"Schimb valutar"

[Pitbull]

*** ATENÞIE, conþine spoilere! ***
(ªi chiar are importanþã, pentru cine va vedea filmul...)

"Schimb valutar" - Dramã ratatã pe ultima sutã...
Nicolae Mãrgineanu: o parþialã revenire?

M-am bucurat sincer constatând cã, dupã lamentabilul eºec cu "Logodnicii din America", Nicolae Mãrgineanu îºi revine parþial, dar lãudabil, spre nivelul cu care ne obiºnuise pe vremuri. "Schimb valutar" este nu numai un film sincer despre o dramã umanã din realitatea noastrã imediatã, accesibil ºi tuºant pentru majoritatea categoriilor de spectatori, ci ºi o poveste de suspense croºetatã într-un stil amintind de admirabilul debut al autorului, cu policierul "Un om în loden", ale cãrei calitãþi ºi defecte se îmbinã relativ echilibrat, în toate compartimentele de creaþie.
Ce-i drept, lucrurile demareazã promiþãtor încã din scenariu, dezvoltat de Tudor Voican dintr-un proiect nefinalizat al regretatului Cãtãlin Cocriº. Voican, un profesionist care ºtie cu ce se mãnâncã dramaturgia de film - "Binecuvântatã fii, închisoare", "California dreamin' (nesfârºit)" ºi o serie de scurt-metraje - pornind de la unul dintre cele mai banalizate delicte din România de-acu' vreo zece ani (ce poate însemna ºmenul pentru viaþa unei victime?), construieºte din start o premisã scenaristicã solidã ºi ofertantã: Dacã un om oarecare, rãmas ºomer, îºi vinde casa, maºina, mobila, pe scurt tot avutul, ca sã plece cu familia în Australia? Dar dacã, la Bucureºti, un ºmenar îi ia toþi banii? Acest nucleu potenþial e îmbogãþit de existenþa socrului exasperant de cicãlitor ºi a copilului incomod de perspicace (scenariul evitã abil cliºeul unei neveste problematice, pe care o lasã blândã ºi supusã), dupã care acþiunea evolueazã pe coordonate atât fireºti cât ºi originale, bine stãpânite de autor: omul nostru rãmâne la Bucureºti, cãutându-l disperat pe hoþ pe la toate casele de schimb valutar, se aciueazã la o basarabeancã studentã la drept care-ºi câºtigã existenþa prostituându-se, îºi anunþã familia cã a gãsit provizoriu un job bun la Frankfurt, ºi... neavând încotro, începe sã practice ºi el meseria ºmenului... Urmãrim, aºadar, traiectoria în foarfecã a protagonistului, care pe de o parte evolueazã, dintr-un biet papagal pârlit spre un om tot mai sigur de sine ºi mai bogat (economisind spre a acoperi paguba iniþialã ºi a finaliza proiectul cu Australia), iar pe de altã parte decade spre a deveni ºi el un escroc lipsit de scrupule. ªi astfel ajungem la imensul rateu al filmului, structurat pe toatã secþiunea sa finalã...
Aºa cum era de aºteptat, conform regulilor de compoziþie dramaturgicã, Emil al nostru îl reîntâlneºte la un moment dat pe pungaº (din pãcate, printr-o soluþie cât se poate de neinspiratã: pur ºi simplu, tot pândind pe la exchange-uri, pân-la urmã-l vede); e ca-n viaþã, e firesc, e banal ºi previzibil - când importanþa crucialã a momentului ar fi presupus mãcar un element interesant, fie ºi doar speculând neaºteptat ºi creator însãºi banalitatea... În fine, passons - cãci în continuare, din fericire, scenariul îºi revine pentru un timp: Emil îl urmãreºte pe ºmenar, nãvãleºte peste el în casã, aflã cã banii lui s-au dus de mult pe jocuri de cãrþi, într-un acces de furie necontrolatã îl ucide, ºi nu se alege decât cu o servietã plinã de ºmenuri... Inevitabil, de la un moment dat, i se va lua urma ºi va fi dat în urmãrire generalã - iar aici survine din nou o stângãcie de opþiune: într-adevãr, a procedat ca un ageamiu, ºi-a lãsat amprentele peste tot (deºi nimic nu sugereazã cã acestea i s-ar fi prelevat vreodatã în trecut) ºi, desigur, e de presupus cã a mai presãrat o dârã întreagã de indicii. Era firesc sã fie prins. Dar la fel de firesc ar fi fost ºi ca ancheta sã rãmânã în coadã de peºte - fiindcã, în principiu, lipseau înseºi indiciile de pornire, care sã punã poliþia pe pista lui ºi nu a altcuiva. Detaliile concrete nu ne intereseazã, întrucât nu avem de-a face cu un film poliþist - însã ar fi fost necesarã mãcar o sugestie probabilã; altminteri, rãmâne într-o ceaþã neglijent de deasã, la nivelul informaþiilor, un plot decisiv pentru viaþa personajului.
