"Aurora"

[Coshava]

Io unul sunt probabil asa ... mai nerafinat, mai necultivat, manat de un elan demitizator plus ca am fost nitelus obosit cind am vazut filmul pe HBO seara asta ... dar mai mult de o varianta lalaita, scremuta si incompleta/inconsistenta de "Falling Down" nu am vazut in filmul asta.

Cristi Puiu joaca OK - desi in ceea ce trebuia sa fie "punctul culminant", auto-denuntul de la Politie, e mult prea ... nepasional ( nu stiu daca asta e termenul dar trebuie sa reflectez pentru altul ) pentru a cadra cu ... "clima si ambientul".

[varu]

L-am vazut si eu duminica pe HBO si am fost mai mult decit multumit. Nu cred ca trebuie sa cautam nu stiu ce complexitati dostoievskiene la personajul principal, pina la urma e vorba de proverbialul "Average Joe". Si, la fel ca Adversarul lui Auteuil, personajul lui Puiu se achita cu brio de misiune. Paradoxal, "un om obosit, demotivat si total neinteresat de pamantenii printre care se intampla sa fie", "transmite" asta tocmai ne-transmitind nimic. Reactionind, devii deja "interesat". Viorel e un Patrick Bateman mioritic, daca e sa fac o comparatie un pic fortata. E un vid acoperit de o masca. Motivatiile actiunilor sale nu au la baza profunde framintari interioare. Acele framintari au fost inlocuite de lehamite, plictis chiar. Societatea s-a plictisit de el, el s-a plictisit de societate. Crimele pe care le comite sint simple "gesturi mecanice", plasate undeva dincolo de "bine" si de "rau". Nu exista pic de patima, nici macar in scena finala a confesiunii. Scena respectiva e opusul celei dintre Bucur si Ivanov din Politist Adjectiv. Acolo erau puse pe tapet o multime de lucruri, aici nu se mai dezbate nimic, totul se rezolva "din inertie" - "asterni pe hirtie ceea ce ai facut, eu pina atunci merg la buda". The End.

Mie mi s-a parut ca au existat framantari interioare de-a lungul filmului, nu se explica totul prin lehamite si plictis. Ba mie mi s-a parut cumva contrariul plictiselii/nepasarii si o sa incerc sa explic cumva cu cuvintele mele.
Dupa prima crima (dubla), Viorel cel "palid", tern, inexpresiv pana in acel moment, incepe sa evolueze emotional fata de ce am vazut pana atunci. Incepe sa aiba stari conflictuale cu toti cei din jurul lui, sa caute conflictul, sa ajunga in situatia "sa le-o zica" tuturor cu care intra in contact. O patima exista. I-o zice si actualului concubin al mamei, i-o zice si educatoarei, le-o zice si vanzatoarelor, permanent cauta sa ajunga in situatia sa 'le-o zica' tuturor celor din jurul lui. Incearca sa i-o zica si vecinei mamei, personaj bun la suflet, imperfect, dar impaciuitor. Incepe sa se lege de maioneza din salata Beof, desi obiectiv vorbind, ii pasa tot atat de mult de maioneza din salata Boef ca de pata de inundatie din apartamentul lui de dinainte de prima crima. Dar intre timp ceva s-a schimbat.
E si asta o forma de patima.
Cred ca foarte multi dintre noi ne-am aflat macar o data in viata in situatia in care dorinta noastra profunda, adanca, a fost simpla satisfactie a i-o zice unuia si modul nostru de a manipula respectiva 'conversatie' cu cel de langa noi a fost in acest sens. Chiar daca niciunul dintre noi si nici Cristi Puiu n-am ajuns in final la crima.
Mie mi s-a parut interesant ce a zis Cristi Puiu ca asta nu e un film despre un criminal si crimele lui, ci mai mult tinteste catre imposibiliatea de a comunica. Foarte tare dialogul inainte de a doua (dubla) crima:
"Ce mai face Pusa?"
"Cum adica ce mai face?" (cu sensul de ce ma intrebi asa ceva, ce intrebare prosteasca e asta, interpretarea mea) .... "De ce nu o suni?"
"De ce sa o sun?"
"S-o intrebi ce mai face"
Viorel muta ca la sah ca sa ajunga in postura sa "i-o zica".
Mie toate astea mi se par fix opusul lehamitei si plictisului. E o patima in joc, cu miza asta.

