Stefan Iordache

[Pitbull]

A fost internat azi-dimineatä la Elias, pentru investigatii. E grav bolnav - se pare cä de leucemie (a insistat ca detaliile medicale sä nu fie fäcute publice - motiv pentru care nici nu s-a aflat, pânä acum, despre boala lui).
Sä-i dea Dumnezeu sänätate si zile - sau, dacä nu ästa e planul, putere si cât mai putinä suferintä.

[mafalda]

Culmea! Ieri dimineata scriam pe forumul asta despre Stefan Iordache, un mare artist care ar mai trebui distribuit in roluri mari cat il mai avem langa noi, ca ne pierdem valorile... fara sa am habar ca e grav bolnav!

[StefanDo]

Mediafax: Actorul ªtefan Iordache a fost transferat, vineri, la o clinicã din Viena, dupã ce în aceastã sãptãmânã fusese internat la Spitalul Elias pentru anumite investigaþii medicale, au comunicat, pentru MEDIAFAX, surse medicale.

Joi, purtãtorul de cuvânt al unitãþii sanitare, Valentin Calu, a informat cã actorul ªtefan Iordache este internat la Spitalul Elias pentru investigaþii.

Potrivit lui Valentin Calu, ªtefan Iordache a cerut sã nu fie fãcute publice date despre starea sãnãtãþii sale sau despre diagnosticul în cazul sãu.

Actorul ªtefan Iordache are 67 de ani.

[mafalda]

Biata doamna Mihaela Tonitza Iordache nici nu mai raspunde la telefon ca o suna jurnalistii ca la "Biroul Informatii" din Gara de Nord!
Ingrozitori, jurnalistii astia, nu au pic de respect pentru viata privata a unui om, chiar daca e el persoana publica!Ii doare in cur pe jurnalisti de viata lui nea Fane, ii intereseaza doar stirea de senzatie care ii va face sa-si vanda ziarul mai bine! Multi dintre acesti asa zisi jurnalisti, scribulici, scribalai, n-au vazut in viata lor un spectacol cu Stefan Iordache!

[ducu]

Multa sanatatea si sa aiba grija Dumnezeu de el sa il mai tina printre noi.

[redmen]

Actorul ªtefan Iordache a încetat din viaþã la un spital din Viena.

[Proletar]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

[Disciple]

Mare pierdere pentru noi.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace pentru ca merita!

[Pashpix]

Actorul ªtefan Iordache, care a încetat din viaþã duminicã dimineaþã, la un spital din Viena, în urma unui stop cardio-respirator, a jucat pe scena teatrului românesc 49 de ani, fiind creatorul unor mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore.

ªtefan Iordache s-a nãscut la 3 februarie 1941 la Calafat ºi a copilãrit la Bucureºti. În 1959 a dat admitere la Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã ºi a fost admis, dupã ce, în anul precedent, nu reuºise sã intre la Facultatea de Medicinã ºi practicase diverse meserii. A absolvit în 1963, la clasa lui Dinu Negreanu ºi ºi-a dat examenul de licenþã cu rolul principal din "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi opritã". Printre colegii sãi de generaþie se aflã alþi mari actori Irina Petrescu, Valentin Uritescu, Grigore Gonþa, Itta Marcu, Dionisie Vitcu ºi Alexandrina Hallic.

ªtefan Iordache a fost cãsãtorit de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, profesorul universitar doctor Mihaela Tonitza-Iordache.
În jumãtatea de secol ce a trecut de când a atins scena de teatru, "Regele Scamator" a ajuns unul dintre cei mai apreciaþi ºi respectaþi actori. Deºi nu a renunþat la casa din Capitalã, ªtefan Iordache s-a refugiat la proprietatea sa, pe care o avea de 15 ani, într-un sat de lângã Bucureºti, unde îºi pregãtea, în liniºte, rolurile, citea, cultiva meri, fãcea vin sau taie iarba.

