Billion Star Hotel - regia Alecs Năstoiu

[LUTARIM]

Billion Star Hotel - un nou film românesc

Incredibil, dar e un film românesc! Nu s-a pomenit nicăieri despre el și mi-a scăpat și când mi-am completat agenda premierelor românești de văzut. Din cauza titlului! Deși, nu e chiar de mirare... Cu ocazia festivalurilor studențești, am constatat că 70% dintre filmele viitorilor noștri cineaști profesioniști au titlul în engleză. Spunea cineva: nu e umilință mai mare decât să ajungi să gândești într-o limbă străină! Doamne, și cât le place românilor să se umilească! Proverbiala ospitalitate a românilor a devenit servilism. Dar aici este vorba și de aroganță. Cineaștii noștri se consideră deja mult prea mari pentru țărișoara asta neîncăpătoare.

L-am bănuit de aroganță și pe dl Năstoiu și i-am verificat prenumele, pentru că eu știam că doar un singur cuvânt din limba română se scrie cu „cs”: Alecsandri! Pe regizor îl cheamă Alecsandru Andrei. Putea să-și aleagă Andrei, dar e mai... cool Alecs, nu? E special!

Despre film nu-mi propun să scriu pentru că ar fi pierdere de timp și m-aș enerva inutil. A mai făcut-o cineva, foarte supărat, furios chiar, pe un blog: https://discerne.wordpress.com/2016/...on-star-hotel/

Pe scurt, un nene povestește vrute și nevrute, mai ales nevrute, unui copil care pictează, sau desenează ceva, nu vedem ce. Copilul se pare că este autist, pentru că nu are nicio reacție, iar povestirile se întind de la păpuși și sex, la emisiuni tv cu false tămăduiri.

Cronicarul pe care îl pomeneam își punea sincer problema cum a ajuns acest film să fie făcut. Făcut în așa hal, vreau să spun!

Nu e greu de răspuns. În primul rând că nu s-a organizat niciun concurs de scenarii, Năstoiu și-a scris scenariul lui, așa cum a învățat în facultate. Învățat, e un fel de-a spune.
Dacă a avut de la cine învăța, ne putem da seama de aici: https://filmmenu.wordpress.com/2015/...lui-radu-jude/

[...] Opera mea inseamna [...] cu voia destinului 6 promotii de cineasti care si-au intrecut maestrul [...] Daca ramane ceva dupa noi, dupa filmele si cartile mele asta va hotara timpul. Nici eu si nici tu! Inclusiv daca va ramane ceva din studentii mei. Asta vor hotara Mungiu, Netzer, Porumboiu, Hofer, Marculescu, Morosanu ( care acum are un nume imposibil Gruznitki sau asa ceva) Preda, Simulov, Lucaci plus inca vreo 50, plus cei pe care i-am salvat din ghearele obscurantiste ale unor colegi de-ai mei, de pilda Mitulescui ce primise pentru scenariul Bucuresti Wien nota 4 iar eu am intors rezultatul cu 10-le meu de s-a ajuns, hai cu chin si jale la nota 9. Filmul a luat multe premii iar profesoara si-a pus afisul pe perete sa-l priveasca ca o gloaba incaltata si imbracata, uitand de 4. Nu, doar era stiudentul ei favorit acum! Si cate si mai cate pot povesti eu Lutarimule...

O să vă mirați, dar toate gloabele acestea de la UNATC au doctoratul în cinematografie, unele cu „magna cum laude”! Și sunt acolo de vreo 25 de ani! Și sunt susținute de altele de la Ministerul Educației și Ministerul Culturii! Și de la CNC! Și din politică! Pentru că în continuare se susțin ei între ei, așa obțin finanțare. Și criticii de film, care scriu cronici elogioase acestor rebuturi cinematografice, tot de acolo provin. Singura lor grijă este să nu lase pe cineva din exterior să pătrundă în sistem și să le răstoarne „valorile”.

Dacă sunt câțiva regizori care au reușit să facă filme remarcabile, se datorează doar hazardului, nu învățăturii din facultatea de profil. Selecția la admitere nu are niște criterii de evaluare reală a potențialului candidaților, iar dacă ar avea, nu ar avea cine să le aplice. Așa că admiterea se face pe pile, o spun chiar ei. Cum tot ei spun că se fură ca în codru, iar cadrele didactice nu vin la cursuri.

Li se inoculează studenților ideea că sunt artiști, ca urmare nu trebuie să dea socoteală asupra „creației” lor. Noțiunea de „spectator” este scoasă de la bun început din ecuație. Sunt obligați să-și scrie singuri scenariile, deși nu sunt copți pentru așa ceva. Această traumă are urmări pe termen lung, nu vor mai citi scenariile altora, ci le vor folosi pe ale lor. E și cazul lui Alecs! Și câte alte cazuri, cu zecile, pe care cronicarul de ocazie le tot înșiră pe blogul lui și nu le mai dă de capăt.

Dar și acest cronicar are o vină, ca și alții ca el. În loc să iasă în Piața Mare și să-și alăture vocea celorlalți, preferă să se urce pe un scăunel și să-și țină discursul în fața unui public doar al lui.

S-a mai încercat câte ceva pe acest forum. De exemplu aici: http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101343 , sau aici: http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=10177, dar forțele au rămas dispersate.
Sistemul pe asta se și bazează!