Nu incerc acum "sa ti-o zic", poate fi si asta o interpretare. Mie asa mi s-a parut Viorel.

[djinjis]

corec. ca doar nu tot de plictiseala se duce sa se predea nitel. nici pomeneala. e un contrast aici intre crime si dezvoltarea seaca a povestii, dar personajul nostru e sanatos motivat si inplicat in i9ncheierea socotelilor. Ce n-am inteles eu e cum de avea el permis de port arma, ca targuia relaxat prin magazinul de profil si in acelasi timp comandase o flinta artizanala, pe care parca nici nu o foloseste? n-am fost foarte atent ca ma apuca somnu' de la asa film palpitant.

[Coshava]

Incepe sa aiba stari conflictuale cu toti cei din jurul lui, sa caute conflictul, sa ajunga in situatia "sa le-o zica" tuturor cu care intra in contact.

Na ... o si avand si Cristi Puiu niste ( foste ) frustrarii/admiratii pentru golanii tupeisti de prin scoala generala/liceu ... ... si acuma a vrut sa arate ca "poate si el !".

[rvn]

fost nitelus obosit cind am vazut filmul pe HBO seara asta ... dar mai mult de o varianta lalaita, scremuta si incompleta/inconsistenta de "Falling Down" nu am vazut in filmul asta.

nu vad vreo asemanare intre"cadere libera" si "aurora",cum nu vad nici o asemanare intre Viorel si personajul interpretat de Douglas.motivatia care ii impinge pe cei doi sa o ia razna este alta , la fel si reactiile,chiar daca amandoi, la un moment dat,folosesc arma ca sa se "descatuseze".o fac in mod cu totul diferit...

[Coshava]

nu vad vreo asemanare intre"cadere libera" si "aurora",cum nu vad nici o asemanare intre Viorel si personajul interpretat de Douglas.motivatia care ii impinge pe cei doi sa o ia razna este alta {...}

Mai corect ar fi ceva de genul : motivatia lui DFense e coerent construita pe cind a lui Viorel/Cristi Puiu ... hmmm ... pare eventual a fi ceva de genul : "eu daca vreau sa ma scarpin la <biip>, ma scaprin la <biip> !!".

[margott]

Eu ma tot intrebam in prima jumatate de ora de ce s-o fi distribuit Cristi Puiu in rolul principal, avand in vedere ca n-are cine stie ce veleitati de actor. Ma gandeam c-a fost vreun moft de-al lui. Dupa vreo 3 sferturi din film deja aveam raspunsul. Puiu are o mimica a fetei si o gestica perfecta (sau aproape perfecta) pentru rolul dezechilibratului care aparent duce o viata normala, isi zugraveste apartamentul, face niste drumuri de colo-colo, mai mananca, mai o intalnire cu mama, mai un incident cu vecinii din bloc. Per total mi-a placut, desi e lung, desi e lipsit de detalii, cel putin la inceput, insa aici e tot farmecul, parca iti intinde un fir si tu trebuie sa-l apuci si sa-l urmezi fara sa stii unde vei ajunge.

[Windom]

Daca aveti un pic de rabdare, primiti citeva raspunsuri aici:
http://www.youtube.com/watch?v=gKns57bGxCA

[Federico]

^THIS!!!

[Mercutio]

am vazut si eu Aurora in doua reprize. traduc un fragment din articolul despre film aparut in Cahiers du cinema din martie, ca ei le zic mai bine.

