Turneu Iconoclast: The peach thief (1964) - Vulo Radev

[Mercutio]

http://www.imdb.com/title/tt0058277/
Sistemul de notare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - merita incercat
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - groaznic

Mentionez ca in afara de cei inscrisi cu un film oricine are dreptul sa participe la comentarii si poate nota un film, cu conditia de a argumenta, macar in cateva fraze, nota acordata.

O melodrama tipica, despre iubirea interzisa intre sotia unui comandant bulgar si un prizonier de razboi francez. Personajele sunt insuficient dezvoltate, ceea ce face relatia dintre ele artificiala, in pofida jocului bun al actorilor. Are cateva tangente la fel de vagi si nesatisfacatoare la istoria primului razboi mondial. Noroc ca e scurt, dar chiar si asa e destul de plicticos pentru aproape oricine cu exceptia romanticilor incurabili. Oscilez intre 1 si 2 stele, dar am sa merg pe a doua varianta pentru ca din punct de vedere tehnic (regie, joc actoricesc) e reusit.

2 stele

[aniela07]

Povestea de dragoste dintre sotia comandantului orasului si un prizonier sarb este frumos construita, iti atinge o coarda sensibila pe ici pe colo.
Mi-au placut modul in care au fost filmate scenele colective cu soldati si ideile privind razboiul, inutilitatea lui, latura de manipulare etc., cu oarescari trimiteri catre ce va urma dupa (francezul cu socialismul adanc inscris in gene comenteaza despre rusi si despre o posibila solutie daca toti ne-am iubi intre noi -mda, am trecut si prin asta, si tot nu a schimbat mare lucru).

E un film curatel facut. 2**

[MinRep]

Sinopsis-ul filmului (asa cum este el citit de pe imdb) pare sa se indrepte inspre un final previzibil. Si, pana la urma, cam acolo ajunge, dar cu cateva variatiuni esentiale pe parcurs. In primul rand, sotul inselat, desi corespunde tipologiei de barbat mai in varsta cu o sotie mult mai tanara, nu este personajul negativ. Mai mult, el pana la sfarsit nici nu afla ca este inselat, nu ajunge sa il provoace la duel pe cel care ii pune coarne si, de altfel, este un personaj de altfel onorabil, preocupat de soarta razboiului s.a.m.d. Cealalta chestie ar fi modul relativ lejer in care personajul principal reuseste sa umble cam cum il taie capul prin asa-zisul lagar, in care fiecare natie pare sa aiba un reprezentant de vaza (personajul principal este sarb, un alt ofiter usor cliseic este francez, dar pe fundal se pot auzi boabe de romana, greaca si probabil si alte limbi).
Dincolo de asta, din punctul de vedere al executiei filmul este antrenant, dinamic, aparatul de filmat fiind deosebit de vioi pe alocuri, iar fondul sonor bogat, de la zgomotele ploii la modul in care vocile de pe fundal sunt "mixate". Nu lipsesc nici simbolurile mai mult sau ma putin evidente, in special papusa acrobatica, foarte inteligent folosita pe alocuri. Anyway, pe scurt, "The Peach Thief" a fost o surpriza placuta, cu toate incluziunile pro-comuniste (care banuiesc ca sunt inevitabile pentru un film din acea perioada- nici "Padurea spanzuratilor" nu face exceptie)

3 stele

[Windom]

O melodramă destul de ieftină, salvată de incontestabile calități tehnice. Vechea poveste în care preacurvia e ridicată la rang de virtute. Săraca fomeie-martir, măritată cu Colonelul cel Aprig, se duce într-o zi să culeagă piersici și dă peste un flăcău cam răpciugos și dubios la prima vedere, dar ce să vezi? Cupidon era pe o creangă de piersic din zonă și Zbang! dintr-o ocheadă cei doi se amorezează teribil unul de altul, în 2 timpi și 3 mișcări și dup-aia nu mai pot să trăiască despărțiți. La început ea se mai codește pînă ce flăcăul îi zice una de mi-a mers și mie drept la inimă:
tumblr_lzh224pxM01qechu6o1_500.jpg
...save it for another sucker (or something like that)



Și tăt nu să lasă, pînă să lasă. Cînd să lasă soundtrack-ul ne asigură că s-o lăsat și că de-amu încolo nu-i mai de glumă. Și nu e. Că flăcăul moare la sfîrșit.

