Jean-Luc Godard

[Chambord]

Vezi, nu e chiar "take it or leave it". Si tie ti-a placut partial Tarantino, asa e si la mine cu Godard. Alphaville chiar mi-a placut mult.

E firesc. Alphaville e SF si are narativa. Exact opusul celorlalte filme ale lui.

[Chambord]

si tu ma enervezi ca parca stai la panda si la cea mai mica variatie de tempera(ment)tura te sesizezi si te infoi.....dupa tine ar trebui sa fim toti niste aplatizati cuminti care stau cu mainile la spate si au privirea in jos

that wont happen

Incredibil !!!!!!!!! Tu te auzi ? Echoooo ? Ba, cum draku, se impaca cronica ta din liternet cu idiotenia pe care ai scris-o mai sus ? HUh? De unde ceaiu masii ai inteles bazakoniile alea ? Am zis ca apreciez asta la un om, nu ca toti sa faca la fel ! Dear fuck ! OK, ies acum pana nu imi fac o parere gresita !

[Chambord]

Sterge-le Naibii Pe Toate !
De Asta Esti Moderator !

[illotempore2002]

nu le-am sters le-am mutat in cafenea pricepe odata

[jactati]

Am votat pentru Pierrot. Se da si la Cannes la sectiunea clasic. Si iata ce gasesti daca faci click (pe site-ul cinemagia):"Este unul din filmele lui Godard care oferă un maxim de referinţe la poezia modernă şi în acelaşi timp reflecţii asupra picturii de la Velasquez la Picasso." - Michel Marie - Dictionnaire du cinema - 1995 (Larousse). Asa-i ca nu credeati ca la asta se rezuma filmul? Oricum, in aceeasi sectiune se da si "Senso" al lui Visconti. Ironic, isn't it? Mai ales ca Godard isi definea filmul ca fiind un anti-Senso. Si explica el intr-un interviu ca de cate ori il interesa ceva din ce-si spuneau protagonistii din Senso Visconti punea de-o inchidere in intunecare si trecea la secventa urmatoare. Enervant intr-adevar. Cat despre alt citat din film "cinema is emotion", replica spusa de Sam Fuller, mie filmul mi se pare exact opusul dictonului. Pierrot si Marianne mi se par asa de detasati, nu numai de film dar si de viata lor, iar unghiul "subiectiv" al lui Godard asa de ascuns in spatele cuvintelor si citatelor ca e mai mult o gluma treaba cu emotia. Nu ca filmul n-ar starni emotii, dar in nici un caz hollywoodiene. Intre Godard si Hollywood (chiar cel pe care-l admira Godard) e distanta dintre Voltaire si oamenii aia entuziasti care cucereau Vestul. Unii cu reflectia, altii cu actiunea. Cam ca si relatia (imposibila) dintre reflexivul Pierrot si "imersata in actualitate" Marianne - o trairista Godardiana. Pe scurt, habar n-am de ce-mi place filmul, si cu cat citesc mai mult despre el cu atat sunt mai confuz. Nu va mai plictisesc.

[illotempore2002]

cum adica "asa-i ca nu credeati ca la atata se reduce filmul?"??

pai nu se reduce la atat!

iar referinte la pictori si scriitori Godard face din plin in mai toate filmele lui.
asa cum am spus, in Sauve Qui Peut La Vie, este citat Kundera si asa mai departe....