"Incapatanarea cineastului demiurg (este in centrul fiecarui plan) de a livra programul sau narativ si conceptual (un discurs in etape, dar care opune spectacularului si empatiei, dezgolirea, intinderea si asteptarea) intareste coerenta unui demers adesea discret virtuos, mai ales in modul aparent calm de a plasa camera alerta in vestibulele apartamentelor, de a observa printre usi si de a reusi sa duca la capat scene numarand pana la o duzina de personaje.
Dar daca fiecare scena, luata individual, probeaza un bun ritm, intregul este departe de a fi la fel de concludent ca marile reusite ale cinemaului romanesc: Moartea Domnului Lazarescu, dar si Politist, adjectiv de Porumboiu, care cu premise destul de apropiate se dovedeau mult mai surprinzatoare. Discursul esueaza in a transcende linearitatea actiunilor si de a produce un adevarat elan narativ. Spre deosebire de Lazarescu, Aurora sufera de o lipsa de contrast si dinamica intre intriga si fundal, incat ansamblul abia accede la dimensiunea tabloului social si moral. De unde impresia unei opere monocromatice, destul de ingrata vizual, zugravind in gri mizantropia si nefacand decat foarte putin apel la o ironie salvatoare, in mod exceptional la sfarsit, cand abnegatia spectatorului se vede recompensata de cateva tuse de umor absurd. "

[Chambord]

Un fleac. L-au ciuruit. Frantzujii in jeneral.
http://www.allocine.fr/film/fichefil...tiques/presse/

Si nu pot sa zic ca n-au dreptate. Cat naiba poate sa mai tina scamatoria asta ? Hitch zicea ca cinema is life with the dull bits cut out. Aurora e dull bits with life cut out.

[Windom]

Or maybe, for some folks, life is plain dull.

[Mercutio]

Un fleac. L-au ciuruit. Frantzujii in jeneral.
http://www.allocine.fr/film/fichefil...tiques/presse/

Si nu pot sa zic ca n-au dreptate. Cat naiba poate sa mai tina scamatoria asta ? Hitch zicea ca cinema is life with the dull bits cut out. Aurora e dull bits with life cut out.

acum a aparut in Franta la cinema, de aia toti isi dau cu parerea (sau cu review-ul). totusi, nu l-au ciruit prea tare, i s-au dat si cate trei stele.
ce ma enerveaza pe mine e ca unii, mai ales de-ai nostri, vor sa ni-l bage pe gat drept capodopera.
m-am uitat si la emisiunea lui Patapievici, cea postata de Windom. ma cam dezamageste tipul. il scoate nici mai mult nici mai putin decat cel mai filozofic film romanesc, fara sa indice pana la sfarsitul emisiunii vreo idee filozofica importanta care reiese din film. spune ceva de intensitatea privirii lui Puiu si despre vorbele de la sfarsit, care sunt, chipurile, foarte impresionante: " nu puteam sa las lucrurile asa cum erau". asta e raspunsul lui viorel cand e intrebat de ce a comis crimele. intrebarea mea e de ce? de ce nu le putea lasa asa cum erau? din film nu reiese de ce.
vorbele astea reprezinta de fapt dovada sigura ca viorel era nebun. spune pe un ton calm ca ceea ce a facut era necesar. insa dupa felul in care e prezentat Viorel de-a lungul filmului se intelege ca era un om cat se poate de normal. ori aici scartie persnoajul lui Puiu. nu trebuie sa fii psiholog ca sa iti dai seama ca nu poate exista un soi de nebunie care se manifesta doar prin omucidere. tipul e normal, doar ca din cand in cand mai omoara oameni. e aiurea sa ne prezinti ore intregi personajul in prim plan, ocupandu-se de lucruri cat se poate de banale si cotidiene, ca si cum ar fi un robot care actioneaza dupa un program software. ca si cum totul se petrecea exclusiv in mintea lui, iar resentimentele, razbunarea, frustrarea, ura nu au nici exprimare exterioara. nu zic acuma sa ni-l fi prezentat dandu-se cu capul de pereti, urland sau distrugand lucruri prin casa. exista mijloace mai subtile. insa asa cum e construit n-are nici o temelie. nu sta in picioare. parerea mea.

