Drive

[Hattifnatt]

All the small things

[Mercutio]

.... tracking-ul oblic ascendent si ofensiv al camerei ....

cred ca se numeste travelling. scuze. continua!

[Federico]

Pai, si care-i diferenta?
Ambele-s corecte, sunt doua fatete lingvistice echivalente ale aceluiasi concept.
http://en.wikipedia.org/wiki/Tracking_shot
http://fr.wikipedia.org/wiki/Travelling

scuze. continua!

Stiu ca m-am adresat fanilor cu a doua idee si ca tu nu esti unul din ei, dar daca poti sa contribui si tu cu ceva nu pregeta s-o faci, ca nu ma supar deloc. Sunt sigur ca exista si cateva chestii care ti-au placut.
Prima idee (comentarea eseului) nu te intereseaza?

All the small things

Adica?
Numai bine spuneai ceva la subiect?

[Mercutio]

Pai, si care-i diferenta?
Ambele-s corecte, sunt doua fatete lingvistice echivalente ale aceluiasi concept.
http://en.wikipedia.org/wiki/Tracking_shot
http://fr.wikipedia.org/wiki/Travelling

da, ai dreptate. n-am intalnit termenul pana acum, desi am citit cateva carti si pe franceza si pe engleza pe tema asta. tracking era o functie in grafica pe computer. de fapt, complet, e tracking shot
si se limiteaza doar la miscarea camerei pe un carucior cu pe sine. "Tracking shots, however, cannot include complex pivoting movements, aerial shots or crane shots."
Deci travelling cuprinde toate miscarile camerei, idiferent de suport, mai putin cele in jurul axei verticale sau orizontale, care se numesc panning.

[Mercutio]

Stiu ca m-am adresat fanilor cu a doua idee si ca tu nu esti unul din ei, dar daca poti sa contribui si tu cu ceva nu pregeta s-o faci, ca nu ma supar deloc. Sunt sigur ca exista si cateva chestii care ti-au placut.

am citit vreo jumatate de articol.
n-am gasit nici un argument viabil (pentru mine).
autorul sustine in principiu ca Refn e un cineast mare iubitor de filme si ca asta se reflecta in filmul acesta. dupa care incepe sa faca o lista de evocari la care trimite filmul Drive.
tocmai asta e problema, cel putin pentru mine, filmul imi evoca prea multe alte filme pentru a-i mai ramane vreo farama de originalitate.
e vorba de intertextualitate (cum spunea un critic de prin anii 70). fiecare text este un intertext (in literatura, in film), e normal.
in orice film, la diferite nivele, regasim influente, citatii, forme, formule, din cultura precedenta.
e conditia oricarui film (sau text).
pentru a fi original, pentru ca opera sa nu fie o re-productie ci o productie, aceste influente trebuie sa fie bine diseminate. Godard, Tarantino si ei erau mari iubitori de filme. Au bout de soufle, Pulp Fiction sunt la randul lor pline de intertext. dar trebuie sa sapi ceva ca sa il gasesti, nu-ti sare in ochi la prima vizionare. nu e cazul cu Drive, unde la fiecare doua minute descoperi o pastisa din alt film.

[Kriss_Kringle]

Asta m-a enervat si pe mine la Drive.Competent din punct de vedere estetic,cu influente din filme clasice dar nu se chinuie sa le ia si sa le transforme in propriile idei.Ele sunt pe ecran ca acele 2 poze cu aceeasi persoana caruia ii lipsesc sau i se adauga niste accesorii sau trasaturi si tu trebuie sa le identifici.In afara de lucrurile astea pentru mine filmul a fost gol pentru ca nu mi-a pasat de nici un personaj daca moare sau traieste,pur si simplu nu-mi starneau interesul.
Ca tot zicea Federico de filmele cu supereroi ca n-au nici o miza,aici cam ce miza are Drive?Daca stai sa te gandesti si el poate fi categorizat ca un film cu supereroi sau ca basm si nu e tot un exemplu extrem de simplist intre bine si rau?

[bremen1980]

L-am revazut si eu saptamana trecuta si parca s-a mai dus din farmecul lui.E clar ca este un film bun dar parca-i lipseste ceva .Acel ceva care sa-l propulseze printre capodopere.Un film care merge mai bine la urechi si la ochi dar care uita sa mai coboare si pe la inima.