2 stele

[SoricicaMov]

Desi simpla si previzibila ca evolutie, povestea amorului clandestin dintre sotia ofiterului bulgar si prizonierul sarb (doppelganger-ul lui Marcello Mastroianni ) e portretizata cu o rezerva rafinata, eleganta, la un nivel stilistic si tehnic satisfacator, care, fara sa fie inovator, e expresiv, imbinand echilibrat firul narativ al dramei individuale cu cele ale tabloului de razboi pe care este proiectata; Lisa, 'prizoniera' 'de buna voie si nesilita de nimeni' intr-o casnicie nefericita, aspect accentuat si de climatul depresiv si destructiv, consecinta a conflictului armat mondial, isi indeplineste mecanic, cu afectiune lipsita de pasiune, aproape materna, indatoririle fata de sot, pe care nu il uraste, dar a carei prezenta nu ii implineste existenta; nu e de mirare ca se indragosteste foarte usor si intens de 'hotul de piersici', mai tanar decat sotul ei, insufletit, indraznet si persuasiv, fara sa fie vulgar, Ivo 'prizonierul' ii cucereste inima si increderea, fiind dispus sa riste totul pentru ea; papusa de lemn e un simbol foarte bun pentru soldatul 'incatusat' prin datorie militara fata de tara lui, miscarile fiindu-i coordonate intotdeauna din exterior, 'fortat' sa execute 'acrobatiile' in care isi risca viata; momentele culminante, de framantare si indoiala asupra calitatii morale a actului iubirii adulterine sunt sustinute si de fenomenele naturale, ploaie, vant, o furtuna il aduce din nou in casa Lisei pe Obrenovich, iar cele de dragoste, calm si capitulare, sunt punctuate de jocuri in plin soare sau in locuri tainice, 'departe de lumea dezlantuita'; iubirea lor, ca o grefa transplantata intr-un organism convulsiv, mult prea bolnav pentru a o tolera, sfarseste prin a fi absorbita in intregul suferind, asemenea unui val intr-un vast ocean tulburat de furtuna/fortuna

3 stele

[Cristina_]

Filmul este pe Youtube altfel nu ma uitam la el.Este filmat alb-negru.Povestea este despre dragostea dintre sotia unui comandant si un prizonier de razboi.Cei 2 se intalnesc intr-o livada unde cand se vad reciproc apare o atractie, o legatura care in final rezultatul este iubire.Nu este un love story, mai mult o drama care pune in evidenta o iubire interzisa.( un moș mai sus Windom care nu cred ca a iubit vreodata si care critica filmul).Atractia pe care o simte ea este de inteles deoarece casatoria dintre ea si sotul ei,comandantul, este un esec.O diferenta de varsta plus rutina care este intre ei zi de zi.Filmul se termina dramatic in sensul ca prizonierul moare impuscat.Nu cred ca as fi vizionat acest film niciodata dar am zis sa ii dau o sansa dupa ce am citit unele review-uri de mai sus.Nu imi pare rau.

Nota mea pentru film este:

4 stele

[anaemona]

Daca m-as apuca sa dezbat ce s-a scris pina acum m-ar lua durerea de cap, asa ca prefer sa scriu doar citeva cuvinte despre film, ceva ce eu am vazut in film, despre care nu s-a scris deloc.