Dar, passons ºi peste asta - e doar o problemã de fineþe, nu de reguli bãtute-n cuie. Mergem mai departe ºi ajungem la momentul final, care în scenariu era scris astfel: Emil plãteºte drumul spre Australia pentru sine, nevastã ºi copil, anunþându-i cã din Germania, chipurile, a aranjat totul, urmând sã ia acelaºi avion (el, la business class, astfel evitând întâlnirea pe drum), ajung la aeroport, trec de toate filtrele... ºi, exact în autobuzul de îmbarcare, pe Emil îl recunoaºte un tip ºmenuit de el la un moment dat! Scandal, încãierare, poliþie - ºi protagonistul nostru e arestat la scara avionului, în timp ce soþia ºi copilul, fãrã sã bãnuiascã nimic, îºi iau zborul spre Australia.
Acesta era finalul, firesc ºi rotund dn toate punctele de vedere! Numai cã - ce sã vezi! În perioada de pregãtire, regisorul ºi actorul principal s-au ataºat atât de mult de personaj (ºi, nu-i vorbã, Emil e în principiu un om OK, pe care doar jungla vieþii în România îl împinge pe calea hoþiei ºi a crimei), încât s-au hotãrât sã-l ierte! Hodoronc-tronc, tocmai ei, s-au gãsit sã-l ierte ºi sã-i dea ºansa unei vieþi luate de la capãt, cu familia-n Australia! Aºa cã, în timpul incidentului de pe aeroport, ce se-ntâmplã? Fostul ºmenuit îl zgâlþâie ca scos din minþi, iar de sub hainele lui Emil se împrãºtie tot bãnetul adunat acolo pentru sosirea la destinaþie - împrãºtiat pe pistã de vântoasele Otopenilor, taman precum comoara din Sierra Madre. Lumea, zor-nevoie dupã dolari, busculadã, copilul, din avion, îl vede, îl recunoaºte, coboarã ºi fuge la el sã-l îmbrãþiºeze, Emil îl alungã brutal (cu o motivaþie rãmasã total neclarã!), dar demascatorul, încântat cã ºi-a scos pârleala din banii culeºi de pe jos, îl lasã-n pace ºi doar agitã sfidãtor un pumn de bancnote. Emil urcã în avion, Dorin aºijederea, bulversat ºi necãjit, Ana e derutatã ºi amãrâtã, ºi avionul pleacã bine-mersi spre Australia. Punct ºi de la capãt.
Ca atare, întregul incident îºi pierde sensul. Exact în punctul culminant, se întâmplã ceva în buclã închisã, pe cât de violent, tensionat ºi spectaculos, pe atât de inutil. Ba mai mult, atitudinea auctorialã devine de-a dreptul imoralã - ºi nu fiindcã Emil îl omorâse pe ºmenar; aia, treacã-meargã, e genul de crimã pe care într-o structurã epicã de acest gen o putem accepta, la o adicã. Dar, luni de zile, jefuise oameni nevinovaþi, inclusiv o pereche de bãtrâni delicaþi, politicoºi ºi creduli, care-ºi vânduserã toatã agoniseala de-o viaþã, ca sã plece în Canada, la fiica lor (ca o culme a ironiei, dupã ce-i pradã, Emil iese din sediul bãncii deghizat în Moº Crãciun!). Acea crimã merita s-o plãteascã, prin ricoºeu, cu sentinþa pentru omucidere - iar dimensiunile morale ºi dramatice ale întregului film ar fi crescut exponenþial, cristalizate într-un final admirabil: el arestat în ultima clipã, primindu-ºi o pedeapsã dureroasã ºi pentru noi, spectatorii (prin ataºamentul care s-a format), dar în fond meritatã (deºi nu demonstrativ ºi moralizator, ci mult mai complex ºi subtil), în timp ce familia decoleazã spre un viitor incert, fãrã sã ºtie cã-ºi lasã tatãl în urmã, cu cãtuºe la mâini, atât de aproape ºi atât de departe... Unde e, acum, acest final aºa de sfâºietor, frustrant, bogat atât în sensuri, cât ºi în ºanse de valorificare la nivelul imaginii? Din pãcate, Nicolae Mãrgineanu a preferat sã-ºi compromitã ºansa artisticã, rãpus de duioºia subiectivã. O greºealã de neiertat.
