o secventa de sex in grup si cateva accese de isterie presarate pe parcurs, el se bazeaza mai mult pe sugestie si pe chipul lui Romy Schneider (care e foarte buna in acest film - mi-a placut mai mult decat de obicei). Zulawski nu a facut filme decat despre regimuri opresive si destramari de cupluri. Acest film face parte din a doua categorie. Iar ultima replica (deja adusa in discutie) cred ca nu face decat sa prefigureze dezintegrarea inevitabila a noului cuplu care s-a format. Asa incepe intotdeauna...



Vot: Louis Malle

[Windom]

Printre personajele principale regasim o actrita aparent ratata care nu mai este angajata decat in filme in care i se cere sa se dezbrace.

Nu mai țin minte exact dacă e precizat undeva faptul că Nadine a jucat și în altfel de filme decît cele X Rated. Din cîte știu, este amintit un singur film din „filmografia” ei, ceva cu Nympho...something parcă... Sau ceva de genul... Și e important lucrul ăsta fiindcă face diferența între actriță ratată și actriță frustrată. Și privind din același unghi, momentul punerii în scenă a piesei de teatru capătă semnificații diferite – dacă e o fostă actriță porno, momentul ar fi reprezentat un certificat al valorii ei ca actriță mainstream. De asemenea, eșecul înregistrat e de proporții mult mai mari, confirmîndu-i faptul că n-are nici o șansă de a se ridica din acel cinema sewer (nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu filmele porno, vorbesc acum din perspectiva tipei ), decît dacă cunoscuse gloria în trecut și momentul respectiv urma să fie doar un comeback...

[MinRep]

Cred ca e mai degraba vorba de un comeback. Ni se spune ca a mai jucat pe scena, pana inainte de a se casatori. Nu ni se spune cat succes a avut, cum nu ni se spune ce fel de filme a facut exact in trecut. De fapt, nu avem nicio informatie ca "Nymphocula" ar fi fost chiar pornografic, in afara de ceea ce ne spune sotul ei (care are toate motivele sa exagereze). Judecand dupa scena de inceput, cred ca e mult mai probabil ca genul in care activeaza sa fie thriller-ul erotic de serie Z (poate un giallo ici si colo) decat filmul porno. Oricum, cred ca scenariul e voit ambiguu in aceasta privinta - nu ne lasa sa o "citim" pe Nadine chiar asa de usor.

[Windom]

Lacombe Lucien

E greu sa te atasezi emotional de personajul principal, dar eu ii gasesc "idiotenia" fascinanta. Lucien habar nu are despre ce se intampla in lume si nici nu ii poate pasa mai putin. Nu este interesat decat de sine insusi si se bucura de statutul de putere pe care l-a dobandit. Modul in care isi pronunta numele (La-combî Lu-sieen) sau formula de introducere invatata de la noii sai prieteni (Po-lis al-man-dă) este in acelasi timp amuzant si infricosator. Pentru ca, in mod paradoxal, tineri precum Lucien sunt cei mai potriviti pentru a fi inregimentati de un regim opresiv.

Personajul principal e cel care dă sarea şi piperul filmului (a primei părți, cel puțin). N-aş zice că n-are habar despre ceea ce se întîmplă în lume, e un flăcău cu detaşarea şi miserupismul unui Patrick Bateman. ESTE de fapt un Bateman în devenire şi nu poţi să nu te întrebi cum ar fi evoluat viaţa lui în lipsa unui context istoric care să-i permită satisfacerea pornirilor morbide. Vrea să se înroleze în Rezistenţă pentru a-şi satisface sadismul. Nu reuşeşte, no problem, intră în tabăra cealaltă, acolo are prilejul să-l şi cultive.
It is a straight story, o poveste cuminte și cu tîlc, însuflețită de personajul central, paradoxal, tocmai prin comportamentul său blazat. Tocmai de aceea, spre deosebire de Twinsen, mie mi se pare că în momentul în care Lucien o cunoaşte pe fata croitorului filmul îşi pierde vigoarea. Pînă atunci aveam un personaj central cu o ambiguitate morală care-ţi ţinea trează curiozitatea. Din acel moment totul devine previzibil. Doar o altă idilă în timp de război. Un film decent care pierde însă meciul cu un mult mai engaging Zulawski.