Cariera în teatru

ªtefan Iordache a debutat în 1963 la Studioul Casandra, cu rolul lui Arthuro Ui, în piesa "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi opritã". De la debut, ªtefan Iordache a întruchipat mari personaje din dramaturgia universalã ºi naþionalã, în montãri spectaculoase sub bagheta unor mari regizori români. În Bucureºti, a jucat pe scena teatrului "C. I. Nottara" pânã în 1977, apoi la Teatrul Mic pânã în 1990. A fost angajat al Teatrului Naþional din Craiova, unde s-a remarcat ºi prin rolurile din "Titus Andronicus", spectacolul montat de regizorul Silviu Purcãrete, în 1992, care a marcat începutul ascensiunii internaþionale a teatrului craiovean.

ªtefan Iordache a interpretat Regele în "Viziuni flamande" în 1968, Raskolnikov în "Crimã ºi pedeapsã" în anul 1970, spectacol montat de Sanda Manu, apoi Hamlet în 1974, Consulul Groti în "Sã îmbrãcãm pe cei goi" în 1978, Richard de Gloucester în "Richard III" în 1983, Iisus în "Maestrul ºi Margareta" în 1980, în regia Cãtãlinei Buzoianu. A continuat cu Generalul Cearnota în "Fuga" de Mihail Bulgakov în anul 1995 ºi, în 2000, cu John Barrymore din "Barrymore", piesã montatã de Gelu Colceag. ªtefan Iordache s-a remarcat ºi in spectacole de musical. A jucat în "Au fost odatã douã orfeline", "Adio, femei!" ºi "Bunã seara, domnule Wilde!".

În 2003, a jucat în "Lolita", dupã Nabokov, spectacol la Teatrul Mic, în regia Cãtãlinei Buzoianu, cu o adaptare scenicã semnatã de Mihaela Tonitza-Iordache, avându-i ca parteneri pe ªtefana Zamfirescu ºi Mihai Dinvale. În 2004, a interpretat rolul Alex din "Alex ºi Morris".

Cel mai recent rol al sãu este Prinþul Potemkin în piesa "Ecaterina cea Mare", de George Bernard Shaw, pusã în scenã, în 2008, de regizorul Cornel Todea la Teatrul Naþional Bucureºti, în care partenerã de scenã i-a fost Maia Morgenstern. A primit Premiul UNITER pe anul 2001 pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din "Barrymore".

În anul 2004, la editura Nemira, a apãrut cartea “Regele scamator, ªtefan Iordache”, semnatã de criticul teatral Ludmila Patlanjoglu. Lucrarea este o biografie a actorului ºi cuprinde ºi memoriile pe care actorul a acceptat sã ºi le scrie, în mod special, pentru aceastã carte. Pe coperta “Regelui Scamator”, actorul aminteºte o predicþie a bunicii sale: "Bre, muicã, tu scamatoriu o sa te faci!" ºi îi ºi rãspunde acesteia: "Mama mare, de acolo, pe oi fi, sã ºtii cã zicerea matale, care acum îmi sunã un pic ºi a blestem, s-a împlinit".

Filmografie

ªtefan Iordache a debutat în cinematografie în 1964, în "Strãinul". Au urmat rolurile din "Dimineþile unui bãiat cuminte" în 1966, "Bietul Ioanide" în 1979, "Pruncul, petrolul ºi ardelenii" ºi "De ce bat clopotele, Miticã?" în 1981, "Glissando", în 1985, "Noiembrie, ultimul bal" în 1989, "Hotel de lux" în 1992, "Cel mai iubit dintre pãmânteni" în anul 1993, "Eu sunt Adam" în 1996, "Omul zilei" în 1997 ºi "Faraonul" în anul 2004.

Actorul a fost distins cu numeroase premii: Karlovy Vary 1964, pentru "Strãinul", ACIN 1978 pentru "Ediþie specialã", ACIN 1984 pentru "Glissando", ACIN 1989 pentru "Noiembrie, ultimul bal". ªtefan Iordache a primit, în anul 2006, Premiul de Excelenþã al Festivalul Internaþional de Film Transilvania.