Altminteri, scenariul per ansamblu, dincolo de incontestabilele calitãþi enunþate mai sus, prezintã ºi unele hibe minore, printre care lipsa unor momente puternic marcate, care ar fi fost necesare - în primul rând, decizia lui Emil de a se apuca de ºmen la rândul lui; pur ºi simplu, de la un moment dat vedem cã a început sã-l practice. (Iar construirea unei asemenea secvenþe era strict necesarã dramaturgic, ca mid-point secund, conjugat cu mid-pointul principal: crima - sã nu uitãm cã Emil sfârºea prin a fi pedepsit pentru uciderea unui tâlhar, când adevãrata lui crimã fusese aceea de a fi devenit la fel de rãu ca respectivul, mai ales prin escrocarea cuplului de pensionari cumsecade; aceste douã laturi paralele ale plotului ar fi trebuit sã fie articulate laolaltã atât prin finalul scris de scenarist, cât ºi la nivelul mid-pointului - cum am explicitat mai sus). Apoi, drumul degradãrii lui e simplu ºi liniar - nu-l jaloneazã nici un punct dilematic, nici un prag moral de trecut... În general, povestea curge coerent, fluent, lin... chiar prea lin... Momentele de tensiune, fireºti în contextul faptelor (telefonul din care aflã cã a fost cãutat acasã pentru crimã, descinderea poliþiºtilor la domiciliul lui Lili) sunt insuficient angrenate dramaturgic ºi speculate stilistic.
Totuºi, e posibil ºi ca, la fel ca în cazul finalului, sã le fi atenuat regia - care, din pãcate, nu mai e ce-a fost odatã... Deºi, slavã Domnului, scutitã de gafele din "Logodnicii...", se pare cã intervenþia regisoralã a lui Nicolae Mãrgineanu ºi-a pierdut rezonanþa din filmele sale predecembriste - culminând cu admirabilele "ªtefan Luchian" ºi "Un bulgãre de humã", unde fiecare procedeu (secvenþã, mizanscenã, construcþie de personaj, relaþie dramaticã, fragment narativ, compoziþie de cadru sau combinaþie plasticã) avea o reverberaþie amplã, cu profunde tuºe lirice. Acum, totul parte sã sune înfundat, lemnos, staþionar. Putem spune cã scenariul e transpus pe peliculã corect, la un nivel principal, cu cãderi în derizoriu pe alocuri, ºi tresãriri sclipitoare în alte privinþe. Cel mai sever s-ar putea reproºa previzibilitatea omniprezentã, amplificatã chiar ºi faþã de scenariu: în clipa când îi vedem pe Emil ºi Ana împachetând banii, ghicim cã s-a zis cu ei (ºi, amintindu-ne titlul, ºtim ºi cum); nici n-apucã Andi Vasluianu sã deschidã gura, ºi e clar cã-l va ºmenui pe omul nostru; n-apare bine Lili, cã parc-o ºi vedem ajutându-l pe Emil, ca o târfã cu suflet mare ca-n atâtea alte filme; degeaba sunt ei camaraderesc platonici, momentul trecerii la fapte pluteºte în aer; ba chiar, e de ajuns sã se întrerupã amândoi din destuparea sticlei de ºampanie, ca sã anticipãm ejacularea precoce a acesteia, de la sine - în raport cu actul lor intim abia antamat.
Existã ºi o notã clarã de didacticism, mai ales în primele secvenþe, dinaintea plecãrii la oraº - demonstraþia, intervenþia scutierilor, reportajul de la actualitãþi (inclusiv, ºi mai ales, ostentativul comentariu din off), toate aratã efectiv cu degetul, silabisind. Deºi în continuare mai puþin deranjant, tonul explicit stãruie sinusoidal, cu rãzvrãtiri în punctele esenþiale - boschetarul care cerºeºte lângã telefonul public, sau ostentaþia de-o grosime aproape daneliucianã cu care 78,2% din personaje sunt puse, au n-au treabã, sã vorbeascã numai cu "este multe". ªi altele, de aceeaºi facturã.
Câºtigã, în schimb, componenta dramaticã - tensiunea ºmenului iniþial, deºi cam facil rezolvatã, se simte totuºi; iar în segmentul final, cu drumul spre Otopeni, trecerea prin filtre ºi transferul la avion, Mãrgineanu reuºeºte sã creeze un suspense neaºteptat de palpabil. Se mai disting anumite porþiuni ale zonei umane - personajul principal, în banalitatea lui deliberatã, e convingãtor ºi ataºant; Lili, dincolo de toate stridenþele ºi cliºeele ei, are la rându-i substanþã sufleteascã ºi scânteieri de umor - iar spaþiul mizerei sale cãmãruþe 2x1 reuºeºte sã schiþeze un univers personal, mai ales prin înghesuiala de pe minuscula mãsuþã sãrbãtoreascã, de ziua ei. Dacã umorul, în genere, nimereºte cam pe-alãturi, duioºia ºi omenia sunt mult mai bine aºezate în tiparele lor.