[Kriss_Kringle]

Pentru mine deja a devenit frustrant sa urmaresc filmele lui Refn,mai ales de cand abordeaza stilul asta vizual doar pentru ca e prea lenes ca sa contribuie cu un scenariu competent.E clar ca e un regizor talentat dar de ce n-a ramas baiatu' asta la stilul din trilogia Pusher nu inteleg.Initial,as zice ca i-a mers cu Bronson,care daca nu ma insel a fost si primul art house film pe care l-a facut dar e deja la al 3-lea in aceeasi nota si ceva imi spune ca gagiu' devine un one trick pony.

Stil excelent.

Scenariu mediocru

The End

[Federico]

am citit vreo jumatate de articol.
n-am gasit nici un argument viabil (pentru mine).
autorul sustine in principiu ca Refn e un cineast mare iubitor de filme si ca asta se reflecta in filmul acesta. dupa care incepe sa faca o lista de evocari la care trimite filmul Drive.
.

ok, ma bucur ca intri-n joc. Ai terminat textul?
Si eu am ceva dificultati in asimila conexiunile factute de autor pt a-si sustine afirmatia de pe frontispiciul textului: Nicolas Winding Refn’s Drive is about the rush of movies. drept pt care vreau sa-l reiau cel putin inc-o data. Dar mai sunt si alte detalii care, de fapt, ma intereseaza chiar mai mult decat concluzia absoluta.

tocmai asta e problema, cel putin pentru mine, filmul imi evoca prea multe alte filme pentru a-i mai ramane vreo farama de originalitate.
e vorba de intertextualitate (cum spunea un critic de prin anii 70). fiecare text este un intertext (in literatura, in film), e normal.
in orice film, la diferite nivele, regasim influente, citatii, forme, formule, din cultura precedenta.
e conditia oricarui film (sau text).
pentru a fi original, pentru ca opera sa nu fie o re-productie ci o productie, aceste influente trebuie sa fie bine diseminate. Godard, Tarantino si ei erau mari iubitori de filme. Au bout de soufle, Pulp Fiction sunt la randul lor pline de intertext. dar trebuie sa sapi ceva ca sa il gasesti, nu-ti sare in ochi la prima vizionare. nu e cazul cu Drive, unde la fiecare doua minute descoperi o pastisa din alt film

Nu vreau sa discutam care-i limita dupa care incepe acel "prea multe" referinte fiindca-i "prea mult" subiectivism la mijloc. Pe mine unul nu ma deranjeaza cazul lui Drive. Filmele timpurii ale lui Michael Mann la care face trimitere in mod deosebit filmul nici macar nu le vazusem. Abia dupa Drive si prin Drive am ajuns la ele. Faza cu "la doua minute" e o exagerare obraznica, stii bine. Iar in legatura cu faptul ca citatele abunda aici mai ceva decat la campionii abuzarii de citate este : 1) necesar, fiindca - discutand in acceptia perspectivei autorului eseului - filmul chiar despre asta este: despre natura Filmului; si 2) un argument in sprijinul originalitatii. Dar sa trecem peste astea catre prezumtiile concrete si socante ale eseului.

a) Like in Mr. Arkadin, where the title character is first seen at a masquerade, masks are an important motif in Drive. The film is asking us, “What is the character of this character?” We see the Driver’s stunt-mask, meant to replicate a bald-headed action hero movie-star; a Jack-o-Lantern mask worn by a child, which the Driver responds to by saying, “Scary,” nodding to its classical function; the actor Ron Perlman, playing the brash Jewish pizzeria gangster Nino, is famous for his unforgettable mask-like visage; and an actor’s reputation, like that of comedian Albert Brooks, acts as its own mask, working against our own expectations, being that his character, the mob boss Bernie Rose, is the film’s key heavy, functioning as both the Driver’s antagonist and double.

Ce parere ai despre asta? Si nu numai tu, vreau sa aud cat mai multe pareri. Mie mi se pare trasa de par. Daca tot se mergea pe motivul asta nu trebuiau mulate pe el si celelate personaje centrale?

b) Drive opens with a map that the Driver has himself penciled, indicating that this world is his own creation.

Din nou o inferenta destul de fortata zic eu.

c) There’s a marked incoherence and dreamy uncanniness to Drive, much like I first experienced with Blue Velvet [...] Like in Lynch's 1986 film, we are dwelling in a place that is governed dually by dream-sense along with the myths implanted by our popular, and sometimes underground, culture. The result is not a parody, but a new dream and a new world where the story is tied more to emotion than to words. Towards the end, when the Driver calls the woman he loves, it's strikingly like when Jeffrey Beaumont (Kyle MacLachlan) calls Sandy (Laura Dern) in Blue Velvet. Its function feels less narrative than musical. The story transcends the plot.