[Windom]

" nu puteam sa las lucrurile asa cum erau". asta e raspunsul lui viorel cand e intrebat de ce a comis crimele. intrebarea mea e de ce? de ce nu le putea lasa asa cum erau? din film nu reiese de ce.

Fiindca iarba trebuie sa fie verde iar cerul albastru. Nu e un film care sa-ti ofere confortul ideilor si teoriilor net trasate. E un film pe care trebuie sa-l intilnesti la jumatatea drumului. Poate Viorel e nebun, poate nu. Asta depinde de cum il vede fiecare. Nu trebuie sa fii nebun ca sa ucizi. Iar ritmul filmului e impus de personaj. Nu e spectaculos, iar de interesant e atit de interesant pe cit e Viorel. Puiu nu-ti ofera entertainment, spectacol, nu te binedispune. Nu iti da solutii ori explicatii. Iti ofera trei ore de film, trei ore greu de suportat pentru unii. Dar e singurul mod prin care poti intelege personajul. Fiindca daca nu te supunea la cazne, priveai detasat ciudatenia asta de personaj. Asa, te transpune in universul lui. Si nu e placut. Dar asta nu inseamna ca filmul e prost.

[margott]

" nu puteam sa las lucrurile asa cum erau". asta e raspunsul lui viorel cand e intrebat de ce a comis crimele. intrebarea mea e de ce? de ce nu le putea lasa asa cum erau? din film nu reiese de ce.

Pentru ca e nebun. Un gest facut de un om nebun nu are logica decat in capul lui.

Mie mi s-a parut filmul mai interesant asa, cu minim de informatii, iti lasa imaginatia sa lucreze, sa brodeze. Cand ti se serveste totul cu lux de amanunte, o parte din provocare dispare, in orice caz mi se pare mai interesant un film de genul puzzle decat unul care iti comunica toate informatiile de la bun inceput. Provocarea in filmul asta, asa cum am inteles eu filmul lui Puiu, e tocmai ca personajul face gesturi absolut normale prin care iti induce ideea ca ai in fata ta un om asolut normal. Si tocmai pentru ca la inceput ti se pare ca-i normal, incepi sa te intrebi pe parcurs de ce sta la panda in fata unei case, pe cine spioneaza si ce vrea sa faca cu arma pe care o ascunde in geanta de voiaj, mai exact cui i-a pus gand rau. Era interesant sa aflam in final, in detaliu, si de ce divortul i-a scurt-circuitat creierul atat de tare incat a luat-o razna, dar orice explicatie ar fi oferit Puiu, n-ar mai fi contat prea mult pentru poveste si n-ar fi schimbat traiectoria personajului, faptul se consumase.

[rvn]

cred ca ceea ce-i deranjeaza pe unii, nu este filmul, fiindca,zic si eu, e bun, macar prin faptul ca reuseste sa tina spectatorul aproape pana la final in speranta ca se va deslusi motivul acestei actiuni nebunesti. deci, cum spuneam, pe carcotasi ii deranjeaza insolenta lui Puiu. cum adica? tipul asta, care este un regizor autodidact, are tupeul de a interpreta si propriul personaj?
poate ca unii sufera de prea multa necesitate de a vedea cutare sau cutare fata de actor in filme, ca o garantie a reusitei interpretarii acelui rol. Viorel nu este un personaj creat special pentru Puiu, predestinat. a fost o alegere din mers si cred ca a riscat destul de mult cand a facut-o, nu ca n-ar fi avut pana la urma inspiratia de a gasi pe cel mai potrivit actor profesionist s-o faca, ci pentru ca, poate, el chiar a vrut sa experimenteze cu ocazia acestui film, limitele pana la care ar putea ajunge, daca printr-o conjunctura oarecare, viata l-ar pune si pe el in situatia lui Viorel.
cred ca numai cei care isi pierd cu adevarat echilibrul cand familia se destrama, ii pot intelege pe deplin motivatia lui Viorel.restul, doar pot emite pareri. iar Puiu si-a permis luxul sa se mai joace putin de-a"nebunul", ca o extensie a perioadei cand, el insusi, a fost depresiv.