Colaborãri în muzicã

S-a remarcat ºi prin colaborãrile pe care le-a avut cu soliºti ai muzicii uºoare. ªtefan Iordache a înregistrat albume de muzicã uºoarã împreunã cu Sanda Ladoºi ºi Elena Cârstea, dar ºi romanþe, interpretate împreunã cu Gheorghe Dinicã, Monica Anghel, Nelu Ploieºteanu ºi Marius Mihalache. Cel mai recent album al sãu a fost lansat în 2007, "Magazinul de vise", despre care spune cã "este dedicat femeii, iubirii".

Într-un interviu acordat la 22 iulie 2008 "Jurnalului Naþional", ªtefan Iordache a declarat cã nu vrea sã se mai implice în societate, cã acordã pentru ultima datã un interviu ºi cã ce se întâmplã acum în România nu mai poate fi caracterizat nici de sensul peiorativ al ideii de telenovelã. "Este ultima mea apariþie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea", a mai spus actorul. "Nu mai vreau sã trãncãnesc, la ce foloseºte? Sînt mîhnit. Nici vehement ºi nici supãrat. Mâhnit. Vorbim cu toþii în vînt, pentru cã nimic nu se schimbã", a continuat ªtefan Iordache.

[Pitbull]

Dumnezeu sä-l ierte.
A fost unul dintre cei mari.

MAESTRUL: - Si ce înseamnä acest nou început?
AZAZELLO: - Inseamnä cä a sosit ceasul sä plecäm!
T O T I: - Maestre...! Sosit-a ceasul...!
WOLAND: - Atunci, sä vinä focul! Focul, cu care totul a început, si cu care totul se sfârseste!
("Maestrul si Margareta", Mihail Bulgakov; r. Cätälina Buzoianu; T. Mic, 1980)

l-ati vazut in realitate? Adica pe scena,pe strada..

L-am väzut în multe spectacole de teatru, mai ales în anii '70-80, nu-mi scäpa aproape nici unul.
L-am cunoscut bine, dar färä a fi prieteni. In facultate, când filmam în Teatrul Mic filmul portret despre Miticä Popescu, nea Fane a refuzat sä aparä, desi Vali Seciu, Poldi Bälänutä si multi alti actori ai teatrului mä ajutaserä färä discutii - dar l-am înteles, stiam cä avea hachitele lui. Mai târziu, în '85, am lucrat împreunä la "Noi, cei din linia întâi" (Nicolaescu) si la "Clipa de rägaz" (Creangä). Nu era un coleg comod; era introvertit, pretentios, usor irascibil. Intre timp, însä, ajunsese sä mä simpatizeze, mai stäteam la câte-o tacla, printre cadre...
Pentru mine, rämâne nemuritor mai ales prin Hamlet ("Hamlet", Shakespeare/Cernescu), Apemantus ("Timon din Atena", Shakespeare/Cernescu), Sergiu Costescu ("Ultima cursä", Horia Lovinescu / George Rafael), Consulul Grotti ("Sä îmbräcäm pe cei goi", Pirandello/Buzoianu), Maestrul ("...si Margareta"), Bulgakov/Buzoianu), Titus... ("...Andronicus"), Shakespeare/Purcärete).

[EgOisM]

cel mai mult ma doare faptul ca s-a stins din viata pe pamant strain stie cineva cand si unde are loc inmormantarea?nu as vrea sa lipsesc MARE ACTOR SI ARTIST!!condoleante familiei si prietenilor!

[Pitbull]

Marti va fi depus în holul Teatrului National (probabil pe la amiazä).
Urmäriti în presä, pentru detalii.

[EgOisM]

Cu siguranta nu am sa lipsesc!Astazi cerul l-a plans destul si va continua pana marti...dulce ironie

[ducu]

ieri postasem "Multa sanatatea si sa aiba grija Dumnezeu de el sa il mai tina printre noi." si azi s-a stins, s-ar parea ca Dumnezeu la vrut mai repede langa el. Ne-a lasat in urma multe amintiri frumoase, un talent si o voce de neuitat. Dumnezeu sa il ierte

[nume]

Sa mai aud pe vreunu' ca Cel mai iubit dintre pamanteni e film prost, ca-l sparg ! E bun fie si numai pentru faptul ca e cu Stefan Iordache. RIP.

[Pitbull]

Un interviu de acum câtiva ani...