?? Doar un da sau un nu. Comentariile sunt optionale.

d)Like Pinocchio, the Driver – who seems so machine-like (indeed, he is perfectly attuned to cars, unlike the awkwardness in his interactions with other people) – wants to be a real boy, a real human being with normal relationships of love and companionship

Ok, asta e primul paragraf deocamdata. Sa-mi spui daca mai ai chef sa continuam.

[Federico]

Ca tot zicea Federico de filmele cu supereroi ca n-au nici o miza,aici cam ce miza are Drive?

Ce-i aia miza?

Stil excelent.

Scenariu mediocru

The End

Granita dintre stil si continut nu-i atat de usor de delimitat.

[Liviu-]

Granita dintre stil si continut nu-i atat de usor de delimitat.

+1 In ultimele luni mi s-a intamplat mult mai des sa rezonez cu stilul, adica imi extrag ideile si sentimentele exact din modul in care sunt prezentate. Imaginea, muzica, modul de miscare al camerei au devenit foarte importante pentru mine, uneori poate chiar mai importante decat cuvintele (Tree of Life e un bun exemplu).

Drive l-am revazut acum doua zile si mi-a placut cel putin la fel de mult ca prima oara.

Ce-i aia miza?

Miza e in coltii unui caine care se indreapta spre carnea ta, nu in eleganta saltului sau. E diferenta intre o chelnarita care iti ureaza pofta buna si mama ta care iti ureaza pofta buna. E distinctia intre un test de personalitate si testul de intrare la facultate. Miza apare cand te-ai pierdut pe un munte, e ger, se face noapte si descoperi ca smartphonul super cool pe care l-ai luat la oferta de la Zapp, nu are acoperire acolo.

[Kriss_Kringle]

Granita dintre stil si continut nu-i atat de usor de delimitat.

Eu zic ca e foarte usor de delimitat in cazul lui Drive pentru ca in afara de stil, cam ce altceva mai are?Joc actoricesc extraordinar nu,dialoguri inteligente nu,scenariu original/captivant nu.In final ramane doar adunatura de influente din filme de-a lungul anilor, care au avut parte de personaje masculine emblematice/macho/cool.Cand nu te ajuta scenariul apelezi la actori sa-ti duca in carca filmul prin jocul lor,dar aici nu functioneaza nici una din ele din punctul meu de vedere.

[Mercutio]

...Faza cu "la doua minute" e o exagerare obraznica, stii bine. ..

oeuf course , pentru a sublinia ideea.

cat despre intrebarile tale, imi pare rau, dar imi scapa sensul unor fraze ca acestea:

... filmul chiar despre asta este: despre natura Filmului...

sau

The film is asking us, “What is the character of this character?” .... which the Driver responds to by saying, “Scary,” nodding to its classical function;

autorul articolului s-a etichetat de la bun inceput cu o afirmatie care m-a pus in garda:
"Some critics and audiences have accused Drive of being shallow, existential noir posturing. This is a reading displaying a viewer’s own shallow interpretation of material that is, I believe, ample in breadth as it is intimately controlled by the director's reigns."

ceea ce face el e o greseala pe care doar criticii amatori o fac. intra pe un teren foarte alunecos, cel al interpretarii. aici, nene, poti s-o tii asa la nesfarsit. problema e ca putini te iau in serios.
as vrea sa aflu cateva argumente privind regia, ce criterii au avut cei de la cannes, de exemplu, nu speculatii.

[Federico]

In legatura cu prima nelamurire, ma refeream la asta: Nicolas Winding Refn’s Drive is about the rush of movies. It’s about the love a moviegoer has for film and the tragic maze the moviegoer constructs in that love and addiction, placing him on a tense border with reality.


La a doua sunt in ceata si eu. Adica, inteleg noima explicita a acelei adunaturi de cuvinte dar nu vad ce relevanta avea mentionarea acelei informatii pentru urmarirea ideilor filmului.

ceea ce face el e o greseala pe care doar criticii amatori o fac. intra pe un teren foarte alunecos, cel al interpretarii. aici, nene, poti s-o tii asa la nesfarsit. problema e ca putini te iau in serios.
as vrea sa aflu cateva argumente privind regia, ce criterii au avut cei de la cannes, de exemplu, nu speculatii.