[Mercutio]

..Provocarea in filmul asta, asa cum am inteles eu filmul lui Puiu, e tocmai ca personajul face gesturi absolut normale prin care iti induce ideea ca ai in fata ta un om asolut normal. ..

pai aia e, personajul e de fapt nebun de la bun inceput. de aceea mi se pare prost construit, neverosimil. ar fi fost intr-adevar o provocare daca naratiunea s-ar fi desfasurat din punctul de vedere al altui personaj, care n-ar fi avut acces la tot ceea ce se intampla cu Viorel. dar povestea se desfasoara din punctul lui de vedere. il vedem in continuu, aproape 3 ore (facand dus, aranjadu-si discurile, umbland prin casa, etc., vorbind cu vecinii sau alte persoane) fara ca vreo fapta sa tradeaze cat de putin vreo anormalitate. nici macar dupa ce impusca primele doua persoane nu-ti dai seama ce e cu el, ai impresia ca o face din vreun interes material sau ceva. iar la sfarsit aflam, prin vorbele respective, ca e nebun. ca in capul lui fuctioneaza altfel de justitie, altfel de morala.
nu era neaparat ca autorul sa ne arate explicit ca e nebun, dar ar fi putut, in loc sa-l dezvolte unilateral, sa insereze niste gesturi sau niste lucruri iesite din comun, mai ciudate, inexplicabile pe moment, dar care ar fi capatat sens la sfarsit cand afli ca e nebun. povestea ar fi fost mai inchegata, personajul mai conturat, as zice eu.

[margott]

il vedem in continuu, aproape 3 ore (facand dus, aranjadu-si discurile, umbland prin casa, etc., vorbind cu vecinii sau alte persoane) fara ca vreo fapta sa tradeaze cat de putin vreo anormalitate.

Dar tot ce face el e bizar, inca de la inceput. De pilda, panda; se piteste dupa masini si pandeste ceva, ala e primul semn al deviatiei comportamentale. Apoi isi pregateste o arma; cati oameni sanatosi la cap umbla cu arme ? Mai ales ca e clar ca Viorel are de gand sa o si foloseasca. La un moment dat are un conflict absurd cu niste vanzatoare la un magazin, ghicesti paranoia personajului care crede ca persoana pe care o cauta el este ascunsa de vanzatoare. In plus, am scris si mai sus, cred ca Puiu tocmai de aceea s-a distribuit singur in rol, are o privire fixa, inexpresiva, de om nebun. E adevarat ca poate in timpul filmului nu prea iei in seama toate gesturile lui, dar la final, gandind retrospectiv, gasesti mai multe ciudatenii in atitudinea lui.

[rvn]