Da, filmul este o poveste de dragoste pe fundalul unui sfirsit de razboi, dar desi pare ca autorul isi concentreaza atentia pe aceasta poveste, cred ca toate celelalte ironii, satira, idei vehiculate despre razboi aratate cu multa subtilitate sint ceea ce vrea de fapt sa ne arate. Cu totii stim ca dramele de linga noi, pe care le traim noi sint cele mai importante si o drama colectiva se pierde in fata oricarei experiente personale. Tocmai asta e procedeul folosit de Radev, de a ni-i arata de aproape pe cei care sufera de pe urma unei absurditati cum e razboiul, numai ca nu ni-i aliniaza si incoloneaza si le zice sa defileze in fata noastra, nu intra in detaliu in suferinta lor, doar ne-o arata foarte discret. Exemple: tinara care ingroapa hainele iubitului/sotului, care nu are putere nici sa aprinda o luminare in memoria lui, tinarul intors ranit acasa, odata idealist (apropos de faptul ca toti sintem egali in fata razboiului), care a inteles ca nici idealurile, nici trupele infometate si dezorientate nu aduc victoria intr-un razboi.

Foarte subtila satira la adresa inutilitatii razboiului chiar din a doua scena: baletul colonelului. As spune ca asta a fost scena mea preferata, pentru felul in care e filmata, pentru ce vrea sa spuna. Colonelul vrea sa demonstreze importanta unui exercitiu militar dar camera filmeaza fata plictisita a birjarului, jocul de picioare al colonelului, fata lui serioasa si mai butin baioneta, arma pe care trebuie sa se concentreze un soldat in lupta, dupa care camera trece de la un “soldat” mai nesoldat ca altul pina cind ajunge la ultimele persone imbracate chiar in civil. Cei care conduc incearca sa ne faca sa privim razboiul ca pe o afacere serioasa, dar la baza lui stau oameni obisnuiti pentru care cuceririle, victoriile reprezinta poate doar durere.

Un alt aspect, critic de data asta, prezentat si cu ironie si cu sensibilitate in acelasi timp, care probabil a scapat multora care s-au concentrat pe plicticoasa poveste de dragoste . Ordonanta colonelului nu scoate o vorba tot filmul. De citeva ori pare ca ar vrea sa comenteze, sa dispute un ordin, dar isi inghite cuvintele si executa. Bineinteles ca el ne e prezentat mai mult ca birjar, gradinar, timplar si nu ca soldat, pentru ca in definitiv nu e decit un om scos de pe cimp caruia i s-a pus o pusca in mina. Numai ca in final el e cel care-l omoara pe prizonierul sirb si cred ca ce vrea autorul sa spuna e ca oamenii care nu au puterea, dreptul sa se revolte, cei carora nu li se da voie sa vorbeasca, ei ajung in final autorii crimelor nevinovate in numele unei cauze nobile, care e departe de a reprezenta ceva pentru ei.

De ce insista pe povestea de dragoste? Cred ca vrea sa spuna ca in timp ce razboiul ne dezumanizeaza, degradeaza, iubirea e singurul sentiment care ramine nealterat si ramine posibil chiar si in vreme de razboi.

Tot legat de povestea de dragoste si final. Filmul se incheie cu trupele prizonierilor parasind orasul nu ramine la povestea tragica a celor doi. In final ne arata tragedia globala, care a fost sugerata pe tot parcursul filmului.

Nici macar nu am intrat in detalii legate de muzica, imagini, filmarile din oras, din casa. Nici nu ma pricep in mod deosebit, dar pot sa spun ca toate filmarile mi-au placut, cum camera sugereaza starile personajelor.

Pentru romantica incurabila din mine filmul e de 4 stele

[Presedintele]

Cristina, ma inspiri.

[klaudya_e]

Cei 2 se intalnesc intr-o livada unde cand se vad reciproc apare o atragere, o legatura care in final rezultatul este iubire.

imi aduce aminte de "S-a constatat o extorsiune al unui degajament intr-o apa"

P.S. De obicei nu citesc comentariile daca nu am vazut un film, dar am zis sa fac o exceptie

[Cristina_]

@klaudya_e mersi am corectat.