Pai, de ce sa nu-l iei in serios daca-ti aduce argumente? Nu tre' sa-l crezi pe cuvant pe criterii de autoritate. Cum ai face cu filmmaker-ul insusi, de exemplu. Asta ai vrea tu, nu? Sa mergi la sigur pe ce spune autorul cu gura lui ca a vrut sa puna in film. Insa Bordwell ne invata ca mai intelept decat sa intrebi "ce a vrut sa spuna autorul?" sau "de ce a bagat autorul elementul asta in cadru?", este sa intrebi "cum imi afecteaza perceptia mie perceptia filmului prezenta respectivelor elemente?". Si in cazul asta nu mai exista speculatii. Sau exista doar speculatii. Iar parerea autorului nu e cu mult mai pregnanta decat a unui spectator oarecare.

In fine, mai erau multe afirmatii absolut dement de pretentioase ale recenzentului nostru, insa daca nu va intereseaza... maybe it's for the best sa le rumeg eu singurel validitatea si sa nu astept la altii.
De exemplu (unele din preferatele mele):

Retreading back to the bloody elevator, after Irene has walked away in horror from the Driver’s boiled-over rage, Refn shows the Driver breathing in slow motion, the Scorpion on his back seeming to be a living entity after its impulses have fed on prey. The Driver transcends his references and becomes a new cinema god.

The Driver, like the audience, is safe by the window -- or the screen. But when the plot shifts gears, and gangster assassins surround a hotel room where he’s held up with the duplicitous moll Blanche, the window is busted open. The lines between fantasy and reality are broken, baptized in blood. The Driver kills his assailants with stunning reflexivity, his face streaked with red. He looks behind him and sees that bathroom window, shot open, the air blowing in. The screen has opened up and his badass fairy tale unfurls.

Si nu duc deloc lipsa de plauzibilitate...

Miza e in coltii unui caine care se indreapta spre carnea ta, nu in eleganta saltului sau. E diferenta intre o chelnarita care iti ureaza pofta buna si mama ta care iti ureaza pofta buna. E distinctia intre un test de personalitate si testul de intrare la facultate. Miza apare cand te-ai pierdut pe un munte, e ger, se face noapte si descoperi ca smartphonul super cool pe care l-ai luat la oferta de la Zapp, nu are acoperire acolo.

Stil excelent, relevanta analogiei pt notiunea de miza in cadrul unu film - mediocra.

dialoguri inteligente nu.

- Where should I put this?
- Uhh.. in the kitchen.

[Mercutio]

Pai, de ce sa nu-l iei in serios daca-ti aduce argumente? Nu tre' sa-l crezi pe cuvant pe criterii de autoritate. Cum ai face cu filmmaker-ul insusi, de exemplu. Asta ai vrea tu, nu? Sa mergi la sigur pe ce spune autorul cu gura lui ca a vrut sa puna in film.

pentru ca argumentele lui schioapata.
eu n=am zis ca nu trebuie sa interpretezi, dar cand o faci trebuie sa ai repere culturale, mitice, istorice, filmice, bine fundate, iar legaturile catre acestea sa fie solide.
analiza textuala, structuralismul, decodarea, au limitele lor.
tipul acesta cu blogul lungeste pelteaua.
pleaca de la imaginea scorpionului pe geaca soferului si tot se intinde, batand apa in piua, nu se mai opreste. parabola cu scorpionul si cu broasca testoasa, o stii? ce reiese de aici? ca daca tipul avea desenat un scorpion pe geaca trebuie sa intelegem ca avea o fire violenta? ce sa spun, foarte subtil. cine era broasca testoasa?
ajunge apoi la secventa de inceput din The Wild Bunch:

<<But the scorpion, coupled with Drive’s shocking violence, most reminded me of the opening from Sam Peckinpah’s The Wild Bunch, where we see a scorpion fighting, and being consumed by, a horde of desert ants >>

da, si ce daca ii aduce aminte? trebuie sa luam la rand toate filmele in care apare un scorpion? trebuie cumva sa urmarim si documentarele pe discovery cu insecta, pentru a gasi intelesul filmul acesta?
si tot asa si pe dincolo, dai la greu, vai ce coincidenta!