pai aia e, personajul e de fapt nebun de la bun inceput. de aceea mi se pare prost construit, neverosimil. ar fi fost intr-adevar o provocare daca naratiunea s-ar fi desfasurat din punctul de vedere al altui personaj, care n-ar fi avut acces la tot ceea ce se intampla cu Viorel. dar povestea se desfasoara din punctul lui de vedere. il vedem in continuu, aproape 3 ore (facand dus, aranjadu-si discurile, umbland prin casa, etc., vorbind cu vecinii sau alte persoane) fara ca vreo fapta sa tradeaze cat de putin vreo anormalitate. nici macar dupa ce impusca primele doua persoane nu-ti dai seama ce e cu el, ai impresia ca o face din vreun interes material sau ceva. iar la sfarsit aflam, prin vorbele respective, ca e nebun. ca in capul lui fuctioneaza altfel de justitie, altfel de morala.
nu era neaparat ca autorul sa ne arate explicit ca e nebun, dar ar fi putut, in loc sa-l dezvolte unilateral, sa insereze niste gesturi sau niste lucruri iesite din comun, mai ciudate, inexplicabile pe moment, dar care ar fi capatat sens la sfarsit cand afli ca e nebun. povestea ar fi fost mai inchegata, personajul mai conturat, as zice eu.

reciteste, te rog, mesajul, inceputul si apoi finalul lui..
pe undeva, n-ai logica. sau, poate....nu te-ai exprimat convingator...

[varu]

Dar tot ce face el e bizar, inca de la inceput. De pilda, panda; se piteste dupa masini si pandeste ceva, ala e primul semn al deviatiei comportamentale. Apoi isi pregateste o arma; cati oameni sanatosi la cap umbla cu arme ? Mai ales ca e clar ca Viorel are de gand sa o si foloseasca. La un moment dat are un conflict absurd cu niste vanzatoare la un magazin, ghicesti paranoia personajului care crede ca persoana pe care o cauta el este ascunsa de vanzatoare. In plus, am scris si mai sus, cred ca Puiu tocmai de aceea s-a distribuit singur in rol, are o privire fixa, inexpresiva, de om nebun. E adevarat ca poate in timpul filmului nu prea iei in seama toate gesturile lui, dar la final, gandind retrospectiv, gasesti mai multe ciudatenii in atitudinea lui.

La faza asta eu sunt de acord cu margott.
Mie mi s-a parut foarte clar de-a lungul filmului ca avem de-a face cu un nebun, sunt zeci de gesturi, priviri, reactii mai voalate sau pe fata in afara scenelor crimelor, gesturi care dezvolta spectatorului psihoza din capul personajului.
E extrem de chichiricios si de o minutiozitate bolnavicioasa in orice gest pe care il face, parcheaza volkswagenul si se intoarce de doua ori sa verifice naiba stie ce, verifica un minut pana si banal sandwich cu branza, verifica o conserva de zici ca-i gadget, are mania controlului si psihoze in cea mai banala conversatie (ar fi in stare sa ceara Pusei trei plase pana sa gaseasca una buna 'sa nu se sifoneze' hainele), are ipohondrii (scena de la dus) - astea-s mai voalate - pana la gesturi care arata nebunia pe fata: cum isi probeaza pusca, cum vorbeste cu socru-su la impartirea apartamentului, cum se rasteste la o copila colega cu fie-sa ('si tu ce te uiti asa?'), cum se comporta in magazinul de haine, o scena total absurda.


Mie mi s-a parut minutios construit, in ciuda formei eliptice ca sa zic asa, par ca ar fi aceleasi gesturi banale in loop, dar fiecare scena aduce o picatura de nebunie in constructia unui psihopat.
Eu il consider un film foarte bun, l-am vazut de doua ori si as fi in stare si la a treia vizionare sa gasesc lucruri care mi-au scapat sau pe care le-as interpreta altfel si mi-a placut ce a zis Puiu
in emisiunea aia cu Patapievici ca anumite lucruri din film s-au intamplat in afara controlului lui, au fost puse asa de ursita (n-a folosit cuvantul asta, il parafrazez eu), de facerea cinemaului, naiba stie de ce, de ceva in afara controlului regizorului.

Nu-s de acord cu Chambord, Aurora e cinema extrem si foarte special, trebuie sa ai multe coa#$ sa faci un asa film in felul in care l-a facut Puiu. Eu pe Puiu il consider cel mai valoros regizor din Noul Val, peste Mungiu sau Porumboiu.