Vot: Zulawski

[faraimaginatie]

Lacombe, Lucien
Sunt la a doua vizionare si mi-am dorit foarte tare sa-mi placa mult. Din pacate, mi-a placut mai putin ca prima oara. Nu stiu de ce, n-as putea sa ma pronunt.

Mie personajul nu mi se pare un Bateman in devenire. Si ma pot baza pe o singura scena in care stai pe pian si isi balangane picioarele in ritmul muzicii. Mi se pare un gest atat de inocent si de candid cumva... Vorba lui Albert, Lucien e imposibil de dispretuit. Mi se pare, mai degraba, un copil neastamparat care vrea sa experimenteze lumea first hand. Nu omoara pe nimeni, dragul de el. Singurele lui crime sunt iepurii, gainile si pasarile, animale mici a caror viata nici nu pare s-o constientizeze. Cand trebuie sa traga dupa oameni el vaneaza tot iepuri. Asta iar mi s-a parut o scena in care chiar imi venea sa-l strang in brate pe Lucien. Moartea calului si moartea cainelui par ca-l misca. Deci nu mi se pare un sadic.

Personajul mie imi place destul de mult. Problema mea principala, ca si a voastra se pare ca, e a doua parte a filmului in care personajul pare pierdut intr-o poveste din asta de dragoste destul de plain. Indragostirea de evreica si saritul in ajutor mi se par doua elemente care prea incearca sa-l imbrace pe Lucien in hainele dreptatii si bunatatii. Mi se pare ca, daca pana in punctul ala, Malle a pastrat cumva ambiguitatea aia care da savoare personajului, de-acolo incolo ne-a cam servit cu siguranta ispasirea lui.

All in all, Lacombe, Lucien e un film bun dar cred ca am vrut prea mult sa-mi placa. Si-acuma probabil o sa fiu nevoita sa votez altceva decat Malle. For the record, nu-mi convine deloc ca Zulawski a picat cu Malle. Ca mi-e greu sa aleg.

LE: Si mie nu mi-a fost deloc greu sa ma atasez emotional de el. Daca nu se observa din ce-am zis mai sus.

a doua parte a filmului in care personajul pare pierdut intr-o poveste din asta de dragoste destul de plain. Indragostirea de evreica si saritul in ajutor mi se par doua elemente care prea incearca sa-l imbrace pe Lucien in hainele dreptatii si bunatatii.

Dreptatii si bunatatii?!? Oameni aia erau niste evrei care erau obligati sa -i accepte badarania si prezenta, cu sau fara voia lor, ca sa nu ajunga la gazare. Da, fata il place pana la urma, dar nu e nici pe departe o relatie corecta, ea nu are nici o posibilitatea sa-l refuze fara sa riste viata intregii ei familii.

Nu omoara pe nimeni, dragul de el.

Nu, nu. Soldatul german pe care il mitraliaza pe scari nu era om, era o vrabiuta. Si mai e si micul detaliu ca e un agent al Gestapo-ului, altfel dragul de el e un om minunat. Jesus...

[faraimaginatie]

Ba, serios. Voi aveti o problema. Nu stiti sa discutati. Certati omul pentru o parere. Va agitati imediat. Cautati printr-un discurs din asta latrator sa ce? Nu-mi puteai semnaliza frumos erorile?

Nici n-am pofta sa-ti raspund la latraturi. Jesus...

[Liviu-]

I've got to agree on that... relax people

A vedea niste evrei abuzati si ingroziti, care sunt obligati sa accepte in casa lor si la masa lor, un badaran agent al Gestapo-ului care are puterea sa-i omoare in orice clipa si apoi sa spui ca "dragul de el" are "hainele dreptatii si bunatatii", nu e o parere acceptabila. E o jignire la adresa victimelor nazismului si o eroare incredibila de judecata.

[Windom]

Nu omoara pe nimeni, dragul de el. Singurele lui crime sunt iepurii, gainile si pasarile, animale mici a caror viata nici nu pare s-o constientizeze.