Contribuie la aceasta ºi actorii - mai bine zis, partea pozitivã a garniturii: Cosmin Seleºi, în Emil, e surprinzãtor de adevãrat ºi consistent într-un personaj atât de întins (ºi aprofundat), la opt ani dupã absolvire, marcaþi de ºase roluri mult mai puþin semnificative; Aliona Munteanu o compune pe Lili cu aplomb, dezinvolturã ºi haz - plus, din nefericire, paradoxalele îngroºãri ale dulºelui grai, pe care ºi l-a adus de-acasã (ºi, probabil contând pe autenticitatea lui, s-a simþit îndreptãþitã sã apese prea mult pe pedala specifiului basarabean). Meritã mustrãri severe totala sub-folosire a lui Andi Vasluianu, al cãrui ºmenar avea nevoie de o dezvoltare apreciabil mai amplã, în primul rând datoritã influenþei sale decisive în poveste, cu ambele prilejuri când apare (ca hoþ, apoi ca victimã a crimei), dar ºi din considerentul semi-subiectiv al palierului de aºteptare care s-a creat în relaþie cu talentatul nostru actor. Doru Ana, robust ºi subtil ca de obicei, compune un plutonier de poliþie bonom-mârlan, simpatic întregit în ultima apariþie, când reiese cã ºtia mult mai multe decât dãdea de bãnuit, relevându-se drept un corupt bun la casa omului. Schiþe frumoase de portret compun Theodor Danetti ºi Tatiana Iekel (bãtrânii înºelaþi), iar Petre Pletosu, ca serviabil ºofer de autocar internaþional, pune o binevenitã patã de culoare. În rest, figuri necunoscute, false pân-la Dumnezeu (reportera de la poliþie, subofiþerii care nãvãlesc strigând "Unde-i criminalu'?!", diverºi ospãtari, taximetriºti, trecãtori...) Nu rezolvã mare lucru, din pãcate, nici copilul Patrik Petre, dresat cam rigid ºi insuficient adus "în stare" înainte de a se da "motor". Vali Uritescu e Vali Uritescu (ºi avea nevoie la rându-i de mai mult, cel puþin ca pondere, dacã nu ºi ca întindere), iar Coca Bloos, în tandem cu el, pur ºi simplu se pierde în peisaj - ce-i drept, ºi cu contribuþia aºa-zisului operator Marian Sârbuºcã; atunci când va învãþa el sã filmeze actorii þinând seama cã-s vii, nu ca pe niºte statui vãzute din spate, promit sã dau de bãut. Acelaºi Sârbuºcã încã mai are de învãþat sã-ºi aleagã focalele în funcþie de conþinutul cadrului, sã citeascã mai sensibil fizionomia ºi mimica, sã renunþe la bãile de luminã nejustificate, sã expunã corect, sã punã sharfful ºi, când e nesigur de ceva, sã-l întrebe pe cameraman ce ºi cum. De mirare cã un fost operator ca Mãrgineanu acceptã la camerã un non-operator ca Sârbuºcã - mai ales cã ºi-a adus o contribuþie deloc neglijabilã la fatidicii "Logodnici..."
Nu-mi amintesc nimic despre muzica lui Petru Mãrgineanu - ceea ce, cum spunea Strauss, e cel mai mare compliment care i se poate aduce unui compozitor, de vreme ce partitura trebuie sã creeze o simbiozã cu întregul organicã ºi discretã pânã la autoestompare. Pe acelaºi principiu, combinând absenþa oricãror cascadorii de montaj cu acea creºtere densã de suspense pe care am menþionat-o deja, înþeleg cã ºi Nita Chivulescu ºi-a fãcut datoria aºa cum o ºtim, cu tãieturile ei precise ºi subtile. Nimic special de spus despre decoruri (Nicolae Resteanu), costume (Ina Isbãºescu) ºi sunet (Vadim Staver ºi Cãlin Potcoavã), aºa cã putem fi optimiºti, postulând cã "no news is good news".
Sper ca aceleaºi "good news" sã se repete ºi apropo de Nicolae Mãrgineanu - care, chiar dacã nu va mai fi niciodatã cel din "Întoarcerea din iad", "Pãdureanca" sau "Flãcãri pe comori", ar trebui sã mai aibã resurse mãcar ca bun povestitor în imagini. Meritã.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
14-15 octombrie, 2008
Bucureºti, România