ªtefan Iordache:
"Am jucat prea mult"

Bucurându-se de un prestigiu greu de egalat, atât pe scenã cât ºi pe ecran, ªTEFAN IORDACHE (n. 3. 02. 1941, în Bucureºti) este, cu siguranþã, în constelaþia actorilor români, o stea de primã mãrime. Expresivitatea profundã a chipului, silueta austerã, ca ºi acurateþea gestului dramatic dominator sunt, de altfel, o minã de aur interpretativ, care l-ar fi impus, fãrã îndoialã, oriunde. (Sã nu uitãm cã debutul sãu pe ecran cu rolul din "Strãinul" a fost marcat, în 1964, cu un premiu la Karlovy Vary.) Dupã ce a strãbãtut cu succes o galerie tipologicã de o complexitate ieºitã din comun, acum, la apogeul carierei, acasã la domnia sa, în cadrul cel de toate zilele, sensibilitatea discretã a actorului rãzbate prin cortina de fier a mãsurii sale dintotdeauna.

Cornelia Alexoi: - Domnule ªtefan Iordache, spuneþi-mi, vã rog, care este cea mai importantã lecþie pe care v-a dat-o viaþa, pânã în prezent?
ªtefan Iordache: - Sã nu încerc s-o înºel; pe ea, pe viaþã...

C.A.: - Ce modele aþi avut?
ªt.I.: - Nici unul... Nici nu-mi place cuvântul. Am avut noroc ºi am debutat cu Ileana Predescu, care a avut generozitatea sã joace cu mine în "Tigrul", de Murray Schishgal, la Teatrul "Nottara". În primul meu film, "Strãinul", am fost alãturi de Ciubotãraºu, Calboreanu, Fory Etterle, George Mãruþã. M-au sprijinit foarte mult. E important sã creºti lângã un copac mare... Nu în umbra lui... Lângã el.

C.A.: - Ce locuri credeþi cã v-au marcat, cel mai mult, personalitatea?
ªt.I.: - Am crescut în cartierul Rahova ºi în Calafat... (Sunt oltean, de meserie.) Douã locuri care m-au marcat profund. Am crescut într-o libertate totalã. Cea mai minunatã perioadã a vieþii mele a fost copilãria ºi adolescenþa.

C.A.: - Spuneþi-mi dacã v-aþi gândit încã de atunci sã deveniþi actor.
ªt.I.: - Niciodatã. Nu fac parte dintre aceia care au visat, de mici, sã fie actori ºi nici nu vreau sã mor pe scenã. Am dat la medicinã, n-am intrat ºi - m-am fãcut actor.

C.A.: - Existã o reþetã a succesului - ce credeþi?
ªt.I.: - Dacã ar ºti-o cineva, s-ar vinde în farmacie. Nu deþine nimeni reþeta asta; decât Dumnezeu. Dacã nu eºti cu picioarele pe pãmânt, te poate dãrâma succesul. (Eu nu prea pronunþ cuvântul ãsta.) Viaþa are însã grijã, tot timpul, sã-þi dea câte un pumn în cap pentru a te aduce unde trebuie.

C.A.: - Ce genuri de roluri regretaþi cã nu aþi interpretat?
ªt.I.: - Nu am regrete. Nu mi-am dorit nici unul dintre rolurile pe care le-am avut. Mi-au venit în întâmpinare. Am jucat, oricum, prea mult. Am avut foarte mult noroc pânã acum.

C.A.: - Ar fi interesant sã ºtim dacã aþi fost vreodatã numit ºi în viaþa realã cu numele vreunui personaj pe care l-aþi interpretat.
ªt.I.: - Da. Când stãteam la o coadã la lapte, prin anii '70. Cineva a zis - "Uite-l pe Hamlet la coadã la lapte!".

C.A.: - Cum vã apropiaþi de personajele dumneavoastrã?
ªt.I.: - Tiptil... Cu grijã... Cu spaimã... E o luptã pe care o dau ca sã-mi cunosc omul pe care va trebui sã-l nasc.

C.A.: - Ce ritual aveþi în ceea ce priveºte pregãtirea unui spectacol?
ªt.I.: - Mã duc cu trei ore înainte, revãd textul ºi încerc sã intru în atmosfera din teatru. Nu poþi sã sari din pat direct pe scenã.