Ba eu cred că își conștientizează perfect pornirile. I mean, c'mon... Dacă era doar păsărica aia de la început, mai treacă meargă, teribilismul adolescenței, cu toții ne-am dorit să răvășim o păsărică la vîrsta aia... Dar trei cazuri? Asta deja-i copilăria lui Henry Lee Lucas. Și modul în care o face... E clar că-și satisface sadismul, se observă lucrul ăsta mai ales la faza cu găina. Și nu cred că a hotărît Malle să ne prezinte năzbîtiile astea într-un mod atît de grafic doar ca să ne sugereze teribilismul adolescenței. Este și motivul pentru care le plasează la început, pentru ca noi, spectatorii, să-i putem judeca acțiunile viitoare prin această prismă...

(No, am zis-o cît de delicat am putut )

[faraimaginatie]

Sa zicem ca ma descurc...si-i mai bine. Desi as prefera sa nu fiu contrazisa deloc.

Asa...bunica-mea omora pasarile cu pietre O fi fost si ea sadica. Avea si discursc pentru ocazie...uita-te la ele ce rautacioase sunt, stiu ca-s femeie singura aici si tot la mine vin sa ma chinuie, si-s rele si fura mancarea de la pui. Scena aia cu gaina m-a cam facut si pe mine sa scrasnesc din dinti. Si a mai fost una, aia in care strica vaporasul ala de jucarie. Incep sa-mi pun intrebari serioase cu privire la atasamentul meu emotional fata de personajul asta. Eu chiar l-am privit cu indulgenta si i-am vazut iesirile ca pe niste copilarii. Altfel nu-mi explic nici scena cu calul...daca ar fi sadic mi s-ar parea o gratuitate si nu i-as vedea sensul in film. La fel si cu insistenta asupra cainelui ...si nu cred ca e o coincidenta ca e cat un vitel cainele ala. Cred ca nu poate penetra intelesul mortii dar parca intuieste ceva, de-aia moartea animalelor mai mari il scutura putin. Nu mai repet faza cu iepurele, mie chiar mi s-a parut un gest copilaresc ala...cand trage dupa iepuri si nu dupa oameni.

A vedea niste evrei abuzati si ingroziti, care sunt obligati sa accepte in casa lor si la masa lor, un badaran agent al Gestapo-ului care are puterea sa-i omoare in orice clipa si apoi sa spui ca "dragul de el" are "hainele dreptatii si bunatatii", nu e o parere acceptabila. E o jignire la adresa victimelor nazismului si o eroare incredibila de judecata.

Twinsen, you need to take a chill pill. Or try sex..I hear it works.
Dupa cum a zis si MinRep, Gestapo-ul in cazul asta e privit foarte light, ca o adunatura de gangsteri care parca in orice clipa o sa inceapa sa danseze pe ritmuri pe jazz. Sa fim seriosi, e absurd sa zici ca am jignit o natie intreaga prin simplul fapt ca nu acuz de nazism un amarat de copil care nu stie pe ce plabeta se afla. Cred ca totul trebuie privit prin filtrul filmului si Malle e mult mai relaxat decat tine in abordare. Alfred, croitorul spune clar ca oricat ar incerca nu-l poate dispretui. Or, asta a fost si sentimentul meu. E absurd sa zici ca aia e o familie de evrei ingroziti pentru ca in mod clar Lucien, in casa aia, e privit cu inagaduinta. Niciunul dintre cei 3 membri ai familiei nu pare sa-l ia prea in serios. Ingroziti de el chiar nu mi se par. Si da, omoara un ofiter al Gestapo-ului...ca sa le salveze pe femei. Nu ti se pare ca Malle incearca sa-l ispaseasca prin gestul ala? Ca mie da.