<<(I was struck by the coincidence that Drive was released the same weekend as Rod Lurie’s remake of Peckinpah’s Straw Dogs. I haven’t seen Lurie’s film, so I won’t dismiss it out of hand, but it is nevertheless interesting given the effect Drive is having on people, whereas I haven’t read of any controversies regarding the new Straw Dogs).>>

tipul asta bate campii big time.
fedie, eu nu te inteleg, de ce nu citesti ceva serios?
de ce iti pierzi vremea cu bloguri si autori dintr-astia obscuri.
citeste-l pe bordwell daca tot te-ai apucat.
vezi ca are si un site foarte pus la punct:
http://www.davidbordwell.net/

Imi place - oh, boy, o ador pe-asta - cadrul care surprinde rezolutia ambuscadei din camera de hotel, cu chipul driverului aproape exhaustiv inrosit de sange, cu ochii stupefiati de socul incercarii, cum protrude din penumbra unui perete inspre zona de close-up a camerei (de filmat) stationand cateva clipe si apoi retragandu-se la loc, totul captat in ralenti.

Acum cativa ani am fost martor la un accident real de masina. Un Ford a derapat si a intrat intr-un zid. Soferul si-a spart capul, sangele ii curgea pe fata. Cred ca a fost ok, ca era constient, dar evident socat & stuff. Sigur ca si pentru mine a fost un mic soc de moment, dar n-a insemnat practic nimic pana la urma. Daca in schimb as fi aflat ca un prieten sau o persoana apropiata ar fi avut accidentul ala, ar fi fost cu totul altceva. Asta e treaba cu "miza", efectul e cu totul altul cand ai un atasament emotional real fata de personaje.

[anaemona]

In legatura cu prima nelamurire, ma refeream la asta: Nicolas Winding Refn’s Drive is about the rush of movies. It’s about the love a moviegoer has for film and the tragic maze the moviegoer constructs in that love and addiction, placing him on a tense border with reality.

Am vazut si eu filmul, intr-un final de an, dar ma abtin deocamdata, in primul rind pentru ca s-a scris enorm de mult despre el.

Federico, nu pricep ce vrea sa spuna pasajul asta si pace. Sint de acord ca in ziua de azi exista o isterie a filmelor si exista isteria de a vedea filme, dar sa spui ca Drive e despre asta e exagerat de fortat, daca acceptam asta acceptam ca e absolut depre orice alta idee ne mai trece prin cap. Pe de alta parte, daca-l punem pe Drive alaturi de alte filme care s-au scos anul asta vedem ca el iese din tipar, pentru ca nu vrea sa impresioneze ca film, pe total, doar in cele citeva scene violente, care nici ele nu se incadreaza in scenele clasice de violenta, tocmai pentru ca in fiecare din ele exista si un alt element: static, romantic sau absurd.

De fapt o sa comentez faimoasa scena din lift Scazind violenta exacerbata si concluzionarea acelei fete pline de singe pe podea, ramine filmarea si ideea care mi-au placut foarte mult. Triunghiul The good-The bad-And the beauty. Cel bun descopera pistolul celui rau si fractiunea aia de secunda cu gestul de a o proteja pe Irene si felul in care se schimba intensitatea luminii, desi e impotriva logicii, mi-a placut cel mai mult. Sarutul mi s-a parut oarecum exagerat si ca a existat si ca a fost exagerat de lung, chiar daca filmearea era facuta cu incetinitorul, dar scena cu Irene in afara liftului si in afara a tot ce vreti sa mai speculati: rau, violenta, pacat, mi-a placut iar foarte mult. De fapt imaginea aia de parcare, cu rindurile de masini si Irene in mijlocul lor mi-a placut cel mai mult din tot filmul. Carey Mulligan mi s-a parut a fi la fel de neinspirata ca in An education, adica exact aceeasi mimica pe tot parcursul filmului, cu citeva exceptii, daca vreti, dar asta conteaza extrem de putin, pentru ca filmul nu-i facut pentru ea si ea nu aduce nimic in plus, de fapt cred ca cei doi protagonisti au fost alesi foarte bine in contextul respectiv.

Oricum, nu sint interesata sa disec filmul, tocmai din cauza acelui fragment citat, pentru ca nu vreau sa fac parte din isteria de a construi un labirint in jurul filmului asta sau a oricarui alt film.