C.A.: - Cu ce sentiment vã urmãriþi propriile filme?
ªt.I.: - Nu prea îmi place sã mã uit în oglindã... Am o senzaþie ciudatã când îmi vãd filmele. Parcã n-aº fi eu... Mã mir ºi eu de ceea ce pot sã fac acolo.

C.A.: - Ce vi se pare cel mai greu în meseria dumneavoastrã?
ªt.I.: - Somnul de dupã spectacol... Care nu mai vine...

C.A.: - Când vã uitaþi în urmã, la tot ceea ce aþi întreprins pânã acum - care ar fi cuvântul pe care l-aþi folosi ca sã definiþi aceastã aventurã?
ªt.I.: - Mama.

A consemnat
Cornelia Alexoi

[mafalda]

Trecerea in eternitate a lui Stefan Iordache iar lasa un mare GOL in teatrul si filmul romanesc. Si in sufletele noastre! Nu cred ca exista cineva care sa nu-l fi iubit.
Disparitia unor mari artisti te face sa te gandesti la ce spunea Prospero (Furtuna - Shakespeare) "ei sunt din plamada din care sunt facute visele si simpla lor viata o intregeste un somn"

Va fi inmormantat miercuri, 16 septembrie, la Gruiu, unde avea o casa de vacanta. Dumnezeu sa-i ierte pacatele si sa-l odihneasca!

[Pitbull]

Asearä, TVR1 a reluat interviul recent pe care i-l luase Iuliana Ciugulea - partial pe proprietatea de la Gruiu.

[Pashpix]

Adio, „cel mai iubit dintre pãmânteni”!

Florentina Ciuverca, Doinel Tronaru (Luni, 15 Septembrie 2008)

Trupul neînsufleþit al artistului va fi repatriat în aceastã dupã-amiazã, urmând cã mâine sã fie depus în holul Teatrului Naþional.

Marele actor ªtefan Iordache a murit ieri dimineaþã, în jurul orei 9.00, în clinica de hematologie din cadrul Spitalului Wilhelminen din Viena, în urma unui stop cardio-respirator. Actorul, despre care se bãnuieºte cã ar fi suferit de mai mult timp de leucemie ºi cirozã hepaticã, a fost internat sãptãmâna trecutã la Spitalul Elias din Bucureºti, iar vineri a fost transportat la cea mai mare clinicã de hematologie din Austria.
Apropiaþii familiei spun cã actorul, care se afla la Viena însoþit de unul dintre prietenii sãi din copilãrie, s-a stins în timpul vizitei medicale de dimineaþã, deºi cu o zi înainte pãrea sã se simtã foarte bine. Familia a cerut conducerii celor douã spitale ca starea de sãnãtate a artistului sã rãmânã confidenþialã, dorinþã respectatã atât de medicii din România, cât ºi de reprezentanþii spitalului Wilhelminen.
Surse apropiate familiei ne-au declarat cã trupul neînsufleþit al artistului va fi repatriat în aceastã dupã-amiazã, urmând cã mâine sã fie depus în holul Teatrului Naþional. Potrivit dorinþei actorului, va fi înhumat în comuna Gruiu, unde se retrãsese de câþiva ani.

Tristeþe la teatrul Nottara

Ieri, pe holurile Teatrului Nottara, unde actorul a urcat de cele mai multe ori pe scenã, cei câþiva slujbaºi de duminicã fumau triºti ºi îl pomeneau pe marele actor. Paula Ticovschi, garderobierã ºi plasatoare la teatru, l-a vãzut de nenumãrate ori pe ªtefan Iordache, dincolo de rolurile de pe scenã. “Era un om minunat, ce sã mai zic! Nu cu nasul pe sus, cum mai sunt unii actori din generaþia asta mai tânãrã. Era din generaþia veche, valoroasã. Dacã un om de pe stradã n-avea bani sã intre la spectacol, venea el, îl lua ºi-i cumpãra bilet, numai sã vinã la teatru”, povesteºte garderobiera.