[jactati]

of course ca nu se reduce la atat. m-a amuzat foarte tare definitia din dictionar - pentru ca nu spune de fapt nimic despre film. am citit ce-ai spus despre citatele pe care le da Godard. pentru mine sunt niste elemente de contrapunct si atat. oricum n-o sa incep sa-i admir pe picasso, renoir (auguste) sau velasquez din cauza unor reproduceri (ieftine) de pe peretii mariannei. citatul "poetic" am impresia ca e din rimbaud si nu din baudelaire (cum ziceai), but who cares? ar mai fi un punct unde nu prea sunt de acord cu ce-ai scris, anume ca Pierrot nu o iubea suficient pe Marianne pentru ca nu i-a pus mana pe genunchi (desi ea i-a pus-o, tot pe genunchi - umor involuntar). parerea mea e ca el o iubea "cu cuvinte" si ea "cu fapte". mai mult, esti indignata ca pierrot, torturat fiind la propriu, a "turnat-o" pe marianne. da-mi voie sa-ti amintesc cum marianne l-a tradat cu "fratele" just for fun. al naibii razboiul sexelor. si lipsa de comunicare/intelegere intre ele. in afara acestor maruntisuri punctuale te citesc cu placere. iar pasiunea ta autentica pentru godard e demna de admiratie.

[illotempore2002]

Oh, scuze, nu am sesizat nuanta ironica (lately cred ca mai iau cam mult in serios, mi-a zis-o si Chambord, e clar, am nevoie de o vacanta) din intrebarea "Asa-i ca nu credeati ca la asta se rezuma filmul? "

acum mi-e limpede

[jactati]

no problem.

[illotempore2002]

si legat de motivul pt care am spus ca Pierrot nu pare sa o iubeasca pe marianne, am sa revin diseara cu explicatia, pt ca vreau sa redau ceva din insusi scenariul filmului, pe care nu il am acum la indemana.....e vorba de dialogul din masina dintre cei doi, pe care trebuie sa ti-l redau

[jactati]

cred ca stiu la ce te referi. e dialogul in care pierrot raspunde stereotip "moi aussi marianne" si pare sa nu creada o iota din ce spune. am impresia ca nici unul dintre ei nu spune exact ce gandeste (de altfel nici Godard). si mai cred ca pierrot e indragostit de "cum suna" ce spune el. in fond e un fel de scriitor, toate trairile sunt filtrate/reflectate prin cuvinte, fraze, etc. asta e farmecul lui. dar, sa nu anticipez ... astept explicatia ta.

[corinka]

Dialogul acela in care Pierrot raspunde moi aussi, Marianne imi aminteste de Le mepris, unde, pe la inceputul filmului, Bardot il tot intreaba pe Picoli daca ii plac sanii, genunchii ei etc., ce parte prefera samd, iar raspunsurile sale par la fel de plictisite ca ale lui Pierrot. Ma rog, plictisite poate e exagerat, dar oricum nu pare prea activ in conversatie si asta e tipic pentru barbati, sa nu dea atata interes acestui gen de conversatii, ceea ce nu inseamna ca nu ar fi implicati afectiv.

O replica de o frumusete cutremuratoare mi s-a parut acesta: Tu me parles avec des mots et je te regarde avec des sentiments.

[jactati]

"O replica de o frumusete cutremuratoare mi s-a parut acesta: Tu me parles avec des mots et je te regarde avec des sentiments.

Daca e sa simplificam la maximum cam asta ar fi cheia in care trebuie citit filmul. Despre sentimentele Mariannei, voi fetele trebuie sa intuiti mai exact cat sunt de profunde. Oricum Godard pare a avea, s-a mai spus pe aici, o atitudine postmoderna de detasare si autoironie fata de propriile trairi/sentimente. Asa ca de cate ori are tendinta sa se exprime liric o da pe usoara parodie la diverse genuri (cel mai adesea musical). Eu asa citesc numarul de cantec si dans cu "linia norocului/destinului" sau, chiar, intreg filmul "une femme est une femme". si momentul in care pierrot il imita (minunat de altfel) pe Michel Simon este unul in care se spun lucruri importante pentru credo-ul godardian, lucruri pe care, daca te fura savoarea imitatiei comice, le-ai ratat. Oricum, toate astea (si multe altele) sunt "reteta" godard, farmecul lui. un ultim detaliu anecdotic: se pare ca la momentul Pierrot lucrurile nu mergeau prea bine in cuplul godard - karina, asa ca uciderea ei din final s-ar putea sa fie una destul de ritualico-simbolica. poate si personajul mariannei a suferit de pe urma supararilor godardiene. just an idea.