Tocmai asta e procedeul folosit de Radev, de a ni-i arata de aproape pe cei care sufera de pe urma unei absurditati cum e razboiul, numai ca nu ni-i aliniaza si incoloneaza si le zice sa defileze in fata noastra, nu intra in detaliu in suferinta lor, doar ne-o arata foarte discret. Exemple: tinara care ingroapa hainele iubitului/sotului, care nu are putere nici sa aprinda o luminare in memoria lui, tinarul intors ranit acasa, odata idealist (apropos de faptul ca toti sintem egali in fata razboiului), care a inteles ca nici idealurile, nici trupele infometate si dezorientate nu aduc victoria intr-un razboi.

Daca tie ti se pare ca o tanara care apare 30 de secunde in film e un personaj aratat "de aproape" apoi eu nu stiu ce sa mai cred. Cat despre tanar, vezi ca ramane idealist pana la capat, nu stiu de unde ai impresia ca se schimba.

As spune ca asta a fost scena mea preferata, pentru felul in care e filmata, pentru ce vrea sa spuna. Colonelul vrea sa demonstreze importanta unui exercitiu militar dar camera filmeaza fata plictisita a birjarului, jocul de picioare al colonelului, fata lui serioasa si mai butin baioneta, arma pe care trebuie sa se concentreze un soldat in lupta, dupa care camera trece de la un “soldat” mai nesoldat ca altul pina cind ajunge la ultimele persone imbracate chiar in civil. Cei care conduc incearca sa ne faca sa privim razboiul ca pe o afacere serioasa, dar la baza lui stau oameni obisnuiti pentru care cuceririle, victoriile reprezinta poate doar durere.

Soldatii aceia faceau instructie pentru front, iar de modul cum erau pregatiti depindea viata lor. Colonelul le arata niste miscari de lupta. Un "balet" asemanator vezi si la scrima, unde ar fi cat se poate de periculos, daca combatantii nu ar purta costum de protectie.

Tot legat de povestea de dragoste si final. Filmul se incheie cu trupele prizonierilor parasind orasul nu ramine la povestea tragica a celor doi. In final ne arata tragedia globala, care a fost sugerata pe tot parcursul filmului.

Mi-e teama ca din nou modul in care interpretezi filmul e foarte personal. Pentru toti ceilalti e clar ca finalul se concentreaza pe moartea barbatului. Prizonierii paresesc orasul pe fundalul finalului razboiului si moralul lor e foarte bun, ceea ce creeaza un contrast cu drama mortii stupide.

[Windom]

Cristinuţa, tocmai i-ai provocat moşului o erecţie. Babană. Se întîmplă ori de cîte ori îţi citesc vreun post. Nu cred că-i iubire, da cine ştie, diferenţa de vîrstă + rutina de zi cu zi... Poate apare v'o atracţie. Vezi că are şi Truffaut unul interesant dincolo. Color.

[anaemona]

Twinsen, e normal ca vad personal si tu vezi personal. Crezi ca merita sa tot spunem asta? Unde e moral ridicat cind oamenii aia au pierdut 5 ani din viata, prieteni, frati, soti, copii, cind au fost obligati sa devina criminali numai ca sa ramina in viata?

Din imaginile alea dispersate se face un intreg al suferintei. Chiar crezi ca povestea de dragoste e ceea ce l-a impresionat pe autor si l-a facut sa faca filmul? Daca era asa poate o dezvolta in alt fel, nu-i arata doar frinturi, parca rupturi ale povestii.

[anaemona]

Mai baieti, eu imi dau seama ca dupa postul Cristinei, tot ce urmeaza devine obsolete, dar dati-o incolo, nu va ambalati prea tare Tocmai azi cind ma gindeam ce pustiu e topicul asta.

Unde e moral ridicat cind oamenii aia au pierdut 5 ani din viata, prieteni, frati, soti, copii, cind au fost obligati sa devina criminali numai ca sa ramina in viata?