“Avea doar niºte ameþeli…”

Lumea teatrului ºi a filmului ºi-a pierdut ieri unul dintre cei mai talentaþi, discreþi ºi riguroºi artiºti. Cel mai iubit dintre actori a fost, pe rând, Raskolnikov, Hamlet, Richard al III-lea, Victor Petrini, Iisus, Titus Andronicus, Prinþul Potemkin. “Sunt câte o particicã din fiecare personaj ºi ce-a mai rãmas din mine nu mai ºtiu. Gândeºte-te cã am nãscut - cã îmi place sã spun asta, cã am nãscut – sã zic 60 de personaje de teatru ºi toate grele, toate importante, ºi 50 de film, plus televiziune sau radio. ªi te pierzi”, mãrturisea maestrul într-un interviu acordat EVZ. „A dispãrut unul dintre cei mai mari artiºti români din toate timpurile”, spune Ion Caramitru, director al Teatrului Naþional din Bucureºti ºi vechi coleg de scenã. „E atât de neaºteptat, de îngrozitor, cã nu ºtiu pe ce sã mã sprijin. Pentru teatrul românesc, e o pierdere de proporþii cosmice”.

La fel ca toþi apropiaþii actorului, Caramitru n-a bãnuit cã starea sa ar fi atât de gravã: „Am vorbit la telefon cu el chiar înainte sã plece ºi pãrea cã se simte bine, avea doar niºte ameþeli”. La Teatrul Naþional, Iordache a jucat ºi ultimul sãu mare rol, Prinþul Potemkin din „Ecaterina cea Mare”, alãturi de Maia Morgenstern.

Amintiri de la ªarpele Roºu

De 15 ani, ªtefan Iordache fugea de „mizeria” din viaþa publicã ºi de Bucureºti la via lui din Gruiu, de lângã Snagov. Îl aºteptau acolo 3000 de metri pãtraþi de liniºte. Viþã de vie ºi livezi, butoaie cu vinul casei, trei motani ºi o casã frumoasã cu verandã. „Ultima datã ne-am vãzut la ziua lui, pe 3 februarie, ºi am stat pânã dimineaþa la vorbã, doar noi doi. Mergeam des la el la þarã, ne aminteam cum ne-am cunoscut la ªarpele Roºu, când aveam 18 ani, culegeam struguri, cântam, fãceam haz. I se însenina faþa când mã vedea ºi eu îl luam în braþe ca pe un frate. Voi sta la cãpãtâiul lui pânã îl înmormânteazã, o clipã nu plec de acolo. Eu am pierdut un frate!”, ne-a mãrturisit bunul sãu prieten, lãutarul Nelu Ploieºteanu, care a plâns îndelung, „ca o femeie”, la primirea veºtii.
În 2003, cei doi au înregistrat, împreunã cu Gheorghe Dinicã, albumul "Cântece de petrecere". Mult prea îndurerat de veste, prietenul de-o viaþã al maestrului, Gheorghe Dinicã, a avut o singurã rugãminte: „Lãsaþi timpul sã curgã, vreau sã-mi trãiesc durerea. Sunt ºocat, de-abia am aflat. Este o dureroasã pierdere, e vorba de prietenul meu care s-a dus”.

”Dispare o generaþie…”

ªerban Marinescu, regizorul care i-a oferit rolul lui Victor Petrini în “Cel mai iubit dintre pãmânteni”, plângea. “Nu pot sã vã spun nimic. Iertaþi-mã. Tot ce-am fãcut împreunã este acolo, pe ecran”.

"Se dã semnalul dispariþiei unei întregi generaþii", e de pãrere maestrul Sergiu Nicolaescu. “E o pierdere foarte mare pentru mine. Începe sã disparã o generaþie ºi asta într-un moment în care nu li se mai acordã încredere celor care au desãvârºit cinematografia româneascã. Mi-l amintesc de la primul rol pe care l-a avut, într-un film al lui Titus Popovici. L-am remarcat atunci ºi i-am spus lui Titus „ãsta e un mare talent”.