[Proletar]

poate ca o solutie ar fi ca regizorii trecuti de o anumita varsta cinematografica sa renunte in a mai regiza filme "de actualitate".
tinerii sunt mai bine racordati la ceea ce se intampla acum in societate,
de ce nu revin regizori precum nicolae margineanu la subiecte "de epoca"?
cum face radu gabrea, de exemplu.

[Pitbull]

Uite, s-ar putea ca asta sä fie o solutie...!
Cu conditia s-o aplice "constientizat" - sä gândeascä sincer si creator la suprapunerea dintre propria lor desuetudine si caracterul retro al povestii. Altfel, ar exista riscul ca unii sä încerce "modernizäri de viziune" peste calesti si jobene, si-ar iesi niste monstruozitäti - vezi "Supravietuitorul": Serj, în orgoliul lui nemäsurat, încä se mai crede "racordat", asa cä fragmentul din 1978 (deja devenit retro!) n-are "parfum de epocä", ci e doar mortäcinos; în schimb, oarecum mai echilibratä pe ideea asta e portiunea din 1940... Aceeasi relatie care-ar fi putut sä fie constructivä, si nu e decât îngälatä, se relevä si mai penibil din "Orient Express".

[Pitbull]

Marx n-a observat topicul, si a deschis unul nou.
Am reprodus:

initial am avut mari prejudecati legat de acest film. kiar daca scenariul a fost premiat acum cativa ani la Karlovy-Vary, nu prevestea nimic bun sub regia lui Nicolae Margineanu, care anul trecut "reusise" un rateu amatoristic cu "Logodnicii din America". si nici replicile de inceput nu au fost prea incurajatoare pt a-mi skimba parerea. dar, pe cat se intra in actiunea filmului, poveastea devenea mai "apocaliptica" si mai acaparanta.
un melanj de film social, psihologic & policier intrupeaza un sarpe al tramei ce se misca labirintic prin ungherele senzitive ale privitorilor. nu ai de ales, tre' sa pactizezi cu faptele cameleonice ale personajului principal.
"Schimb valutar" nu exhiba un minimalism derizoriu ca-n restul filmelor romanesti, nu mai intalnim isterii grotesti sau alte extremisme de "stil" pt a impresiona cu sila; are o doza, bine dramuita, de neorealism a la "Hotii de biciclete" impletita cu un umor sincer, neafectat de cabotinism.

pana acum e cel mai bun film romanesc al anului.

Ma mir ca ti-a placut, si e cu atat mai mare mirarea cu cat nea nicu' face numa' gogosele in ultimu' timp.

am zis ca nu aveam mari asteptari. si eu am crezut ca Margi nu mai are suflu, dar uite ca un scenariu bun l-a motivat.
probabil ca un alt regizor, mai curajos, ar fi impins anumite secvente spre marginea zimtata a lucrurilor, si poate iesea un film mai "flamboyant", dar maniera onesta in care a fost facut acest film kiar nu agaseaza.
vezi-l si apoi mai combatem...

[herbert]

maine vad si eu filmul. poate discutam, da' poate nu. recunosc ca il simpatizez pe margineanu si-mi va fi greu sa fiu obiectiv, adica necrutator...
deocamdata, dau cu aldine aceste fraze ale lui marx de un umor involuntar galgaitor:
"...un melanj de film social, psihologic & policier intrupeaza un sarpe al tramei ce se misca labirintic prin ungherele senzitive ale privitorilor. nu ai de ales, tre' sa pactizezi cu faptele cameleonice ale personajului principal..."

[marx]

pohete, iar ai venit cu grohaituri fetide? vrei lectii de limba rumuna sau decriptari metaforice?
zi-mi ce n-ai inteles ca sa-ti trimit cifrul (aka abecedarul) pastelat....

[Pitbull]

Herbie, esti în Bucale? Bagä un fon. Ai numbäru.

[herbert]

o remarca generala: rog moderatorii sa observe si sa sanctioneze expresiile vulgare ale lui marx.

@marx
exista - imi pare rau ca n-ai aflat pana acum si, mai ales, nu sesizezi chiar tu - stilul pretios-ridicol, flamboaiant, gongoric, deloc potrivit cu subiectul abordat. iti lipseste, cum am mai spus-o, cu bunavointa, si altadata, simtul limbii... si atunci, chiar bine intentionat, dorind sa scrii frumos, o violezi...

@pitbull
nu, din pacate.

[marx]

o remarca generala: rog moderatorii sa observe si sa sanctioneze expresiile vulgare ale lui marx.

@marx
exista - imi pare rau ca n-ai aflat pana acum si, mai ales, nu sesizezi chiar tu - stilul pretios-ridicol, flamboaiant, gongoric, deloc potrivit cu subiectul abordat. iti lipseste, cum am mai spus-o, cu bunavointa, si altadata, simtul limbii... si atunci, chiar bine intentionat, dorind sa scrii frumos, o violezi...

bhai poiete, decat sa scriu plictisitor-scofalcit ca tine, sterp si obscur, mai bine fortez niste cuvinte sa devina obraznic-abrazive.
si care era nepotrivirea? metaforele mele defineau percepetia mea asupra unui act artistic, recte filmu discutat.

ps: imi place cum tzipi dupa moderatori. asa, cu gatlejul sufocat de flegme si de neputinta polemica :lol: :lol: :lol: :lol:

[herbert]

marx, provoci umorul fara sa ai umor (vezi inceputul acestei polemici, pe care eu am vrut-o amicala).
de ce te refugiezi - las - in insulta? afla ca nu ma supar pe cei de care mi se face mila. ar fi bine, totusi, sa reflectezi la ce ti-am spus.

[Pitbull]

o remarca generala: rog moderatorii sa observe si sa sanctioneze expresiile vulgare ale lui marx.

bhai poiete, decat sa scriu plictisitor-scofalcit ca tine, sterp si obscur, mai bine fortez niste cuvinte sa devina obraznic-abrazive.
si care era nepotrivirea? metaforele mele defineau percepetia mea asupra unui act artistic, recte filmu discutat.

ps: imi place cum tzipi dupa moderatori. asa, cu gatlejul sufocat de flegme si de neputinta polemica :lol: :lol: :lol: :lol:

Propunem:

bhai = dragä
poiete = poete, poetule, domnule (cetätene) poet
plictisitor-scofalcit = trenant-comprimat-facial
tine = dumneavoasträ
sterp = steril, minereu; zgurä; balast; etc.
obscur = întunecos, morbid, subexpus
obraznic = insolent, nesimporcin
recte = poponete
tzipi = livni
gatlejul sufocat de flegme = afectat de o faringitä acutä
neputinta = posibilitati limitate
:lol: :lol: :lol: = (eventual: :love: :love: :love: )

[marx]

marx, provoci umorul fara sa ai umor (vezi inceputul acestei polemici, pe care eu am vrut-o amicala).
de ce te refugiezi - las - in insulta? afla ca nu ma supar pe cei de care mi se face mila. ar fi bine, totusi, sa reflectezi la ce ti-am spus.

ohhh, puiutz, ce sensibil ejti....
sa reflectez la ce, smeritule?! la problemele tale de gust?! daca tie asemanarea cu un "sarpe" ti se pare gongorica, suprasolicitanta si neadecvata e problema ta herpetofoba :oops:

ps: zici ca nu esti in bucuresti, dar maine te vei uita la film. ruleaza si la caminul cultural din colhozul tau?!