[Federico]

Federico, nu pricep ce vrea sa spuna pasajul asta si pace. Sint de acord ca in ziua de azi exista o isterie a filmelor si exista isteria de a vedea filme, dar sa spui ca Drive e despre asta e exagerat de fortat, daca acceptam asta acceptam ca e absolut depre orice alta idee ne mai trece prin cap. Pe de alta parte, daca-l punem pe Drive alaturi de alte filme care s-au scos anul asta vedem ca el iese din tipar, pentru ca nu vrea sa impresioneze ca film, pe total, doar in cele citeva scene violente, care nici ele nu se incadreaza in scenele clasice de violenta, tocmai pentru ca in fiecare din ele exista si un alt element: static, romantic sau absurd.

Nu pricepi ce spune sau nu pricepi cum ar putea fi sustinuta o asemenea afirmatie? Cred, totusi, ca te referi la partea a doua. Nici mie nu mi se pare ca sta in picioare, inca, fiindca sunt departe de a ajunge la o viziune cuprinzatoare si lucida asupra eseului dar se adumbresc argumente din ce in ce mai plauzibile pe masura ce te afunzi in text. Nu sunt eu in stare sa te edific ca lumea asa ca iti recomand sa citesti chestia dar as putea sa-mi permit sa zic ca constiinta metafictionala (scuze pt termenii pomposi ) a constructului este intr-un dialog ludic cvasi-constant cu spectatorul (iar personajul driverului insusi este investit cu o constiinta de filmmaker) . Si-am sa-ti dau si cateva exemple:

Refn is triggering our excitation for film just as he’s wryly interrogating it. The Driver’s power – and madness – is the same pathological aestheticism of Refn and the whole film, held up as a mirror to us.

The key turning point of Drive is the pawn shop heist, as it’s here when the film seems to have chosen what it’s going to become. The sound is sucked out of the picture, save for the ticking of the Driver’s watch, which now sounds remarkably like a motion picture projector: the fairy tale is urgently coming to cinematic life, and Refn amplifies the volume of the gunshots that kill Standard (I don’t remember when I heard film gunshots so loud). It’s a break with time and reality, which is what only cinema can do, and bathed in blood we are taken to a new reality.

During the Drive opening, we are with the Driver in his inconspicuous getaway vehicle, fleeing the police as two thieves sit like spectators – doubling for us – in the backseat. Driver doesn’t turn down his radio to concentrate; rather, he turns it up as a basketball game is in progress. The commentator announces, “The fans are loving it and are on their feet!” And Refn is right - we are on our feet during this invigorating prologue.

The Driver is lost in his own collective fantasies of filmic history and iconography, but given the way he draws it out for us (remember his self-penciled map), he is a creative participant in his delusions, which is what makes him so attractive.

This reflects both what Refn wishes to do and what the Driver, a cinematic framer and filmmaker in his own head, is doing. The strange music is part of the dialectic with viewer, and instrumental to the character’s transcendence – and a pathological need to dominate. "Nightcall," played against the pink neon cursive credit fonts, is so bizarre for us, that this opening successfully serves as entryway into a new world.

Sarutul mi s-a parut oarecum exagerat si ca a existat si ca a fost exagerat de lung, chiar daca filmearea era facuta cu incetinitorul

O sa fiu plictisitor si o sa mai pun un citat: Given the time of this kiss (the elevator ride did not take this long earlier in the film), and the way Refn romanticizes the moment, one should mark that it does not necessarily happen in reality. It’s a cinematic moment directed by Driver in his mind, matching the groove that Refn – who is as fetishistic as Michael Mann – also finds irresistible, the same way the Driver does.

Oricum, nu sint interesata sa disec filmul, tocmai din cauza acelui fragment citat, pentru ca nu vreau sa fac parte din isteria de a construi un labirint in jurul filmului asta sau a oricarui alt film.

Dar ce vrei tu de la un film? In afara de satisfactia live, din timpul vizionarii, mai e ceva?
Din cat am ajuns eu sa te cunosc as zice ca da, ca te mai intereseaza si sa reflectezi la ideile pe care ti le inspira filmul. Insa intrebarea e unde pui stop? Cat esti de dispusa sa te apropii de acea isterie, sapand la rece in substanta filmului dupa luminitele alea semantice?