Dispariþia bruscã a actorului l-a întristat profund pe Alexandru Arºinel.
“A dispãrut cu totul pe neaºteptate un mare actor, un actor imens, care era în stare sã þinã publicul în mânã ca nimeni altul. Avea un farmec deosebit, unicat. A fost o mare personalitate, împãtimit de teatru ºi de dragostea de spectatori. Nu dãdea semne cã vrea sã ne pãrãseascã. Sunt efectiv rãvãºit. Nu credeam sã disparã la o sãptãmânã dupã ce s-a internat”.

Pe scenã l-a întruchipat pe Isus

“Numele purtat de marele actor ºi impus de arhidiaconul ªtefan, cel dintâi mucenic creºtin, este de origine greacã – “stephanos” – ºi înseamnã “coroanã”, cea cu care erau încununaþi învingãtorii. Invoc acest lucru pentru cã ªtefan Iordache, pe care l-am cunoscut foarte bine, era un om foarte credincios. Camera în care dormea era plinã de icoane, iar pe scenã l-a întruchipat pe Iisus în “Maestrul ºi Margareta”, spune Ludmila Patlanjoglu, critic de teatru, autoarea cãrþii “Regele scamator – ªtefan Iordache” (ed. Nemira).

Cãlãtoria care l-a tulburat cel mai mult în viaþã a fost cea la Pãmântul Sfânt. O trãire extraordinarã, ca ºi credinþa, despre care prefera sã vorbeascã prin tãcere. ªtefan Iordache a fost actorul-rege pe scena vieþii, în artã ºi iatã este ºi acum, la întâlnirea sa cu moartea – el trece la Domnul într-o zi mare, Înãlþarea Sfintei Cruci. În ultimele rânduri din cartea noastrã, din capitolul ultim, intitulat “Jocul cu moartea?”, ªtefan Iordache mãrturisea: “Kazantzakis spunea: “Pãmântul e femeia care aºteaptã sã fie fecundatã de ploaie, de apã. ªi deasupra tuturor – Mãria Sa Soarele”. Probabil cã, atunci când voi fi pãmânt, voi simþi ºi mai bine mângâierea apei ºi mângâierea soarelui...””.

TEATRU ªI FILM

Peste 100 de roluri, în 45 de ani de carierã


ªtefan Iordache s-a nãscut pe 3 februarie 1941, la Calafat. A debutat la 22 de ani, în filmul „Strãinul“, dupã romanul lui Titus Popovici.

I-au urmat alte 30 de roluri în film, printre care „De ce trag clopotele, Miticã?“ (1981), „Concurs“ (1982), „Glissando“ (1985), „Noiembrie, ultimul bal“ (1989) ºi „Cel mai iubit dintre pãmânteni“ (1993). Afirmat pe scena Teatrului Nottara, ªtefan Iordache a jucat la Teatrul Mic, Teatrul Naþional din Craiova ºi Teatrul Naþional Bucureºti. Dintre cele 60 de roluri în teatru, s-au bucurat de mare succes cele din „Crimã ºi pedeapsã“ (1970), „Hamlet“ (1974), „Richard al III-lea“ (1983), „Maestrul ºi Margareta“ (1980), „Prinþul negru“ sau „Fuga“ (1995). În 2003, a jucat în „Lolita“, iar un an mai târziu, în „Alex ºi Morris“.

Cel mai recent rol a fost Prinþul Potemkin în „Ecaterina cea Mare“, pusã în scenã de Cornel Todea la TNB. A primit Premiul UNITER pe 2001 pentru cel mai bun actor, pentru partitura din „Barrymore“. Pasionat de muzicã, actorul ºi-a lansat propriul album, „Magazinul meu de vise“, în 2007.
De asemenea, a colaborat cu Gheorghe Dinicã ºi Nelu Ploieºteanu la albumul „Cântece de petrecere“ (2003). A cântat în duet cu Sanda Ladoºi pe albumul cântãreþei, „Nu mã iubi“ (1997). (Doinel Tronaru)

[mafalda]

ASTEAPTA-MA!
Cutremurator mesajul doamnei Mihaela Tonitza, sotia sa, de pe coroana ei de trandafiri albi!
S-o astepte, dar nu prea curand, sa mai aiba rabdare!
Vor avea timp destul sa fie din nou impreuna, o vesnicie!