„De ce eu?” - Tudor Giurgiu

[LUTARIM]

De ce a fost Băsescu la film!

Am văzut la tv că Băsescu a fost la lansarea filmului „De ce eu?” al lui Tudor Giurgiu și mi-am pus imediat problema: de ce oare?! De ce, după o pauză de 10 ani, merge tocmai la acest film?!
Subiectul filmului este cunoscut: sinuciderea în 2002 a procurorului Cristian Panait care avea sarcina să-l ancheteze pe procurorul Alexandru Lele pentru fapte de corupție, care de fapt încercase să anihileze o rețea de contrabandă cu produse petroliere.
Eu văd toate filmele românești! Am fost să văd și „De ce eu?” După două ore și cinci minute am aflat brusc de ce Băsescu a ținut să-l vadă!
Pe parcursul filmului se face afirmația că însuși „premierul” comandase oprirea investigațiilor privind contrabanda și eliberarea celor acuzați. Nu mi-am dat seama imediat despre ce premier era vorba, m-am gândit la Boc, pentru că, în acel moment, acțiunea nu era foarte precis plasată în timp, dar putea fi și simplă ficțiune, adică un premier oarecare.
La sfârșitul filmului, într-un insert tipărit, apare afirmația că Premierul Adrian Năstase a fost condamnat pentru fapte de corupție. Iată de ce a fost Băsescu la film! Știa că presa e prezentă și el va apărea la știri pe toate canalele TV, și, cu bună știință, premeditat, a vrut să îndrepte din nou atenția opiniei publice asupra lui Năstase, pentru ca lumea să uite măcar pentru un moment de el, de Alina Bica și de Udrea!
Insinuant, diabolic și provocator nu a comentat prea mult filmul, ca să nu bată la ochi, dar (aproape) toți știm cât de malefic este și cu câtă satisfacție calcă pe mormintele politice ale adversarilor. Rânjetul lui voia să sugereze că la el nu se va ajunge! Nu-mi vine nici acum să cred că un om atât de josnic a fost președintele României timp de 10 ani! Nu-mi vine să cred că există canale tv care și acum îl invită pe Băsescu să manipuleze justiția direct prin televizor, fără nici cea mai mică jenă. Când spune că a protejat-o pe Udrea 10 ani și că o susține și acum pentru că e cinstită, nu face decât să le transmită celor care-i sunt datori, fie și pentru o numire, că e cazul să-l ajute, pentru că știe multe despre ei.
Tudor Giurgiu a căzut în aceeași capcană în care au căzut vreo cinci milioane de alegători care l-au votat pe Băsescu. Au crezut că dacă votează cu opoziția, vor scăpa de aroganța lui Năstase, care îi invita pe adversari să-i numere ouăle.
Rulează acum în cinematografe un alt film românesc, Q.E.D. (Quod Erat Demonstrandum), în care se încearcă condamnarea sistemului opresiv securist ceaușist. Dar acest film este un puștiulică pe lângă ce se întâmplă astăzi! Din păcate, și filmul lui Giurgiu este depășit de evenimentele care au urmat în epoca Băsescu, după sinuciderea procurorului Panait. Știrile zilnice bat filmul! Ba constat că se propune încurajarea filmului politic românesc. Doamne ferește! Vom avea variațiuni pe aceeași temă!
Din păcate, în momentul în care pe ecranul cinematografului apare numele lui Adrian Năstase, singurul nume real pomenit, valoarea filmului scade brusc la un sfert! Aceasta pentru că se face o asociere directă, falsă, neadevărată și nedreaptă cu acele evenimente, iar românii știu asta. Mai mult decât atât, Năstase este chiar el un alt „caz Panait”, încercând să se sinucidă. Pe de altă parte, filmul vrea să dea senzația că a fost eradicată corupția, când în realitate a înflorit după Adrian Năstase. Numele acestuia pe ecran și prezența la film a lui Băsescu cred că nu vor aduce spectatori, ci dimpotrivă!
Tudor Giurgiu, ca să iasă din capcana în care a fost împins, sau a căzut singur, ar trebui să realizeze un alt film, de data aceasta privind „cazul Adrian Năstase” și să se pregătească pentru epopeea „Traian Băsescu, deținătorul celor 5 chei ale Justiției”.
Dar trebuie să se grăbească, evenimentele se precipită vertiginos!
Nu știu cât succes va avea în țară, dar în străinătate va avea, la categoria „ Noi suntem ultimii oameni!”.
Ca film, nu am prea multe comentarii pentru „De ce eu?”.
Deși a durat mai mult de două ore, cunoșteam subiectul și deznodământul, nu pot spune că filmul a fost plictisitor. Probabil din curiozitate. Seamănă, însă, cam prea mult cu cele americane de acum 50 de ani despre corupția la vârf! Interpretarea personajului principal Cristian este firească, spre deosebire de cea a personajului Leca. Figurile foarte cunoscute ale actorilor Virgil Ogășanu și Dan Condurache, deși impunătoare ca superiori ai lui Cristian, micșorează simțitor acel „verite” necesar unui „caz real” sau „reconstituire”, conferit de actorii necunoscuți sau bine machiați, dar poate numai pentru mine, care nu merg la film să iau autografe. Pe lângă aceștia, ca superior al lui Cristian, Mihai Constantin pare mult prea tânăr, sau Emilian Oprea poate prea matur. Robert Turcescu joacă rolul unui moderator tv. S-ar putea chiar mai mult de atât! Felicitări pentru „mătușă”! Coloana sonoră surprinzător de bună, față de alte filme românești.
Aceasta în contextul în care Tudor Giurgiu insistă asupra interioarelor insalubre și exterioarelor jerpelite, specifice filmului românesc, și ține să nu-i intre în cadru Dacia Logan, pentru că nu apăruse încă în 2002. Cred că ar fi fost mult mai simplu să nu plaseze acțiunea atât de precis în timp și spațiu, și să nu folosească niciun nume real, pentru a-i da filmului perenitate.
Ipocrizia superiorului, care citește un necrolog elogios pentru subalternul său, este un clișeu des folosit, dar încă mai merge! Unele replici sunt prea explicite, cum ar fi: Când șeful îți spune că trebuie să-l faci pe unul, apoi trebuie să-l faci! Am citat din memorie. Chiar și replica: De ce eu?! Și mai ales explicația ulterioară.
Scenele de sex sunt justificate, mai puțin lipsa de reacție a partenerei în momentul când încăperea este luminată de niște faruri și partenerul se ridică și se duce la fereastră în fundul gol.

Aceasta este un comentariu. Al meu. Dacă e film politic, inevitabil facem politică!