[herbert]

e clar. eu iti arat pilonii putrezi pe care ai construit o casutza, iar tu te uiti la degetul meu... nu le ai cu scrisul, cu stilul, marx.
las' ca ne intalnim, candva, la o bere si iti explic.
subiect inchis.

[Pitbull]

Game over!

[marx]

e clar. eu iti arat pilonii putrezi pe care ai construit o casutza, iar tu te uiti la degetul meu... nu le ai cu scrisul, cu stilul, marx.
las' ca ne intalnim, candva, la o bere si iti explic.
subiect inchis.

hehehe, nu le am cu scrisu, cu stilu, cu comprehensilu.... sunt o gaura goala in care intra prihanita multime vida.
si zici ca ma imparti la zero cand intalnesti o bere?!

[nume]

maine vad si eu filmul. poate discutam, da' poate nu.

Poate nu ar fi varianta plauzibila.

ps: zici ca nu esti in bucuresti, dar maine te vei uita la film. ruleaza si la caminul cultural din colhozul tau?!

Colhoz sau raioane, Raionul Balti sa zicem :lol: :lol: :lol:

[Pitbull]

Nici Rayon de soleil nu sunä räu.

[Pashpix]

Patrick Petre este actor (ProSport)

Fiul cel mare al lui Florentin Petre, Patrick, ºi-a fãcut debutul în cinematografie. Puºtiul în vârstã de 11 ani a primit un rol în pelicula "Schimb valutar”, care ruleazã începând de vineri în cinematografe.
"Actorul principal, Cosmin Seleºi, mi-a spus cã bãiatul meu s-a descurcat de minune la filmãri. La fotbal ºtiu ce-i poate pielea, acum sã-l vãd ºi în film”, a spus mândru mijlocaºul celor de la Terek Groznîi.

[Pashpix]

Nicolae Margineanu si Cosmin Selesi despre ultimul lor proiect


De ce Schimb Valutar?

"A fost chiar titlul scenariului scris de Tudor Voican", explica Nicolae Margineanu. "Mi s-a parut un titlu foarte bun care reprezinta povestea. Nu m-am gandit nicio clipa sa-l schimb. Scenariul a fost scris dupa o idee a regretatului Catalin Cocris, care nu mai este de cativa ani printre noi. El era regizor de film si acesta a fost filmul cu care ar fi trebuit sa debuteze. Era grav bolnav cand scenariul a fost gata si din din acest motiv n-a putut sa intre in productie. La vreo doi ani, l-am intalnit pe Tudor Voican si m-am interesat de soarta proiectului. Citisem scenariul si imi placuse foarte foarte mult. Eram convins ca il preluase unul din tinerii regizori si Tudor Voican mi-a spus ca inca nu gasise pe cineva, n-au fost interesati de un film cu caracter social. Tudor chiar vroia sa-mi propuna sa intru cu el la concursul CNC. Ceea ce am si facut deoarece cu el am si obtinut finantarea."

"Partea cea mai frumoasa intr-un film, pentru mine cel putin, este cand nu ai inceput inca filmarile, cand faci prospectiile, cand gandesti distributia si ai libertatea sa iti imaginezi tot ce va urma sa fie. Pentru ca mai apoi, esti destul de constrans de conditii obiective de filmare: de decor, de programul actorilor, de bani. Si de multe ori incepe o lupta destul de surda pentru a face filmarea, cu surprize placute cateodata. De exemplu poate sa fie un actor care sa ridice foarte mult stacheta, sau poti avea un decor care te inspira, dar in general esti constrans. In aceasta prima parte a filmului am avut o colaborare foarte placuta cu Tudor Voican care a fost deschis si cred ca povestea s-a imbunatatit destul de mult. Aceasta colaborare a durat de fapt, pana la sfarsitul filmarilor. Pentru ca am hotarat de comun acord ca nu este bun finalul si am incercat sa refilmam scena. Dar, din pacate, unul din actori se tunsese, si-atunci a trebuit sa asteptam sa ii creasca parul. Scena era de iarna si pana i-a crescut parul, s-a facut primavara. Am amanat astfel cu un an de zile terminarea filmului. Insa nu-mi pare rau, pentru ca finalul pe care l-am facut acum este mai bun si ajuta mult povestea filmului.