[faraimaginatie]

L`important c`est d`aimer

Am vazut filmul asta acum doua saptamani si am amanat foarte (prea) mult sa zic cate ceva despre el din simplul fapt ca nu prea stiu ce. Adica mie mi-a placut destul de mult si am impresia ca orice as zice de el nu ar fi destul. In primul rand, daca faci o melodrama, apai s-o faci ca Zulawski ca atunci ma pot uita si eu. Ideea e ca pe langa faptul ca totul e extrem de melodramatic si voit grav, exista o melancolie care-si face simtita prezenta de la inceput la sfarsit. Lumea lui Zulawski pare mereu haotica si desi panorama e una a degradarii, filmul are puterea de a fi in acelasi timp sensibil si heartwarming. In centru acestui taboul usor stramb, stau 3 personaje toate trei traumatizate, care dau mereu impresia ca nu pot fi salvate. In jurul lor graviteaza niste indivizi si mai ciudati gangsteri, actori ratati, travestiti. Triunghiul amoros care se formeaza mi se pare unul usor masochist si dirijat de sentimente de vinovatie care adances ranile. Nadine se simte datoare fata de Servais, Servais e obligat sa-i fie dator lui Jacques, Nadine lui Jacques, cerc vicios.

Tind sa fiu de acord cu Windom si sa zic ca Nadine nu e o fosta glorie a cinemaului care incearca sa redevina ce-a fost. Ea a fost mereu o actrita necunoscuta, o nulitate din punct de vedere artistic, de-aici si angoasele si esecul iminent in viata personala. Mi s-a parut interesanta ciclicitatea , la inceput e obligata sa spuna te iubesc unui cadavru. La sfarsit o face de buna-voie. Nu stiu daca e neaparat un compromis. E un fel de travaliu? M-am gandit initial ca e ironic titlul dar a fost un cop out din partea mea. Mi se pare un film extrem de greu de descifrat dar care pe mine m-a vrajit oarecum. O sa trebuiasca sa-l mai vad o data. Si nici macar nu am vrut sa-mi placa. Am pornit sa-l vad setata ca nu trebuie sa-mi placa. Si uite ce-a iesit.

Total incoerent si all over the place. In sfarsit, mi-a placut mult Klaus Kinski. Scena cu bataia si iesirea din local cu cele doua prostituate e una din preferatele mele.

Nu votez inca pentru ca desi filmul lui Zulawski mi-a placut mai mult, mi-e foarte greu sa renunt la Malle. Si filmul lui mi s-a parut bun, dar alea cu-adevarat bune vin dupa. Mai astept putin.

[Liviu-]

Putin mai telegrafic, pentru doua filme care nu prea m-au prins:

Lacombe, Lucien m-a prins la inceput, dar pe parcurs s-a mai dezumflat, mai ales spre final, dupa ce parasesc orasul. Practic m-a tinut atent cat inca-l descopeream pe Lucien, cat era caracterizat gradat ca un pusti orgolios, egoist, necioplit, indiferent de ideologiile vremii. Tot ce facea avea ca scop propria multumire, mi s-a parut ca pana si France era tratata uneori ca un simplu obiect adaugat colectiei. Scena in care o salveaza pe France porneste mai degraba de la faptul ca soldatul german a indraznit sa-l loveasca in ego in ceea ce priveste acel ceas. Lucien era atat de orgolios incat nici macar atat n-a putut fi lasat deoparte, iar apoi s-a trezit intr-o situatie in care parea ca ar fi facut-o pentru fata. Sigur, as putea fi contrazis, dar mie asa mi s-a parut. Cred ca daca nu era sa se intample faza cu ceasul, Lucien ar fi lasat-o in mainile nazistilor, iar daca n-ar fi lasat-o ar fi fost tot pentru ca France era proprietatea lui. Filmul e un portret interesant al acestui tanar necioplit si doar pentru asta ar merita vazut.

L`important c`est d`aimer mi s-a parut si el un film cu suisuri si coborasuri. Aici nu mai e vorba de un portret singular, ci de unul al mai multor ratati. Cu toate astea, ratatii astia chiar iubeau si o faceau, din nefericire pentru ei, cu toata gama de suferinte si mai putin cu cea de bucurii. Personajele filmului esueaza in cam tot ce fac, atat in iubire, cat si pe plan profesional, in ciuda eforturilor considerabile depuse. Personal n-am reusit sa intru in film, m-a tinut pe scaun, dar nu cu o foarte mare curiozitate.

Vot: Malle

[faraimaginatie]

Eu o sa votez cu Zulawski ca sa echilibrez balanta. Pentru ca vreau ca amandoi sa mearga mai departe.