Ok, am exagerat cand am spus moral bun, dar se bucura ca razboiul e pe terminate. De asta si cantau in tabara unde erau detinuti.

Chiar crezi ca povestea de dragoste e ceea ce l-a impresionat pe autor si l-a facut sa faca filmul? Daca era asa poate o dezvolta in alt fel, nu-i arata doar frinturi, parca rupturi ale povestii.

Chiar crezi ca povestea razboiului e ceea ce l-a impresionat pe autor si l-a facut sa faca filmul? Daca era asa poate o dezvolta in alt fel, nu-i arata doar frinturi, parca rupturi ale povestii.

[White1]

Nu stiu ce as putea sa zic nou sau interesant despre film, dar nici sa il las "nevotat" nu vreau. Acum am terminat sa il vad, mi-a placut mai mult decat ma asteptam (dupa ce am citit primele pareri). Nu am ce sa ii reprosez din punct de vedere tehnic, iar povestea e cel putin interesanta (si ma refer la detaliile ei, nu la eterna tema boy meets girl). Avertizat dupa postul Anemonei am incercat sa fiu mai atent la detaliile privitoare la razboi...dar tot cred ca acesta e mai mult fundalul (totusi foarte bine conturat pentru genul filmului, nu cred ca se astepta cineva la o lectie de istorie) pe care se desfasoara povestea de iubire dintre cele doua personaje principale. Si da, povestea asta e perfect previzibila (cel mai enervant de cliseistic aspect mi s-a parut moartea lui Ivo la final) dar sunt cateva detalii inedite care fac diferenta (cel mai clar exemplu e, dupa cum remarca si MinRep, personajul sotului, cel putin acesta nu e stereotipul sotului posesiv, obsedat si violent, dimpotriva, e personajul cel mai echilibrat al filmului).
3 stele

[Mercutio]

ce imi place in mod deosebit la acest film, deci e o chestie de subiectivitate, recunosc, dincolo de povestea de dragoste, la care fiecare rezoneaza mai mult sau mai putin, potrivit experientei proprii, e clasicitatea. adica acel amestec de realism si formalism specific filmelor clasice, asa cum se realizau in perioada anilor 60. realism pe de o parte in ceea ce priveste locatiile, decorurile, costumele, machiajul: acestea dau sentimentul locului si timpului, al realitatii istorice. pe de alta parte formalism in special prin miscarile de camera studiate si prin montaj, evidentiind gesturi, insufletind parca obiectele redate prin planurile detaliu si, nu in ultimul rand, prin muzica, menita sa intensifice anumite scene. doar una dintre aceste scene vreau sa remarc, cea in care, dupa prima imbratisare cu prizonierul, sotia colonelului fuge, urca scarile agitata, pe fundal muzica devine ascendenta, capata tonuri din ce in ce mai inalte, pentru a se termina brusc, odata cu zgomotul usii dupa intrarea ei in casa. bulversata de noile sentimente, femeia incearca sa le respinga, are probabil indoieli morale, vrea sa revina la existenta ei normala. insa existenta ei e derizorie, ea e sotia colonelului si nimic mai mult. excelent redat momentul in care ea realizeaza acesta realitate, atunci cand, odata intrata in incapere, priveste indelung in jurul ei. imagine redata printr-un plan cu camera subiectiva urmarind tablouri, decoratii, statuete si alte obiecte militare apartinand sotului ei.

3*** (trei stele)

[Mercutio]

Final de votare:

Twinsen - 2
aniela07 - 2
MinRep - 3
Windom - 2
SoricicaMov - 3
Cristina_ - 4
anaemona - 4
White1 - 3
Mercutio - 3


Total = 26 puncte
Medie = 2.88

Mi se pare ridicol ca asta e filmul cu cele mai mari note din concurs. Lunacy matura cu el pe jos ca poveste, iar Dancing Hawk e clar superior din punct de vedere tehnic.