Cum au fost alesi actorii

"Pe Cosmin Selesi il cunosteam, il vazusem in piesa Sunshine Play, scrisa de Stefan Peca si regizata de fiica mea, Ana Margineanu, unde el face un rol admirabil. E un actor formidabil. Am ramas uluit atunci cand am vazut, a fost un adevarat recital. Eu deja aveam scenariul in mana si imediat m-am gandit la el pentru ca era categoric capabil sa faca aceasta trecere de la un provincial naiv care poate s-o pateasca in Bucuresti, poate sa fie fraierit si apoi sa ajunga spre final un escroc versat care pacaleste alti oameni. El putea sa faca trecerea aceasta intr-un mod convingator, sa faca trecerea de la victima la agresor.

Pe Aliona Munteanu n-o vazusem la "Dansez pentru tine", nu sunt un fan al televizorului in general. Dar, in momentul in care am cautat o moldoveanca, pentru ca asa era descris in scenariu, cineva mi-a spus ca este o fata care luase premiul doi parca la acel concurs. Si am chemat-o pe Aliona Munteanu. N-o mai vazusem pana atunci, dar in momentul cand a intrat pe culoarul sediului unde noi faceam probele, in doua secunde m-am hotarat, cred. Vorbea tare, era trasnita, avea limbajul acela moldovenesc, era ceva, focoasa, inimoasa, numai suflet tot timpul. Nici nu ma stia, cred. Discuta cu cei din echipa, cu care se cunostea. Si-atunci m-am hotarat pe loc. Sigur, a mai dat niste probe, s-au facut niste formalitati. Am anuntat-o totusi mai tarziu, dar hotararea atunci a fost luata. Din pacate ea a plecat in Canada, dar poate, da Domnul sa fie bine pentru ea. Desi cred ca acolo e foarte greu ca actor. Ea aici face un rol foarte bun dupa parerea mea si e plina de calitati, e foarte buna actrita si cantareata, buna dansatoare, are foarte foarte multe daruri. Si ca om este minunat", spune Nicolae Margineanu.

Nicolae Margineanu a mai regizat: Binecuvantata fii inchisoare, Faimosul paparazzo, Priveste inainte cu manie, Padureanca.

Cum s-au inteles actorii la filmari

"La inceput Cosmin era destul de rezervat. Cred ca el dorea pe altcineva. Dar incet incet, Aliona l-a fermecat si pe el, ca pe noi toti dealtfel, cu stilul ei. Improvizeaza, nu face nimic la fel, in fiecare secunda e altfel. A adus foarte multa prospetime si l-a ajutat pe Cosmin foarte mult, dupa parerea mea. Cosmin e actor foarte bun, dar lucreaza elaborat. Gandeste bine rolul, are un talent extraordinar, pe cand Aliona improvizeaza intotdeauna. Are har, e foarte naturala, foarte talentata. Am avut cateva surprize cu ea, nu mi-a venit sa cred. Era mult peste asteptari. A avut o scena in care politia ii forteaza usa si vrea sa intre in incapere. El iese cumva pe geam. Si de unde Aliona era in situatia sa fie prinsa, se repede cu asa o forta in politistii, incat ii deruteaza. E atat de feroce si de rea, incat am ramas uluiti. Parca vedeam alta femeie, alt personaj. Ea e de obicei draguta, agreabila, cu umor, cu dulceata. Dintr-o data devine o soacra, parca numai fierea era in ea. Jos cu palaria, am spus atunci cu toata echipa. A fost un moment de tacere cand si-a facut scena. Nu i-am dat eu vreo indicatie, n-a ajutat-o cineva in mod special, din strafundurile ei a pornit rezolvarea scenei.

Mie mi se pare personajul ei reprezentativ pentru aceasta perioada de tranzitie pe care o traim, care e plina de surprize. Toti am avut surprize mai mult sau mai putin dureroase, dar am avut cu totii. Am avut surprize la oameni, peste noapte vezi ca un om s-a schimbat, ca face alta politica. Dar pentru asta, spectatorul cred ca se va identifica cu aceste doua personaje care lupta cu disperare sa-si faca dreptate, sa supravietuiasca cumva intr-o Romanie destul de ostila, destul de indiferenta la grijile lor. "