Acum cativa ani am fost martor la un accident real de masina. Un Ford a derapat si a intrat intr-un zid. Soferul si-a spart capul, sangele ii curgea pe fata. Cred ca a fost ok, ca era constient, dar evident socat & stuff. Sigur ca si pentru mine a fost un mic soc de moment, dar n-a insemnat practic nimic pana la urma. Daca in schimb as fi aflat ca un prieten sau o persoana apropiata ar fi avut accidentul ala, ar fi fost cu totul altceva. Asta e treaba cu "miza", efectul e cu totul altul cand ai un atasament emotional real fata de personaje.

Continui sa te referi la notiune intr-un cadru prea general, cred eu, comparand filmul cu realitatea. In contextul asta nu mai exista filme cu miza si filme fara miza, ci doar filme bune si filme proaste. Eu cand am adus in discutie termenul, pe topicul cu trailere, eu aveam in minte miza ca fiind finalitatea unui anume film, functia, obiectivul. De exemplu, miza unui blockbuster e sa te distreze, sa-ti omoare plictiseala, sa-ti ofere o fereastra (in termenii lui driverului) recreativa de cateva zeci de minute de la griul rutinei generale a vietii sau ceva pe acolo, oricum. O miza minora, triviala poate. De cealalta parte sunt filmele care au ceva de spus. La nivelul asta cred ca putem spune ca avem de-a face cu o alta miza. Si chiar si aici exista diferetieri in functie de natura continutului comunicat. Adica, exista "The Tree of Life" sau "The Thin Red Line" , dar exista si, eu stiu, "The Departed" sau "Forrest Gump".

pentru ca argumentele lui schioapata.
eu n=am zis ca nu trebuie sa interpretezi, dar cand o faci trebuie sa ai repere culturale, mitice, istorice, filmice, bine fundate, iar legaturile catre acestea sa fie solide.
analiza textuala, structuralismul, decodarea, au limitele lor.

Are repere destule, uita-te pe analiza lui "The Tree of Life" .

<<But the scorpion, coupled with Drive’s shocking violence, most reminded me of the opening from Sam Peckinpah’s The Wild Bunch, where we see a scorpion fighting, and being consumed by, a horde of desert ants >>

da, si ce daca ii aduce aminte? trebuie sa luam la rand toate filmele in care apare un scorpion? trebuie cumva sa urmarim si documentarele pe discovery cu insecta, pentru a gasi intelesul filmul acesta?
si tot asa si pe dincolo, dai la greu, vai ce coincidenta!

E explicat in acelasi paragrad ce relevanta are.

Faza cu discovery iar e o strawman-izare. Nu-i acelasi lucru.
Iar referintele sunt importante pt cine e dipus sa le acorde importanta.
Important e ca cel care le propune sa le argumenteze. Da, e un mod de a intelege filmul mai bine, dar nu te obliga nimeni daca nu te pasioneaza.

<<(I was struck by the coincidence that Drive was released the same weekend as Rod Lurie’s remake of Peckinpah’s Straw Dogs. I haven’t seen Lurie’s film, so I won’t dismiss it out of hand, but it is nevertheless interesting given the effect Drive is having on people, whereas I haven’t read of any controversies regarding the new Straw Dogs).>>

Asta-i un just saying despre o sincronicitate simpatica, dar tu cauti nod in papura

tipul asta bate campii big time.
fedie, eu nu te inteleg, de ce nu citesti ceva serios?
de ce iti pierzi vremea cu bloguri si autori dintr-astia obscuri.
citeste-l pe bordwell daca tot te-ai apucat.
vezi ca are si un site foarte pus la punct:
http://www.davidbordwell.net/

Am detectat de la inceput la tine un aer defensiv-confruntantional, dar speram sa treci peste. E explicabil avand in vedere ca vine in raspar cu opiniile tale. Rob Ager scria bine cand dadea cu filmul de pamant, iar tipul asta care are un stil mult mai cu staif din punct de vedere literar si cultural e obscur si neserios.
De ce-mi pier vremea cu el?
Well, lol, din acelasi motiv pt care mi-o pierd pe cinemagia sau in dicutiile cu prietenii. E loc pt toata lumea. In plus, tipul asta mi se pare ca scrie fascinant si trateaza exact chestiile cu care rezonez eu, asa ca n-am cum sa-i intor spatele doar fiindca-i un anonim. Ti-am spus ca doar nu-l cred pe cuvant, il trec prin filtrul ratiunii proprii. In plus din nou, daca imi arati tu un loc in care o somitate critica se mai preteaza la analize de o asemenea amploare pe filme atat de recente iti promit ca-ti ridic un monument.