[corinka]

Alphaville e SF si are narativa.

Nu e vorba numai despre firul narativ. Chiar m-a captivat subiectul, pentru aceleasi motive pentru care mi-au placut cartea 1984 a lui George Orwell si filmul Equilibrium, in care Christian Bale a fost pentru mine doar un bonus, subiectul m-a cucerit oricum.

[illotempore2002]

@jactati

nu stiu daca e de natura inconstienta "uciderea" Mariannei, sau asa a scris Lionel White romanul "Obsession", cartea pe care se bazeaza filmul Pierrot le fou.
Nu cunosc romanul, insa daca cineva l-a citit ne-ar putea indeparta de pe taramul speculatiilor de tipul "Godard a ucis-o pe Karina pt ca si in viata reala nu se mai aveau asa bine"

Adevarul si numai adevarul....

[jactati]

@jactati

nu stiu daca e de natura inconstienta "uciderea" Mariannei, sau asa a scris Lionel White romanul "Obsession", cartea pe care se bazeaza filmul Pierrot le fou.
Nu cunosc romanul, insa daca cineva l-a citit ne-ar putea indeparta de pe taramul speculatiilor de tipul "Godard a ucis-o pe Karina pt ca si in viata reala nu se mai aveau asa bine"

Adevarul si numai adevarul....

Eu ma intreb daca e macar ceva preluat asijderea din romanul lui Lionel White (pe care nici eu nu l-am citit).
Dar hai sa reformulez: Godard a ucis-o pe Marianne/Karina pentru ca asa cerea plot-ul dar s-a bucurat in secret sa o vada cu pata rosie pe tricou (neverificabil). E mai bine asa?

[illotempore2002]

ei, daca tii tu neaparat, fie ca tine

m-as mira sa fi urmarit si respectat Godard macar o pagina din cartea cu pricina

[jactati]

ei,
m-as mira sa fi urmarit si respectat Godard macar o pagina din cartea cu pricina

great minds think alike

[Chambord]

Nu e vorba numai despre firul narativ. Chiar m-a captivat subiectul, pentru aceleasi motive pentru care mi-au placut cartea 1984 a lui George Orwell si filmul Equilibrium, in care Christian Bale a fost pentru mine doar un bonus, subiectul m-a cucerit oricum.

Distopiile sunt irezistibile pt oricare dintre noi. Pt mine '1984' a lui Orwell e una din putinele carti despre care pot sa spun ca mi-au zguduit 'optica' atunci cand am citit-o. Intr-un fel vedeam niste lucruri inainte de '1984' si cu totul altfel dupa... Nu acelesi lucru pot sa-l spun despre 'Equilibrium' care mi s-a parut un kitsch. Fura ce poate din '84 si Fahrenheit 451, dar fara stil. Ei, Bale da ! Nu te poti supara pe el, orice ar face, de acord. Ca si cum, noi barbatii, ne-a supara pe Megan Fox ca a jucat in panarama de Transformers.

Iar despre Godard si narativa, ce voiam sa spun e ca (Ok, da Judex, toate filmele au subiect si fir narativ si @illo: mi-ai mutat degeaba postul ala, ma refeream la Godard si era on topic !!) nu in toate filmele lui Godard subiectul conteaza (pare mai mult un vehicul pt filosofare). In schimb in Alphaville (nu l-am terminat, am vazut acum ceva timp o bucata din el si trebuie sa-l duc la bun sfarsit intr-o zi) pare ca, tocmai pt ca propune o lume alternativa, subiectul are o pondere mult mai mare.

[illotempore2002]

spune-mi despre ce post e vorba si il mut inapoi aici. poate nu mi-am dat seama ce anume ai vrut sa zici.
nici eu nu am temrinat Alphaville, l-am vazut cam o treime, si am renuntat pt ca pur si simplu nu m-a atras, ba chiar m-a respins.