Lumea isi da in petec putin, uita sa se apere

"Aceasta perioada ofera foarte multe subiecte interesante. Multe dintre ele treci pe langa ele, iti imaginezi ce subiect de film ar fi, cochetezi cu ele, vine alt subiect si-l sterge. Sunt multe subiecte si sunt pentru ca lumea e foarte rascolita in perioada asta. Lumea isi da in petec putin, se dezvaluie cu usurinta, uita sa se apere. In Occident, sau pe vremea lui Ceausescu, era o carapace prin care fiecare se ferea. Si-o construise foarte bine, avea locul lui in societate, masca lui pe care si-o punea, spunea ce trebuia sa spuna, gandea ce trebuia sa spuna, era acoperit. Ei, acum nu mai e asa, acum sunt descoperiti. Havel a spus foarte frumos. Un muncitor l-a intrebat la un moment dat: "E adevarat ca in capitalism e jungla?" Si el a raspuns: "Da, e jungla." Noi am stat pana acum in gradina zoologica si, dintr-o data, s-au deschis portile. Din cauza aceasta, multa lume e vulnerabila, e nepregatita. Unii au spirit de initiativa, s-au descurcat foarte bine, altii nu. Au fost obisnuiti cu slujba, cu micul lor venit de la stat, si dintr-o data mica lor stabilitate sare in aer.
Fiind tanar, personajul Emil crede ca poate sa rezolve orice, chiar rezolva, dar plateste pentru ceea ce face. E proverbul asta romanesc: Fa-te frate cu dracul pana treci puntea. Cred ca mai bine n-ar fi fost. Pentru ca sunt situatii, in care faci tot posibilul, si uiti si de morala, uiti de tot, de cele bune si drepte si faci totul ca sa iesi dintr-o situatie. In momentul in care ai iesit, de-abia atunci iti dai seama ca ceva se schimba in interiorul tau, ca ceva a ramas intiparit, ca lucrurile astea nu se uita. Si asta poate e mult mai grav decat daca n-ai fi batut palma cu dracul. Daca te-ai fi comportat cum trebuie, ieseai mai greu din incurcatura, dar cu constiinta curata. Personajul nu-si da seama, nu realizeaza ca zi de zi, in aceste luni in care ramane in capitala, el se schimba foarte mult. Realizeaza spre final si dintr-o data, a devenit o fiara, nu mai e om, nu mai e omul care era altadata. Poate isi va reveni, ca sunt perioade si perioade, dar asta nu putem sa stim.

Cat au durat filmarile

"Filmarile propriu-zise au durat cam doua luni, doua luni si ceva. Am avut foarte multe locuri de filmare. Din cauza asta filmul a fost destul de greu, administrativ, vreau sa spun. Am luat o pauza de un an de zile datorita finalului. A trebuit sa refacem finalul si am mai stat un an de zile. Cred ca asta a prins bine. Pana atunci l-am mai revazut la montaj, s-a mai asezat. Am filmat in vreo 40 de locatii, foarte multe, iar Cosmin Selesi a fost prezent in fiecare zi. Nicio zi de filmare n-a fost fara el. Filmul e pe umerii lui categoric. Aliona vine cu prospetimea si cu farmecul ei, si da savoare filmului fara indoiala, dar greul l-a dus Cosmin."

Momente amuzante

"S-a mai intamplat cand Cosmin isi facea rolul cu schimbul dolarilor, sa vina vreun client si sa-i ceara sa ii schimbe bani. S-a intamplat o data, cred. Apartamentul lui Lili, personajul feminin al filmului, trebuia sa fie o camera foarte foarte mica, de 2 pe 3, nici 6 metri patrati nu trebuia sa aiba. Si lucrul asta trebuia sa se vada in film. Pentru o echipa de filmare intreaga, asa ceva nu se poate. Si nici sa construim decorul platou nu ne permiteam. Am gasit o camera care era dubla si am facut un perete fals. Peretele acela se tragea intr-o parte si in alta ca sa putem circula, depinde de ce unghi aveam. Dar in momentul in care era cate un contra-plan si trebuia sa fie loc pentru echipa. Operator, noi, Lili, era si Cosmin pe langa ea si nu se mai putea respira. Si se tineau toti sa nu rada, erau scene pline de haz."

Momentul cel mai dificil al filmului

"Filmarea finala de la aeroport a fost cel mai dificil moment de realizat. Contribuiau destul de multe elemente. In primul rand a fost foarte scumpa, se percep taxe destul de mari. Si din aceasta cauza, am zis sa nu filmam opt ore, sa filmam doua ore sa platim mai putin. Datorita faptului ca am fost intr-o tensiune foarte mare si eram cu o masina de vant care sufla banii, cu foarte multe probleme tehnice care trebuiau sa coincida pentru realizarea cadrului, am ratat filmarea. Am filmat, dar n-a iesit bine. Pana la urma am negociat o a doua filmare la aeroportul Tiriac si-am reusit sa filmam o zi intreaga si sa facem scena finala. O alta zi dificila a fost filmarea grevei. Am ragusit, toata echipa, pentru ca e galagie si trebuie sa te faci auzit cu portavocea. Am filmat cu mai multe aparate, am blocat o strada, a fost destul de complicat", concluzioneaza regizorul Margineanu.

Schimb Valutar vazut de Cosmin Selesi

"Domnul Margineanu ma stia de la fiica dansului, Ana Margineanu, cu care eu am lucrat foarte mult in teatru. De fapt, e singurul regizor de teatru cu care am lucrat dupa ce am terminat scoala. Am lucrat cu Ana foarte mult si ne-am inteles foarte bine. De-acolo ma stia domnul Margineanu si ma bucur ca nu l-am dezamagit si ca a avut incredere in mine. Mi-a dat scenariul si mi-a zis: "Cosmin, vezi cum e. Vrei?" Si-am zis: Da, domnule Margineanu, vreau."

[Pitbull]

Gionloc dixit:
http://agenda.liternet.ro/articol/78...b-valutar.html